Un angajat pleacă de la seviciu în pauza de masă şi, grăbit, dă o fugă la o bancă să plătească o factură. Ajunge la sediu, intră şi vede fericit că nu mai e nimeni în faţă. Se apropie de ghişeu şi zice:

– Bună ziua, am de plătit o factură, vă rog!

Casieriţa:

– Vă rog să vă întoarceţi la coadă şi să vă aşteptaţi rândul, ca toată lumea.

Omul nostru, nedumerit, se uită în jur, iese din bancă, apoi intră din nou, tot nimeni, aşteaptă puţin, după care merge iar la casierie:

– Bună ziua, pot să plătesc o factură, vă rog?

Casieriţa iritată îl invită iar să aştepte la coadă până-i vine rândul, la care omul nostru se întinde peste ghişeu şi-i arde o palmă sănătoasă!

La care, casieriţa năucită:

– Cine-a dat?

– Nu ştiu, nu vezi ce aglomeraţie e aici?

Soţul gelos angajează un detectiv să-i urmărească soţia, pe care o bănuia de infidelitate. După o săptămână de filaj detectivul îi dă raportul:

– Trei zile la rând soţia dumitale a plecat de la serviciu, împreună cu şeful ei, şi după ce au luat prânzul într-o atmosferă romantică, cu flori şi şampanie, au râs şi s-au ţinut de mână în separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel şi s-au închis în cameră.

– Şi mai departe ce s-a întâmplat?

– Păi, mai departe i-am văzut pe gaura cheii cum se sărutau.

– Extraordinar! Simt că mă sufoc de mânie. Şi mai departe ce s-a mai întâmplat?, întrebă soţul gelos.

– Păi, bărbatul a trântit-o pe pat şi s-a aruncat peste soţia dumitale.

– Da,… şi? Ce s-a întâmplat mai departe, că o omor în bătaie!!!

– Păi, el şi-a scos cămaşa şi bluza…

– Ah, divorţez!!! Spune mai departe!

– Păi, şi-a scos el pantalonii şi doamnei i-a dat fusta jos.

– Nu-mi vine să cred! Aşa nu se mai poate!!! Şi, şi???

– Păi, şi-au dat şi chiloţii jos.

– Şi??????…

– Păi, nu mai ştiu, că au pus chiloţii pe clanţa uşii şi n-am mai văzut, zice detectivul.

– Uite, vezi, oftează soţul, incertitudinea asta mă omoară!!!

Perle de la interviul pentru obţinerea cetăţeniei române

Ciudat sau nu, oameni din (cam) toată lumea cer cetăţenia română. Pentru asta, pe lângă întocmirea unor hârţoage necesare, au de dat un examen de cunoştinţe generale (politică, drept, istorie, geografie elementară etc.), dar şi un interviu prealabil, unde examinatorii leagă nişte discuţii cu candidaţii, pe teme generale sau de cultură, mai mult ca să vadă în ce măsură ştiu limba română. Am obţinut de la un examinator câteva mărgăritare de-ale răspunsurilor, la interviuri (examinatorii plănuiesc să scoată şi o carte cu asta, mie mi-au dat în exclusivitate numai câteva mostre). Savuraţi-le!

– Ştiţi cine este preşedintele României?

– Da, domnul Troian Basculescu.

– Cine a fost Ştefan cel Mare?

– A fost un preşedinte român care a reuşit să bage România în NATO.

– Ştiţi cine este Mihai Eminescu?

– Da, este singurul poet român şi deci un erou este el!

– Ce ştiţi despre relieful României?

– Este un relief bun, unde din păcate există şi infractori.

– Cine are drept de vot în România?

– Cine zice guvernul.

– Ce vă place dumneavoastră cel mai mult în România?

– Faptul că e deschisă până târziu, aici e o viaţă care noi n-am avut-o.

– Aveţi prieteni români?

– Am, dar nu mai am, ei au furat de la mine nişte afaceri. Dar nu supărat, nu sunt, nu supărat, Dumnezeu are griji.

– Ştiţi care este religia majoritară în România?

– Eşti creştini din aceia care nu stau pe scaun în biserică.

– Aveţi un loc de muncă în România?

– Nu am loc căci este foarte aglomerat, mai ales dimineaţa şi seara.

– Ce apreciaţi la poporul român?

– Căci îi place negrii mai mult decât ţiganii, deşi ţiganii sunt nu aşa negri.

– Vă place muzica românească?

– Da, mie îmi place foarte mult, pentru că cântă despre lucruri fără război şi Fuego şi Pepe sunt nişte un fel de simbol etnic.

– Cunoaşteţi vreun sportiv român?

– Nu cunosc pe nimeni, dar îi ştiu pe toţi, unii sunt Civu, Haghi, Ghicu, Nadia, Ducadal, Curnicova şi Becali.

– Care e cea mai importantă calitate a cetăţeanului român?

– Calitatea întâi.

– Aveţi familie?

– Am, dar nu este familia mea, este familia lui prietenul meu.

– Pe o scară de la 1 la 10, la ce nivel credeţi că vă aflaţi cu limba română?

– Nu am scară acasă, locuiesc la bloc.

– Ce impresie aveţi despre istoria României?

– E foarte frumoasă pentru că are culori strălucite pe copertă.

– Cu ce vă ocupaţi aici, în România?

– Eu nu sunt ocupat cam niciodată.

O profesoară a cerut clasei sale de elevi să îşi întrebe fiecare părinţii care este cea mai relevantă poveste a familiei sale şi care are o morală la sfârşit, urmând ca a doua zi, fiecare dintre ei să spună povestea în clasă. A doua zi, în ora respectivă, Cristian a dat următorul exemplu:

– Tatăl meu e fermier şi creştem găini. Într-o zi am mers la piaţă cu o grămadă de ouă aşezate într-un coş de nuiele împletite, coş aşezat pe scaunul din faţă a camionului. La un moment dat camionul a lovit o groapă, iar coşul a căzut de pe scaun şi toate ouăle s-au spart. Morala povestirii este să nu îţi pui niciodată toate ouăle într-un coş.

– Foarte bine, spune profesoara.

Următoarea a fost Maria, care începe să povestească:

– Şi noi suntem fermieri. Aveam 20 de ouă, care trebuiau să fie clocite, dar numai 10 puişori au ieşit. Morala este să nu îţi numeri găinile înainte de a fi clocite ouăle.

– Foarte bine, replică din nou profesoara, mulţumită de ce auzise până aici…

Următorul a fost Horia, care a început şi el povestea sa:

– Tatăl meu mi-a povestit despre mătuşa Ana… Mătuşa Ana era inginer de aviaţie în război, iar avionul ei a fost lovit. A trebuit să aterizeze forţat pe teritoriul inamic şi tot ce avea la ea era o sticlă de pălincă, o puşcă şi o sabie.

– Continuă, spune profesoara, intrigată.

– Mătuşa Ana a băut toată pălinca pentru a se pregăti… apoi a aterizat în mijlocul a 100 de soldaţi inamici. Ea a omorât 70 dintre ei cu mitraliera până s-au terminat gloanţele. Apoi a mai omorât 20 cu sabia până lama s-a tocit. Pe ultimii 10 i-a omorât cu mâinile goale.

– Dumnezeule mare!, spune profesoara îngrozită. Şi care ţi-a zis tatăl tău că este morala?

– Stai departe de mătuşa Ana când e beată!