“De ceva vreme mă dor toate încheieturile”

1. Referitor la solicitarea d-lui Alexandru din Detroit, USA, publicată în E. AS nr. 1029, îi indic o reţetă care îl va scăpa de toate afecţiunile de care se plânge. Reţeta este foarte ieftină, uşor de preparat şi mai ales de folosit.

REŢETĂ: Se cumpără din farmacii o sticlă de spirt sanitar de 1/2 l, în care se pun 2 linguriţe de sare grunjoasă (ce se foloseşte pentru murături, sare naturală, curată) şi 2 linguriţe sare de lămâie (se găseşte în magazinele alimentare).

Această combinaţie se ţine la macerat 6 zile. Se agită continuu, în fiecare zi, pentru topire şi omogenizare. În final, se filtrează conţinutul prin tifon. Se clăteşte sticla şi se reintroduce lichidul filtrat.

CUM SE FOLOSEŞTE: Locurile care dor se vor unge de două ori pe zi, la început, apoi, după scăderea durerilor (de regulă, durerile dispar repede), se repetă masarea până la deplina vindecare. Nu se aplică pe răni sângerânde, nu se bea, nu se ating ochii!

Am folosit şi folosesc acest preparat şi l-am recomandat şi unor cunoscuţi care sunt mulţumiţi de înlăturarea durerilor pe care le au la articulaţii şi dureri musculare. Vă doresc succes şi să ne ajutăm reciproc, cu tot ce ştim de bine pentru sănătate şi cheltuieli băneşti cât mai mici.

GHEORGHE AFLOREI (85 de ani) – Aleea Herculane nr.5, ap. 7, Cluj-Napoca, jud Cluj.

2. Stimate domn, în ultimii ani, datorită serviciului, care mă obligă să mă deplasez prin toată ţara, am contractat dureri serioase ale umerilor, încheieturilor mâinilor, şi cele mai puternice, la glezne şi la bolţile labelor picioarelor. Dar anul trecut, întâmplător, am aflat despre un remediu natural care ia foarte rapid durerile. Este ceva de necrezut!

În toamnă, când au apărut castanele (au început să cadă din pomi), am cules o cantitate mai mare. Le-am mărunţit şi le-am pus în borcane cu gura mai largă şi care se închideau cu capac etanş. Se umplu cam trei sferturi de borcan, deasupra am turnat spirt alb medicinal, să depăşească cam cu două degete compoziţia castanelor mărunţite. Eu le-am pus în borcan de 0,800 kg. Din când în când, le mai mişcam puţin. După circa 2-3 luni, când spirtul devine maroniu la culoare şi mai lipicios, vă ungeţi cu el pe locurile dureroase. În câteva ore, durerea dispare.

Se repetă ungerea până la dispariţia totală a durerii. A se evita ungerea seara, înainte de culcare, pentru că se pătează aşternuturile. Şi ziua se poate păta lenjeria, dar efectul este extraordinar. Nu-ţi vine a crede că durerile îngrozitoare rămân o amintire. În caz că revin – se repetă operaţia de ungere.

Vă doresc multă sănătate şi să vă fie de folos:

CONSTANŢA ANGHEL – str. Sibiu nr. 23, bl. H1, sc. C, ap. 44, sector 6, Bucureşti, cod 061536.

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să ,,gonească după remediu” sau ,,să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie ,,vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale. Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!

Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor. NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA, toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis. Dintr-o perspectivă orientată pe profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are nici un sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.

Nu puteţi împiedica vitamina D! Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D. Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este incontestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D.

Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D. Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii.

Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunerea raţională la acţiunea razelor solare.

Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.

Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.

Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America)

Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă, sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.

Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D ,,declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale. Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.

Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare).

În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii, precum produsele farmaceutice.

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur. Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi vor putea vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmaceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale.

Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina. Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Totuşi, prin încercările sen. McCain de a distruge suplimentele nutriţionale ar putea, într-un final, izbuti.

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar 0 simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altor boli grave precum cancerul şi diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că ,,Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar”. Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism.

Acest lucru susţine teoria susţinută cu mulţi ani în urmă în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii în organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici.

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin “armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată infecţiile. Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi viruşilor.

Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sangvin face ca celulele să fie ,,armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i  din organism. Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră. Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D.

Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei.De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţă de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

Aceste descoperiri legate de ,,armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în ,,Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că ,,Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp  că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că  vitamina D este crucială  pentru activitatea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum”. (Sursa UK Telegraph).

Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1, în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin costisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă la unison de deficienţă de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă. De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta ,,industria de asistenţă medicală”. orientată spre profit.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit (vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer). Acesta ar putea fi motivul pentru care atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer( şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştintizării importanţei vitaminei D.

Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină, având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D. Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

În mod similar, FDA nu are nici un interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot felul de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbolul internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate ,,în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

………………………………………………………………….

Forţa lui de vindecare e remarcabilă

1. Iuţeala din rădăcini îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice şi a căilor respiratorii superioare. Rădăcina este, de asemenea, foarte bogată în vitamine (C şi B) şi minerale şi, de asemenea, conţine substanţe antibiotice naturale. Salata de hrean, eficientă în răceli sau gripe. Principiile active din rădăcina crudă de hrean, şi mai ales antibioticele, distrug bacteriile care produc amigdalite, faringite sau sinuzite. Un efect deosebit îl au substanţele care curăţă căile respiratorii, permiţând eliminarea virusurilor odată cu mucusul adunat în trahee sau bronhii. Este evident că şi în cazul contactului respirator cu virusul gripei porcine, hreanul ne ajută să eliminăm mucusul prin care virusul A/H1N1 încearcă să pătrundă în celule. Pentru protecţia împotriva infecţiilor bacteriene sau cu viruşi se recomandă consumul de salată de rădăcină de hrean, cu oţet de mere, mai ales dimineaţă şi la masa de seară.

Previne infarctul miocardic şi accidentele cerebrale

2.  O mare parte din substanţele pe care le conţine hreanul ajută la realizarea unei mai bune circulaţii ale sângelui în zonele periferice. Acest lucru îmbunătăţeşte funcţionarea tuturor organelor, dar şi protejează împotriva degerăturilor şi a transpiraţiei excesive. Prin efectul benefic asupra circulaţiei sângelui, consumul de hrean scade semnificativ riscul variaţiilor mari de tensiune sau al formării de cheaguri sangvine ce ar putea rupe sau bloca vasele ce irigă inima şi creierul. Pe de altă parte, ultimele descoperiri arată că unele substanţe sulfurate din hrean cresc elasticitatea vaselor de sânge coronariene şi cerebrale care aduc oxigen şi hrană muşchiului cardiac şi creierului. O mai bună elasticitate a acestor vase este un real avantaj în cazul apariţiei unor cauze ce ar putea provoca un infarct sau un accident cerebral.

Scade riscul apariţiei cancerului

3. Geneticienii au descoperit recent trei compuşi fosforici ai niacinei care au un semnificativ efect împotriva producerii mutaţiilor genetice. Aceşti compuşi pătrund în celule şi ajută la repararea genelor care sunt afectate, scăzând astfel riscul de cancer.

Leac pentru problemele digestive

4.  Hreanul creşte pofta de mâncare, dar are şi un efect de stimulare a digestiei prin menţinerea capacităţii de contracţie a muşchilor stomacului şi intestinelor. Este un bun antidiaretic şi o reală “otravă” contra viermilor intestinali şi a ouălor acestora.

Are efect antiinflamator

5.  Hreanul, tot prin efectul asupra vaselor de sânge, drenează lichidele acumulate în anumite zone ale corpului, în urma unei infecţii sau a unei traume mecanice (lovituri). Din acest motiv, hreanul este recomandat în orice proces inflamatoriu, începând cu simptomul nasului înfundat sau trauma produsă de o lovitură puternică. Prin efectul antiinflamator, hreanul lucrează şi asupra cauzei durerii produse de inflamaţie.

Acţionează asupra metabolismului zaharurilor şi grăsimilor

6.  Unele principii din hrean au un efect reglator asupra unor mecanisme ale ficatului, responsabile de transformarea zaharurilor şi grăsimilor. S-a dovedit că există 12 compuşi specifici ai hreanului care scad ritmul de transformare a zaharurilor în grăsimi şi şase tipuri de substanţe care reduc riscul la producerea diabetului zaharat.

