Erai scânteie cu avânt
Ce s-a ivit cu o menire:
S-ajungă până pe Pământ,
Cu șanse de însuflețire.

Venit-a vremea să te naști,
Îmbrățișat de lumină
Și de părinți entuziaști,
Ce cu blândețe te-alină.

Venit-a vremea să înveți
Lecțiile prețioase
Și să te-apropii de-alte vieți
Cu suflete generoase.

Venit-a vremea să trăiești
Într-un tandem de două minți,
S-aduci pe lume și să crești
Copii precum ai lor părinți.

Venit-a vremea să apui,
Cu trupul apăsat de ani,
Naturii nu poți să te-opui,
Chiar dac-ai strâns tone de bani.

Venit-a vremea să te duci,
Urmându-i pe înaintași,
E dat ca astfel să induci
O-mprospătare prin urmași.

Cu spiritul plutind ușor,
Purificat prin uitare,
Te vei opri iarăși din zbor
Într-o nouă întrupare.