Colecţie de răutăţi româneşti

* Cea mai fericită femeie Din România este Oana Lis. La ea vine moşul în fiecare seară.

* Într-o familie ideală, soţia habar n-are de unde vin banii, iar soţul n-are idee pe ce se duc.

* Burta mare nu e de la bere, e pentru bere.

* Dumnezeu ne-a creat pe noi toţi diferiţi, dar când a ajuns la chinezi, s-a plictisit.

* A merge la McDonald’s pentru o salată este ca şi cum ai merge la prostituate pentru o îmbrăţişare.

* Lenea: obicei de a te odihni în avans.

* Dacă vrei să îngenunchezi un bărbat, dezbracă-te şi stai în patru labe.

* Ştiu că în rai e mai bine, dar în iad sunt mai mulţi prieteni!

* Să te duci în club cu prietena e ca şi cum te-ai duce în pădure cu un copac.

* Noapte. Ora trei. Brusc, vecinul a început să bată cu pumnul în uşa mea. M-a speriat atât de tare încât am scăpat bormaşina din mâini!

* Când te cerţi cu un prost, asigură-te că nu face şi el acelaşi lucru.

* Un tip se trezeşte cu o mahmureală groaznică. Merge la baie şi privindu-şi faţa umflată şi mototolită şi ochii bulbucaţi, îşi spune: “Păi, cum dracu’ să nu bei cu faţa asta?!

* De Halloween, Oana Zăvoranu şi Monica Tatoiu doar se demachiază.

Electronicele, cauzele insomniei

Medicii spun că doar 20% dintre pacienţii care se plâng de oboseală cronică suferă de boli fizice identificabile şi că celelalte cazuri de epuizare ar putea fi o consecinţă a “insomniei electronice” cauzate de dispozitivele electronice care ne populează viaţa.

Anul trecut, un studiu făcut public de Organization for Economic Cooperation and Development a scos la iveală faptul că britanicii sunt cei mai obosiţi europeni – dorm mai puţin de şase ore pe noapte, media pe bătrânul continent. Deşi există un procent mic de oameni care suferă de insomnie, o boală, majoritatea oamenilor sunt ţinuţi treji de dispozitivele electronice pe care le au în casă.

Astfel, un studiu realizat de cercetătorii de la Cambridge University Hospital, la care au participat 6.000 de persoane, a stabilit că, înainte de culcare, peste 70% dintre adulţi navighează pe site-uri de socializare, trimit email-uri sau citesc site-uri cu ştiri despre vedete. Milioane de persoane îşi lasă deschise smartphone-urile peste noapte, potrivit unui studiu realizat de fabricantul de paturi Silentnight.

Expunerea la lumina strălucitoare emisă de ecranele computerelor şi a telefoanelor mobile poate induce în eroare organismul, împiedicând creierul să adoarmă. Un număr de factori ce ţin de stilul de viaţă pot conduce la exacerbarea problemei – dependenţa de muncă, dieta alimentară bogată în sare, zahăr şi grăsimi, sedentarismul.

Profesorul Adrian Williams, de la London Sleep Centre, spune că toate dispozitivele electronice trebuie înlăturate din dormitor, inclusiv televizoarele şi laptopurile. “Regula standard pentru igiena somnului este că dormitorul trebuie să fie o cameră pentru dormit şi făcut sex, nimic altceva”, a mai spus acesta. Somnul insuficient poate determina apariţia unui număr semnificativ de boli grave, precum diabetul şi maladiile cardiace. “Este o măsură demodată, dar funcţionează: citeşte înainte de culcare, te va ajuta să adormi în mod natural”, a concluzionat Williams.

Tovarăşul Ivan…

Tovarăşul Ivan a fost membru de bază al partidului, a participat la Marea Revoluţie din Octombrie. Tovarăşul Lenin i-a murit în braţe. Tovarăşul Ivan a fost decorat cu numeroase distincţii şi medalii ale URSS. Şi acum, la 102 ani, tovarăşul Ivan merge ca tot omul la doctor.

– Bună ziua, tovarăşe doctor!

– Bună ziua, tovarăşe Ivan, dar cu ce problemă pe la noi? Sunteţi bolnav?

– Aaaa, nu eu, tovarăşa Katia… de patru zile nu se mai scoală din pat, nu mai vorbeşte cu mine, nu mai mănâncă nimic, nu ştiu ce să mai fac cu ea.

– Păi, câţi ani are tovarăşa Katia?

– 95! Tinerică, tinerică…

– Hm, e o vârstă la care se mai îmbolnăveşte omul, mai… moare.

