Tovarăşului Popescu îi place să facă plimbări cu avioane de mică dimensiune. La una dintre plimbări, avionul se defectează şi este nevoit să se arunce cu paraşuta. Disperat că paraşuta s-a stricat şi nu mai vroia să se deschidă, a început să se roage la Dumnezeu să-i ierte păcatele şi să-l ajute să trăiască. După mai multe rugăminţi, se arată Dumnezeu:

– Doamne, te rog, ajută-mă! Voi face orice, te implor, iartă-mă pentru păcatele mele! Ajută-mă să trăiesc!

– Bine, te voi ajuta, îi răspunde Dumnezeu. Uite, când ajungi aproape de pământ, te scremi tare şi tragi un vânt puternic şi vei scăpa!

Zis şi făcut. Când mai avea puţin până la pământ, omul nostru se screme aşa de tare încât a reuşit să tragă un vânt atât de puternic de a vuit valea…

La un moment dat, este bătut pe umăr:

– Tovarăşe, după ce că dormi în şedinţă, mai tragi şi vânturi?!