Vă mai amintiți de Bulgărașul de zăpadă și pământul negru atât de controversat? Dar de Fructul interzis, în care merele din grădina mea au făcut miracole cu oamenii care le gustau? Aceste două grupaje de povestiri, plus încă opt fragmente de amintiri savuroase, le-am adunat sub titlul ”Judecăți, prejudecăți și mere”, carte care a apărut de curând la Editura Siono, iar eu am primit-o ieri cu mare bucurie. E frumoasă din toate punctele de vedere și este cartea vieții mele, cu lecțiilor dure pe care le-am primit timp de treizeci de ani, lecții îndulcite de fructele metaforice răsărite să mă susțină și să atenueze prejudecățile unor vremuri grele. E o carte pe care o recomand cu convingerea că o să vă impresioneze, fie că sunteți tânăr sau mai în vârstă. Pentru că oamenii din jurul nostru nu s-au schimbat atât de mult, iar merele despre care vorbesc ar fi la fel de necesare și în zilele pe care le trăim azi.

Atenționare: nu împrumutați cartea nici celui mai bun prieten, pentru că există un mare risc să nu o primiți înapoi. Fără glumă!

 

”Petru Racolța este un scriitor matur, cu un stil propriu ce captivează cititorul, atuul său fiind versatilitatea stilistică ce generează o abordare tipică fiecărui subiect. De la cărți pentru copii sau fantasy, până la romane polițiste și thrillere (Fetița care visa pentru alții, 2020 și Pe urmele tatălui, 2021-SIONO Editura ), Petru Racolța și-a câștigat un loc binemeritat în galeria autorilor români contemporani foarte valoroși.

Având ca punct de pornire câteva amintiri din copilărie, Judecăți, prejudecăți și mere și-a construit firul narativ sub forma unei înlănțuiri de metafore și emoții răscolitoare, constituite ca ramă a tabloului central: itinerarul unei sorți pline de încercări. Sumele experiențelor proiectate în contextul istoric al perioadelor respective, aparenta detașare, dramatismul sau, dimpotrivă, umorul situațiilor alcătuiesc un bildungsroman, o scriere complexă a unei inițiate maturități, proiectate într-un fundal de un realism magic – prezența merelor fermecate, care provoacă la o sinceritate impulsivă. Meritul autorului rezidă în păstrarea unei distanțe față de sine, lăsând acest loc cititorului care, fără a-și da seama, este absorbit de firul narativ, ajungând să trăiască el însuși diferitele situații ale unei vieți relatate uneori cu dramatism, iar alteori cu umor.”

Radu Prodan

Comenzile se pot face aici