Îmi amintesc uneori răspunsul unui elev ce abia luase notă de trecere la examenul de bacalaureat din acest an. Întrebat ce ar vrea să se facă, a răspuns fără ezitare: ŞEF! E plină ţara de candidaţi la şefie şi foarte puţini sunt aceia care mai au tragere de inimă în a pune mâna şi a face treabă.

Cea mai facilă cale de a ajunge şef este să te implici în politică. Nu trebuie să munceşti, nici de carte nu prea ai nevoie, ci doar să ştii să minţi frumos şi cât mai credibil. Îţi mai trebuie nişte bani, pentru a mitui pe cine trebuie sau a-ţi cumpăra un scaun în parlament. Restul vine de la sine, dacă ai fler şi te pricepi să profiţi de fiecare oportunitate.

Zilele acestea se desfăşoară Olimpiada de vară şi sportivii noştri reuşesc să ne provoace bucurii pure şi intense, mai ales când fac să răsune imnul României, în urechile întregii lumi. S-a spus mereu, şi nu e pic de exagerare, că sunt cei mai buni ambasadori ai neamului nostru. Ei ne mai curăţă obrazul de petele pe care ni le fac alţi “ambasadori”, ce sunt foarte mulţi şi cel puţin de două categorii.

Mă refer în primul rând la cei care au plecat în străinătate pentru a fura sau a cerşi. Despre ei am mai vorbit, i-am condamnat public şi ne-am dezis de ei, afirmând că majoritatea românilor nu sunt aşa, ci dimpotrivă: harnici, cinstiţi şi creativi.

Dar mai exista o categorie de oameni care ne fac sa ne roşim şi aduc grave prejudicii economice şi de imagine ţarii noastre. Aţi ghicit: este vorba de politicienii noştrii de carton. De dorinţa lor neostoita de a se caţara în funcţii cât mai înalte, de plăcerea lor de a-şi insulta cu cele mai abjecte invective pe adversari, încălcând cele mai elementare legi şi reguli morale şi etice. O lume întreagă priveşte spre ei şi îi condamnă, dar ei sunt atât de orbi sau tupeişti încât nu-şi dau seama sau aroganţa lor depăşeşte orice imaginaţie.

Astfel, clasa politică, prin comportamentul ei infantil, umileşte şi mai tare această naţiune atât de năpăstuită şi arată Europei că nu merităm să ne integrăm în rândul statelor civilizate. Avem o ţară cu doi preşedinţi, dar nici unul nu are stofă pentru această funcţie supremă. Unul e suspendat cu doi ani înainte de a-şi încheia mandatul, doar pentru că celălalt, preşedintele interimar, nu a mai avut răbdare şi-şi dorea cu prea mare patimă fotoliul cel mare. Aşa că, pentru a-şi satisface pofta, a aruncat ţara într-un haos din care nu mai înţelege nimeni, nimic.

S-a făcut un referendum pe bani mulţi, dar tot nu e clar cine a câştigat. Se vrea o renumărare a persoanelor cu drept de vot, pe alţi bani, tot ai noştri, bineînţeles. Iar dacă vor ieşi mai mulţi decât vreau ”cei doi magnifici”, vor avea ei grijă să mai ”omoare” din alegători. Ne putem trezi la toamnă că unii din noi nu mai figurează pe liste, dar nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a-i facilita domnului Crin Antonescu accesul la jucăria lui cu multe butoane: PREŞEDENŢIA.

Ce bine e să fii şef! Toţi ar vrea să fie conducători, încă de când sunt pe băncile şcolii. Problema e că nu sunt atâtea funcţii şi ajung să stea câte doi pe-un loc. Şi fiecare se ţine tare pe poziţie, se crede îndreptăţit, fără să-şi dea seama cât de ridicoli par amândoi. Sunt un exemplu clar la tema “AŞA NU”.

Ce mai contează poporul!? Ce e ăla “spirit de sacrificiu”?! Ei nu cunosc acest termen ci doar lupta pentru putere, pentru un scaun comod şi o poziţie din care să ne privească superiori. Aceşti “oameni” ne fac ţara de râs, ne trag înapoi, ne împovărează şi ne învrăjbesc zi de zi. Ce mare deosebire e între sportivii care muncesc pe rupte pentru a ne face să fim mândri şi aceşti oportunişti care nu muncesc de loc, dar ne fac să ne aplecăm capul ruşinaţi!

Oare când vor candida la guvernare şi oameni cinstiţi, cu bun simţ şi bună credinţă? Pentru că avem şi asemenea valori, dar, deocamdată, sunt scârbiţi de ceea ce văd şi nu vor să se murdărească de la cei care se afişează acum. De aceea trebuie luat în considerare votul majorităţii românilor. Pentru că şi lipsa prezenţei la urne e un vot. El condamnă ferm clasa politică. Marea problemă e că lor puţin le pasă.