În noaptea-aceea fără nume,
De dăruiri împodobită,
Făcut-am dragoste de-o lume
Și n-am dormit nicio clipită.

Mă provoca trupu-ți fierbinte,
Ne mângâiau molatici perne,
Tu-mi pătrundeai adânc în minte,
Iar eu te răscoleam prin vene.

Îți presam pielea delicată
Și sânii tari, magice sfere,
Lacom sorbeam din tine, fată,
Când mă strângeai cu îmbiere.

Ne răsuceam, două petale
Îmbrățișate-n înflorire,
Cu excitații ireale
Și gemete răsunătoare.

Atunci ne-am contopit într-unul
Și-am fi rămas așa o viață,
Dar timpul, trecând ca nebunul,
Ne-a descleștat spre dimineață.

O noapte ce a fost o dată
Și-i imposibil să mai vină,
Dar mi-ai rămas în suflet, toată,
Cu amintiri ce mă alină.