La vestitul doctor Costea,

Vine Ion de la Copou:

– Bună ziua, domnu’ doctor,

Mi-a intrat o ţeapă-n… ou!

.

Pacientul se dezbracă,

Doctorul îl urcă-n pat

Şi cu mare-atenţiune,

Cercetează-n lung şi-n lat.

.

Ia luneta,

O fixează,

Ia penseta,

O flambează,

Scoate ţeapa,

Pensulează,

Pune vată,

Bandajează,

Pune fese

Şi pansează,

Scoală omul

Şi-l aşează…

.

Pacientu-achită taxa

Şi apoi, satisfăcut,

Îi dă doctorului mâna:

– Bună ziua! – Vă salut!

.

Peste-un timp, aproape-o lună,

Vine-amicul Ion din nou:

– Uite, domnu” doctor, iarăşi

Mi-a intrat o ţeapă-n ou!

.

Pacientul se îmbracă

Şi achită taxa-n grabă…

Când, deodată, domnul doctor,

Foarte curios, întreabă:

.

– Ia să-mi spui, domnule dragă,

(Care vii de la Copou)

Cum se-ntâmplă că întruna

Îţi tot intră ţeapa-n… ou?

.

– Mă iertăţi domnule doctor,

A răspuns omul, “solemn”,

Dar nevastă-mea e şchioapă

Şi-are un picior de lemn!