– Da, tovarăşe doctor, dar ştiţi, dacă eu mă simt încă bine şi în putere, parcă mi-ar părea rău să o pierd, că m-am împăcat foarte bine cu ea.

– Păi, în cazul acesta vă dau o reţetă, dar nu pentru ea, ci pentru dumneavoastră, tovarăşe Ivan. Mergeţi la farmacie, luaţi pastila asta, faceţi o partidă de sex cu tovarăşa Katia şi s-ar putea să aveţi surpriza să-şi revină.

Merge tovarăşul Ivan la farmacie, ia pastila, merge acasă, alea, alea. A doua zi când se trezeşte, tovarăşa Katia nu mai era în pat, era în bucătărie, cânta şi gătea. Stă tovarăşul Ivan şi filozofează: “Eeee, al naibii tovarăşul doctor, dacă ştiam eu tratamentul ăsta, nu îmi mai murea tovarăşul Lenin în braţe”.

Ţara cu doi preşedinţi

Îmi amintesc uneori răspunsul unui elev ce abia luase notă de trecere la examenul de bacalaureat din acest an. Întrebat ce ar vrea să se facă, a răspuns fără ezitare: ŞEF! E plină ţara de candidaţi la şefie şi foarte puţini sunt aceia care mai au tragere de inimă în a pune mâna şi a face treabă.

Cea mai facilă cale de a ajunge şef este să te implici în politică. Nu trebuie să munceşti, nici de carte nu prea ai nevoie, ci doar să ştii să minţi frumos şi cât mai credibil. Îţi mai trebuie nişte bani, pentru a mitui pe cine trebuie sau a-ţi cumpăra un scaun în parlament. Restul vine de la sine, dacă ai fler şi te pricepi să profiţi de fiecare oportunitate.

Zilele acestea se desfăşoară Olimpiada de vară şi sportivii noştri reuşesc să ne provoace bucurii pure şi intense, mai ales când fac să răsune imnul României, în urechile întregii lumi. S-a spus mereu, şi nu e pic de exagerare, că sunt cei mai buni ambasadori ai neamului nostru. Ei ne mai curăţă obrazul de petele pe care ni le fac alţi “ambasadori”, ce sunt foarte mulţi şi cel puţin de două categorii.

Mă refer în primul rând la cei care au plecat în străinătate pentru a fura sau a cerşi. Despre ei am mai vorbit, i-am condamnat public şi ne-am dezis de ei, afirmând că majoritatea românilor nu sunt aşa, ci dimpotrivă: harnici, cinstiţi şi creativi.

Dar mai exista o categorie de oameni care ne fac sa ne roşim şi aduc grave prejudicii economice şi de imagine ţarii noastre. Aţi ghicit: este vorba de politicienii noştrii de carton. De dorinţa lor neostoita de a se caţara în funcţii cât mai înalte, de plăcerea lor de a-şi insulta cu cele mai abjecte invective pe adversari, încălcând cele mai elementare legi şi reguli morale şi etice. O lume întreagă priveşte spre ei şi îi condamnă, dar ei sunt atât de orbi sau tupeişti încât nu-şi dau seama sau aroganţa lor depăşeşte orice imaginaţie.

Astfel, clasa politică, prin comportamentul ei infantil, umileşte şi mai tare această naţiune atât de năpăstuită şi arată Europei că nu merităm să ne integrăm în rândul statelor civilizate. Avem o ţară cu doi preşedinţi, dar nici unul nu are stofă pentru această funcţie supremă. Unul e suspendat cu doi ani înainte de a-şi încheia mandatul, doar pentru că celălalt, preşedintele interimar, nu a mai avut răbdare şi-şi dorea cu prea mare patimă fotoliul cel mare. Aşa că, pentru a-şi satisface pofta, a aruncat ţara într-un haos din care nu mai înţelege nimeni, nimic.

S-a făcut un referendum pe bani mulţi, dar tot nu e clar cine a câştigat. Se vrea o renumărare a persoanelor cu drept de vot, pe alţi bani, tot ai noştri, bineînţeles. Iar dacă vor ieşi mai mulţi decât vreau ”cei doi magnifici”, vor avea ei grijă să mai ”omoare” din alegători. Ne putem trezi la toamnă că unii din noi nu mai figurează pe liste, dar nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a-i facilita domnului Crin Antonescu accesul la jucăria lui cu multe butoane: PREŞEDENŢIA.

Ce bine e să fii şef! Toţi ar vrea să fie conducători, încă de când sunt pe băncile şcolii. Problema e că nu sunt atâtea funcţii şi ajung să stea câte doi pe-un loc. Şi fiecare se ţine tare pe poziţie, se crede îndreptăţit, fără să-şi dea seama cât de ridicoli par amândoi. Sunt un exemplu clar la tema “AŞA NU”.

