1. O fetiţa discuta cu învaţatoarea despre balene. Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa înghita un om, doarece, deşi este un mamifer foarte mare, are un gât mic. Fetiţa susţinea ca Iona a fost înghiţit de o balena. Nervoasa, învaţatoarea a reluat explicaţia… este FIZIC IMPOSIBIL! Micuţa a spus:

– Când o sa ajung în rai, o sa-l întreb pe Iona.

– Şi daca Iona s-a dus în iad?

Raspunsul a venit promt:

– Atunci o sa-l întrebaţi dumneavoastra.

2. O educatoare observa copiii în timp ce deseneaza, oprindu-se din când în când sa vada câte o lucrare. Ajungând lânga o fetiţa care lucra cu mare atenţie, o întreba ce deseneaza. Fetiţa spuse:

– Îl desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

– Dar nimeni nu ştie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea ţinta la desen, fetiţa raspunse:

– O sa ştie… în câteva minute.

3. Un profesor la Şcoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci – şase ani. Le explica ce înseamna sa “cinsteşti pe Mama şi pe Tatal tau”, apoi îi întreba;

– Exista vreo porunca facuta special sa ne înveţe cum sa ne purtam cu fraţii şi cu surorile noastre?

Fara şovaiala, un baieţel (cel mai mare dintre fraţi, în familia lui) raspunse:

– Sa nu ucizi.

4. Într-o buna zi, o fetiţa statea lânga mama care spala vasele în bucatarie. Dintr-o data observa cele câteva şuviţe de par carunt, în contrast cu parul negru al mamei. Se uita fix la mama şi o întreaba:

– De ce ai par alb, mami?

Mama raspunse:

– Ei bine, de câte ori ma necajeşti şi ma faci sa plâng sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.

Fetiţa cazu pe gânduri şi dupa scurt timp, întreba:

– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

5. Copiii fac poze în clasa, iar profesoara încearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

– Ia gândiţiva ce frumos va fi peste ani, sa spuneţi: “Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau “El e Mihai, acum e doctor”.

Din spate se auzi o voce:

– Şi asta este profesoara, acum e moarta!

6. O profesoara preda circulaţia sanguina. Încercând sa explice cât mai clar, ea spuse:

– Acum, copii, daca stau în cap, sângele – aşa cum ştiţi – se va duce în cap şi o sa ma înroşesc la faţa.

– Da, spusera copiii.

– Atunci de ce atunci când stau normal, sângele nu se duce tot în picioare?

Un mititel raspunse cu convingere:

– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.

7. La ora prânzului, copiii stateau cuminţi la coada în cantina şcolii elementare catolice. În capul mesei era un coş mare cu mere. O calugariţa scrisese un bilet: “Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe ele!” Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata. Un copil poznaş a notat: “Ia câte vrei! Domnul e cu ochii PE MERE!”