Servite la discreție

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Azi-noapte m-a mușcat primul țânțar din colecția primăvară-vară, 2024.

* Bărbații susțin că știu totul, până când întreabă nevasta „Cine era aia?”

* Bulă la școală:
– Bulă, dacă ai într-un buzunar 150 lei și în celălalt ai 350 lei, în total ce ai?
– Geaca altuia, doamna profesoară…

* Bulă o întreabă pe nevasta lui:
– Bubulino, ce calități am eu ca bărbat?
– Bulă, calitățile tale sunt: A, B, C, D, E, F, G.
– Nu înțeleg, adică sunt un om citit?
– Nuuu! Ești atrăgător, carismatic, dulce, elegant, frumos.
– Așa, așa, dar „G” și „B” de la ce vin?
– Glumeam, boule!

* Bulă la ora de geografie este scos la tablă:
– Bulă, spune două ape din România.
– Plată și minerală…

* – Bulă, știi tabla înmulțirii?
– Da! Și sunt bun la asta.
– Cât face 4X4?
– Nou sau la mâna a doua?

* – De ce ești așa de nervos, Bulă?
– Pentru că pescuiesc.
– Dar știam că pescuitul liniștește.
– Doar pe cei care au permis.

* Vinul roșu e bun pentru femei doar dacă-l beau amanții.
Dacă-l beau bărbații sunt niște bețivi. ‘Ț-ale draq de coțohârle!

* – M-am decis de fiecare dată când fac sex să ud florile!
– Ei, și?
– S-au ofilit și cactușii!

* Cu cât îmbătrânești mai mult, cu atât mai mult se îngustează și cercul de prieteni, și într-un final, rămân doar cei mai devotați: motanul, canapeaua, frigiderul și internetul.

* – Spune-mi un singur lucru ce are el și nu am eu.
– Este înalt, frumos, educat, elegant, seducător, romantic, bun la suflet, înțelegător, muncitor, bun la pat…
– Ești nesimțită, ți-am zici să-mi zici un singur lucru.

* Dacă greșești și taci, ești înțelept.
Dacă ai dreptate și taci, ești însurat.

* Soțul meu este foarte politicos. L-am prins cu una la o cafea și m-a salutat.

* Doi tipi stau de vorbă la o bere:
– Tot ce îmi doresc este o femeie care să mă iubească așa cum sunt eu.
– Și cum ești tu?
– Însurat.

* De frica unui cutremur, vasluienii au mutat toată băutura în sticle de plastic!

* Baba o alegi după o dată, și moșul după… pensie!!!

* Ce vârstă ciudată am: ba îmi vine să mă îndrăgostesc, ba îmi vine să mă pensionez!

* Când o să am iubit, fac rată pe numele lui. Așa mă asigur că stă minim 2 ani cu mine!

* Femeile au un loc pe care dacă îl atingi înnebunesc…
Este gresia din bucătărie proaspăt spălată.

* Ieri, frigiderul meu a înregistrat 976 de vizualizări.

* – De ce se bucură oltenii când vine primăvara?
– Pentru că li se dezgheață țuica!

* Conform unui studiu efectuat de mine, cei care pleacă în concediu sunt mai fericiți decât cei care se întorc! 😀

* Iubirea adevărată este atunci când ea iese din mașină, trântește portiera și el o înjură doar în gând.

* Paradox medical
Ești programat peste două luni, iar la consult, doctorul îți spune: „Era bine dacă veneai mai devreme”.

* Sfatul zilei:
Fii tu însuți, dar dacă ești prost, nu insista!

* Nicio femeie nu va lăsa un bărbat care are 6 vile pentru pătrățele pe abdomen. Așa că, frate, nu mai suferi în sală și du-te să faci bani.

* Întrebare doar pentru cunoscătorii:
Clasa politică este înainte sau după clasa pregătitoare?

* Bărbații sunt ca fierul de călcat, te aburesc până te ard.

* Și poate nu ați înțeles, dar unele femei se îndrăgostesc când le faci să râdă, nu când ai mușchi și nu știi să legi 3 cuvinte!

* Femeia, când e nervoasă, vorbește, vorbește, vorbește, vorbește.
La final încheie cu: „Prefer să tac!”

* Pentru o dietă echilibrată, țineți ciocolata în ambele mâini!

* – Am fost și eu la o întâlnire a alcoolicilor anonimi.
– Și?
– Anonimi pe dracu… erau numai prieteni de-ai mei!

* Nu toți cei care conduc în zig-zag sunt beți! Unii cunosc strada și evită gropile…

* S-a ajuns la concluzia că expresia: ”Toți bărbații sunt la fel”, a fost inventată de o chinezoaică care și-a pierdut bărbatul în mulțime…

* N-ar fi normal ca atunci când vom da în mintea copiilor, pe lângă pensie, să primim și alocație?

* Am avut o copilărie traumatizată. Părinții mei nu mi-au dat niciodată voie să merg cu telefonul la școală!

* Dacă dai în debara peste o sticlă de Cola care are un dop de Fanta… există mari șanse ca înăuntru să fie pălincă de prune…

* Cum dracului să o scoți la un suc, dacă ea bea bere cot la cot cu tine?!

* Îmi place la bătrânețe, că nu mă plictisesc: în fiecare dimineață mă doare în altă parte!

* Cercetătorii ardeleni au descoperit că dacă reziști la 40 de pahare de pălincă ești mucenic!

* Sfaturile bărbaților către femeile altora: – Distrează-te, o viață ai!
Către femeia lor: – Vezi-ți tu de treaba ta!

* Chelnerul: – Îmi pare rău, dar nu am să vă dau restul…
Clientul: – Nu-i nimic! Plătesc altădată!

* Când ai un iubit filozof
Ea: – Ce faci, treci pe la mine?
El: – Nu, îmi pare rău! Contemplu sensul vieții.
Ea: – Sunt goală și singură.
El: – Toți suntem…

* Nu știu ce se întâmplă cu mine! Un pic de neatenție și mă trezesc muncind!

* Declarație de dragoste:
„O să lupt pentru tine precum se luptă neamurile mele pentru pământul lu’ bunica!”

* Femeile sunt ca pescarii. Regretă întotdeauna ceea ce au scăpat și sunt mereu nemulțumite de ceea ce au prins.

* Ăștia care se dau mari că au mașină cu pilot automat. Să știți că bunicul adormea în căruță și calul îl ducea singur acasă.

* Femeile sunt precum cheile: nu ți le fură nimeni, le pierzi pentru că ești aiurit.

* Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum înțeleg farmaciștii scrisul medicilor de familie.

* Soția îi zice soțului:
– Dacă mă mai superi în continuare, o să mă duc la cursuri de „Cum să fii o scorpie”!
Soțul:
– Ca profesoară?!

* – Iubitule, ce e cu fața asta, așa fericită?
– Scuze, dragă, nu te-am văzut!

* Mahmureala trece, dar poveștile despre prostiile făcute la beție te urmăresc toată viața.

* Nu știu cum vă treziți așa frumoși!
Mie, în această dimineață, oglinda mi-a cerut buletinul, să mă poată identifica!

* „Am lăsat lumea pe mâna boilor și acum ne mirăm că în jurul nostru este plin de balegă?”
Mihai Mălaimare

* – Pescuitul este sport sau artă?
– Când prinzi pește, e sport, dar când povestești despre asta e artă!

Secretul iubitei mele

Posted on by racoltapetru6

Mă seduceai în fiecare dimineață
Cu o mireasmă paradiziacă,
Eram uimit și intrigat totodată
De parfumul dobândit peste noapte,
Deși te regăseam dormind pe pieptul meu.

Mă apăsa obsedant acest mister,
De aceea mi-am învins cu tărie somnul
Și te-am pândit cu inima îndoită,
Nădăjduind să nu fie vorba de infidelitate.

Miezul nopții a venit cu o declanșare,
Trupul ți s-a ridicat ca în transă
Și ai purces la drum ghidată de lună.
Eu te-am urmat ca pe un magnet
Până am ajuns pe câmpia înțesată cu flori,
Printre care ai înotat ca prin valuri de mare,
Cu mine pe post de observator fermecat.