Ce mai contează poporul!? Ce e ăla “spirit de sacrificiu”?! Ei nu cunosc acest termen ci doar lupta pentru putere, pentru un scaun comod şi o poziţie din care să ne privească superiori. Aceşti “oameni” ne fac ţara de râs, ne trag înapoi, ne împovărează şi ne învrăjbesc zi de zi. Ce mare deosebire e între sportivii care muncesc pe rupte pentru a ne face să fim mândri şi aceşti oportunişti care nu muncesc de loc, dar ne fac să ne aplecăm capul ruşinaţi!

Oare când vor candida la guvernare şi oameni cinstiţi, cu bun simţ şi bună credinţă? Pentru că avem şi asemenea valori, dar, deocamdată, sunt scârbiţi de ceea ce văd şi nu vor să se murdărească de la cei care se afişează acum. De aceea trebuie luat în considerare votul majorităţii românilor. Pentru că şi lipsa prezenţei la urne e un vot. El condamnă ferm clasa politică. Marea problemă e că lor puţin le pasă.

Miraculosul OŢET

OŢETUL

Daca intri într-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit sa îţi economiseasca timpul şi energia, în timp ce îţi fac casa stralucitor de curata. Din pacate multe dintre aceste produse conţin chimicale toxice care îţi pot afecta sanatatea şi mediul.

Pâna la Al Doilea Razboi Mondial, ne descurcam perfect la curaţat cu ingrediente normale de bucatarie, cum ar fi lamâile, sarea, oţetul şi bicarbonatul de sodiu. Publicitatea ne-a facut sa credem ca avem nevoie de o multitudine de produse – câte unul pentru fiecare camera. Unul pentru chiuveta, unul pentru cada, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar… şi lista nu se mai termina.

Astazi vreau sa vorbesc despre oţetul alb, care este un produs uimitor. Geamurile şi oglinzile tale vor straluci cu un minim efort, lasând totul fara urma de mizerie. Ceainice, robinete, capete de duş şi vase de toaleta nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar. Mirosurile vor disparea în mod natural. Mucegaiul va fi pastrat la distanţa daca îţi faci obiceiul de a stropi faianţa şi perdeaua de la duş cu oţet, dupa baie. Podelele tari vor ramâne fara grasime sau alte urme, şi lucioase în acelaşi timp.

Şi, daca asta nu e destul, poţi sa cureţi şi fundurile de bucatarie cu oţet, sa îndepartezi furnicile şi îl poţi adauga şi la ciclul de stoarcere al maşinii de spalat pentru a-ţi înmuia hainele. Tot ce trebuie sa faci este sa umpli pe jumatate o sticla cu pulverizator cu oţet alb, sa o umpli pâna sus cu apa şi gata! Foloseşte o bucata de material cu fibre mici şi casa ta va straluci cât ai clipi din ochi. Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de miros, dar acesta se disipeaza pe masura ce se usuca şi nu ramâne în aer pentru prea mult timp.

Nu duşul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul duşului metalic într-o punga de plastic (mai rezistent!) în care ai turnat oţet cât sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii şi lasa la înmuiat peste noapte. Daca “para” duşului nu s-a curaţat complet, repeta operaţia.

Brânza ţine mai mult… daca o înveleşti într-o bucata de pânza înmuiata în oţet.

Nu mai ramâne nimic! Petele care apar de la deodorantul spray pe buze, rochii etc. în zona subraţului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza oţet pe zona respectiva cu câteva ore înainte sa le speli.

Un covor aproape nou. Ţi se pare ca persanul tau s-a decolorat? Amesteca o parte oţet cu doua parţi apa fiarta şi freaca temeinic suprafaţa acestuia. Daca timpul îţi permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.

Daca ţi-ai patat mâinile cu cerneala, curaţa-le bine cu o periuţa înmuiata într-o soluţie de oţet şi sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa şi sapun.

Vei vedea mai bine de la volan. Vrei ca în dimineţile de iarna sa nu-ţi mai pierzi timpul cu îndepartarea stratului de gheaţa format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, şterge-l bine cu o soluţie din oţet (trei parţi) şi apa (o parte).

Împrospataţi-va draperiile. Amestecaţi o lingura de oţet alb cu doua cani de apa calda şi varsaţi amestecul într-un flacon cu pulverizator. Aspiraţi-va bine perdelele, apoi stropiţi-le cu soluţia oţetata, fara a le desprinde de pe suport. Când se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca şi mirosul statut de mucegai sau fum de ţigara.