“Institutul american HeartMath a descoperit că inima emite un câmp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decât câmpul pe care-l emite creierul”. Este important să notăm această diferenţă de putere între câmpul electromagnetic al inimii şi acela al capului, pentru a înţelege importanţa sentimentelor noastre, a iubirii, a recunoştiinţei, a aprecierii şi a oricărei trăiri pozitive!

Tot ce simţim şi trăim ca sentiment frumos, pozitiv, înălţător (compasiuna, dragostea, blândeţea, bunătatea, bucuria) creează ceea ce specialiştii au numit “coerenţa inimii”, pe când trăirile negative, ca şi gândirea corespunzătoare acestora creează “incoerenţa inimii,generând emisii vibraţionale în câmpul electromagnetic al inimii şi al creierului nostru. Aceste câmpuri electromagnetice influenţează deopotrivă corpurile noastre, ca şi realităţile pe care le întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi.

Acelaşi institut a constatat că:

– dacă suntem furioşi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de şase ore pentru a recupera puterea pierdută.

De asemenea:

– dacă trăim cinci minute de compasiune şi apreciere, imunitatea se îmbunătăţeşte cu 41 la sută. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă puterea de vindecare a inimii blânde şi iubitoare, precum şi puterea trăirilor negative de a ne îmbolnăvi. În mod practic, putem înţelege în fiecare moment al existenţei dacă ne aflăm în inimă sau am ieşit din ea.

– De câte ori simţim sau gândim negativ, ne înfuriem, ne supărăm, urâm, dezapreciem sau judecăm în mod agresiv (noi putem observa realitatea imediată, fără a o judeca) este semn că ne îndepărtăm de inimă.

Orice am gândi, am simţi, am trăi ca stare negativă ne semnalează că am intrat în domeniul Egoului sau al “judecăţii lumii”. Mintea omenească este condiţionată de realitatea prezentă sau trecută, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, aşa încât ea va genera întotdeauna emoţii negative când va fi în faţa unui eveniment de viaţă neplăcut.

Simplul fapt de a ne auto-observa această negativitate şi a alege spontan să ne întoarcem la adevărul inimii noastre, o rugăciune repetată, o amintire frumoasă, apelul la gânduri bune, de speranţă, de bucurie, de bine pentru tot ce ne înconjoară, ne ridică vibraţional încetul cu încetul până acolo unde vom simţi câ suntem din nou în armonie cu inima noastră.

Dacă vom gândi binele cel mai înalt tuturor, vom crea starea de “coerenţă între inimă şi minte”, de armonie între inimă şi minte, ceea ce ne va aduce o surpriză copleşitoare.

Mai întâi, se vor vindeca multe dintre afecţiunile pe care le avem în corpul fizic.

Dar, mai presus de orice, ne vom simţi vindecaţi în suflete. Nu vom mai face eforturi aşa de mari pentru a gândi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a dărui, pentru a ne simţi iubitori sau generoşi.

Ciupercile nemuririi – leacuri vii cu ciuperci medicinale

Ciupercile folosite în licori naturiste sau în reţete culinare sunt recunoscute pentru conţinutul lor unic în substanţe active, dar şi pentru ,,pretenţiile” de creştere şi activare ale acestora. Astfel că de-a lungul vremii oamenii au reuşit să creeze de pildă o serie de băuturi binefăcătoare care să ofere acestor ciuperci mediul ideal de activare a substanţelor active – adevărate elixire de sănătate.

Kefirul – cel mai bun imunostimulent natural

Kefirul a fost descoperit şi crescut de Călugării Tibetani – de aici şi numele de Ciuperca Tibetană. Aceştia puneau în saci de piele lapte de capră, de oaie şi de vacă şi cărau astfel preţiosul lichid dintr-un loc în altul. În aceşti saci, prin acţiunea fermenţilor, a bacteriilor şi a mediului nutritiv, au luat naştere mici boabe albicioase – pline de microorganisme, nutrienţi şi drojdie. Aceste boabe au funcţionat ca o formă de viaţă, puse în laptele proaspăt produceau o băutură uşor acrişoară cu un gust unic – kefirul.