Iubito, ești somnambulă, dar nu vreau să te tratezi,
Continuă să mă porți mereu în locuri parfumate,
Poieni care să ne mângâie
Și poteci de pădure îmbietoare
Pe care să le simțim cu picioarele desculțe,
Amândoi visând în felul nostru,
Tu să-mi fii ghidul nocturn,
Iar eu să-ți păstrez mereu secretul.
Credincios, te-aș urma astfel și printre stele,
Ți-aș șterge tălpile de praful cosmic,
De câte ori ne-am întoarce în așternut.

Satul dintre neguri XXV

Posted on by racoltapetru6

continuare

”Un fecior de împărat cam ciudat”, a gândit Adi în timp ce-l privea cum pierdea vremea visător, în loc să se suie pe cal și să ajungă la palate cu prințese frumoase. În schimb, Biancăi îi plăcea de el și încerca să-i țină isonul, cercetând atentă locul spre care se uita tânărul. Deodată, chipul acestuia tresări cu plăcută surpriză când dintre cercurile pe care le genera cu bățul s-a ivit capul unei broaște țestoase. Ochii aceia mari și blânzi îl priveau insistent, de parcă ar fi vrut să-i transmită un mesaj drăgăstos, pe care numai el ar fi putut să-l priceapă. Și totuși, nu-l înțelegea deși se străduia să-și dea seama ce ar trebui să facă.

– E drăguțică broasca aceea, nu?, l-a întrebat copila de lângă el. Pe la noi se spune că dacă o săruți se transformă într-un prinț sau o prințesă. Eu nu cred, mai ales că asta e țestoasă, nu una din acelea urâte și râioase, cum spun basmele.

Flăcăul părea mai încrezător, pentru că ochii aceia îl ardeau pe dinăuntru ca o văpaie cum nu mai simțise încă.

– De trei zile vin pe aici și de fiecare dată mă privește atât de galeș încât aș putea crede ce mi-ai spus. Dar eu nu am curajul să sărut nici măcar o fată, darămite o broască, oricât ar fi ea de drăgălașă. Pot doar să spun că aș prefera să-mi fie ea mireasă, orice ar zice lumea și tatăl meu despre alegerea făcută.

– Păi, spune-i ei ce gândești, nu mie, l-a îndemnat fetița.

Prințul și-a învins temerile și s-a adresat cu voce hotărâtă vietății din lac:

– Vrei să fii tu mireasa mea?

La auzul acestor cuvinte, broasca țestoasă înotă numaidecât la mal și se apropie de fecior. Acesta se cam sperie când a văzut că nu e de glumă și trebuie să meargă acasă cu o astfel de mireasă, dar broasca s-a dat de trei ori peste cap, transformându-se într-o fată ca o zână a florilor de frumoasă.

– Mulțumescu-ți ție, fecior neprihănit și inspirat, că m-ai scăpat de blestemul aruncat asupra mea și a împărăției mele de către o vrăjitoare puternică. De acum îți aparțin cu totul și te voi urma la nunta care ne așteaptă.

Vă dați seama că tânărul timid a rămas mut de minunea văzută, mai cu seamă în fața unei fecioare pe care nu contenea să o admire. Adi era la fel de înmărmurit, doar Bianca și-a păstrat cumpătul, sfătuindu-l în continuare:

– Zi și tu ceva, orice, doar o să-ți fie mireasă.

– Ăăăă… nu-mi vine să cred, dar niciodată n-am fost atât de bucuros… Vrei să mergem acum?

– Nu imediat, prințul meu. Dacă vrei să fie cea mai frumoasă nuntă, trebuie să facem pregătirile cuvenite. Vă invit pe toți trei la castelul meu, a zis ea în timp ce făcea un semn larg cu mâna deasupra lacului.

La gestul ei maiestuos, apele s-au despărțit în două, lăsând să se vadă un drum care ducea spre împărăția ei din adâncuri. În fața miracolelor care se țineau unul după altul, cuvintele celor trei invitați se lăsau mereu așteptate, dar tot fetița și-a revenit mai repede, precizând:

– Măria ta, noi eram doar în trecere, nu suntem rude și nici măcar de viță nobilă.

– Știu, micuța mea, dar ești binevenită, împreună cu frățiorul tău. Am și eu un frate și o soră de vârsta voastră și tare le-ar plăcea să vă cunoască.

În timp ce purtau această discuție și flăcăul a prins curaj să se apropie de Zâna Lacului, o caleașcă de aur a apărut în fața lor, cu patru cai împodobiți în aur, vizitiul cu costum din fire aur, la fel ca slujbașul care i-a poftit să urce pe scărița trăsurii. De mult nu au mai avut parte Adi și Bianca de o asemenea primire, iar bucuriile apăreau la tot pasul, încălzindu-le inimile și însuflețindu-le chipurile. Până au ajuns în fața intrării de la palat, i-au tot admirat pe cei doi logodnici cum se țineau de mână și își zâmbeau când privirile li se întâlneau ca din întâmplare, dar destul de frecvent. La coborâre au fost întâmpinați cu surle și trâmbițe, toți castelanii aclamând sfârșitul unei perioade negre din viața lor și mai ales a prințesei mult îndrăgite.

Printre ei s-au remarcat doi copii care i-au primit pe frații rătăcitori ca pe niște prieteni mult așteptați. Pe băiat îl chema Vlad și avea cam aceeași vârstă cu Adi, iar fetița care s-a prezentat cu numele de Maria nu arăta cu mult mai mare ca Bianca. Primul era înarmat cu o sabie, iar fata purta un arc și o tolbă cu săgeți, măiestria în mânuirea lor fiindu-le de mare mândrie. De altfel, nici nu au apucat să se îndestuleze cu bunătățile de la masă, că micuții prinți i-au scos din palat pentru a le încerca abilitățile în luptă. Văzând că nu se pricep aproape de loc, au trecut imediat la lecții și nu s-au lăsat până nu le-au explicat cum se mânuiesc cele două arme. Adi și-a exprimat nedumerirea, mai ales în ceea ce o privea pe surioara sa.

– Cred că e prea mică pentru astfel de jocuri periculoase, a spus el grijuliu. Nici nu înțeleg de ce trebuie să vă antrenați pentru luptă, dacă lacul s-a închis din nou deasupra voastră și sunteți ascunși de orice dușman de pe pământ. Văd că pe deasupra plutesc doar pești, iar limpezimea apei lasă soarele să vă ofere destulă lumină.

Vlad i-a pus mâinile pe umăr, pentru a sublinia importanța educației primite și transmise mai departe.

– În lumea de la suprafață își duc veacul multe personaje răuvoitoare, care caută să ne găsească și să ne ia tot ce avem. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să ieșim din adâncuri și să le facem față. Orice braț, cât ar fi de tânăr, contează în bătălia care se va duce pentru a înfrânge definitiv răul. Eu am învățat să folosesc cu iscusință paloșul, iar Maria poate să vâneze un pește de la mare distanță, săgetându-l exact unde trebuie. După cum o văd, la fel de ușor e în stare să o facă și Bianca, iar asta va putea să-i salveze cândva viața.

Niciunul din învățăcei nu-l mai putea contrazice pe micul prinț, iar pregătirea ca războinici a început fără menajamente, până când cei doi logodnici i-au chemat pe toți patru să se urce în caleașcă.  Apele s-au deschis din nou, lăsându-i să purceadă către împărăția în care-i aștepta bătrânul împărat. Frații mai mari se pregătiseră să-l ia peste picior pe mezin, dar au rămas cu gurile căscate când au văzut cum din trăsura strălucitoare coboară o fată atât de frumoasă cum nici în vise nu văzuseră. Împăratului i-au scăpat lacrimi de bucurie, pentru că tare se temuse de eșecul fiului pe care-l iubea cel mai mult pentru bunătatea și modestia lui.