Cenuşa din soba sau şemineu. O pulverizare uşoara cu oţet împiedica raspândirea cenuşei în casa, când e scoasa din soba sau şemineu. Îmbibaţi şi ziarul pe care scoateţi cenuşa cu soluţie de oţet (o lingura la doua ceşti de apa) şi operaţia de curaţire va decurge uşor şi igienic.

Lumina mai stralucitoare. Optimizaţi lumina din casa, curaţind becurile cu apa cu oţet (o lingura de oţet la un litru de apa). Ştergeţi becurile reci cu o cârpa înmuiata în soluţie, apoi uscaţi-le cu un ştergar care nu lasa scame.

Parchet lucios. Ceara de parchet va dura mai mult timp şi va luci mai puternic daca înainte de a o aplica, spalaţi parchetul cu apa amestecata cu oţet. O cana de oţet pusa într-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.

Îngrijirea pereţilor. Pereţii daţi cu vinarom se curaţa cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda şi oţet alb, în proporţie de 1/2 cana de oţet la o jumatate de caldare de apa.

Sfeşnice din sticla sau ceramica. Înmuiaţi sfeşnicele în apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecaţi ramaşiţele de ceara cu un burete, apoi clatiţi-le în apa calda, în care puneţi puţin oţet alb. Ungeţi cu ulei partea unde se insereaza lumânarea în sfeşnic. Dupa ce arde, va fi mai uşor de scos.

Amestec ideal pentru geamuri. O lingura de oţet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecaţi componentele şi puneţi-le într-un flacon cu pompa. Agitaţi bine înainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi ştergeţi cu un şomoiog de hârtie de ziar sau cu o cârpa moale.

Cum se înlatura mucegaiul

Prezent mai ales în locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca înfaţişare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creşte mai ales în locuri neaerisite şi întunecoase, unde persista o atmosfera calda şi umeda. Se dezvolta mai ales în zonele de evacuare a apei din duşuri şi bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare şi din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: oţetul! Frecaţi zonele metalice în care s-a format mucegai mai întâi cu o hârtie de şmirghel, înmuiata în oţet. Utilizaţi apoi o periuţa de dinţi înmuiata în oţet, pentru zonele la care se ajunge mai greu. Clatiţi cu apa curata, apoi cu oţet, ştergeţi locul cu o cârpa uscata.

Cum se înlatura pelicula de sapun

Diferite parţi ale duşului şi robinetele de la chiuveta şi bai sunt ameninţate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta în timp. Oţetul şi bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleţi o cana de bicarbonat în care sa adaugaţi atâta oţet cât sa se formeze o pasta şi aveţi soluţia la îndemâna. Aplicaţi-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun şi lasaţi sa acţioneze 5 minute. Frecaţi cu un burete, clatiţi cu apa cu oţet, ştergeţi cu o cârpa uscata.

Cum scapaţi de mirosul urât din baie

În loc sa utilizaţi spray-uri toxice pentru împrospatarea aerului din baie, folosiţi apa amestecata cu oţet de mere, pusa într-un recipient cu sifon. Va înlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu oţet, în loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales în casele locuite de persoane care sufera de astm.

Pentru întreţinerea protezei dentare

Un periaj rapid cu oţet alb de mere va face sa straluceasca protezele dentare, suprimându-le şi mirosul neplacut. Daca lasaţi toata noaptea proteza în apa, adaugaţi şi o jumatate de lingura de oţet.

Un amestec simplu de substanţe non-toxice care elimina murdaria şi chiar dezinfecteaza. Puteţi gasi ingredientele necesare chiar în dulapul de acasa sau la magazinul din cartier:

– bicarbonat de sodiu;

– oţet de alcool (nu din vin);

– apa calda;

– ului esenţial de lamâie sau de eucalipt

Pentru a obţine detergentul universal, veţi avea nevoie de un bidon de 2 litri.

1. Puneţi 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu în bidon.

2. Adaugaţi 2 litri de apa calda şi apoi amestecaţi.

3. Separat, într-un pahar, amestecaţi 3 linguri de ulei esenţial şi 3 linguri de oţet.

4. Adaugaţi amestecul în bidon.

5. Agitaţi balonul – gata!

6. Închideţi ermetic bidonul pentru o conservare buna. Înainte de fiecare utilizare agitaţi bine bidonul. Puteţi sa curaţaţi toate suprafeţele şi puteţi chiar sa dezinfectaţi toaletele.

