AUTOTROFII – Oamenii care trăiesc fără mâncare şi fără apă

Zeiţa Amba sau Durga

În lume există peste 3000 de oameni care trăiesc fără să consume hrană solidă, mulţi dintre ei şi fără să consume lichide. Sunt numiţi “autotrofi”, o denumire dată organismelor capabile să transforme energia solară în hrană, prin fotosinteză. Numai că specialiştii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravieţuiesc

Zeiţa Amba şi hrana divină

Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mâncat şi nu a mai băut nimic de la vârsta de opt ani, când, spune el, a fost binecuvântat de Zeiţa Amba. Jani este numit Mataji- un adept al Zeiţei Mamă a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populară în Gujarat, locul lui natal.

Zeiţa este o apărătoare a războinicilor, dar cea mai importantă funcţie a ei este de a aduce şi a menţine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvântată care udă ogoarele, hrănind pământul. De aceea şi Mataji Jani este convins că pe el îl hrăneşte Amba cu apă divină, ţinându-l în viaţă.

În 2010,

Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipă formată din 30 de medici specialişti i-au monitorizat funcţiile vitale. Rezultatele i-au năucit, deşi în India sunt mulţi yoghini care fac tot felul de demonstraţii ce anulează legile fizicii, dar şi pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis să facă baie, ştiut fiind că apa hidratează şi prin piele.

Oamenii normali pot trăi fără apă doar trei, patru zile, dar cu urmări uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicaţie. În ciuda faptului că nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma în vezică, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbită ulterior de pereţii vezicii. Cât a durat experimentul, Jani nu a mâncat, nu a băut şi nici nu a avut necesităţi fiziologice. Însă funcţiile organelor interne nu s-au modificat în nici un fel şi nu a manifestat nici o afecţiune.

Prahlad Jani este un om sfânt, care trăieşte ca un pustnic, într-o peşteră, de la vârsta de opt ani, când i s-a arătat Zeiţa Amba. El susţine că este hrănit cu apă divină printr-o gaură în bolta peşterii, şi că nu a simţit niciodată nevoia de a mânca, de a urina sau defeca. Nu încearcă să explice în nici un fel condiţia sa, lăsându-se total în grija zeiţei protectoare, pe care o slujeşte cu rugile sale şi meditaţii zilnice.

Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apărării Naţionale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu înţelege cum un om poate supravieţui în întregime ca o plantă. “Pare evident că mai există o sursă de energie care poate fi procesată de corpul uman, în afara caloriei, dar va dura până o vom descoperi”.

“Fenomenul HRM”

Hira Ratan Maneck, în vârstă de 67 de ani, este tot din India. Este inginer şi a renunţat la mâncare în mod deliberat, în urmă cu opt ani, vrând să demonstreze că organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mâncare solidă, decât prin nealimentare. Ratan se hrăneşte cu apă, sucuri şi energie solară.

Invitat de specialiştii NASA pentru un studiu, a trăit doar cu apă şi absorbţie de energie solară, pe toată durata supravegherii, timp de 130 de zile. Neştiind cum să denumească procesul prin care supravieţuia, specialiştii NASA l-au numit “fenomenul HRM”, de la iniţialele subiectului.

Ratan a încetat să consume hrană solidă după un pelerinaj în Himalaia. “În fiecare dimineaţă, stătea la soarele ce răsărea, câte o oră, fără să clipească”, spune soţia sa, Vimla.

“Acesta este meniul principal. Ocazional, mai consumă câte o cafea, ceai sau alte lichide”. Ratan crede că această metodă redă corpului abilitatea naturală de a trăi, fără să fie îngreunat de toxinele generate de hrana solidă. “Şi creierul  se simte mai bine astfel hrănit”, spune Ratan. “Este o metodă străveche, practicată de asceţii Hindu şi Jina. Este chiar demonstrabilă ştiinţific”.

