Confesiunea unui chirurg cardiolog

Posted on by racoltapetru6

Confesiunea chirurgului cardiolog Dr. Dwight Lundell

„Noi, medicii, datorită pregătirii noastre, cunoștințelor și autorității pe care o reprezentăm, dobândim în cele mai multe dintre cazuri un ego destul de mare, care tinde să ne împiedice să recunoaștem atunci când greșim.

Așa că, iată! Recunosc deschis că am greșit. Chirurg cardiolog fiind, cu peste 25 de ani de experiență, perioadă în care am efectuat peste 5.000 de intervenții chirurgicale pe cord deschis, astăzi e ziua în care voi încerca să îndrept răul făcut cu ajutorul unor dovezi medicale și științifice.

M-am pregătit timp de mai mulți ani de zile alături de mulți alți medici proeminenți, medici etichetați ca fiind „formatori de opinie”. Sufocați de literatura de specialitate, noi, formatorii de opinie, am insistat asupra faptului că afecțiunile cardiovasculare sunt rezultatul nivelurilor mari de colesterol în sânge.

Singura terapie acceptată era reprezentată de prescrierea de medicamente pentru scăderea colesterolului și recomandarea unei diete care restricționa sever aportul de grăsimi. În cazul celei din urmă, desigur, am insistat asupra scopului său de a duce la scăderea colesterolului și la prevenirea afecțiunilor cardiovasculare. Abaterile de la aceste recomandări erau considerate a fi de natură eretică și puteau duce, eventual, la deschiderea unor cazuri de malpraxis. Nu funcționează!

Aceste recomandări nu mai pot fi apărate din punct de vedere moral și științific. Descoperirile care au avut loc în urmă cu câțiva ani, descoperiri potrivit cărora inflamația peretelui arterelor este cauza reală a afecțiunilor cardiovasculare, ne conduc încet către o schimbare de paradigmă în ceea ce privește modul în care va fi abordată tratarea afecțiunilor cardiovasculare și a altor afecțiuni cronice.

Vechile recomandări au creat epidemii de obezitate și de diabet, ale căror consecințe au surclasat epidemiile de ciumă din istorie în ceea ce privește mortalitatea, suferința umană și consecințele economice grave.

În ciuda faptului că un procent foarte mare din populație își administrează statine costisitoare și în ciuda faptului că am redus conținutul de grăsime în dietele noastre, mai mult ca niciodată, anul acesta, oamenii vor muri de afecțiuni cardiovasculare.

Statististicile desfășurate de American Heart Association arată că peste 75 de milioane de americani suferă în prezent de boli de inimă, 20 de milioane au diabet zaharat și 57 de milioane au pre-diabet. Aceste afecțiuni afectează oameni din ce în ce mai tineri, într-un număr din ce în ce mai mare în fiecare an.

Spus într-un mod limpede și simplu, fără prezența inflamației în organism, colesterolul nu s-ar acumula pe peretele vaselor sanguine și nu ar cauza afecțiuni cardiovasculare și accident vascular cerebral. Fără inflamație, colesterolul ar circula liber prin tot organismul, așa cum e natural. Inflamația este cea care face ca acest colesterol să rămână blocat.

Inflamația nu este complicată – acesta este răspunsul natural de apărare al organismului împotriva unui invadator străin, cum ar fi o bacterie, toxină sau virus. Ciclul natural de inflamare este perfect pentru a-și proteja organismul de acești invadatori. Cu toate acestea, dacă vom expune organismul la toxine sau la alimente pentru care organismul uman nu a fost făcut să proceseze, apare o afecțiune numită inflamație cronică.

Ce om grijuliu s-ar expune în mod voit și în mod repetat la alimente sau la alte substanțe despre care este cunoscut faptul că pot aduce un prejudiciu organismului? Ei bine, poate fumătorii, dar aceștia au făcut această alegere voit. Ceilalți dintre noi am urmat recomandările generale în ceea ce privește dieta, o dietă săracă în grăsimi și bogată în carbohidrați polinesaturați, necunoscând faptul că producem un prejudiciu repetat vaselor noastre sanguine. Acest prejudiciu repetat creează inflamația cronică care provoacă boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet și obezitate.