CÂTEVA REŢETE UŞOR DE REŢINUT ŞI PREPARAT:

Soluţie de spalat parchetul

1/4 ceaşca de oţet alb

3 l apa calda

2-4 picaturi de ulei esenţial de eucalipt (sau dupa preferinţe)

Soluţie de lustruit mobila

1/2 ceaşca oţet alb

1 linguriţa ulei de masline (sau mai puţin)

Se amesteca şi se lustruieşte mobila cu o cârpa curata.

Soluţie de curaţat geamurile

1 ceaşca oţet alb

1 lingura suc de lamâie

3 ceşti apa

2-3 picaturi ulei esenţial

Soluţie de curaţat în baie

Puneţi pe o laveta umeda puţin bicarbonat de sodiu şi puţin oţet. Curaţaţi. Pentru tuşa finala, aplicaţi pe laveta cu care ştergeţi 2 picaturi de ulei esenţial. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseşte în farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala şi nas înfundat, uleiul esenţial de eucalipt fiind un ingredient optim şi pentru infuzii. Mai nou, am început sa experimentez cu uleiul esenţial de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.

Soluţie universala de curaţare

1 lingura bicarbonat de sodiu

1 lingura suc de lamâie

1/2 ceaşca apa fierbinte

Puneţi toate ingredientele într-o sticla cu spray şi agitaţi bine înainte de folosire.

Soluţie de lustruit metalul 

Cupru şi alama:

2 linguri sare

puţin oţet alb

Faceţi o pasta, la care puteţi adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.

Inox:

bicarbonat de sodiu

oţet alb

Bicarbonatul se aplica cu o cârpa umeda, iar oţetul se foloseşte pentru eliminarea petelor.

Soluţie pentru bucatarie

Daca stoarceţi lamâi pentru limonada, nu aruncaţi cojile. Cu interiorul lor puteţi rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugând în interiorul lamâii stoarse puţina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veţi obţine şi un efect dezinfectant.

Pentru eliminarea mirosurilor neplacute din frigider

Puneţi în frigider un mic recioient deschis conţinând bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de când lumea şi chiar funcţioneaza.

Bateriile de inox se curaţa cu oţet fierbinte în care se dizolva sare grunjoasa. Luciul este perfect, se curaţa foarte bine, incomparabil cu orice chimicale. La fel se curaţa şi chiuveta de inox din bucatarie.

Spray antibacterian pentru suprafeţe.

Combina aceste 2 ingrediente într-un tub gen spray:

– 1 linguriţa ulei esenţial de menta sau rozmarin

– 1 cana oţet alb

Se foloseşte pe suprafeţele tari, neporoase, din locuinţa, pentru a elimina germenii. Nu se foloseşte în exces, caci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricât de urât ar suna asta…

Spirit călător: Să nu subestimezi un paraplegic!

Aproape toată noaptea m-am gândit la iniţiativa mea şi la repercursiunile ce le-ar putea genera. Poate că am reuşit sa bag frica în vicleana Călugariţă şi am pus-o pe fugă. Pe de altă parte, ma gândeam ca ar fi prea simplu să o sperie un telefon anonim, chiar dacă el conţinea nişte informaţii reale şi secrete. În mintea mea generam tot felul de scenarii posibile şi chiar fanteziste, căutând să mă conving că am procedat bine ameninţând-o cu denunţul. Un denunţ pentru care nu aveam nicio dovadă concretă.

Către orele dimineţii am adormit, obosit de atâtea frământari şi presupuneri. Pe la ora opt m-a trezit soneria şi am auzit-o pe Diana târşâindu-şi papucii spre uşa de la intrare. După câteva minute a intrat în camera mea, însoţita de o femeie îmbrăcată complet în negru, inclusiv o năframă şi ochelarii largi şi întunecaţi.

– Doamna zice că vrea sa vorbească ceva cu tine –  mi-a zis sora, invitând-o pe musafiră să ia loc pe scaunul de lângă pat. Eu ma duc să termin micul dejun. Doriţi un ceai, o cafea? – a mai întrebat-o ea.

Femeia a refuzat, dând din cap şi zâmbind discret. Diana a ieşit, iar străina a închis uşa după ea şi a luat loc pe pat. S-a uitat atent împrejur, zăbovind cu privirea pe scaunul cu rotile pliat, ce se rezema de perete. Apoi m-a luat pe mine în vizor şi a zâmbit  satisfacută. Eram curios şi intrigat de tăcerea ei, aşa că m-am exprimat:

– Ne cunoaştem de undeva?

