A devenit un obicei ca, de fiecare dată când trec prin București, să-mi vizitez doi dintre bunii profesori care mi-au ghidat pașii în ultimii ani de școală. Au ieșit de mult la pensie, dar tare se mai bucură când le trec pragul și ne amintim împreună de acei ani frumoși. Însă cea mai mare plăcere o trăiesc când îl surprind cu câte o mică atenție pe Costaș, profesorul de limba română. Nu e ceva costisitor și nici ostentativ, ci mai degrabă o mică bijuterie făcută de artizani din nordul țării, care reprezintă o parte din sufletul celui care a creat-o, dar și un simbol al zonei de unde provine.

Prima dată i-am dus două clopuri oșenești în miniatură, migălos meșteșugite, împodobite cu pene și mărgeluțe colorate, exact cum se poartă încă în Țara Oașului pe la nunți. Le-am găsit în Negrești, iar profesorul le-a expus apoi cu mândrie în vitrina din biblioteca sa. Mi-am dat seama că-i pasionat de astfel de creații, iar la următoarele întâlniri am continuat să-i îmbunătățesc colecția, tot cu obiecte în miniatură, reprezentând alte piese de artă populară în miniatură, cum ar fi opincile, iile, ițari, fântâni cu cumpănă, cruci, farfurii împodobite, ouă încondeiate, mori de apă, care din lemn sau un cuplu de moroșeni îmbrăcați de sărbătoare.

Vitrina domnului Costaș a devenit astfel o atracție irezistibilă pentru vecini și cunoscuți din țară și, mai ales, din străinătate, care nu pierdeau ocazia să admire portrete din viața și obiceiurile românești. Apoi și foștii mei colegi au aflat de pasiunea profesorului și i-au completat colecția cu obiecte similare, din toate colțurile țării. Astăzi, misiunea noastră e mai ușoară dacă apelăm la colecții Art&Craft, unde găsim cele mai reprezentative și tradiționale suveniruri de acest gen. Aici lucrează adevărați meșteri populari, care pun o picătură de suflet în fiecare produs românesc, pentru a-l transmite astfel către cei ce le așteaptă cu nostalgie.

 

Domnul profesor e din ce în ce mai bătrân și se mișcă tot mai greu. Însă e la fel de mândru și fericit de fiecare dată când își arată vitrina cu bijuteriile de suflet, de parcă toate ar fi vii și ar comunica printr-un limbaj atât de popular. Le-a și fotografiat pe fiecare în parte, încărcându-le pe internet, pentru a le arăta prietenilor din depărtare. Asta mi-a dat o idee pentru viitoarea mea vizită. Îi voi confecționa câte o husă pentru laptop și mobil, amândouă făcute din pânză și brodate cu motive naționale sau chiar reprezentând o poartă maramureșeană.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2016