Permiteți-mi să repet: prejudiciile repetate și inflamația la nivelul vaselor sanguine este cauzată de o dietă săracă în grăsimi.

Care sunt principalii vinovați pentru apariția inflamației cronice? Spus într-un mod simplu, aceștia sunt carbohidrații foarte procesați (zahăr, făină și toate produsele obținute din acestea) și consumul în exces de uleiuri vegetale omega 6, cum  ar fi cele de soia, de porumb și de floarea soarelui, uleiuri care se regăsesc în conținutul unui număr mare de alimente procesate.

Petreceți câteva momente imaginându-vă o perie aspră frecată repetat pe pielea moale până când aceasta devine roșie, într-o stare apropiată de sângerare. Să spunem că faci asta de mai multe ori pe zi (…), timp de cinci ani. În cazul în care ai putea tolera acest periaj dureros, vei suferi de o sângerare, o zonă infectată și umflată care ar deveni din ce în ce mai afectată cu fiecare periaj repetat. Aceasta este o modalitate foarte bună prin care poți vizualiza procesul inflamator care ar putea avea loc în corpul tău chiar acum.

Indiferent de locul unde are loc acest proces inflamator, extern sau intern, este același lucru. Am privit în interiorul a mii și mii de artere. O arteră afectată arată ca și cum cineva a luat o perie și a frecat-o în mod repetat. De mai multe ori pe zi, în fiecare zi, alimentele pe care le consumăm pot crea mici leziuni care se pot transforma în leziuni mult mai mari, determinând organismul să răspundă, în mod continuu și în mod corespunzător, cu inflamația.

Cu toate că noi ne bucurăm de gustul unei prăjituri dulci, corpurile noastre răspund alarmant, ca și când la nivelul organismului tocmai a sosit un invadator străin. Alimentele bogate în zahăr și în carbohidrați simpli, sau prelucrate cu ajutorul uleiurilor omega 6 pentru a le spori termenul de valabilitate, au dominat dieta în ultimii ani. Aceste alimente au otrăvit încet pe toată lumea.”

Dr. Dwight Lundell, M.D.

Sursa: e-mail

Oul de găină

Posted on by racoltapetru6

Timpul mai descoperă câte ceva nou despre ou…Ce ştiam până ieri, nu mai e valabil azi…

DOCTORUL OU

Un ou este o capodoperă neântrecută a naturii. El conţine aproape toate vitaminele şi microelementele necesare pentru întărirea sănătăţii. Motiv temeinic ca să-l folosim şi ca medicament.

Au trecut timpurile când domina o teorie greşită, precum că ouăle conţin colesterol dăunător. Ultimele cercetări medicale arată că în componenţa lor se găsesc lecitina, holina şi colesterol “bun”. Ficatul nostru foloseşte colesterolul din ou pentru producerea de secreţii biliare şi formarea de celule noi, lecitina hrăneşte creierul şi dizolvă depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importantă pentru îmbunătăţirea memoriei şi eliminarea toxinelor din ficat.

Ouăle sunt un depozit adevărat de vitamine A,K,E, grupa B, niacina, biotina şi acid folic. După cantitatea de vitamină D, de care ducem lipsă aproape toţi, ouăle sunt pe locul doi după uleiul de peşte. În ou se află combinaţia optimă de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan şi cobalt, iar în coajă- Ca şi Mg. Ouăle conţin şi fermenţi cu efect antimicrobian, antiedemic şi antiinflamator.

Dar asta nu înseamnă că de acum înainte trebuie să începem ziua cu omletă, ou fiert sau ochiuri, ca să nu epuizăm pancreasul şi tractul digestiv, care încă nu “s-au trezit”.