Femeia în negru nu a binevoit să-mi răspundă, ci a scos mobilul din poşetă şi a format un număr. A sunat telefonul meu fix şi o bănuială m-a făcut sa ma îngrozesc! Pentru a-mi confirma temerea, musafira şi-a scos ochelarii şi a vorbit:

– Eu nu am avut “plăcerea” sa te cunosc, dar se pare că tu eşti cel care te-ai amestecat în viaţa mea…

Am îngheţat când i-am recunoscut vocea şi apoi ochii angelici! Era Puşa, alias Călugariţa! Cum m-a gasit oare?

– Probabil te întrebi cum am dat de tine… Crede-mă ca nu e greu atunci când ai numărul de telefon, o carte de telefon şi multă răbdare. Eu mă intreb ce naiba te bagi în treburile mele şi cum ai ajuns să mă spionezi?! Mi-a povestit George că are un prieten handicapat, dar nu mi-a spus că eşti atât de gelos pe relaţia mea cu el. Spune-mi, de unde ştii atâtea despre mine, din moment ce nu te poţi mişca singur din pat? Cu cine ai vorbit? Ţi-a spus Gicu ceva?

Bănuiesc că Gicu îi zicea lui George, iar ideea care mi-a sugerat sa o sun trebuia încercată. Am dat din cap afirmativ, însă Puşa nu era satisfacută:

– Minţi, nemernicule. Îl cunosc bine pe Gicu şi aş fi ştiut dacă se îndoieşte de mine. Pe de altă parte, ar fi putut sa mi-o spună direct şi nu să pună un paralizat să mă ameninţe la telefon!

La ultimele cuvinte a ridicat tonul nervoasă şi a căutat ceva în poşetă. Mâinile-i micuţe şi înmănuşate în piele neagră au scos un pistolaş lucios, ce ma inhibă şi mai tare. Asigurându-se că l-am observat, femeia continuă mai calmă:

– Nu-mi place să fiu ameninţată. Nu-mi place să mi se ia ceva în care am investit efort şi răbdare. Eu am ambiţia să ma realizez în viaţa. În schimb, tu nu mai ai ce să aştepţi de la viitor şi am auzit că ai încercat deja sa te sinucizi. Ce păcat că nu ai reuşit! Dar uite că nu e totul pierdut. Eu am venit sa te ajut. Un glonte în cap şi suntem amândoi satisfăcuţi. Ce zici? Îţi pun pistolul în mână şi toţi o să fie convinşi că ai reuşit să-ţi duci planul la îndeplinire.

– Şi soră-mea?- am bâiguit eu. O să auda împuşcătura…

– Mai bine nu întrebai, ca să mori mai liniştit. Cred că am s-o elimin şi pe ea. Se va crede ca ai ucis-o tu…

Chiar atunci intră Diana, purtând tava cu micul dejun. Puşa îmi arată discret pistolul şi-şi duse un deget la buze. Eu m-am supus, tăcând mâlc, doar soră-mea zise:

– Ce păcat că nu vreţi să serviţi ceva la noi!… Nu ştiam că vă cunoaşteţi… sau nu?!

Văzând că nimeni nu-i răspunde, a ieşit încurcată. Puşa se ridică să închidă din nou uşa, iar eu mă gândeam febril ce aş putea face. Nu voiam să mor ucis în felul acesta. Ar fi fost o luptă pierdută pentru mine, iar cineva ar fi jubilat ca învingator. Pe noptiera de lângă mine aburea ceaşca, cu ceai clocotit. Am luat decizia instantaneu, cu viteza şi determinare totală.

Când Călugariţa a lăsat clanţa şi s-a întors către mine, am azvârlit cana cu tot cu lichidul fierbinte în fată-i, orbind-o. A apucat totuşi să apuce pistolul şi să tragă, dupa care a scos un zbierăt ascuţit. Am simţit o arsură la umărul drept, dar care nu m-a împiedicat să sar din pat peste femeie. Greutatea, şi mai ales surprinderea, a făcut-o să-şi piardă echilibrul şi să cadă sub mine. Țineam o mână pe armă şi cu cealalta voiam să o strâng de gât.

Avea, totuşi, avantajul picioarelor şi a reuşit să mă doboare de pe ea. Acum era deasupra mea şi avea mari şanse să preia controlul pistolului. Pe uşă a intrat Diana, speriată rău, şi se uita buimacă la lupta noastră. Am strigat la ea să mă ajute şi a disparut din cadrul uşii. Pe când urmăream ţeva ameninţătoare a armei, ce se îndrepta încet dar sigur spre pieptul meu, am auzit o bufnitură şi trupul femeii în negru se prabuşi inert lângă mine. Diana stătea în uşa, cu tigaia din fontă în mână.