S-a încins o petrecere mare care a ținut mai multe nopți și zile, iar Adi și Bianca s-au simțit iarăși ca într-o familie iubitoare. E drept că Vlad și Maria nu-i slăbeau, chemându-i zilnic la lecțiile de luptă, dar altfel erau cei mai buni prieteni și sfătuitori. În afară de Maia, care se străduia să le fie alături în orice ocazie, demonstrând astfel că de fapt ea e cea mai bună apărătoare împotriva oricui ar fi îndrăznit să-i rănească. Dar cum călătorului îi șade bine cu drumul, a venit și timpul să se despartă de lumea aceasta minunată. Au fost înțeleși că trebuie să-și găsească locul, iar după scena emoționantă de rămas bun, au plecat pe măgărușii lor, cu straițele pline de tot ce aveau nevoie pentru o vreme. Nu înainte ca Adi să primească o sabie de la Vlad, iar Bianca un arc și o tolbă cu săgeți, din care una deosebită. Maria i-a explicat rostul ei:

– Dacă vei avea nevoie de ajutor în luptă, țintește și trage cât poți de tare această săgeată albă spre cer. Ea îmi va fi adusă de vânt și noi te vom găsi pentru a te sprijini.

Impulsuri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ea: – Înțelegi că eu vreau binele tău?
El: – Înțeleg, dar nu ți-l dau!

* Doi pitici merg la restaurant.
– Chelner, doi mici, comandă unul.
– Asta văd și eu singur, însă ce doriți să mâncați?

* – Ospătar, veniți vă rog frumos aici!
– Da, spuneți vă rog!
– De ce se numește grătarul ăsta ”tâlhăresc”?
– Stați să vedeți nota…

* O blondă care abia și-a luat permisul de conducere se urcă la volan. Conduce câțiva kilometri, timp în care aproape că provoacă zece accidente. Disperat, GPS-ul îi spune:
– În 50 de metri trage pe dreapta, că eu cobor.

* Intră Gheorghe la farmacie:
– Dați-mi, vă rog, ceva pentru anestezie locală!
– Dar pentru ce aveți nevoie de așa ceva?
– Păi… de tri zâle n-am dat pe-acasă!

* Două soacre stăteau de vorbă:
– Ce ai pățit la ochi?
– Era să mi-l scoată ginerele meu cu o andrea!
– În timp ce tricotai?
– Nu, când mă uitam pe gaura cheii…

* Un bărbat e oprit de poliție, pe stradă. Polițistul se apropie și îi spune:
– Ați putea, vă rog, să mă însoțiți la secție?
– De ce, domnule polițist? N-am făcut nimic.
– Știu, zice, dar mi-e frică noaptea singur în Ferentari.

* La câte femei sunt acum șoferițe pe camion, mâine-poimâine vom găsi bărbați pe centură.

* La începutul anului, în rezervor intra motorină de 70 euro. Acum, intră de 90 euro. Știe cineva până la ce vârstă crește rezervorul?

* Azi, în loc de apă, am pus Red Bull în cafea. După 15 minute de condus, am realizat că mi-am uitat mașina acasă.

* Am fost la sală și am petrecut două ore pe bicicletă. Nu sunt deloc obosită!
Mâine voi încerca să folosesc și pedalele…

* A fost o dată ca niciodată… pentru că prințul nu putea de două ori…

* Cafeaua este un element esențial al vieții. Dinozaurii nu au avut cafea și au dispărut…

* În ciuda zvonurilor, Botezatu spune că nu poate avea copii, deoarece are colonul iritabil.

* Râdem, glumim, dar Loredana Groza întinerește și noi îmbătrânim! 😦

* – Mă placi?
– Da.
– Mă și iubești?
– Vrei să te mint de două ori?

* Blue Air lansează o super promoție de vară. La două zboruri întârziate, primești gratuit un zbor anulat.

* Proverb vasluian: ”vorbă multă, ochiul vânăt…”

* Vasile pleacă într-o delegație în străinătate, împreună cu doi colegi de serviciu. La întoarcere, directorul instituției observă că cei doi erau supărați pe Vasile, nici nu se uitau la el. Îl ia pe Vasile la rost:
– Ia spune-mi tu ce tâmpenii ați făcut în delegație de s-au supărat colegii pe tine.
– Domnule director, stați liniștit, în timpul delegației totul a fost OK, numai că la plecare, ăștia doi, care-mi sunt și prieteni, s-au vorbit să facă mișto de mine și mi-au ascuns în bagaje o cutie de prezervative. Când am ajuns acasă, le-a găsit nevastă-mea.
– Și cum, tot ei sunt supărați pe tine?
– Păi da, că eu ce să fac? I-am spus soției că la prezentarea în străinătate, ca măsură pentru a evita problemele internaționale, cei de acolo ne-au dat, printre alte lucruri, câte o cutie de prezervative și că eu încă le mai am, că n-am avut ce să fac cu ele. Cum sunt prietene, nevastă-mea s-a lăudat cu asta la soțiile lor. Acum, ăștia doi trebuie să le explice nevestelor ce-au făcut cu prezervativele lor. Grea problemă!

* Lenea este cel mai bun păcat din cele șapte, te împiedică să le faci pe celelalte șase.

* – Draga mea, îmi dai niște bani ca să ajut un om care strigă pe drum?
– Și ce strigă?
– Șase beri la cinci lei.

* O femeie la doctor…
– Domnu’ doctor, când mă culc pă stânga, mi se suie rinichii, când mă culc pă dreapta, mi se urcă ficatu’. Problema e că nu pot dormi.
– Păi, culcați-vă pe spate…
– Nu se poate, atunci se urcă soțu’.

* Oglindă, oglinjoară, ghici cui nu-i mai vin hainele de vară.

* Femeia e Sfântă!
De aia pleacă bărbații seara în pelerinaj!

* – Ești măritată?
– Nu, soțul a murit acum 12 ani.
– Dar ai 5 copii!
– Am spus că soțul a murit, nu eu!

* Dacă îți spune că te iubește, spune-i că-l iubești și tu pe el!
Nu lăsa bietul om să mintă de unul singur!

* O femeie adevărată nu se bagă în casa unui bărbat însurat, ea se rezumă la hotel, cabană, pensiune etc!

* – Dragă, ești plină de cucuie! Ce-ai pățit?
– Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap capacul ăla de WC!!!

* Am regăsit o colegă de liceu. Când mă uit pe Facebook, eu 47 de ani, ea 28!

* Azi am o boală ciudată: sufăr de dublă fractură de lene cu dislocare de interes!

* – În ce păstrezi banii, în dolari sau euro?
– În amintire…

* Un birt din Vaslui a fost nevoit să aducă bețivi din Vietnam, că bețivii din sat sunt plecați în Italia.

* Normal că vorbesc singură din când în când.
Uneori am nevoie de opinia unei experte!

* Strigături de nuntă: ”Două fire, două paie, azi mireasa are c…e!

* Familii (tradiționale)
– În zonele de munte, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o drujbă.
– În Vaslui, familia tradițională e formată dintr-un tată, o mamă de bătaie și o sticlă de Mona.
– În politică, familia tradițională e formată din bărbat, femeie și toate rudele pe care au reușit să le angajeze la stat pe pile.
– În Cluj, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o chirie pe care abia și-o permit.
– În Timișoara, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, dintre care cel puțin unul e oltean.
– În Strehaia, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o sabie.
– În Buzău, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care nu vor să recunoască că sunt moldoveni.
– În București, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, amândoi blocați în trafic.

* Azi m-am simțit cu adevărat femeie…
M-am certat cu mine vreo două ore… așa degeaba! Dar am avut dreptate, până la urmă.

* Vorba zilei:
”Cu toții suntem niște sfinți până când ne întâlnim păcătoasa potrivită!”

* Milioane de tineri își doresc să curețe Pământul de mizerie și dezordine!
Milioane de părinți s-ar bucura dacă ar începe cu camera lor!

Petru Racolța, scriitură și literatură autentică de la o carte la alta

Posted on by racoltapetru6

De la o carte la alta, Petru Racolța probează cu o anumită dezinvoltură însușiri de scriitor autentic. Nu m-am oprit la o singură carte, chiar dacă aici mă voi referi cu precădere la una din ele. Evident că pentru a putea emite o constatare, mi-a luat destul de mult timp interferat cu activitățile mele curente: alte lecturi și cărți, lucrul la un volum propriu, studiul zilnic, ore, lecții etc. Cele patru cărți editate între 2016-2023, trei din ele în 2021-2023, indică un parcurs scriitoricesc scurt dar intens și relevant, ce exprimă calitatea auctorială și literară. E pregnantă opțiunea pentru problematica de tip science-fiction în combinație cu elemente veridice de narațiune realistă sau cu unele de thriller polițist, care fac narațiunile captivante și interesante. Cartea recentă, Judecăți, prejudecăți și mere,  datând din 2023, adoptă nota memorialistică, iar toate patru indică perseverență, stil cursiv, adecvat temelor și situațiilor, cu minime și rare stângăcii, și o remarcabilă abilitate de constructor epic ce-și finisează scrisul de la carte la alta.

