Cât poate să suporte o inimă
Cercată de atâtea sentimente?
E uimitor cum mereu se animă
Doar prin speranțe-n loc de tratamente.

Oricât ar fi ea de solicitată,
Chiar de-i strivită sub piatră de moară,
Puterea ei parcă-i nelimitată,
Se scutură și apoi iarăși zboară.

Furtunile aduse de iubire
Sunt printre cele mai apăsătoare,
Dar după timpul scurs de înrobire,
Tot inima îți vine spre salvare.

Iară în ziua cea mai mohorâtă,
Când gândurile-ți sunt mult prea amare,
Din inimă simți cum e izvorâtă
O dulce nostalgie de-animare.

Puternică e inima, tenace,
Dar merită și câte o vacanță
În care să primească ce îi place,
O melodie lină de romanță.