În aceste zile însorite de iulie, un bătrân se apropie de intrarea în Palatul Cotroceni. Îl abordează pe ofiţerul de gardă şi îi spune:

– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.

Ofiţerul îl priveşte blând pe bătrân şi îi spune:

– Domnule, Băsescu nu mai este preşedinte şi deci nu mai are reşedinţa aici.

Bătrânul îi spune că e în regulă şi se îndepărtează încet de intrarea de la Palat. A doua zi, acelaşi bătrân, se îndreaptă către intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează aceluiaşi ofiţer de gardă:

– Aş vrea să intru să vorbesc cu preşedintele Băsescu.

– Domnule, aşa cum v-am spus ieri, Băsescu nu mai este preşedinte şi prin urmare nu mai are reşedinţa aici.

Bătrânul îi mulţumeşte şi pleacă încet spre locuinţa lui. A treia zi, bătrânul se duce din nou la intrarea în Palatul Cotroceni şi se adresează ofiţerului cunoscut:

– Aş vrea să intru şi să vorbesc cu preşedintele Băsescu.

Iritat, ofiţerul se încruntă uşor la bătrân şi îi spune:

– Domnule, este a treia zi consecutivă când veniţi aici şi cereţi să vorbiţi cu Băsescu! V-am spus deja că Băsescu nu mai este preşedinte, deci nu mai are reşedinţa aici. Nu înţelegeţi?

– Ba, înţeleg foarte bine, însă nu mă mai satur să aud asta!

Ofiţerul ia poziţia de drepţi, îl salută respectuos (ca pe un superior) şi îi spune bătrânului:

– Atunci ne vedem mâine, domnule!