Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că suicidul e un act de lașitate supremă, indiferent de motivul care stă in spatele acestui gest. E recunoașterea faptului ca ai greșit si nu te mai duce mintea sa rezolvi situația, ești slab și fără ambiția de a continua să te lupți sau ai avut parte de o educație precară, în care nu ai învățat că viața cere sacrificii. Vai de cei care au avut totul de-a gata, fiindcă ei sunt predispuși la abandonarea vieții, atunci când dau de greu! La noi, fenomenul sinuciderilor s-a amplificat in ultimii ani, cuprinzând toate păturile sociale și categoriile de vârstă. Copiii își pun capăt zilelor fiindcă iau note mici, au picat vreun examen sau au fost părăsiți de cineva drag. Ei sunt fragili, nu au fost învățați să fie tari și mai sunt foarte ușor influențabili. Cei maturi însă, nu ar trebui să aibă nici o scuză. Chiar daca sunt incapabili sa găsească o soluție pentru a putea merge mai departe, ar trebui să apeleze la un psihiatru, care i-ar putea ajuta. Dar romanii au multe prejudecăți, printre care si aceea că a merge la psihiatru denotă că ești nebun. Dacă e credincios, ar trebui să se roage lui Dumnezeu și să aibă încredere că, într-un fel sau altul. îl va ajuta. Morala creștină iți interzice să-ți iei viața fiindcă e ca și cum ai comite o crimă. Nu tu ai decis să te naști și nu poți decide să mori.
Chiar și preoții care fac slujbe de înmormântare, permițând înhumarea sinucigașilor în cimitire, alături de cei dreptcredincioși, comit un păcat, doar pentru niște bani in plus. Dacă nici credința, nici conștiința și nici o altă persoană nu te pot convinge că viața e cel mai prețios dar pe care l-ai primit și continui să crezi ca ești un ratat, iar sinuciderea ți se pare calea cea mai ușoară, atunci fă-o. Dar fă-o bine și să-ți iasă din prima, pentru a nu obliga societatea să cheltuiască cu tine prin încercări lungi de a te repune pe picioare. Nu arăta că ești atât de cretin încât nici viața nu știi să ți-o curmi. Suntem prea mulți pe pământ și e păcat sa se folosească banii contribuabililor pentru niște incapabili in a-și gestiona viața. Mulți din cei care o prețuiesc la adevărata ei valoare, cheltuiesc sume considerabile pentru încă un an, o lună, o săptămână de viață.
Presupunând că n-ai habar cum să te sinucizi și vrei sa o faci cum trebuie, iți dau mai jos câteva sfaturi utile.
-Dacă vrei să mori prin zdrobire, alege o clădire înaltă, cu zece etaje. Asigură-te că o să cazi pe caldarâm și nu sunt crengi sau sârme pentru întins rufe, care-ți pot atenua căzătura.
-Daca vrei sa te împuști și ai cu ce, bagă țeava armei in gură. Așa e sigur ca o sa-ți împroști creierii.
-De vrei să bei o supradoza de medicamente, ai grijă să fie suficient de multe, închide-te într-o încăpere unde nu te va căuta nimeni prea curând și nu da nici un telefon.
-Dacă preferi să te spânzuri, alege un loc izolat, de preferință o pădure și o cracă solidă.
-Șansele cele mai mari de reușită sunt să te arunci sub roțile trenului. Fa-o atunci când trenul e aproape și are viteză. Ai grijă să nu-ți ghicească nimeni intenția.
-Dacă alegi moartea prin înec, e vital să nu știi să înoți. Alege un loc cu apă adâncă si aruncă-te noaptea sau unde nu te poate vedea nimeni.
Acestea sunt cele mai folosite metode pentru a scăpa de viața asta prea complicata pentru tine. În speranța că ți-am fost de folos, îți doresc succes deplin!
racoltapetru6 
Textul acesta doare și nu neapărat pentru că acum 4 ani eram vizată, ci pentru că abordezi un lucru sensibil într-o manieră cu care nu sunt de acord. Da, suicidul a devenit o modă, într-un fel, însă există anumite momente de neputință, de lașitate și neacceptare. Există momente când nu mai poți și nu mai vrei să trăiești. Ai citit,,Pe culmile disperării” de Cioran?
P.S. Sunt sigură că, cel puțin o dată, ai simțit că nu mai poți trăi…
Sinucigașii sunt cei care se răzvrătesc și aleg un alt drum. Cu trudă se regăsesc, deși rămân cu sechele, mai mult sau mai puțin vizibile!
Îți spun cu mâna pe inimă că NICIODATĂ nu am simțit nevoia să-mi curm viața, chiar dacă am trecut prin multe greutăți și încercări nefericite. Poate că tocmai de aceea nu-i înțeleg pe oamenii care nu apreciază fiecare zi în care pot respira, căci viața e oricum scurtă, după care urmează o eternitate a neantului, a inexistenței. Mi-a plăcut mereu să lupt pentru orice și am ieșit în câștig chiar și după înfrângeri. Prin întărire și supraviețuire.
Bună dimineața, Petru! 🙋♀️
Darnic mai ești cu cei ce doresc o astfel de metodă de-a scăpa de viața incomodă…🙃😉
Sărut-mâna de dimineață bună, Aurelia! 🙂
Sunt adeptul lucrului bine făcut, cât o fi el de morbid. Cine simte viața ca un chin pe care vrea să-l curme, măcar să o facă… ca la carte.
