– La copii le place să se joace mai mult afară decăt în casă, că afară sunt şi fluturi. (Teodor Zaica, clasa I, 7 ani)
– Unii oameni nu putrezesc după ce mor, fără să fie îmbălsămaţi, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei. (Sabina Dallu, clasa a VI-a, 12 ani)
– Stelele mai cad şi pe dealuri, că le place cum se rostogolesc. (Adrian Costache, clasa I, 7 ani)
– În religia noastră oamenii care au murit se îngroapă în pământ, că aşa este bine să punem la loc ceva de unde l-am luat. ( Felix Roncea, clasa a V-a, 12 ani)
– Ce poţi să spui despre un alcoolic?
Alcoolic este nedespărţitul prieten de duşmanul lui. (Cătălina Vasilescu, clasa a VIII-a, 14 ani)
– De ce lacrima şi picătura de sudoare, pe masă, stau bombate şi nu întinse?
Picătura este bombată, mai ales lacrima şi sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente. (Ana Maria Pop, clasa a VIII-a, 14 ani)
– Dacă-ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, cum ai reacţiona? L-ai întreba ceva anume?
Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, L-aş întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau s-o întreb pe Maica Domnului cum este să ai un copil Dumnezeu. (Alina Andreea Zane, clasa a II-a, 8 ani)
– Pe preoţi, îngeri, sfinţi şi Dumnezeu noi îi putem asculta: Pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. pe sfinţi ca pe părinţi, pe îngeri ca pe diriginţi, pe pământ, pe preoţi mai ceva ca pe preşedinţi. (Maria Irina Petreanu, clasa a V-a, 12 ani)
– Inima bate, bate, până se stinge, că inima e lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, El ţi-o aprinde din nou în cer. (Claudia Drăghia, clasa a II-a, 9 ani)
– Ce trebuie să facem ca să ne iubim mai mult semenii?
Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte. (Arcadie Marţin, clasa a II-a, 8 ani)
– Icoanele sunt portetele de familie ale lui Dumnezeu. (Ana Maria Badea, clasa a VII-a, 13 ani)
– Păsările cântă toate pentru Dumnezeu şi vreo cincizeci cântă pentru mine. (Diana Conţiu, clasa a IV-a, 9 ani)
– La uşa inimii cuiva trebuie să ciocăneşti, să năvăleşti sau să te rogi?
La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânţi. (Florentina Stoian, clasa a VI-a, 11 ani)
– Copilăria aş putea s-o compar cu o carte foarte frumoasă pe care o citeşti foarte repede. (Dragoş Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)
– Ca după ce murim să ne ridicăm la cer, trebuie toată viaţa să-i facem aripi sufletului. (Iulia Ghiţa, clasa a VIII-a, 14 ani)
– Când Îl ai pe Dumnezeu în suflet, toţi oamenii din jurul nostru ne sunt rude. ( Cătălina Opaină, clasa a VIII-a, 14 ani)
– Numai cel ce aude cu sufletul se poate încânta de concertul dat de greier şi de izvor. (Nicoleta Ştefan, clasa a VIII-a, 14 ani)
– De ce spun unele persoane despre călugări: “Săracii de ei, nu-şi trăiesc viaţa; păcat, că mulţi sunt tineri!”?
Nu-şi trăiesc viaţa, spun unii despre călugări, deoarece li se pare greşit cum călugării prea şi-au lipit viaţa de suflet şi nu şi-au lipit-o de trup, cum fac alţi oameni. (Paul Păun, clasa a VI-a, 12 ani)
– Cum poate ieşi aşa alb ghiocelul din noroi?
Cum vede noroiul ce minune creşte din el, se dă la o parte din calea ghiocelului. (Maria Istrate, clasa a VI-a, 11 ani)
– Cum vă explicaţi părerea unora care îţi zic că eşti ţăran când vor să te facă prost?
Sunt oameni care dacă vor să-i zică unuia că e prost, îi zic că e ţăran, pentru că ei cred că ţăranul are o minte cât un ghiocel, dar când colo ăia care zic aşa despre ţăran, au o minte cât o muscă de ghiocel. (Ştefan Sorin Trandafirescu, clasa a IV-a, 10 ani şi 4 luni)
– Muzica te curăţă de urât, dar numai dacă o foloseşti ca săpunul, adică toată viaţa, nu aşa, din când în când. (Irina Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)
– Diferenţa dintre mama, tata şi Dumnezeu e că mama şi tata pot crea oameni, dar nu plante şi animale şi e imposibil ca ei să facă o mare. (Roxana Chiş, clasa a IV-a, 10 ani)
– Ce este muzica?
Muzica reprezintă jumătate din viaţa trăită cu omenie. (Irina Silvestru, clasa a VII-a, 14 ani)
– Sfinţii învaţă la o şcoală din cer, că ei locuiesc pe pământ, dar îngerii le aduc din cer lecţiile în fiecare zi, să le facă acasă. (Leon Alexandru Guţu, clasa a II-a, 8 ani)
– Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu. (Adrian Ioniţă, clasa a II-a, 8 ani)
– Ce este umorul?
Umorul este vitamină de luat la viaţa grea. (Raluca Bărbulescu, clasa a VIII-a, 12 ani)
– La ce foloseşte să înveţi poezii?
E bine, când eşti elev, să înveţi poezii, pentru că aşa cum depun oamenii bani în bancă, pentru mai târziu, trebuie să aduni poezii în şcoală, ca să ai poezie când vei fi mare. (Ana Matei, clasa a VI-a, 12 ani)
– Dumnezeu îi iubeşte şi pe cei necredincioşi, dar îi iubeşte cu suferinţă. (Ioan Marţian, clasa a V-a, 10 ani)
– Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu. (Irina Moscu, clasa a VI-a, 12 ani)
– În bisericile ortodoxe, sfinţii sunt slabi, alungiţi la faţă şi la corp, pentru că aşa arată cei care sunt buni la suflet, că lor le-a rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele şi suflet. (Tudor Matache, clasa aV-a, 12 ani)
– Albinele de-aia ne dau nouă toată ceara lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu şi atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele. (Pavel Marţian, clasa a II-a, 8 ani)
– De ce este omul o adevărată fabrică de dorinţe?
– Omul este o adevărată fabrică de dorinţe pentru că se naşte din dorinţa de viaţă şi moare cu dorinţa de a fi veşnic. (Matei Filimon, clasa a VIII-a, 14 ani)