Cercetătorii au studiat compoziţia laptelui, dar şi acţiunile acestuia atât în vitro, cât şi în vivo, pe animalele de laborator. Studii medicale au fost realizate şi pe loturi de oameni care obişnuiau să bea kefir. Rezultatele sunt absolut uimitoare!

Kefirul, prin conţinutul unic de microorganisme, fermenţi şi nutrienţi, reglează flora intestinală, combate constipaţia şi toate bolile de colon, ameliorează simptomele colonului iritabil şi previne, cu o rată mare de succes, cancerul de colon. O singură condiţie există ca să poţi bea kefir – să nu aveţi intoleranţă la lactoză.

Kefirul nu este un medicament doar pentru sistemul digestiv; studiile arată că acest elixir alb previne şi ameliorează boli generale ca ateroscleroza, osteoporoza şi tulburările de metabolism – fiind folosit, pentru aceste patologii, în sanatoriile şi spitalele ruseşti. Kefirul stimulează totodată şi sistemul imunitar, crescând rezistenţa organismului în faţa infecţiilor de orice fel, inclusiv a candidozelor sau a infecţiilor respiratorii.

Kombucha – licoarea vie a imortalităţii

Ciuperca de Kombucha reprezintă de fapt o colonie de 12 specii de microorganisme care trăiesc în perfectă armonie. Specialiştii consideră că băutura ce conţine această ciupercă – ceaiul Manchurian – ar fi bogată în toate vitaminele de care corpul nostru are nevoie, dar şi în substanţe unice, într-o combinaţie care le sporeşte maximal efectele benefice asupra sănătăţii.

Povestea miraculoasă a Ceaiului-Ciupercă

Kombucha se numără cu siguranţă printre cele mai vechi elixire utilizate în medicina naturistă, având o istorie impresionantă. Se pare că primii care o foloseau, după cum relevă studiile, au fost chinezii, găsind şi crescând această ciupercă-medicament de cel puţin 2000 de ani. Mai târziu, ceaiul-ciupercă a ajuns şi în restul Orientului, ca apoi să fie utilizat cu uimire şi de popoarele Occidentale.

În secolul  al V-lea, anul 414, un celebru doctor coreean, pe nume Kombu, a fost convocat să-l trateze pe împăratul Japoniei. Se spune că medicul a obţinut rezultate miraculoase şi aprecierea împăratului, apelând la licoarea magică – licoare care urma să-i poarte numele.

Miraculosul ceai Kombucha prezintă proprietăţi extraordinare pentru sănătate. Nu e de mirare dacă ne gândim că există o grupare de microorganisme care au reuşit să se regăsească în natură, într-o formă unică şi să trăiască în simbioză, constituind o matrice organică perfectă.

Beneficiile tămăduitoare ale Ceaiului Kombucha

Iniţial chinezii foloseau această licoare pentru stomac şi afecţiuni gastro-intestinale. Mai târziu însă, ceaiul Manchurian a fost utilizat pentru o gamă largă de patologii. Bogat în antioxidanţi, enzime, fermenţi, proteine, acizi şi întregul complex de vitamine, ceaiul Kombucha ajută în ameliorarea tulburărilor de somn, a aterosclerozei, alergiilor şi bolilor imunitare, scăzând colesterolul rău din sânge şi inhibând procesele de îmbătrânire. Acest ultim efect se observă uşor prin reducerea căderii părului şi încetinirea procesului de albire a firului de păr.

Mai nou, unii cercetători susţin că licoarea miraculoasă poate preveni apariţia cancerului. Această ciupercă contribuie la funcţionarea optimă a ficatului, stimulând totodată sistemul imunitar al organismului. Se pare că ciuperca Kombucha produce şi antibiotice naturale puternice, oprind evoluţia infecţiilor, dar şi a unor tipuri de cancer. Ceaiul-ciupercă mai este utilizat şi în reducerea durerilor musculare, în prevenirea tuturor bolilor degenerative, dar şi a celor specifice îmbătrânirii.

