Am visat azi-noapte că participam la un interviu pentru postul de manager al unui hotel de lux. Nu-mi amintesc regulile, dar în vise nici nu există așa ceva, mai ales dacă îți dai seama că nu e aievea, cum mi se întâmplă adesea. Atunci visul nu mai e atât de plăcut, știind că, deși poți face toți ce-ți trece prin cap, o să te trezești dezamăgit de realitatea limitată în care trăiești zi de zi. Gândul mă duce la cei care au oricum o viață de vis, lipsiți de posibilitatea de a trăi cu satisfacție în filme onirice, cu împliniri care să-i facă mai fericiți când dorm și dornici să vină alte nopți cu astfel de bucurii. Probabil că ei nu mai au ce aștepta de la vise, iar asta mă face să-i compătimesc, chiar dacă sunt multimilionari pe un iaht extravagant.

Dar să nu mă abat de la visul meu, care de data asta mi se părea mai realist ca niciodată. Eram mai mulți pretendenți la acea funcție înaltă și bine plătită, adunați într-o încăpere și invitați să ne expunem planurile de conducere în fața patronului unui lanț de hoteluri, din care făcea parte și acesta. Toți cei care m-au precedat în această încercare și-au arătat concepțiile prin care se poate obține un profit cât mai mare, prin reducerea cheltuielilor și o muncă dedicată a fiecărui angajat. Era nevoie de disciplină, determinare și investiții pentru a atrage cât mai mulți clienți. Se vedea că aveau cu toții o pregătire de înalt nivel în domeniu, cu școli de profil și experiență vastă, spre deosebire de mine.

Când mi-a venit rândul, mi-am dat seama că nu am nicio șansă să-i întrec printr-un discurs pompos de motivare, așa că am dat drumul gândurilor simple, fără nicio crispare sau teama că voi fi taxat. I-am explicat patronului că trebuie să punem oamenii pe primul plan, nu obiectivele. Începând de la cameriste, mecanici, șoferi, secretare, recepționeri și până la manager, fiecare trebuie să fie interesat cu adevărat ca mărețul hotel să aibă servicii de calitate. Iar pentru asta, trebuie stimulați cum se cuvine, un exemplu fiind câte un concediu gratuit în cadrul hotelului, cu toate facilitățile pentru  orice funcție ar deține. Astfel vor simți pe pielea lor cum este tratat clientul și de aici sunt mari șanse să apară idei noi pentru sporirea confortului clientelei. Pe principiul firesc că dacă angajatul e mulțumit, va face tot ce poate pentru ca fiecare oaspete să se simtă cât mai bine.

Partenerii din jurul meu au zâmbit ironic, a zâmbit și marele angajator, dar fără să percep vreo aluzie, iar eu am ieșit din sală cu mulțumirea că măcar am fost lăsat să vorbesc. Până la anunțarea câștigătorului, aveam dreptul la o masă gratuită în restaurantul opulent al hotelului, însă nu voiam să dau ochii cu experții care au râs de mine, așa că am ales să intru în vestiarul angajaților. Și acolo se vorbea de vestita schimbare a managerului, iar eu m-am amestecat printre ei, fără să se știe că am făcut parte dintre candidați.

– Iar o să ne vină un șef cu ambiția să arate ce poate pe pielea noastră, a răbufnit un bătrân de lângă mine. Cu aceeași pretenție de a avea grijă și de grădina lui de acasă, pe lângă cea a hotelului.

Mi-am dat seama că era grădinarul, după care a intrat în vorbă și îngrijitorul păstrăvăriei.

– Îți dai seama că precedentul a pus pe cineva să mă spioneze, ca nu cumva să-mi duc și eu vreun pește acasă? Dar lui îi căram în fiecare săptămână câteva kilograme.

–  Și cum ați vrea să fie noul manager?, am îndrăznit eu să-i întreb.

M-au privit cu ochi suspicioși, dar văzând că mă deplasez cu un scaun pe rotile, au alungat orice bănuială și am primit răspunsul de la o cameristă.

– Eu nu știu cum ar trebui să-și facă treaba, dar știm cu toții cum nu ar trebui să se comporte. Important e să fie un om ca noi și să trăiască în aceeași lume, fără să ne privească din ceruri, de parcă am fi slugile lui.

A mai spus ea ceva, bombănind spre ieșire, odată cu ceilalți, dar nu mai era nevoie să aud. După câteva minute, când mă îndreptam spre bar pentru a vedea cu ce mi-aș putea astâmpăra setea, nu mică mi-a fost mirarea să fiu oprit chiar de patron. Mi-a zâmbit mai amabil ca oricând și a întins mâna să mă felicite.

– Nimeni nu știe încă, dar dumneata ești cel pe care mi-l doresc la conducerea hotelului. Discursul despre oameni și felul în care trebuie motivați m-a cucerit. Bine ai venit printre noi, domnule manager! Vei avea un venit frumos, un apartament de lux și încă unul la dispoziția dumitale, pentru eventualii oaspeți personali.

Avea milionarul acesta o mână caldă, dar și vestea lui mă încălzea atât de plăcut încât m-am trezit. Atunci mi-am dat seama că totul a fost în mintea mea, iar realitatea îmi amintea că ieri mi se defectase centrala termică. Frigul mă aștepta de fiecare dată după ce ieșeam de sub cele două pilote, până când găseam pe cineva să-mi repare defecțiunea. Măcar am avut parte de un vis compensatoriu, așa cum e nevoie când suntem doborâți de probleme. Creierul găsește un mod prin care să-ți facă un dar printr-un vis fantastic, ca o poveste frumoasă în care tu ești eroul principal.