Să nu te pui cu copiii

1. O fetiţa discuta cu învaţatoarea despre balene. Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa înghita un om, doarece, deşi este un mamifer foarte mare, are un gât mic. Fetiţa susţinea ca Iona a fost înghiţit de o balena. Nervoasa, învaţatoarea a reluat explicaţia… este FIZIC IMPOSIBIL! Micuţa a spus:

– Când o sa ajung în rai, o sa-l întreb pe Iona.

– Şi daca Iona s-a dus în iad?

Raspunsul a venit promt:

– Atunci o sa-l întrebaţi dumneavoastra.

2. O educatoare observa copiii în timp ce deseneaza, oprindu-se din când în când sa vada câte o lucrare. Ajungând lânga o fetiţa care lucra cu mare atenţie, o întreba ce deseneaza. Fetiţa spuse:

– Îl desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

– Dar nimeni nu ştie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea ţinta la desen, fetiţa raspunse:

– O sa ştie… în câteva minute.

3. Un profesor la Şcoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci – şase ani. Le explica ce înseamna sa “cinsteşti pe Mama şi pe Tatal tau”, apoi îi întreba;

– Exista vreo porunca facuta special sa ne înveţe cum sa ne purtam cu fraţii şi cu surorile noastre?

Fara şovaiala, un baieţel (cel mai mare dintre fraţi, în familia lui) raspunse:

– Sa nu ucizi.

4. Într-o buna zi, o fetiţa statea lânga mama care spala vasele în bucatarie. Dintr-o data observa cele câteva şuviţe de par carunt, în contrast cu parul negru al mamei. Se uita fix la mama şi o întreaba:

– De ce ai par alb, mami?

Mama raspunse:

– Ei bine, de câte ori ma necajeşti şi ma faci sa plâng sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.

Fetiţa cazu pe gânduri şi dupa scurt timp, întreba:

– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

5. Copiii fac poze în clasa, iar profesoara încearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

– Ia gândiţiva ce frumos va fi peste ani, sa spuneţi: “Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau “El e Mihai, acum e doctor”.

Din spate se auzi o voce:

– Şi asta este profesoara, acum e moarta!

6. O profesoara preda circulaţia sanguina. Încercând sa explice cât mai clar, ea spuse:

– Acum, copii, daca stau în cap, sângele – aşa cum ştiţi – se va duce în cap şi o sa ma înroşesc la faţa.

– Da, spusera copiii.

– Atunci de ce atunci când stau normal, sângele nu se duce tot în picioare?

Un mititel raspunse cu convingere:

– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.

7. La ora prânzului, copiii stateau cuminţi la coada în cantina şcolii elementare catolice. În capul mesei era un coş mare cu mere. O calugariţa scrisese un bilet: “Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe ele!” Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata. Un copil poznaş a notat: “Ia câte vrei! Domnul e cu ochii PE MERE!”

Alegerea lui Bulă

Bulă se plimba agale pe aleea din faţa unei frizerii. Frizerul îl vede şi îi spune tipului pe care tocmai îl tundea: 

– L-ai văzut pe băiatul care tot trece pe alee? E cel mai prost copil din câţi am întâlnit! Uite, o sa-ţi arăt!

Deschide uşa şi îl cheamă pe Bulă. Scoate o bancnotă de 5 euro şi o monedă de 2 euro. Cu bancnota într-o mână şi moneda în cealaltă, îi zice:

– Băiete, ia uite aici! Ce alegi?

Bulă ia moneda de 2 euro şi pleacă.

– Ai văzut? E cel mai prost copil! Niciodată nu alege bancnota, e retardat! Nu se învaţă minte, niciodată! – zice frizerul mândru.

După ce termină cu tunsul, tipul iese din frizerie şi îl observă pe Bulă care mânca o îngheţata. Merge la el şi îl întreabă:

– Baiete, am înţeles ca de fiecare dată, tu alegi monedă în locul bancnotei. Chiar nu poţi sa faci diferenţa? Nu-ţi dai seama care din cele două e mai valoroasă?

– Ba da, îmi dau seama… Dar atunci când voi alege bancnota, crezi ca mă va mai pune să aleg vreodată?

Ce-am făcut!??

Au trecut patru zile de la referendumul pentru demiterea preşedintelui României şi încă nu ştim cine a câştigat. Deşi s-au dat cifre exacte ale participării la vot, fiecare tabără îşi declamă victoria şi aruncă vorbe de ocară celor care nu sunt de acord.

Precum s-a dovedit şi cu această ocazie, la noi nu există legi clare, fiindcă cei care trebuiau să le facă erau incompetenţi sau amorţiţi în timp ce trebuiau să le aducă îmbunătăţiri. Chiar şi Constituţia e ambiguă pentru cei care-i caută înţelesul şi o înţelege fiecare după propriile interese, precum Biblia. Iar regulile se schimbă de la o zi la alta, fără nici un pic de reproş sau jenă: contează doar scopul, şi acesta scuză orice mijloc de victorie.

