Fie că ești pașnic sau mai arțăgos,
Optimist din fire, ori prăpăstios,
Te provoc aicea la mare război,
Pe tabla de șah să ne luptăm în doi.
O confruntare fără de durere,
Iar dacă-nvinsul o să se supere,
Se găsește totdeauna o șansă,
Căci el are dreptul la o revanșă.
Armatele noastre-s aliniate,
Doar prin culori sunt diferențiate,
Privirile dure ni se-ntretaie,
Gândindu-ne la un plan de bătaie.
Regina mea își trimite soldatul
Doi pași înainte, cum îi e datul,
Tu răspunzi cu aceeași cutezanță,
Blocându-l, după știuta uzanță.
Ies cu calul regelui, să te desfid
Și-ți atac soldatul într-un mod perfid,
O amenințare ușor de parat,
Cu-n soldat de-alături tu l-ai apărat.
Trimit nebunul care, se-nțelege,
Atacă pătratul de lângă rege,
Tot cu nebunul îmi cauți pricină
Legându-mi calul de a mea regină.
Nici calul din stânga nu-mi stă degeaba,
Saltă la luptă, că se-ntețește treaba.
Ca și în oglindă, procedezi la fel,
Armăsarul damei apărând și el.
Precaut, împing pionul marginal
Să-ți împungă-n coastă nebunul viral,
Dar cu o mare încăpâțânare
Un pas dă-napoi, atent la legare.
Atunci se produce marea surpriză,
Calul atacă, lăsând dama-n priză*,
Iar nebunul atent, atât așteaptă,
Să-mi pape regina, vitează faptă.
Dar lăcomia în șah e fatală,
Provocând adesea marea greșeală,
Acum, nebunul mi-e liber s-atace
Regele care n-are ce mai face.
Cu un șah în punctul cel mai nevralgic,
Iar apoi altul, săltând al doilea cal,
Șahiștii știu că e Matul lui Legal.

* priză:  stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.