Alte beneficii ale ceaiului viu:

– Ameliorează şi tratează bolile articulare: artritele, artozele;

– Detoxifică colonul şi previne cancerele colonice şi digestive;

– Previne infecţiile genitale: candidoza, vaginita cu Gardnerella etc.

– Reglează apetitul şi ajută în procesele de slăbire;

– Scade ,,colesterolul rău”, previne ateroscleroza şi bolile de inimă;

– Previne accidentele vasculare cerebrale;

– Întinereşte organismul şi inhibă procesele de senescenţă (de îmbătrânire);

– Reduce dependenţa de alcool;

– Sporeşte energia organismului şi detoxifică ficatul;

– Întăreşte sistemul imunitar;

– Ajută la refacerea structurii părului şi unghiilor;

– Ameliorează durerile menstruale etc.

Ceaiul în care Kombucha creşte cel mai bine: ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul Oolong şi ceaiul alb.

Ganoderma – ,,ciuperca magică” sau ,,elixirul eternităţii”

O altă ciupercă medicinală folosită încă din antichitate este Ganoderma – supranumită şi ,,ciuperca magică” sau ,,elixirul eternităţii”.

Ganoderma Lucidum îşi are originile tot în ţările asiatice, în special în China şi Japonia, ţări ce au folosit în medicina tradiţională această ciupercă încă din antichitate. Nu degeaba chinezii o numesc ca ,,Regele miraculos al plantelor” – ciuperca fiind bogată în nutrienţi unici în natură, având beneficii puternice asupra organismului nostru. Ştim deja că cele mai bune remedii ni le-a oferit dintotdeauna natura şi ,,operele” acesteia nu pot fi imitate în laborator.

Ganoderma a fost utilizată secole de-a rândul pentru capacitatea acesteia de a spori vindecarea oricărei boli, inclusiv a plăgilor. Ganoderma prezintă şi importante proprietăţi de purificare, fiind folosită în antichitate pentru detoxifierea şi vindecarea celor otrăviţi.

Fiind o sursă excelentă de antioxidanţi, vitamine şi substanţe active, această ciupercă este utilizată în tratarea disfuncţiilor multor organe: ale pancreasului, ficatului, inimii, creierului, plămânilor, rinichilor, ale sistemului osos, muscular şi articular. Ganoderma ajută în eliminarea excesului de uree şi acid uric, reprezentând un adevărat elixir pentru bolnavii suferinzi de gută, insuficienţă renală sau alte boli metabolice.

Această ciupercă este recomandată şi în curele de slăbire, mobilizând grăsimile şi ameliorând zonele cu celulită. Specialiştii o recomandă şi pentru afecţiunile tubului digestiv, dar şi în perioada menopauzei.

Alte boli în care Ganoderma este recomandată:

– În toate tipurile de cancer;

– În gastrite, ulcere şi gastroenterite;

– În colon iritabil şi tulburări de tranzit (diaree, constipaţie, flatulenţă);

– În ateroscleroză;

– Hepatita B şi C;

– Viroza respiratorie;

– Infecţii cu ciuperci – micoze;

– Vaginite;

– Infecţii HIV;

– Leucemie;

– Astm bronşic;

– Artrite şi artroze;

– Tulburări de memorie;

– Valori ridicate ale colesterolului şi ateroscleroza;

– Boli de inimă;

– Accidente vasculare cerebrale.

Pleurotus – medicamentul inimii

Ciuperca Pleurotus este cunoscută în medicină pentru efectele sale puternice de scădere a colesterolului, chiar şi pentru pacienţii care au această tulburare în familie, cu valori mari ale colesterolului în sânge.

Ciuperca conţine un inhibitor direct al enzimei implicate în sinteza colesterolului, reglând cantitatea acestuia în sânge. Hipercolesterolemia – colesterolul mărit – reprezintă un risc principal pentru ateroscleroză, o boală ce atacă vasele, inclusiv inima, fiind responsabilă de multe patologii cardiace, dar şi de infarcte şi accidente vasculare.

Ciupercile Shiitake şi Maitake – beneficii sănătoase în bucătăria ta

Shiitake este cea mai cultivată ciupercă din lume, fiind foarte apreciată pentru gustul său în gastronomia Japoneză, dar şi pentru beneficiile sale în medicina naturistă din întreaga lume. Această ciupercă are un conţinut bogat în vitamine, în special cele din complexul B, dar şi în proteine şi acizi organici, substanţe active şi antioxidanţi.

