Atunci când ploaia nu o să mai cadă,
Iar câmpurile nu vor mai da roadă,
Sub ceața care o să ne-nconjoare,
Ne vom baza doar pe laboratoare.

Când stresul prea mult o să ne frământe
Și chiar iubirea o să ne-nspăimânte,
Să ne-nmulțim nu vom avea rețete,
Ci doar să apelăm la eprubete.

Când tot ce-i natural o să dispară
Și nu vom mai găsi nimic pe-afară,
Lipsiți de animale și de plante,
Vom face hrana doar la imprimante.

Când fericirea va fi doar speranță
Tot mai fragilă, fără de substanță,
Cu o tentație instinctuală
Ne vom retrage-n lumea virtuală.