Noi am votat, sau nu, cunoscând o anume legislaţie şi o anume promisiune: trebuia să se prezinte la vot peste jumătate din alegătorii înscrişi pe listă. Citez din afirmaţia preşedintelui interimar: “DACĂ NU SE VOR PREZENTA NOUĂ MILIOANE DE ALEGĂTORI ÎN PICIOARE, EU MĂ VOI RETRAGE DIN POLITICĂ!” Deci, se ştia de amândouă părţile că majoritatea celor care vor vota, vor fi împotriva lui Traian Băsescu, şi pariul consta în cei nouă milioane de votanţi pe care USL-ul a fost sigur că-i va aduce la urne. Ei bine, nu a reuşit.

Normal, cine face un pariu recunoaşte şi plăteşte miza, dar asta nu se aplică la politicienii noştri, care mai degrabă s-ar sinucide decât să lase din mână singura “meserie” la care se pricep. Astfel că a început o mare ţigănie, la care presa străină asistă ca la un circ, aproape cotidian pentru românii contemporani. De aceea, privit din interior, el pare o dispută internă normală, dar e altfel când te detaşezi şi vezi dinafară ce lipsă de etică au părţile implicate în conflict şi ce imorali sunt cei care se luptă pentru puterea unei ţări secătuite de atâtea conflicte politice.

Dacă unul dintre cei trei “ciobănei”  (Ponta-Antonescu-Băsescu), ar ţine cu adevărat la soarta ţării şi la electoratul scârbit de ei, în cea mai mare majoritate, ar renunţa onorabil şi ar face un mare bine naţiunii. Însă ei, ori sunt inconştienţi de asta, sau sunt de o crasă reacredinţă ce denotă implicit o dorinţă de afirmare personală, fără scrupule.

Sarcina cade, ca de obicei în ultima vreme, pe Curtea Constituţională Română, de la care se aşteaptă rezolvarea conflictului. Oricare va fi decizia în această problemă majoră, pierzătorul va fi nemulţumit şi va acuza o decizie politică. Chiar dacă o să fie o hotărâre logică şi constituţională. Pentru că la noi logica nu mai funcţionează de mult, iar Constituţia e atât de interpretabilă încât nici în “traducerea” CCR nu mai avem încredere. Când decizia lor este conform dorinţei guvernamentale, sunt luaţi ca etalon al încrederii, dar vai de ei să voteze împotriva guvernului!

Noi stăm pe margine şi ne uităm cum scade valoarea leului din cauza instabilităţii politice, numărăm banii care s-au cheltuit pe două referendumuri, din care cel puţin unul a fost degeaba.  Nota de plată o vom achita tot noi, iar ei vor trece la un alt duel, pentru un alt scop personal sau de grup. Aşteptăm degeaba legi ale căror proiecte zac prin sertare, fiindcă parlamentarii sunt în vacanţă, dar au timp să se beştelească la toate televiziunile. Ne supunem primarilor care, în funcţie de interesele partidului din care fac parte, ne trimit, sau ne opresc de la vot. Mergem la muncă zilnic şi plătim multitudinea de taxe care se tot majorează.

Mă întreb ca un om de bună credinţă: oare de ce trebuie să se mărească diferenţa dintre aleşi şi alegători? De ce, în loc să devină o prăpastie, să nu se micşoreze? Nu ar fi cea mai bună cale de a ne educa reciproc? Nu aşa am merge cu convingere la alegeri? Ar fi bine să nu voteze numai membrii de partid şi fanaticii! Parerea mea, si nu numai.

Decizie fatală

Trei bărbaţi morţi ajung în acelaşi timp la poarta Raiului. Îi ia Dumnezeu pe fiecare la întrebări, primul fiind un italian:

– Ia zi, tu cum ai murit?

– Păi, mi-am cumpărat un Ferrari, am mers pe autostradă spre Milano cu 240 km/h, n-am mai putut să iau curba, am intrat în parapet şi am murit pe loc.

– Bine, poţi să intri.

Al doilea, un german:

– Tu cum ai murit?

– Mi-am luat un Porsche, am mers pe autostradă, o cisternă a pus frână brusc în faţa mea, nu am mai putut opri, explozie mare, am murit pe loc.

Al treilea, un român:

– Tu ce ai păţit?

– Mi-am strâns bani şi mi-am luat un X5 şi apoi am murit de foame…