Știu… știu că iar vorbesc despre mâncare, dar măcar asta-i de post! Ceapa-i ieftină anul acesta și e bine să profităm de ocazie. Ieri a fost zi de piață în Seini, ocazie cu care am primit șapte cepe pentru un leu. Mai rămâne să fac rost de slănină și/sau jumere, iar apoi să mă ospătez, că eu nu postesc decât miercurea și vinerea. Să mai zică oarecare că nu m-am pricopsit!

Îmi amintesc cât de mult prețuiam ceapa pe vremea când eram la internatul școlii. Aveam un coleg mai răsfățat care primea câte 2-3 colete cu alimente de la părinți și nu prea-i plăcea să împartă cu ceilalți. Odată a primit câteva cepe frumoase, din care a lăsat vreo două să încolțească. Le scotea în fiecare zi și ne lăsa să i le admirăm, dar cei mulți dintre noi le mâncam din ochi și ne gândeam cu ciudă că-i păcat să se zbârcească bunătatea de legumă în timp ce stomacurile noastre chiorăiau de foame. Altă dată, diriginta noastră l-a trimis pe un coleg să aducă o ceapă de la bucătărie, ca să ne arate pe viu din ce e compusă. Tovarășa profesoară de biologie a desfăcut-o tacticos, strat cu strat, explicându-ne caracteristicile și valoarea ei nutritivă, în timp ce nouă ne lăsa gura apă și ne gândeam dacă o să avem norocul la o bucățică.

Eheeei… acasă era raiul pe pământ în domeniul alimentar! Mama ne tăia câte o ceapă întreagă într-o farfurie și, după ce adăuga câteva picături de ulei de floarea soarelui făcut în casă, plus un vârf de cuțit de sare grunjoasă, ne ospătam cu mare poftă toată familia. Parcă era mult mai bună ceapa de pe vremuri și nu ne plângeam niciodată precum că ne-ar ustura. E drept că și tehnica de preparare diferea, leguma fiind bătucită bine într-un tifon înainte de a fi tranșată. Plus că le foloseam numai pe cele din producție proprie. Nici nu era de conceput ca cineva să cumpere ceapă, în acele vremuri; ar fi fost o mare rușine și o dovadă de nechibzuință.

Acum mă uit la cele șapte cepe – câte una pentru fiecare zi a săptămânii – și mă gândesc cu ce să le asortez. Nimeni nu le mai mănâncă goale și au devenit prea banale pentru mulți dintre noi. Le înlocuim chiar și iarna cu roșii ori castraveți de seră sau din import, ca nu cumva să mirosim sau să ne lăcrimeze ochii. E bine, însă, ca în fiecare anotimp să folosim legumele și fructele carateristice sezonului. Iarna e timpul cepei, a usturoiului și a murăturilor. Să profităm de ele, că organismul le așteaptă.