Responsabilitatea literaturii
Deși în climatul de libertate postdecembristă, criteriile estetice riguroase enunțate de înaintași (Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu) au cam fost eludate, ele rămân repere pentru cine se îndeletnicește cu ”facerea literaturii”. Scrierea de cărți este nobilă și salvatoare și onorează pe cine o practică, dar validarea lor valorică o operează timpul și standardele culturale ale societății, date de o educație și de o cultură consistente, conforme cu istoria, filosofia și spiritualitatea epocilor. Talentul e muncă perseverentă de autodepășire și neîncetată cunoaștere. Fiindcă a face literatură este o mare responsabilitate, în unele dintre textele mele de confirmare a unor cărți și autori, am inclus adesea o componentă teoretică, apreciată ca necesară mie însemi în diferitele abordări și, evident, autorilor. Am filtrat două dintre cărțile lui Petru Racolța prin grila unor astfel de criterii, gândindu-mă că literatura îndeplinește o funcție magisterială, i-aș spune – ea învață, orientează și formează discipoli, oxigenează mentalul public și edifică un spirit al timpului. Cărțile devin astfel adevărați magiștri.

Vorbind de criterii, o bună stăpânire a limbii în care autorul scrie, un lexic suficient de bogat, capabil de exprimare nuanțată în registre stilistice diferite, în funcție de tematică și de tipul de literatură practicat, indică abilitatea de-a lucra cu ”materialul” din care se face literatura. Dexteritatea lingvistică și lexicală presupune și optimă cunoaștere și utilizare a mijloacelor și a procedeelor stilistice, căci fără ele opera rămâne în afara relevanței literare. Stilul și limbajul lui Petru Racolța au în bună măsură cursivitate, fluență, adecvare, însă cu rare figuri de stil, căci narațiunile sale cu miză pe subiecte și personaje din cotidian și din sfera science-fiction implică un limbaj prozaic, colocvial și situațional. Capacitatea de a proiecta realul în plan imaginar, nu copiindu-l, ci recreându-l, încât opera să facă concurență stării civile, cum spunea G. Ibrăileanu, e relevată de scene, personaje, problematici și conduite convingătoare după modele cotidiene. Proiectarea obiectivă a unui univers epic similar realității este meritorie în romanele Fetița care visa pentru alții, ”roman parapsihologic, cu elemente de SF tradițional” (2021), și Pe urmele tatălui, ”thriller polițist” (2022). Un spirit inventiv și o îndrăzneață imaginație narativă atestă ambele romane. Autorul proiectează, organizează și structurează subiecte captivante, personaje ce se mișcă dezinvolt în medii sociale diferite, din familie în lumea medicală, în cea interlopă, în mănăstire sau în mediul polițienesc și în cel al periferiei sociale, în pușcărie, cu hoți, boschetari, în cel de-al doilea roman. Criteriul imaginației creatoare e îndeplinit prin inventivitatea debordantă de intrigi, conflicte, personaje, scene și situații care țes narațiunile.

Cadrul de referință al culturii-literaturii naționale relevant pentru scriitor l-ar putea situa pe Petru Racolța în zona dintre realism și science-fiction sau în galeria creatorilor de thrillere polițiste, dacă nu cumva în foarte bogata sferă a fantasticului tradiționalist din literatura noastră, de la N. Gane, Eminescu, Slavici, Pavel Dan, V. Voiculescu la Cezar Petrescu, V. Papilian, culminând cu Mircea Eliade, sau în proza despre periferia socială. Când caut valoarea unui scriitor, plec de la astfel de premise și referințe, mă uit la prezența și la efectele lor în cărțile și în textele scrise. A scrie în conformitate cu timpul tău, cu viziunea, cu sentimentele și cultura proprie, cu problematica la modă e un criteriu pe care domnul Petru Racolța îl îndeplinește, găsindu-și sursele în realul imediat, pe seama unei bogate galerii de personaje: funcționari, polițiști, medici, interlopi ce intră-n sfera politicului, copii deficienți și medii sociale diverse. Tipul de scriitură realist, presărat cu elemente de SF din domeniul științific și medical face senzaționalul cărților. Acțiuni dinamice și captivante, protagoniști pitorești și interesanți – copiii deficienți din primul roman, fetele gravide, înseminate misterios în cel de-al doilea, Florin, artistul boschetar, sau polițistul rom Tivi, ce cad victime unor întâmplări neprevăzute, dar și Cosmin, polițistul ucigaș, în scene ce uimesc, stârnesc milă, teamă, indignare (interlopul bogat Montezuma și acoliții săi sau Jucătorul din thrillerul polițist) fac substanța unui epic incitant conectat la realitate. Narațiunile tumultoase, pline de surprize, de confruntări și momente de suspans, de scene și personaje veridice, abilitatea constructivă și viziunea realistă confirmă un veritabil autor epic.

De pildă, Fetița care visa pentru alții, tipărit la editura Siono (București, 2021), supratitrat ”roman parapsihologic, cu elemente de SF tradițional”, secvențializează subiectul în treizeci și patru de capitole scurte și incitante și îl complică abil de la un moment la altul, pentru a da cursivitate și logică narațiunii și pentru a construi un climat existențial veridic, ceea ce este un bun exercițiu epic. Subiectul, un șir de aventuri ce captivează și mențin cititorul în text, e un amestec de realism și de science-fiction al unui creator extrem de imaginativ. Elemente de realitate cotidiană, drame familiale și personale ale unor copii cu handicapuri genetice sau accidentale, mediul medical din centrele de sănătate și frământările doctorilor dedicați rezolvării cazurilor interferează cu lumea interlopă și cu inserțiile ei în viața copiilor sau în sfera politică și polițienească. Protagoniștii sunt patru copii deficienți genetic sau accidental, care posedă, în schimb, însușiri paranormale, cumva compensatorii. Comportamentul lor intră în sfera science-fiction și îi alarmează sau înfricoșează pe cei din jur. Aflați în casa de sănătate a doctorului Bogdan, Lena sau Visătoarea, Șoc, Sentimente și Poligraf, deși marcați de deficiențe, au abilități și comportamente uimitoare. Lena, fetița cu părul cărunt, visează despre alții fapte care se împlinesc uimitor, de aceea e numită Visătoarea. Șoc, mutilat fiziologic în urma unei electrocutări, descarcă energie electrică, sub formă de fulgere prin degetele de la mâini și o poate manevra în funcție de situațiile în care se află și de starea sa afectivă. Sentimente, un copil surdomut de-o impresionantă blândețe, transmite afectivitate celor pe care-i atinge. Blonda Poligraf, deficientă de un ochi, vede adevărul și minciuna din sufletul celor din jur. Ridicați de autorități (fetele) sau răpiți (băieții) de niște interlopi potenți financiar, implicați în jocuri guvernamentale și politice, copiii se sustrag, fug, dejoacă planurile interlopilor, se caută și se regăsesc, arată afecțiune, prietenie, loialitate. Trăsăturile lor dau ineditul scrierii și caracter parapsihologic întâmplărilor care țes romanul. Violeta Popan, mama Lenei, doctorii Oșan și Bogdan, jurnalista Stanca, Olga, interlopi ca Montezuma, trupele ce apără mănăstirea unde se află protagoniștii sunt tipuri decupate din cotidian, ei intervin, perturbă sau ajută, creând atmosferă și momente de suspans.

Idei și valori
Posibilitatea vindecării și a reparării medicale a deficiențelor prin apelarea unor elemente de science-fiction și parapsihologie conectează tema cu problematica socială și familială. Ridicarea de către oficialități a fetelor din centrul de sănătate al dr. Bogdan, răpirea băieților din centrul din Viena, planul interlopilor de asasinare a Papei Francisc, ratat anume de Șoc, fuga, căutarea și regăsirea copiilor de către familie și doctori dau cărții tensiunea epică. Destinele copiilor se repară, se salvează, căci toți luptă pentru bine, dreptate și adevăr. Triumful binelui pare a fi logica și filosofia autorului, care încheie cartea și destinele din ea în cheie optimistă.