Mic dejun cu soare

Ceea ce s-a şi făcut. În urma unor cercetări efectuate de “British Royal Medical Institution”, s-a constatat că, într-adevăr, energia solară este ideală pentru viaţă. În prezent, se face o publicitate negativă Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afectează tehnologia, în primul rând. Dar, din punctul de vedere al vieţuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineaţa, la răsărit, soarele este o adevărată hrană energetică.

“Consumând legumele care sunt dependente de energia solară, ca să se dezvolte, oamenii trăiesc, practic, dintr-o sursă indirectă de energie solară”, este de părere Ratan. “Noi ne hrănim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie să reinvăţăm să absorbim energia solară din sursă directă”.

Metoda lui Ratan de a “găti” energia solară e simplă: începi prin a privi câteva secunde la soarele care răsare dimineaţa; treptat, se prelungeşte şedinţa până la 30 de minute. Când se ajunge la 15 minute de privit soarele dimineţii, deja se diminuează necesitatea de a mânca. La 30 de minute, creierul dezvoltă capacitatea de a stoca energia solară şi de a o transforma în energia necesară activităţilor umane.

O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale în soarele dimineţii, încarcă “bateriile” umane şi înlătură orice afecţiune psiho-somatică. Cel mai important, spun asceţii indieni, este faptul că se formează în jurul trupului o coroană de energie, care alimentează organismul toată ziua. Cu cât această coroană este mai puternică, riscul de îmbolnăvire scade, până la a fi eliminat definitiv.

Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat şi pe Jani, şi pe Ratan, în cursul unui experiment ce a implicat mai mulţi subiecţi, desfăşurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicaţie ştiinţifică fenomenului. “I-aş spune, mai degrabă “adaptarea cronică” a unui organism la condiţii vitrege impuse.

Astfel, organismul îşi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reacţiile chimice, fenomen ce intervine cam după a 16-a zi de post a asceţilor. Organismul slăbeşte dramatic, chiar şi 40 de kilograme în 200 de zile, dar, în ciuda aşteptărilor medicilor, nu se va observa nici o dereglare a funcţiilor vitale.

După acest “hop”, organismul se adaptează. Este posibil şi să se activeze acel lob temporal unde credem că s-ar afla sediul celui de-al şaselea simţ, responsabil de proprietăţile parapsihice. Celelalte părţi ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara şi medulla oblongata, nu suferă nici o modificare”.

Ratan, practicant jainist, este ferm convins că procentul foarte mare de funcţii ale creierului inhibate la oamenii ce consumă hrana solidă se activează cu hrana solară Şi ceea ce resimte imediat orice subiect care renunţă la hrana solidă este înclinaţia spre sfere spirituale, uitând de grijile materiale.

Organismul uman este dotat ca şi plantele

În condiţii de experiment similare, la unii subiecţi s-a constatat o scădere dramatică a nivelului de zahăr în sânge, până la limita de risc letal maxim, dar asceţii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mâncat şi a băut doar apă fiartă, în timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, în viaţa de zi cu zi, consumă nouă tipuri de lichide, pe lângă şedinţele solare.

Un grup de călugări jainişti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testărilor medicilor pentru a demonstra că postul ascetic reglează tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate funcţiile organismului şi ale creierului în special.

Medicii se străduiesc acum să dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metodă practicată pe animale, care când se îmbolnăvesc renunţă la mâncare şi reduc consumul de energie, dormitând tot timpul.

Un studiu de nutriţie destul de recent arată că vitamina B12, absolut necesară organismului uman, se regăseşte doar în hrana de origine animală, deci vegetarienii n-ar putea să supravieţuiască doar cu legume. Şi totuşi, în organimul autotrofilor se găseşte, inexplicabil, o cantitate suficientă de B12. Continuând cercetările, s-a descoperit că în intestinul uman există o bacterie care generează componentele vitaminei B12.

Un alt studiu a arătat că intestinul uman este capabil să producă o bacterie ce întră în componenţa aminoacizilor, deci omul este dotat cu microflora capabilă să-l întreţină, fără aport din afară. Până la urmă, mitologiile care vorbesc despre cei dintâi oameni, ce nu consumau hrană solidă, se vor dovedi a fi fost adevăruri de mult uitate.