Doar nişte exemple care dovedesc mentalitatea lor arogantă

* Dean Rusk, Secretarul de Stat al lui JFK era în Franţa, în anii ’60, când DeGaulle a decis să iasă din NATO. DeGaulle a spus că toţi militarii SUA să părăsească Franţa cât mai curând posibil. Rusk a răspuns:

– Aceasta se referă şi la cei înmormântaţi aici?

Puteai să auzi cum cade un ac!

* Conferinţă  internaţională în Franţa cu ingineri, inclusiv francezi şi americani. Într-o pauză, un inginer francez revine în sală spunând:

– Aţi auzit ultima tâmpenie făcută de Bush? A trimis un portavion în Indonezia să ajute victimele tsunami-ului! Ce-o fi având de gând, să-i bombardeze?

Un inginer de la Boeing s-a ridicat şi a replicat liniştit:

– Portavioanele noastre au trei spitale la bord şi pot trata mai multe sute de pacienţi. Ele sunt cu energie nucleară şi pot alimenta cu electricitate instalaţiile de pe uscat, au trei cantine cu o capacitate de a servi cel puţin 3000 de consumatori cu trei mese pe zi. Pot produce mai multe mii de galoane de apă proaspătă din apa de mare pe zi şi au o jumătate de duzină de helicoptere ce transportă victime de pe puntea de aterizare. Avem unsprezece asemenea nave. Câte are Franţa?

Puteai auzi cum cade un ac!

* Un amiral al Royal Navy lua parte la o conferinţă navală ce cuprindea şi amirali din SUA, Marea Britanie, Canada, Australia şi Franţa. La un cocktail, se aflau un grup mare de ofiţeri din toate aceste naţiuni. Toată lumea vorbea englezeşte şi-şi sorbeau băuturile, dar un amiral francez s-a plâns că, în timp ce europenii învaţă numeroase limbi străine, englezii vorbesc doar englezeşte. A întrebat:

– De ce se întâmpă că mereu trebuie să vorbim englezeşte în conferinţele astea şi nu în franceză?

Fără ezitare, amiralul britanic a replicat:

– Poate că Britanicii, Canadienii, Australienii şi Americanii au făcut aşa ca să nu fiţi nevoiţi să vorbiţi germana!

Puteai să auzi cum cade un ac!

* Robert Whiting, un moşulică de 83 de ani, soseşte la Paris cu avionul. La vamă, pierde câteva minute să-şi caute paşaportul, rătăcit în sacul de voiaj.

– Aţi mai fost în Franţa, domnule?, i se adresează sarcastic funcţionarul vamal.

Omul admite că a mai fost.

– Atunci trebuie să ştiţi că trebuie să aveţi paşaportul la îndemână.

Englezul replică:

– Ultima oară când am fost aici n-a trebuit să-l arăt.

– Imposibil! Dumneavoastră, englezii, trebuie să arătaţi paşapoartele când intraţi în Franţa.

Bătrânul englez îl privi adânc în ochi pe francez. Apoi explică liniştit:

– Când am ajuns la ţărm, la Gold Beach, în ziua D din ’44, pentru a ajuta la eliberarea acestei ţări, n-am găsit nici un francez căruia să-i pot arăta paşaportul.

Puteai să auzi cum cade un ac!