Elementele de limbaj și de comportament dau farmec și umor întâmplărilor, indicând cunoașterea psihologiilor: interlopi, medici, polițiști, călugărițe, copii inocenți etc. Comportamentele, limbajul și mentalul protagoniștilor, inspirate din actualitate, dau autenticitatea scriiturii. Petru Racolța probează reale abilități scriitoricești, întrunind criterii ce dau valențe literare scrisului. De la o carte la alta el face pași evidenți în ceea ce privește stilul, viziunea, problematica și capacitatea de-a crea și susține narațiuni complexe specifice romanului. Cele patru cărți au un autor epic calm și sigur pe sine, vehiculând dezinvolt cu mijloacele literaturii, ancorându-și subiectele în cotidian și interferând medii diverse, conivente sau contrastante. Tentația tipologizării vizează: personaje din sfera medicală, familială și maternă (Dna Popan), din cea polițienească, cea interlopă, cu polițiști, medici, personaje mature, înțelepte, trupe de asalt, interlopi oneroși, copii apți de-a vedea și a servi adevărul și binele. Nu fatuității sau gratuității îi este subsumată epica aventuroasă a lui Petru Racolța, ci unor valori de profunzime care validează cărțile.

Ideea ce înnobilează ambele cărți este că binele și adevărul se cer căutate și apărate chiar în situațiile dificile prin care trec personajele, altfel aceste valori n-ar putea fi atinse și aduse-n cotidian. Când textul unei cărți este nutrit de idei, ea slujește valori etice sau filosofice, fapt ce indică valoarea literară. Dacă viața fără bine nu izbândește, nici literatura fără o cultură a binelui nu servește vieții. Petru Racolța pare a fi descoperit sensul și misiunea literaturii.

Terezia Filip

Revista Nord Literar, nr. 2 , februarie 2024

Satul dintre neguri XXV

Posted on by racoltapetru6

Prin multe peripeții au trecut fii rătăcitori, dar nici necazurile mari nu i-au ocolit. Bunăoară, cum să mai nimerești calea bună, când dimineața e noros și o ține așa toată ziua? Nu îndrăzneau să-și continue drumul, de frică să nu ajungă în locuri mai îndepărtate, de unde nici călăuza lor celestă nu i-ar mai fi putut îndruma. În acele cazuri, rămâneau pe loc și se bucurau măcar de ploaia care le oferea apa de băut și de spălat pe față, după trezirea matinală. Scurgeau picăturile de pe frunzele mai late și uneori reușeau chiar să-și umple fiecare plosca, iar apoi să să mai scape de praful depus în păr și pe obraji. Doar atunci îndrăzneau să folosească apa și pentru a se mai împrospăta, pentru că vasul lor era prea mic pentru a-și face provizii încurajatoare. Cu mâncarea se mai descurcau ei sau răbdau uneori de foame, însă cu setea nu se puteau pune, mai ales când soarele amiezii îi înfierbânta. Știau că munții au apă de izvor rece și limpede, dar nu întotdeauna găseau locul potrivit, cu acces fără pericol.

A fost o dată când tocmai găsiseră un fir de apă îmbietoare, din care se pregăteau să se îndestuleze cu nesaț. Tocmai când mulțumeau Moșului cel Sfânt – cum îi spunea Bianca lui Dumnezeu -, din spatele lor s-a auzit un răget care le-a înghețat sângele în vine. S-au întors și au văzut un urs uriaș ridicat în două labe și amenințându-i cu celelalte două, priveliște care i-a făcut să fugă cât îi țineau picioarele, în timp ce Maia a ținut o vreme sălbăticiunea pe loc. Adesea, își astâmpărau setea cu fructe de pădure, până când au nimerit un soi care semăna foarte mult cu afinele, doar că erau mai mari și mai dulci. Spre seară, i-a durut stomacul, au început să delireze și să ardă ca un cuptor încins. Noroc că au vomat, dând afară otrava și revenindu-și până la ivirea zorilor. De atunci erau foarte atenți la ce consumă și niciodată nu abuzau. De merii care-și întindeau ramurile pline peste porți nici nu îndrăzneau să se apropie, amintindu-și mereu de cei trei frați care i-au luat ca slugi, ca pedeapsă.

Nici pe bunătatea oamenilor nu se puteau bizui, mai ales după ultima experiență avută după ce au bătut mai insistent la o poartă. Le-a deschis o namilă de bărbat ”înarmat până-n dinți” cu o biciușcă într-o mână și un furcoi în cealaltă. S-a uitat la ei cu o privire încrucișată, fără să scoată un cuvânt, de nu știau dacă ei sunt vizați sau câinele care își arăta, la rândul lui, colții. Adi n-a fost în stare decât să întindă plosca și să întrebe cu vocea gâtuită: ”Apă?”. Neobservând vreo reacție de îmbunare, ba mai degrabă semne ce prevesteau agresiunea, și-au zis că-i mai potrivit să se retragă fără licoarea vitală.

Odată, au ajuns din urmă un om care purta pe umeri o straiță burdușită, iar primul lor gând a fost că soarta s-a milostivit de ei. L-au rugat din tot sufletul să se îndure de ei prin câteva înghițituri de apă, însă bărbatul le-a rânjit cu răutate și reproș:

– Apa e scumpă prin aceste locuri, dar văd că aveți doi măgari care vă scutesc de oboseala drumului. Ca să fie toată lumea mulțumită, pot să vă dau o jumătate de ploscă în schimbul unuia din animalele de povară.

În alte condiții, Adi și Bianca n-ar fi acceptat acest târg nici în ruptul capului, dar când trupul îți cere cu disperare să se hidrateze, mintea nu poate să se mai opună. Așa că au făcut schimbul, simțind binecuvântarea apei salvatoare. Bărbatul a luat măgărușul și l-a încălecat, lovindu-l puternic cu o nuia. Se pare că gestul acesta nu era deloc pe placul animalului, care l-a aruncat de pe spate, lovindu-l la rândul lui cu copita și revenind unde i-a fost locul. Degeaba a încercat omul să-l recupereze, pentru că Maia și-a pierdut răbdarea și l-a fugărit până nu s-a mai văzut, cu toate bunătățile pe care le avea asupra lui.

La începutul unei alte zile, trezindu-se cu gura uscată și fără vreun nor pe cer, arătau fără puteri și fără speranțele care-i înviorau de obicei. Totuși, fratele a recurs și de această dată la tertipul prin care-și mai înveselise surioara.

– Am așa o presimțire că astăzi vom întâlni o persoană foarte interesantă, a zis el cu o oarecare convingere.

Bianca nu a mai zâmbit, gândindu-se la o nouă zi de chin care-i aștepta, la razele de soare care-i va arde și la drumul prăfuit prin care vor fi nevoiți să înainteze. Doar măgărușii păreau mai mulțumiți, după ce au mâncat din iarba cu rouă pe care au găsit-o și de la care nici Maia nu a făcut mofturi. Ei bine, copiii nu mănâncă iarbă, mai ales dacă nu cunosc care ar fi bună și riscând să o pățească precum cu fructele. Au pornit la drum fără vlagă, neavând poftă nici de prima masă a zilei, constând din pâine veche și o brânză mucegăită. Poate nici nu ar fi rezistat până la amiază, dacă în calea lor nu ar fi apărut o minunăție de lac limpede ca cerul senin și necuprins ca un ocean, după cum li se părea lor. Fără să piardă o clipă, s-au aruncat pur și simplu de pe măgăruși și au alergat din răsputeri să atingă cu buzele luciul îmbietor.

Era o apă atât de bună și răcoroasă cum nu-și aminteau să fi băut vreodată și din care Bianca ar fi tot sorbit dacă Adi nu ar fi intervenit să o oprească.

– Ai grijă că o să-ți fie rău dacă nu faci o pauză, i-a spus el în timp ce o ridica în genunchi. Lacul nu o să dispară, deci avem timp să ne tot ospătăm, ba să facem și o baie cum nu am mai făcut de multă vreme.