NUTRIŢIONIŞTII RECOMANDĂ:

* Să mâncăm ouăle după ora 14, când organismul asimilează mai bine nutrienţii din ou, mai ales în perioada septembrie- iunie, când organismul are nevoie crescută de vitamine.

* Pentru întărirea imunităţii şi îmbogăţirea organismului cu vitamine şi microelemente, se prepară bucate în care ouăle se combină cu zarzavat, legume şi frunze verzi de păpădie, trifoi, podbal, tei, arţar dulce şi urzică.

* Pentru copii şi tineri este util consumul zilnic de ou, iar la vârsta a III-a, sunt de ajuns 2-3 ouă pe săptămână.

* Ca să păstrăm nutrienţii din ou şi să asigurăm asigurarea lor, ouăle de găină se ţin pe foc un timp scurt, până se întăresc puţin (omletă sau ouă fierte).

VINDECĂTORII RECOMANDĂ:

Din moşi-strămoşi ouăle au fost folosite de români atât pentru vindecare, cât şi pentru îndeletniciri magice.

1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la ţară amestecau două albuşuri cu o lingură de ulei şi o lingură de frişcă. Cu acest amestec se ungea locul afectat de câteva ori pe zi.

2. Pentru tusea provocată de răceala puternică se amestecau bine două ouă crude, două căpăţîni de usturoi pisate şi 100 g de osânză topită. Se frecţiona cu alifia obţinută tălpile, apoi gleznele şi în continuare până la genunchi, timp de trei zile.

3. Furunculoza şi abcesul se tratează cu efect bun folosind un “aluat” obţinut din două gălbenuşuri crude, o lingură de miere de albine, 1/2 linguriţă de sare şi puţină făină. Se obţine un amestec asemănător cu argila umedă. Se modelează o turtiţă care se aplică pe furuncul şi se ţine până la spargerea lui, datorită antibioticului natural din ou.

4. Pentru vindecarea rănilor şi arsurilor se foloseşte şi o alifie preparată din ouă fierte tari. Se scot gălbenuşurile din cinci ouă şi se prăjesc în 100 g de unt topit sau untură, până se obţine o masă omogenă, de culoare maro, cu care se ung de două ori pe zi locurile bolnave, rănile, ulceraţiile, arsurile, etc. Alifia se păstrează la frigider, în sticluţă de culoare închisă.

5. În tratarea psoriazisului se foloseşte alifie care conţine albuş de ou. Într-un vas de sticlă se amestecă cinci linguri de vaselină curată, o lingură cremă de corp pentru copii, o lingură miere de albine şi un albuş de ou. Toate componentele se bat 20 de minute cu furculiţa sau se amestecă cu mixerul, până se obţine un unguent solid, care se va păstra în borcane închise etanş, în frigider. Locurile afectate se freacă cu alifia obţinută, de două ori pe zi, un timp îndelungat. În primele două luni, efectul nu se observă, iar apoi pielea se curăţă repede. Pe locul afectat rămâne o pată pigmentată diferit de culoarea naturală, dar cu timpul pata dispare.

6. Pentru diminuarea durerii în articulaţiile inflamate se prepară un amestec din două linguri de sare şi un ou. Ingredientele se bat bine, se întind pe o bucată de tifon împăturit sau pe un prosopel de bumbac şi se înfăşoară articulaţiile bolnave. Pe măsură ce pansamentul se usucă, se mai aplică din amestec, de 3-4 ori.

7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot să-şi rezolve problema cu un amestec din două albuşuri de ou crude, 1, linguri de miere de albine şi 15 g de unt. Amestecul încălzit pe baie de aburi se bea cu două ore înainte de ora obişnuită de trezire, după care se mai stă în pat două ore, întâi pe partea dreaptă, apoi pe spate şi pe partea stângă. Regimul durează şase luni.