Da, da, lucrul bine făcut… 🌞
Paradoxal, sinucigasii cei mai multi, fac parte, din familiile cele mai bogate, iar cei saraci, chiar si în cele mai cumplite situatii disperate, fug ca de necuratul de moarte, agatându-se de Viata cu tot ce au la îndemana, cheltuind si investind totul în Ea, oricât ar fi de sumbra, aparent urâta, injusta, apasatoare si grea.
“Am auzit un glas din Cer, zicând: „Scrie: fericiți sunt cei morți, cei care, de acum încolo, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de eforturile lor, căci faptele lor îi urmează“.
Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Danse de la Forêt (Gheorghe Zamfir)
Cu multe paradoxuri ne întâlnim pe lumea asta. Cum ar fi și acela că săracii au mai mulți copii, pe când cei avuți se limitează la 1-2 sau deloc.
Mulțumesc și o duminică binecuvântată îți doresc, Iosif!
Ești cam dur cu sinucigașii, cred eu, mai ales cu cei în intenție… care nu vor, de fapt, asta, ci numai să atragă o atenție dis-pe-ra-tă asupra lor, atunci cînd poate că au fost copleșiți de ghinioane și de nepăsarea celorlalți. Cei cu astfel de intenții – și le doresc, în general și cu foarte mici excepții, să nu reușească – au cel mai mult nevoie de o mînă întinsă. Dacă ar putea fi a unui psiholog, pe care să-l plătească statul, ar fi ideal.
Cît despre părerea bisericii… pas. Mi se pare inuman și să o discutăm. Fie la ea cît o mai fi 🙂
Recunosc că am fost dur, probabil pentru că am trecut și eu prin situații foarte grele, în care eram multă vreme singur și nebăgat în seamă, eventual doar prin jigniri și bătăi de la cei mai mari și puternici. A fost infernal, dar astfel se întărește omul și își dă seama citind despre cazuri similare și încurajându-se prin asta. Viața e o luptă pentru majoritatea oamenilor și întotdeauna se găsește o modalitate prin care să mergi mai departe. Trebuie doar să o cauți, iar apoi să ai răbdare până răsare soarele și pentru tine.
E unul dintre primele articole scrise pe blog, am simțit nevoia să-l resuscitez adăugându-i diacritice și o poză… cam prea sumbră.
De mult n-am mai rîs aşa!
Mă bucur că ai gustat satira! Cei de la FB nu au făcut-o și mi-au șters imediat postarea. 😉
Vai, cum, te-au cenzurat?! Ooo, aşa ceva nu se poate! Scrie-i lui Trump, spune-i să-l sinucidă pe Zuckerberg! 😛 😆
O să-i transmit scrisoare prin Șoșoaca, doar sunt prieteni buni. După care își intră în rol Putin, cel cu rezolvările de acest fel. 🙂
Asta da cooperare internaţională! Ceilalţi şefi de stat ar trebui să ia aminte. Numai să fie de acord şi doamna preşedinte Şoşoacă. 😛 😆
Șoșoaca e fată bună, dar mult mai bună îți doresc să-ți fie duminica! Și cu soare, nu ca la mine! 🙂
Soarele are şi el mai multe feţe. Astăzi ne arată una dintre alea nespălate. Nu-i bai, n-am drum pe-afară, pînă şi telefonul s-a închis azi-noapte c-a “murit” bateria şi durează pînă se încarcă, aşa că sînt complet izolat de lumea reală – doar c-o vodcă şi mîţele drept companie. Va fi OK, ceea ce-ţi doresc şi ţie. 🙂
Asta voiam și eu să spun. Pe facebook nu puteai rezista nici cu poza aia… darmite cu textul. A pus cineva o poză bazată pe un banc arhicunoscut și i s-a ceut să șteargă postarea.
Bănuiam eu, dar am vrut să le încerc oricum vigilența. Încă nu mi s-a mai întâmplat, că am avut postări cuminți. 🙂
Contraatac…🤪
Mic ghid pentru supraviețuitori:
Înainte de toate, trebuie să recunoaștem că viața e un haos sublim, plin de gropi, dar și de surprize. Dacă ai ajuns sa te întrebi ce rost mai are, poate ai ratat niște bonusuri pe drum: o cafea bună, un răsărit nebun de frumos, o glumă tâmpită care te face să râzi cand nu trebuie. SI dacă totul pare lipsit de sens, amintește-ți de pisicile care se sperie de castraveți si nu mor…. pai noi ch8ar avem o șansă …
Așa că hai să rămânem pe-aici, măcar să vedem cum se termină serialul.🤪
Foarte binevenită reacția, pentru care mulțumesc pe măsură! 🙂
Sunt atâtea lucruri plăcute și frumoase pe lumea asta, doar că trebuie să-ți deschidă cineva ochii dacă nu ești încă în stare să le vezi. Bucuriile mici sunt la tot pasul, începând cu primele raze de soare și continuând cu multe altele, până la somnul care vine și el ca o binecuvântare după o zi plină. E clar că vrem să rămânem în viață, până ne mai rezistă organismul din dotare! 😀
În final constatam, ca toate “paradoxurile” au o explicatie logica si ca nimic nu e la voia întâmplarii, ci, toate lucrurile sunt sub contolulul Celui ce Este.
Doamne-ajută să apucăm a desluși logica!
Amin!