Ciupercile Shiitake şi Maitake – beneficii:

– Întăresc sistemul imunitar;

– Puternice detoxifiante ale organismului;

– Reduc radicalii liberi şi previn ateroscleroza, precum şi bolile cardiovasculare;

– Detoxifică ficatul şi acţionează ca hepatoprotector natural;

– Au efecte intens adaptogene – stimulează selectiv anumite funcţii ale organismului, raportate la stimuli, ajutându-l să se adapteze la stresul fizic şi psihic;

– Au proprietăţi antiinflamatorii şi antibiotice, reducând rata infecţiilor şi ameliorând inflamaţiile;

– Funcţionează ca bun adjuvant în tratamentul cancerului – reducând efectele toxice ale chimioterapiei şi radioterapiei.

Aceste ciuperci pot fi consumate în preparate culinare gustoase, păstrarea acestora făcându-se prin congelare. Există numeroase reţete culinare care folosesc ciupercile Shiitake şi Maitake – vă recomandăm să le evitaţi pe cele care îndeamnă la prăjirea acestor ciuperci.

REŢETE

Ingrediente necesare pentru cous-cous cu ciuperci pleurotus, spanac şi ardei:

* 250 g cous-cous

* 500 g ciuperci pleurotus

* puţin ulei

* 1 ceapă verde

* 250 g spanac proaspăt

* 1-2 ardei roşii

* sare

Mod de preparare cous-cous cu ciuperci pleurotus, spanac şi ardei:

Cous-cous-ul l-am pus la călit în tigaie. Nu puneţi mult ulei, dar amestecaţi bine să se ungă bine cous-cous-ul. Ţineţi-l pe foc până se rumeneşte uşor. Stingeţi cu apă şi adăugaţi ciupercile tăiate cubuleţe şi lăsaţi să fiarbă până se găteşte cous-cous-ul. Când e fiert, adăugaţi şi spanacul tăiat fâşii, ceapa verde tăiată rondele şi ardeii roşii. Dar să nu îi mai ţineţi pe foc mai mult de 5-10 minute.

Supă cremoasă de ciuperci pleurotus

Ingrediente necesare pentru supa cremoasă de ciuperci pleurotus:

* 4-5 litri de apă

* puţin ulei

* 1 ceapă

* 2 ardei

* 2 morcovi măricei

* 1 rădăcină pătrunjel

* o mână de boabe de mazăre

* 250 g ciuperci pleurotus

* 1/2 cană pastă de tomate

* 1 cană de lapte

* 2 linguri de făină

* pătrunjel verde

* sare şi piper după gust

Mod de preparare supă cremoasă de ciuperci pleurotus:

În oala în care vreţi să pregătiţi supa, căliţi uşor ceapa şi ardeiul în puţin ulei. Stingeţi cu apă şi adăugaţi legumele şi ciupercile tocate cubuleţe. Lăsaţi pe foc până s-au fiert legumele şi adăugaţi pasta de tomate. După ce dă puţin în clocot şi se colorează uniform, adăugaţi amestecul dintre lapte şi făină. Lăsaţi să fiarbă puţin ca să se îngroaşe uşor supa. Se adaugă verdeaţa şi se potriveşte la gust cu puţin piper şi sare.

Tortellini cu ciuperci şi broccoli

Ingrediente necesare pentru tortellini cu ciuperci şi broccoli la cuptor:

* 150 g tortellini cu ciuperci

* 5-6 ciuperci

* 100 g broccoli

* 1 ou

* 150 g smântână

* caşcaval

* sare

* piper

* chili

* 1 lingură unt

* 1 lingură pesmet

Mod de preparare tortellini cu ciuperci şi broccoli la cuptor:

Tortellini se fierb în apă cu sare timp de 10-12 minute, apoi se transferă într-o sită şi se lasă să se scurgă. Broccoli se desface în bucheţele mai mici şi se pun în apă clocotită cu sare. Se lasă să fiarbă 2-3 minute şi se scot.

