Se organizează un concurs: “Cine face cel mai mare avion din lume”. Pe pista imensă a unui aeroport din Nevada aterizează primul concurent cu un avion american. Coboară echipajul şi vin imediat lângă ei: juriul, autorităţile locale, ziariştii, televiziunea, public (câteva sute de curioşi). Prima întrebare:

– Cât de mare este?

Şeful de echipaj:

– Păi are cam 500 de metri lungi…

– Nu, nu! Nu ne interesează măsurători! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru ca să vă jurizăm.

– Aaa, păi avem 1.000 de locuri pe scaune clasa economic, 200 clasa business, 50 cuşete pentru VIP-uri, 5 baruri, 1 restaurant, mall, sală de gimnastică aerobică, salon de coafură, biliard, bowling… etc…

– Uauu, nu se poate! Să nu spuneţi că aveţi şi piscină!

– Ba da! Piscină cu valuri, sus, pe terasă…

– Nemaipomenit! Şi încep ăia din juriu să dea notele: 10, 9, 10, 9…

.

Aterizează al doilea concurent cu un avion rusesc (imens). Coboară echipajul şi încep iarăşi întrebările:

– Cât de mare este?

Şeful de echipaj răspunde:

– Păi are cam 800 de metri lungime pe 750 de metri lăţime…

– Nu, nu! Nu ne interesează măsurători! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru ca să vă dăm notele!

– Aaa! Păi avem aşa: 1 batalion de infanterie… cam 1500 de locuri pe scaune, 1 pluton de cercetaşi, 1 pluton de genişti, 1 pluton de mitraliori… ăştia au 500 locuri în picioare, mai avem paraşutişti, bineînţeles… Aaa… 3 tancuri, 5 TAB-uri, 10 tunuri obuziere, plus intendenţa, infirmeria, cantina, depozitul de muniţie…

– Uau, nu se poate! Altceva?

– Aaa, să nu uit: unitate de rachete şi unitate de protecţie chimică, radiologică şi bacteorologică.

– Nemaipomenit! Şi încep cei din juriu să dea notele: 10, 9, 9, 10…

.

La un moment dat apare un echipaj fără avion. Reporterii întreabă:

– Voi cine sunteţi şi de unde veniţi?

– Echipajul român şi venim din România. Eu sunt copilotul Vasile, purtătorul de cuvânt…

– Şi unde e avionul? Ce s-a întâmplat?

– Nu l-am adus pentru că nu avem unde ateriza… v-am verificat pe Google Eart… nu merge… e locul strâmt aici, în Nevada… dar am adus schiţele…

– Nu, nu! Nu ne interesează dimensiunile! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru. Cât e de spaţios?

– E imens!

– Cât de imens? Americanii au amenajări sportive… ruşii au tancuri… voi ce aveţi înăuntru?

– Păi, să vă dau exemplu: la primul zbor am decolat, am luat altitudine şi a început să vibreze aripa stângă. Am verificat instrumentele de bord… nimic… totul era Ok… condiţiile meteo excelente… ce putea fi? Zice domnu’ comandant: “Vasile, ia scoate tu Loganu’ din garaj şi mergi în aripa stângă să vezi ce-i acolo”. Şi scot Loganu’, merg în aripa stângă (că doar nu era să merg pe jos) şi acolo ce să vezi? Pe stadion, că avem stadion acolo, era meci, România-Spania, şi săreau ăia ca demenţii în tribune, făceau “valuri”… aruncau petarde, într-un cuvânt era balamuc… Pe terenul de golf, ălea de tenis sau ăla de atletism nu era nimeni. Era clar, se mişcase centrul de greutate. A trebuit să întrerupem meciul, le-am dat la megafon să stea liniştiţi că am decolat! Au mai fluierat ei… până s-au liniştit… a dispărut vibraţia şi am plecat înapoi spre cabină. Nici n-am ajuns bine în cabină că zice domnu’ comandant: “Vasile, ia Loganu’ din garaj şi mergi în aripa dreaptă, că a început acuma asta să vibreze.”

Buun! Merg iar la garaj, scot Loganu’ şi merg în aripa dreaptă. Acolo, ce să vezi? În cadrul parteneriatului NATO, o unitate română şi una germană (ambele de tancuri) făceau trageri în poligon. Unii trăgeau din mers, alţii din opriri scurte, viraje strânse, motoare ambalate… normal că vibra aripa, nu?

Ne-am chinuit ceva să-i oprim şi pe ăştia, le-am dat prin radio, am pus câţiva soldaţi să tragă rachete de semnalizare… Doamne Fereşte! Trăgeau cu proiectile adevărate… dacă sărea o schijă unde nu trebuie??

CEI DIN JURIU AU RĂMAS CU GURILE CĂSCATE: Uaaaauuuu!

Şi copilotul Vasile continuă:

– Staţi că asta nu-i nimic! Am rezolvat aripa dreaptă, mă întorc în cabină şi zice domnu’ comandant: “Vasile, mă trage curentul de vreo jumătate de oră, ia vezi că în coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat şi uşa şi gemuleţul de la baie deschise”

Am luat Loganu’, am trecut pe la staţia PECO, că nu mai aveam benzină, şi am plecat spre coada avionului. Când am ajuns se înserase şi… asta era! Avea dreptate domnu’ comandant: baia avea şi uşa şi gemuleţul deschise, lumina era uitată aprinsă şi în jurul becului… se învârteau avionul american şi cu cel rusesc!!!