Ideea cu scăldatul a reușit să-i mai domolească pofta fetiței. Amândoi s-au descălțat și s-au aruncat în apa primitoare, stropind, țipând de fericire și uitând toate patimile prin care au trecut. Bianca nu știa să înoate, însă fratele ei avea grijă ca entuziasmul ei să nu o poarte prea departe de mal, punându-i viața în pericol. Tot așa ar mai fi continuat ei multă vreme, dacă nu ar fi observat pe mal un tânăr care îi privea curios și amuzat totodată. Puțin jenați, s-au gândit că e politicos să iasă în preajma lui și să-și explice comportamentul. Tinerelul nu părea atât de deranjat de cele văzute, ci mai degrabă se bucură că are cu cine schimba o vorbă.

– Oricum mă plictiseam, le-a explicat el. M-a trimis tata să-mi găsesc o mireasă, la fel cum au făcut și cei doi frați mai mari. Vrea să facă nunțile deodată, dar eu nu sunt priceput în a curta pe cineva și nici nu-mi place să fac asta doar de dragul familiei.

Copiii îl priveau cu înțelegere cum dădea cu o bâtă în apă, doar ca să admire cercurile care se măreau, dispărând încet spre extremități. Simțeau și ei nevoia să discute cu cineva mai apropiat de vârsta lor, de aceea Adi a adăugat:

– Familia e importantă și e bine să rămână unită. Tatăl tău o fi având intenții bune dacă vrea să te vadă însurat și cu copii, fără să mai aibă grija ta și a zilei de mâine.

– Tata e împărat și vrea să ne însoare pentru ca unul dintre noi să-i ia locul, după cum o să-i placă nora aceluia.

va urma

Sclipiri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Întrebare: – Cum îți alegi iubita la Vaslui?
Răspuns: – La plesneală!

* Soțul către soție:
– Știi bancul cu Ionuț?
– Nu.
– Io nu-ț’ mai dau bani.

* Test la poliție:
Examinatorul: – Completați cu atenție, pentru că primiți doar un formular!
Numele: George Pop
Prenumele: …

* De dragoste: Din 24 februarie, sentimentele on-line se măsoară în… dragobiți!

* – Iubi, vrei un papanaș?
– Mai încolo, că nu-mi place să vorbesc cu gura plină.
– Știu. Vrei un papanaș?

* M-am dus la un restaurant și era plin. N-aveam unde să stau, așa că mi-am scos mobilul, l-am pus la ureche și am zis:
– ”Frate, vino repede că e aici cu altcineva…” Șase cupluri au fugit.

* Într-un bar, unul rupt:
– Barman!
– Da, domnule!
– Adu-mi, te rog, ușa, că vreau să ies!

* Ea: – Dezbracă-mă din cuvinte.
El: – Ți-a intrat un gândac sub bluză.

* Ar trebui comasat tot, pentru început comasarea pensiilor mici cu pensiile speciale.

* Teoria relativității:
În pat: Este 7 dimineața, închizi ochii pentru 5 minute și este 8:45.
La serviciu: Este ora 1:30, închizi ochii pentru 5 minute și este 1:31.

* Cei care nu gustă glumele sunt aceiași care, când erau mici, își luau mingea și plecau acasă!

* ”Ardeleanul fără brișcă
Îi ca tortul fără frișcă”
(Lalai Dama)

* Al dracului virus, a infectat și horoscopul. La nicio zodie nu mai apar excursii, plimbări, vizite…

* Cum traversează românii strada:
– Dacă e verde, trec.
– Dacă e roșu, aleargă.

* Două prietene stau în bucătărie, în timp ce una dintre ele pregătește prânzul pentru soțul ei.
– Wow, spune cealaltă. de când ați început voi să mâncați așa mult usturoi?
Zâmbind, ”bucătăreasa” zice:
– De când soțul meu are bunăciunea aia de secretară!

* Facebook-ul ăsta e plin de bărbați singuri… cu nevasta în altă cameră.

* – Abia te-ai însurat și îți calci singur cămașa?
– Greșești, amice! Asta e cămașa soției!

* Abia aștept 1 și 8 Martie!
Îmi iau frumos un vin roșu și unul alb. Mărțișor mă fac!

* Trei lucruri rele mi s-au întâmplat azi:
– Am aflat că prietenul meu se culcă cu iubita mea.
– Prietenul meu a fost lovit de un autobuz,
– Mi-a fost suspendat permisul de autobuz.

* – A fost dragoste la prima vedere cu Nicușor.
– Și de ce nu l-ai luat?
– M-am uitat și a doua oară.

* Elevii cred că e mai bine la facultate. Studenții cred că e mai bine să fii angajat. Și numai persoana care lucrează știe că cel mai bine era la grădiniță!

* Sunt foarte confuz când sunt la volan, câteodată nici nu mai știu care-i nevastă-mea și care-i GPS-ul. Amândoi îmi spun ce să fac la fiecare 100 de metri.

* Îmi caut jumătatea. Nu știu pe unde e!
Offf… și era de prună!

* – Cine a fost Decebal?
– Decebal a fost conducătorul Daciei… după care a vândut-o și și-a luat BMW.

* La angajare, patronii te întreabă de ce ai plecat de la ultimul job, dar noi putem să-i întrebăm de ce le-au plecat angajații?

* – De ce vă bateți copilul?
– M-a făcut scroafă grasă!
– Și credeți că dacă îl bateți, slăbiți?

* Proverb irlandez:
Realitatea este o iluzie care apare atunci când nu mai ai nimic de băut.

* – De ce trăiește Iliescu așa mult?
– Din lașitate; știe că dincolo îl așteaptă Ceaușescu!

* ”Pune mâna și învață!”
N-am înțeles niciodată unde trebuie pusă mâna.

* Într-o bună zi, va fi din nou la modă inteligența!

* Pe Antena 3, rușii pierd războiul. Pe RTV, rușii câștigă războiul. Pe PornHub, nici vorbă de război.

* Cum îți dai seama că sfârșitul lumii e aproape:
Un german prietenos, un francez curajos, un american slăbuț, un chinez unic și un țigan cinstit intră într-un bar, iar evreul spune: ”băuturile sunt din partea mea”.

* Mergeam ieri printr-un mall. Trece o femeie îmbrăcată într-un tricou pe care scrie ”Sunt proastă”.
Mă gândeam, ce stranie e asta… Chiar m-am întors. Iar pe spate scria ”Și tu la fel”.

* Dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, parchează pe locul lui!

* Un indian apache stătea lângă un agent de vânzări, pe o bancă din parc. Între ei se afla o pungă mare de hârtie. Indianul fixa de ceva timp punga de hârtie.
– Vrei să știi ce e în pungă?, întrebă agentul de vânzări.
Indianul dădu afirmativ din cap.
– E o sticlă de vin, am luat-o pentru nevastă-mea.
Indianul tăcu o vreme, apoi zise, dând afirmativ din cap de mai multe ori:
– Bun schimb ai făcut.

* Țineți minte ce vă spun: ardeiul iute, femeia străină și țuica de casă sunt doar pentru iubitorii de senzații tari!

* – Bună dimineața, vecină! Bei cu mine o cafea?
– Du-te, omule, că de la ”cafeaua” ta am născut doi copii!

* Cel mai deștept bărbat e acela care își pune pe Facebook că e într-o relație, dar nu și cu cine. Stau toate liniștite.

* Doamne, cum într-o secundă se schimbă viața…
Ieri, aproape că nu mai aveam bani, azi nu mai am deloc…

* ‘Ți-ai dracu’ cu superstiția voastră despre pisica neagră!
Azi am întâlnit una, m-am dat 3 pași înapoi și am căzut în canal!

* Ardeleanu’, când îi modest, zîce-așe: oi ave io multă minte, da’ nu tătă-i bună!

* Ți se pare că lumea se învârte în jurul tău? Ai lipsă de calciu, stai dracu’ cuminte…

* La intrarea în ascensor
Bărbatul: – Mergeți la 4?
Tipa: – Doamne ferește!… Eu merg doar la Costică!

* A venit primăvara!
Începe ”polenizarea” între femeile cu fluturi în stomac și bărbații cu păsărici la cap.

* Ce este căsătoria
Căsătoria este un cuvânt elegant ce reprezintă adoptarea unui bărbat adult care nu mai poate fi întreținut de părinții lui.

* S-a dovedit științific că femeile mai plinuțe nu sunt grase, cum zice lumea rea, sunt doar pline de bunătate.

