Te-am întâlnit pe-o cale nebătută,
Ne-am prins de mână și-am ieșit în soare,
Păreai atunci extrem de hotărâtă
Să-ți fie eu protector, tu protectoare.

Dar la lumină erai o ispită,
Fiind sorbită de priviri cu-ardoare,
Iar eu trăiam cu inima-ndoită
Că te vei revărsa dintre izvoare.

Când m-ai lăsat pentru întâia oară,
Pornit-am ca un leu în căutare,
Să te găsesc, eterna mea fecioară,
Și să îmi ierți pripita delăsare.

Și vei pleca adesea de la mine,
Urmând o cale prea mult lăudată,
Dar eu, mereu încrezător în tine,
Te-oi regăsi de fiecare dată.

Te voi aduce iar și iar acasă,
Lăsând în urmă orice supărare,
Și-ți voi planta încă o floare-aleasă
Ca un îndemn spre înrădăcinare.