Rabinul unei mici localităţi a murit şi după un timp congregaţia a hotărât că văduva trebuie să se recăsătorească. Având în vedere că localitatea era mică, nu s-a găsit decât un candidat: măcelarul. Nu prea entuziastă, pentru că se obişnuise să trăiască cu un intelectual, văduva acceptă, totuşi. După căsătorie, vineri seara, şi după baia rituală, soţul îi spune fostei văduve:

– Mama mi-a spus că la începutul Sabatului trebuie să fac dragoste cu nevasta, înainte de a merge la sinagogă.

Şi au făcut-o. Revenind de la sinagogă, soţul spune:

– Tata mi-a spus că trebuie să fac dragoste cu nevasta înainte de masă.

Şi au făcut-o din nou. Înainte de a se băga în pat pentru culcare soţul spune iarăşi:

– Bunicul a spus că trebuie să faci dragoste în noaptea de Sabat.

Şi au mai făcut-o o dată. A doua zi dimineaţă, la trezire soţul mai zice:

– Mătuşa mi-a spus că un evreu pios îşi începe ziua de Sabat făcând dragoste.

Şi au făcut-o încă o dată. Luni dimineaţă, fosta văduvă a rabinului se întâlneşte la piaţă cu o prietenă, care o întreabă:

– Cum îţi merge cu noul soţ, măcelarul?

– Dragă, nu e chiar un intelectual, dar să ştii că provine dintr-o familie foarte bună!