* Perlă de la bacalaureat: ”Iubirea plutea în aer asemeni fumului de mici”.

* Mesaj pentru bărbați:
Pentru o igienizare cât mai bună a mâinilor, spălați vasele de cel puțin două ori pe zi.

* – Eu nu te înțeleg! Ce naiba vrei de la un bărbat, că niciodată nu ești mulțumită!
– Vreau să mă completeze…
– A naibii integramă care ești!

* Rugăciunea soției…
”Fie ca toți dinții să-ți cadă când le zâmbești altor femei… Amin!”

* Afiș pe un Trabant din parcare:
”Acesta este un Mercedes, dar a fost bolnav când era mic”.

Crucea vieții

Posted on by racoltapetru6

De la Prima Înzestrare,
Când destinele sunt date,
Am primit o cruce mare,
Să o port mereu pe spate.

Lume multă stă să vadă,
Oameni de nu poți să-i numeri,
Cum merg eu fără tăgadă
Cu greutatea pe umeri.

Cei cu crucile ușoare
Trec zburdând pe lângă mine,
Aproape să mă doboare,
Însă eu mă țin pe vine.

Seara m-așteaptă odihna,
Și-nvelit cu două pături,
Îmi mai găsesc și eu tihna,
Cu grija crucii de-alături.

Dar când drumurile mele
Se vor sfârși pe-acest pământ,
Voi contempla dintre stele
Crucea-mi înfiptă pe mormânt.

 

Satul dintre neguri XXIV

Posted on by racoltapetru6

continuare

Judecătorii de ocazie ascultau uluiți expunerea lui Dale și nu le venea să creadă aberațiile pe care le auzeau. În mod sigur această cerere de neconceput a fost motivul principal al celui îndreptățit să rezolve cazul, pentru a se spăla pe mâini pasând-o unor străini. Și totul pornea de la inedita cerere a unui om dispus să facă un sacrificiu de neconceput pentru a se îmbogăți. Știm cu toții că averea cea mai mare a unei ființe este vederea, de aici și expresia ”țin la tine ca la ochii din cap” sau ”jur pe ochii mei”. Ori să-ți dai cel mai important simț, răbdând și o durere sfâșietoare, pentru o presupusă îmbogățire, părea o prostie cum nu se putea închipui. Poate spusele reclamatului vor aduce mai multă deslușire pentru Vasile și Sanda.

– Respectabili judecători și dragi consăteni, au fost cuvintele cu care a început Stan. Vorbitorul dinaintea mea are dreptate în ceea ce a afirmat, cum că m-a flămânzit, m-a șantajat, mi-a scos ochii și mi-a furat boii cu care mergeam la târg. Pe de altă parte, a fost inspirat să mă lase sub o cruce de unde am înțeles conversația păsărilor, adică taina prin care să-mi recapăt văzul, spălându-mă cu roua de pe ierburile din preajmă. Tot atunci am auzit ce trebuie să fac pentru a vindeca fata popii de o boală necruțătoare, dar și cum să revină apa în fântânile oamenilor, după îndelungă secetă cauzată de un blestem. Vedeți, domniile voastre, că am trecut prin multe necazuri și dureri, dar nu pot fi supărat pe cel care mi le-a cauzat, mai ales după ce am fost răsplătit de Dumnezeu. El ne-a învățat că iertarea e cea mai mare calitate, de aceea îl iert pe omul acesta și vreau să-l ajut cu un teren de pe care să-și câștige pâinea…

– Nu vreau pomana ta de nimic, a strigat reclamantul, ci să-ți îndeplinești datoria de a-mi face ce ți-am făcut și eu…

– Te rog să stai liniștit pe scaunul dumitale, a intervenit Vasile. Mă voi consulta cu partenera doar câteva clipe și vă voi comunica la ce concluzie am ajuns.

Cei doi soți au purtat un dialog în șoaptă, din care s-a văzut că au căzut ușor de acord. Vasile și-a dres apoi glasul, pentru a avea mai multă prestanță, și a venit cu decizia definitivă.

– Cazul mi se pare destul de clar, dacă lăsăm la o parte minunile pe care Cel de Sus le-a făcut posibile, dar și pretenția nemaiîntâlnită a reclamantului pe nume Dale. Recunosc că Stan ar avea dreptul să-i scoată ochii, după principiul evocat în spusele celui dintâi, dar pârâtul are libertatea de a ierta, după cum ne îndeamnă Domnul nostru. Așa cum l-a scuzat de înșelăciune și hoție, pentru care ar fi putut să-l dea în judecată.

Dinspre Dale s-au auzit alte cuvinte de nemulțumire și vociferări. Judecătorul ridică tonul și continuă:

– Însă dacă se găsește cineva care să-i îndeplinească dorința, instanța îi dă mână liberă să o facă. Sau poate vrei să-ți scoți singur ochii…

– Mă tem că nu are niciun efect dacă-mi fac rău singur, replică omul cu nemulțumire. Mai bine dau cei doi boi, pe care i-am promis pentru o judecată dreaptă, aceluia care se îndură de mine și mă lasă orb. Se aude, oameni buni?

Nu a durat mult liniștea în așteptare, până când din ultimul rând al celor prezenți se ridică un țigan.

– Pentru doi boi mă încumet eu… am familie mare și o ducem greu.

Toată lumea s-a întors spre el, privindu-l ca pe un salvator. În sinea lor, fiecare și-ar fi dorit ca Dale să fie astfel pedepsit pentru câte i-a făcut unui om bun, dar niciunul nu voia să preia asupra lui o faptă de o cruzime atât de sălbatică. Poate că, cine știe, proaspătul orbit își va reveni ca primul și se va întoarce printre ei cu secrete prin care să prospere și mai mult. Astfel că țiganul părea omul potrivit să ducă la capăt cererea aprobată de instanță și pusă imediat în aplicare. A mai fost nevoie de câțiva martori curajoși care să asiste la măcelul dureros și apoi să confirme totul, inclusiv plata prin cei doi boi promiși. Vasile și Sanda nu au fost în stare să vadă așa ceva.

Dale a plecat văietându-se spre cruce, ajutat tot de țigan, care l-a lăsat sprijinit de lemnul umed. Ploaia încetase între timp, iar seara se lăsa încet peste câmpuri și așezări, ca un ultim act al unei zile ieșite din comun. A doua zi de dimineață, un grup mare de oameni s-a dus să vadă ce s-a întâmplat cu orbul, însă nu l-au mai găsit. S-a auzit, după câțiva ani, că a fost văzut un orb care cerșea prin alte părți, vorbind aiurea de o cruce care i-a înșelat așteptările. Alții susțineau că au găsit prin împrejurimi un leș sfârtecat de vulturi, însă groaza i-a făcut să se îndepărteze, lăsându-l pradă altor sălbăticiuni flămânde. Poate varianta din urmă era mai blândă pentru nesăbuit, scutindu-l de o viață chinuită și rușinoasă.

Cert e că a doua zi de dimineață soarele zâmbea impasibil, îndemnându-i pe călătorii noștri să-și continue drumul. Stan le-a umplut straițele cu merinde și apă, mulțumindu-le pentru judecata dreaptă și dorindu-le să-și regăsească tihna binemeritată alături de cei dragi. Mai trebuia să-și întâlnească ghidul dispărut înainte de ploaie, iar pentru asta au socotit de cuviință că locul cel mai potrivit este tot acea cruce, unde l-au pierdut din ochi. Acolo au adăstat o bună bucată de vreme, povestindu-și despre încercarea prin care au trecut și căutând să înțeleagă ceea ce părea de neînțeles.

– Sunteți gata pentru o nouă zi de mers?, au auzit deodată un glas subțire ce venea de deasupra lor.

Și-au ridicat privirile, observând astfel mica pasăre de pe un braț al crucii.

– Văd că minunile nu încetează să ne uimească, a exclamat Sanda cu bucurie. Nu știam că am putea să-ți înțelegem graiul, păsărică drăgălașă.

– Nici eu nu eram sigură că veți pricepe, a răspuns ea cu un ciripit vesel. Înseamnă că aveți un caracter vrednic, iar această cruce vă ajută să ne deslușiți spusele.

– Noi am auzit că-i nevoie să fii orbit de alt semen pentru a te bucura de acest dar, îi replică Vasile.

