E ultima zi din Săptămâna Patimilor şi tot românul credincios este ocupat cu pregătirile pentru cea mai mare sărbătoare religioasă: Paştele. Cât ar fi el de strâmtorat pune deoparte câte un ban, renunţă la alte cheltuieli şi caută să aibă câte puţin din tot ce e tradiţional pe masă.
Chiar acum am intrat şi eu în casă, după ce m-am chinuit mai bine de o oră să jupuiesc un ied. E prima dată când fac cu mâna mea acest lucru; până acum se ocupa cu asta Lică, dar a murit în iarnă, în urma unui infarct. Recunosc că nu am asomat animalul de sacrificiu şi a trebuit să mă încurajez cu un pahar de palincă, înainte de a-i tăia beregata. Spre deosebire de miel, iedul nu tace în timpul sacrificării şi ţi se rupe sufletul când îl auzi behăind.
Dar să trec peste acest moment trist şi, până se încălzeşte cuptorul, să aştern câteva rânduri, ca o spovedanie online, înainte de Marea Înviere. Că aşa se obişnuieşte pe la noi, şi nu numai, să ne curăţăm de păcate prin post şi Împărtăşanie. Se mai obişnuieşte să se etaleze într-un coş de răchită, tot ce ai pregătit mai bun şi mai frumos, pentru ca duminică dimineaţă să fie duse la biserică pentru sfinţire. Nelipsită este şunca de porc afumată şi fiartă, cârnaţii afumaţi, ouă roşii, caş, ceapă verde şi, bineînţeles, sticla cu vinul destupat. Umplutura de miel e un preparat relativ nou pentru Maramureşul pe care îl cunosc.
Până se termină slujba de Înviere, e un prilej potrivit pentru mulţi dintre credincioşi de a trage cu ochiul la celelalte coşuri cu bucate, pentru ca mai târziu să poată comenta cu anturajul lui, despre bogăţia sau sărăcia expusă de cei dimprejur. Asta e firea omului şi nici o sărbătoare nu-i poate înfrâna plăcerea de comaraţii şi bârfe. Poate că şi de aceea se străduieşte fiecare să aibă de toate pe masă, măcar de Paşti şi Crăciun.
Problemă va fi cu cei care nu ştiu să se înfrâneze şi, puşi în faţa bunătăţilor, se va îmbuiba cu mâncare şi băutură până o să-i facă rău, unii ajungând la urgenţă. Căci pentru unii sărbătorile sunt un prilej de excese.
Voi, care citiţi aceste rânduri, sunt sigur că nu faceţi parte dintre ei, altfel n-aţi avea timp să le parcurgeţi! De aceea vă urez să vă bucuraţi din toată inima de această măreaţa sărbătoare religioasă şi să ieşiţi din ea mai puri şi mai întăriţi! Iar ca desert vă ofer câteva epigrame care vă garantez că nu vă vor face indigestie:
Mielul de Paşte
– Ce mai faci tu, mielule?
– M-am scumpit măi, domnule,
Şi cum leafa ţi-e “subţire”
Mă vei mânca… din privire.
.
Mielul de Paşte
Pe aşa o sărăcie
Să tai miel e fudulie
Că şi el are mândrie
Şi se vinde pe-altă glie.
.
Ouă înroşite
Puica s-a emancipat:
Gata cu oul stresat!
Dar şi preţul aşa-i creşte
Că, de jenă… se-nroşeşte.
.
Împărtăşanie
Vinul de cuminecare
Mi-l prescriu impetuos,
Dar în cantitate mare,
Că sunt tare păcătos.
racoltapetru6 