Persoanele obeze pot avea o stare de sănătate bună

Posted on by racoltapetru6

Cercetătorii americani le-au cerut unor persoane obeze să mănânce mai mult, timp de câteva luni, și au descoperit că aproximativ un sfert dintre acestea prezentau o stare de sănătate bună, în ciuda creșterii în greutate, potrivit unui studiu citat de AFP.

obez

Studiul a fost publicat în ediția din 2 ianuarie a revistei Journal of Clinical Investigation și a fost realizat de cercetători de la Washington University School of Medicine din St. Louis, în statul Missouri.

Cele 20 de persoane care au participat la studiu au fost încurajate să includă o mie de calorii suplimentare pe zi în dieta lor și să ia masa mai ales în restaurante de tip fast-food, cu scopul de a crește în greutate cu 6%.

”Nu este un lucru ușor de realizat. Este la fel de greu să te îngrași ca și să slăbești”, a declarat Elisa Fabbrini, profesoară de medicină și autoarea principală a cercetării.

Persoanele care nu sufereau de afecțiuni legate în mod normal de obezitate, cum ar fi o rezistență la insulină, un nivel ridicat al colesterolului, hipertensiune sau un exces de grăsimi la ficat, nu au prezentat aceste complicații după ce s-au îngrășat cu șapte kilograme, potrivit studiului.

Rezultatele studiului coroborează ceea ce savanții au observat deja în rândul populației normale: circa un sfert dintre persoanele obeze nu suferă de complicații susceptibile să provoace o criză cardiacă, un atac cerebral sau să ducă la instalarea diabetului.

Pe de altă parte, starea de sănătate a celor care aveau deja probleme metabolice înainte de a lua în greutate s-a agravat după urmarea acestui regim caloric.

Toate persoanele care au participat la studiu au fost ajutate de specialiști dieteticieni pentru a pierde kilogramele acumulate și au fost subiectul unui documentar realizat de HBO, intitulat ”Weight of the Nation” (”Greutatea națiunii”, n.r.)

Autorii cercetării au spus că au reușit să înțeleagă mai bine cum să distingă persoanele obeze cele mai susceptibile să dezvolte complicații.

”O altă diferență se referă la caracteristicile genetice ale țesutului adipos”, au mai spus autorii studiului, care a arătat că persoanele supraponderale cu un metabolism normal prezentau deja gene care controlează depunerile de grăsime.

Activitatea acestor gene este prezentă chiar și când persoanele cu metabolism normal iau în greutate, lucru care nu se întâmplă la oamenii cu un metabolism anormal”, precizează studiul.

Totuși, potrivit experților, este nevoie, în continuare, de alte studii care să arate de ce anumite persoane obeze sunt mai predispuse la a suferi de complicații.

Sursa: Mediafax

De ce ne omoară lenea?

Posted on by racoltapetru6

Se știe de multă vreme că persoanele care nu fac mișcare sunt predispuse la boli cardiace și diabet de tip 2, dar de ce se întâmplă acest lucru, specialiștii nu știau, până de curând. Un experiment ingenios, realizat la Universitatea din Missouri, dezvăluie mecanismul acestui fenomen.

Alcoolic

Prin intermediul acestui experiment, cercetătorii au încercat să lămurească rolul inactivității în apariția unor boli. A studia efectele sedentarismului nu este ușor, deoarece este dificilă separarea rolului acestuia de rolul altor factori ce pot fi implicați în apariția bolilor. Oamenii care nu fac mișcare pot avea o alimentație nesănătoasă, pot fi obezi, pot să fumeze și să aibă alte diverse probleme legate de stilul de viață.

De aceea, autorii au abordat o strategie nouă: au împiedicat un grup de oameni foarte activi să facă mișcare, pentru a vedea ce se întâmplă în organismele lor în aceste condiții. Participanților li s-a cerut să reducă numărul de pași pe care îl făceau într-o zi cu cel puțin jumătate.

Ceea ce doreau să afle cercetătorii era dacă inactivitatea fizică împiedică organismul să controleze eficient nivelul de glucoză din sânge, factor-cheie în apariția diabetului și a bolilor de inimă. Voluntarii au fost echipați cu dispozitive care măsurau glicemia în mod continuu, timp de 24 de ore din 24, și li s-a cerut să se miște cât mai puțin, dar să mănânce la fel ca de obicei.

Anterior, într-o primă etapă a experimentului, pentru a avea un nivel de referință, voluntarilor li se monitorizase glicemia timp de trei zile în care mâncaseră și făcuseră mișcare ca de obicei. În timpul acestor trei zile, s-a constatat că glicemia nu creștea brusc după ce participanții mâncaseră – un semn ce arăta că organismul controla perfect nivelul glicemiei și țesuturile aveau o sensibilitate ideală la insulină.

În cea de-a doua parte a experimentului, care a durat tot trei zile, voluntarii au devenit sedentari, iar timpul cât făceau mișcare zilnic a scăzut la numai 3 minute, în medie. Rezultatele comparative au fost edificatoare.

În timpul celor trei zile de inactivitate, nivelul glucozei în sânge crește brusc după fiecare masă (indicând un control defectuos al glicemiei), nivelurile maxime fiind cu 25% mai mari decât fuseseră în timpul celor trei zile active. Mai mult, nivelurile maxime ale glucozei în sânge au crescut de la zi la zi, în timpul perioadei de inactivitate. Cu alte cuvinte, cu cât subiecții erau inactivi mai multă vreme, cu atât reglarea nivelului de glucoză devenea mai defectuoasă.

În aceste condiții, se pune întrebarea dacă, în cursul unor afecțiuni care necesită repaus la pat pentru o perioadă, glicemia ar putea scăpa de sub control. Specialiștii afirmă că nu e o problemă, atâta timp cât perioada de inactivitate este trecătoare, iar pacienții revin apoi la un stil de viață activ.

Însă apar probleme în cazul în care stilul de viață, în general, este unul sedentar. Experimentul arată că inactivitatea fizică face ca mecanismul de reglare a glicemiei prin intermediul insulinei să nu mai funcționeze eficient, cu consecințe grave asupra sănătății.

Sursa: mirror.co.uk