– Oamenii fac tot felul de presupuneri, atunci când nu înțeleg ceva, veni lămurirea. Eu bănuiam că sunteți merituoși de când am văzut că vorbiți cu florile, altfel nu acceptam să vă îndrum.

– Cât mai avem până la destinație?, se interesă femeia, cu inima afectată de emoție.

– Nu mai este mult, dar haideți să purcedem, i-a încurajat ea luându-și zborul către orizont.

Au încălecat și ei în grabă, având grijă să nu o piardă din ochi, dar cu un reproș abia auzit din partea lui Vasile.

– ”Nu mai este mult” e expresia care se repetă atât de des încât poate deveni sloganul nostru. Ar fi putut să ne explice cam cât anume înseamnă asta, în zile sau ca distanță, dar ea s-a grăbit tocmai când găsisem locul potrivit pentru o conversație importantă.

Ghidul nu avea cum să-l mai audă, iar femeia era ocupată să-și îndemne calul la galop. Mult sau puțin, trebuiau să creadă în ce-i mai bine și să meargă până unde-i duce călăuza zburătoare.

Variațiuni pe aceeași temă

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Întrebare: – Care sunt cele mai grele zile dintr-o săptămână?
– Primele… cinci!

* ”Trei motani încearcă să-și dea seama care este cel mai leneș dintre ei:
– Eu sunt atât de leneș, încât îmi pune stăpânul castronul cu lapte sub bot și mi-e lene să mănânc!
– Eu sunt atât de leneș, încât vine pisica lângă mine cu coada ridicată, iar eu nu fac nimic!
– Băi, voi ați auzit țipetele alea de aseară? Eu eram, mă așezasem pe un cui ruginit și mi-era lene să mă ridic!”

* Întrebarea zilei pe net!
Cum se poate trece o mașină electrică pe GPL?

– Ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Vreau să mă fac soldat.
– Dar dușmanii te vor omorî…
– Atunci mă fac dușman!

* Românul s-a învățat să aibă din toate, câte nimic… (I.L. Caragiale)

* Există spital de nebuni, dar nu există spital de proști.
Dovada cea mai bună că nu poți să-i vindeci. Trebuie să-i eviți.

* Țara asta s-a dus de râpă pentru că oamenii au ajuns să fie mândri că sunt proști, în loc să le fie rușine.

* O țară de oi merită un guvern de lupi. (Edward R. Murow)

* La ștrandul pentru nudiști, Gheorghiță o întreabă pe mă-sa:
– Mami, ce are nenea ăla în burtă de îi așa de mare?
– O… bombă!
– Iooi, mami! Să fugim repede pentru că uite cât de scurt îi deja fitilul!

* – Maria, nu am casă, mașină, bani sau vreo moștenire, așa cum are Mitică, dar te iubesc din toată inima!
– Ioane, dacă mă iubești cu adevărat, fă-mi cunoștință cu Mitică!

* Cine se scoală de dimineață merge la muncă, fiindcă are de plătit 200.000 de pensii speciale trântorilor…

* Un grup de profesori au fost chemați și așezați într-un avion…
Când ușile au fost închise și avionul era pe cale să decoleze, au fost informați că acest avion a fost făcut de studenții lor.
Când au auzit, toți s-au grăbit spre ușile avionului, încercând să scape și să supraviețuiască! Cu excepția unui singur profesor, care stătea cu încredere și calm.
Un coleg îl întreabă speriat: – DE CE NU FUGI?!
El răspunde cu încredere: – Ei sunt elevii noștri…
Încă o întrebare: – Sunteți așa sigur că au studiat bine?
Răspunsul vine încet: – SUNT SIGUR CĂ NU VA ZBURA…

* Abia atunci când femeia ajunge să nască, își dă seama ce simte un bărbat când este răcit.

* Cui nu-i plac bărbații cu burtă să își ia unul cu tocuri.

* Sărăcia modernă: Ai un telefon super-performant, cu care poți verifica online că nu ai niciun ban în cont!

* Cei care iubesc singurătatea sunt cei care au plătit scump compania cuiva.

* De multe ori bărbatul e stâlpul unei familii. Stă și nu face nimic!

* Din toți sfinții la care m-am rugat, doar Sfântul Așteaptă mi-a spus-o pe-aia dreaptă: – Po’ s-aștepți tu mult și bine!

* Relațiile de azi: ”Sunt măritată, dar nu e nimic serios”.

* Nimic nu e mai trist ca bărbatul fără amantă.

* – Ioane, uită-te pe geam, e un cal în curtea noastră!
– Nu e cal, Mărie, e măgar!
– Pe geam, Ioane, nu în oglindă!

* În autobuz, înghesuială mare. O tipă se adresează unuia care o împingea:
– Ce te împingi așa, domnule, vrei să te culci cu mine?
– Nu, vai de mine, cum puteți să credeți așa ceva?
– Atunci, dă-te la o parte, poate vrea altul!

* ”Un câine bătrân și obosit s-a furișat în curtea casei mele. Mi-am dat seama după zgarda de calitate și burtica zdravănă că avea un stăpân care avea grijă de el. A venit calm spre mine, l-am mângâiat pe cap și apoi m-a urmat cuminte în casă, s-a așezat într-un colțișor și a adormit. O oră mai târziu, s-a îndreptat spre ușă și l-am lăsat să iasă…
În ziua următoare s-a întors, m-a salutat vesel, dând din coadă, a intrat încet în casă și și-a regăsit locșorul de somn din ziua precedentă. Chestia asta a continuat timp de câteva săptămâni. La un moment dat, mânat de curiozitate, i-am prins un bilețel de zgardă:
– ”Aș dori să aflu cine este proprietarul acestui câine deosebit și dacă știți faptul că în fiecare după-amiază câinele dumneavoastră vine în casa mea pentru un pui de somn”.
În ziua următoare, câinele avea prins de zgardă următorul mesaj:
– ”Locuiește cu mine, soția mea și cei șapte copii ai noștri, dintre care două perechi de gemeni de doi și trei ani. Încearcă să mai recupereze din timpul de somn… Aș putea veni și eu cu el mâine?”

* Ioane! Bă Ioane!
– Ce-i, mă Gheo?
– O murit tanti Gherghina din deal!
– No, păi să fie… sănătoasă!

* Aș putea slăbi, dar nu vreau!
O să creadă lumea că nu am ce mânca!

* Ce prenume frumoase erau odată…
Acum, când o mamă își strigă copilul, cinci câini se întorc și dau din coadă.

* Azi m-am trezit cu o durere în spate. Cred că e de la aripile de înger care încep să-mi crească…

* După sex:
El: – De ce nu ai clipit cât am făcut dragoste?
Ea: – Dar ce… am apucat?!

* Se spune că banii vin și pleacă…
Ai mei au Alzheimer, pleacă și uită să se mai întoarcă.

* Doi ardeleni:
– Ce număr de telefon ai, mă Ioane?
– Nu-mi amintesc prea bine.
– No, zi-mi așa, aproximativ…

* – Ioane, ești așa înalt că dintr-o parte semeni cu Johannis.
– Auzi, fă Mărie, tu să nu mă faci pe mine prost!

* Fiind 8 martie, soțul vine acasă și îi întinde soției un buchet mare de flori. Soția, țâfnoasă și cu mâinile în șold, îi spune:
– Și acum bănuiesc că o săptămână trebuie să stau pe spate, cu picioarele desfăcute, nu?
La care soțul răspunde:
– Dar ce, chiar nu mai avem nicio vază în casă?

* În baruri și cluburi, sărbătoarea de Dragobete are următoarele etape:
1. Dragotreze
2. Dragobete
3. Dragomahmure

* Dragobete e un fel de sesiune de toamnă pentru cei care au picat de Valentie’s Day.

* Ce își urează persoanele singure de Dragobete?
– ”O Zi a Independenței fericită!”

* Ea: – Iubitule, am visat azi-noapte că mi-ai cumpărat de Dragobete un colier super, din perle!
El: – Așteaptă, dragă, până diseară, și o să ai o surpriză!
Vine seara, bărbatul se întoarce de la serviciu și îi oferă iubitei sale un cadou ambalat frumos. Emoționată, ea îl deschide și înăuntru găsește… o carte: ”Interpretarea viselor”.