8. Pentru vindecarea rănilor, tăieturilor, mai ales pe degete, bătrânii folosesc şi acum o metodă străveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coajă pieliţa albă şi se înfăşoară tăietura cu ea (pe partea umedă). Se pansează cu o faşă de tifon. Pieliţa se lipeşte strâns de deget. După ce se usucă, protejează rana de infecţie şi favorizează procesul de granulare. În funcţie de gravitatea problemei, se lasă pe deget 7-10 zile.

LEACURI CU COAJĂ DE OU

Au trecut timpurile când se considera că lipsa de calciu provoacă numai rahitism la copii şi osteoporoza la bătrâni. Cercetările medicale au dovedit că insuficienţa de calciu afectează sistemul cardio-vascular, provoacă apariţia celulelor canceroase, nervozitate, scădere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate în menopauză apar crampe la muşchii pulpei. Dar calciul din ou reglează şi procesul de creştere a celulelor, ţesuturilor, participă în procesul de metabolism, este indispensabil în activitatea corectă a sistemului nervos şi în contracţia musculară. Calciul asigură cuagularea sângelui şi o imunitate bună. El este elementul principal care asigură PH-ul corect în organism. Toate calităţile enumerate ne ajută să menţinem o stare de sănătate bună.

Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine sau mai scumpe, dar numărul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, uşor asimilabil. În natură există două feluri de asemenea calciu- în corali şi în coaja de ou. Atâta timp cât în România nu există corali, rămâne sâ ne îndreptăm atenţia asupra cojilor de ou, care conţin aproape 90% din elementul-minune calciu.

PREPARATE DIN COAJA DE OU

* Cea mai simplă metodă de îmbogăţire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obţinut din două grame de coajă pisată, amestecată cu o lingură de suc de lămâie proaspăt stors. În varianta asta, calciul se asimilează aproape în totalitate şi nu provoacă apariţia de pietre la rinichi şi în vezica biliară sau depuneri în articulaţii şi în vasele sangvine.

Cea mai potrivită perioadă pentru luarea citratului este între orele 19-20, deoarece calciul se asimilează mai bine pe timpul nopţii. Este bine ca toţi oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile în perioada de premenopauză, să consume regulat, în mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neapărat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru întărirea tuturor sistemelor organismului.

* Pulberea de ou (obţinută prin pisarea şi cernerea cojilor bine spălate) se dă copiilor începând de la vârsta de şase luni, adolescenţilor şi neapărat femeilor însărcinate. O cură durează o lună, cu pauză de o lună. Curele se repetă.

* Balsam din ou. Li se recomandă persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronşic, parodontoză, exfolierea unghiilor, alopecie (căderea părului), crampe musculare nocturne şi insomnie. Un borcan de trei litri se umple cu ouă de casă, dar mai bine cu ouă de prepeliţă bine spălate şi uscate. Peste ouă se toarnă suc de lămâie, ca să fie cu două degete deasupra lor.

Borcanul se închide cu capac de plastic şi se lasă două săptămâni la răcoare. După dizolvarea cojilor amestecul se agită energic cu lingura de lemn, în aşa fel ca pelicula să se rupă. Amestecul se strecoară prin sită, peliculele şi bucăţile de coajă rămase nedizolvate se aruncă, iar în lichid se adaugă 250 ml de coniac de calitate (în loc de conservant) şi, după dorinţă, 200 g miere de albine. Se consumă câte o lingură, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă sau la 40-60 de minute după masă. Balsamul se foloseşte cu succes şi în caz de fractură, deoarece ajută la formarea rapidă a calusului osos.

Culoarea cojii nu are importanţă, condiţia principală este ca ouăle să fie proaspete, de la găini sau prepeliţe sănătoase, cel mai bine să fie din gospodăria proprie. Efectul maxim se obţine dacă se folosesc ouă de prepeliţă, care au o componenţă mai bogată de microelemente.

ATENŢIE: ouăle de raţă, gâscă sau de la păsările sălbatice nu se folosesc la tratamente.