Ciupercile se taie în felii subţiri şi se călesc în 2 linguri de ulei, până se înmoaie şi scade zeama lăsată. Smântâna se amestecă cu oul bătut, 4-5 linguri caşcaval, sare, piper, praf de chili după gust.

Asamblarea:

Se unge cu unt un vas termorezistent (diametrul 21 x 15 cm) şi se presară cu pesmet. Se aşează tortellini, ciupercile şi broccoli, apoi se repartizează uniform sosul de smântână. Se scutură bine tava pentru ca acesta să ajungă peste tot. Deasupra se rade caşcaval. Se încinge cuptorul la 180 de grade şi se coace budinca timp de 15-20 de minute. Se poate servi atât cald cât şi rece.

Fibrele de soia din ţesături au grijă de pielea ta

Fibrele de soia au numeroase întrebuinţări: sunt folosite ca şi aliment, înlocuitor de carne, înlocuitor de lactate, materie primă pentru biocombustibil, plastic sau izolaţie în construcţii, hrană pentru animale, lumânări, săpun, ulei de gătit, făină, unt, îngheţată sau cosmetice. Au câştigat însă teren şi în producţia de materiale textile şi, împreună cu bambusul şi cânepa, aspiră la titlul de materie primă pentru ţesătura secolului nou.

Fibrele moderne de soia sunt un material ecologic pur natural, care este creat cu folosirea ultimelor biotehnologii. Totuşi, acest material n-a apărut de ieri – încă din anii ’30 se confecţionau costume din soia apreciate în special pentru faptul că nu se decolorau, nu se şifonau şi se uscau surprinzător de repede.

Cu ce se diferenţiază ţesăturile făcute din soia?

Mai întâi de toate prin proprietăţile sale anti-bacteriene, dar oferă şi protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete şi electromagnetice. Stofa din fibre de soia elimină umiditatea, ceea ce permite să facem faţă transpiraţiei: umiditatea se absoarbe instantaneu de ţesătură şi apoi la fel de repede se evaporă. Apoi se întreţine la fel de uşor: la spălare nu necesită detergenţi şi nici chiar apă caldă. În general, ţesătura de soia este un material excelent pentru confecţionarea hainelor sportive sau lenjerie de corp (inclusiv lenjerie de corp termică de Înaltă Tehnologie), dar şi anumitor produse de baie, în special prosoape şi halate.

Produsele ce conţin fibre din soia au astfel de proprietăţi benefice:

* Asigură circulaţia aerului (mai bine decât bumbacul)

* Absoarbe umiditatea şi reţine căldura

* Are proprietăţi antibacteriene

* Se usucă repede

Fibrele din soia sunt obţinute printr-un proces special de tratare a produselor derivate din soia. Rezultatul este o ţesătură moale şi delicată, ce oferă o senzaţie similară caşmirului, fiind astfel deseori denumită caşmir vegetal. Catifelarea şi senzaţia mătăsoasă pe care o oferă fibrele din soia i-au conferit acestora un alt nume: mătase din soia.

Fibrele din soia conţin aminoacizi preţioşi, prezenţi şi în organismul uman. Caşmirul vegetal conţine proteine în proporţie de 45% , din care 18% constituie minerale active ce pătrund în organism prin piele, fiind astfel benefică sănătăţii.

Nu uitaţi despre avantajele ecologice ale ţesăturilor de soia: plantaţiile de soia pot fi reînnoite uşor, iar materialele din aceasta sunt total biodegradabile.

Amigdalina (vitamina B17), un leac pentru cancer, blocat de magnaţii din industria farmaceutică

Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariţia bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoare ale amigdalinei. Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uşor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, crunta boală, pe care nimeni nu reuşeşte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât “o boală a deficienţei”, ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deşi o asemenea descoperire ar duce la salvarea de milioane de vieţi anual, realizatorii filmului susţin că asociaţiile medicale şi companiile farmaceutice ţin secret acest lucru şi resping cu orice preţ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul.

Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.

Companiile farmaceutice au blocat “elixirul”

Instituţiile medicale şi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă şi o şarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul “elixir”, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanţilor, s-au confiscat filme şi cărţi ce promovau noul leac şi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaţii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deşi în multe locuri este considerată o metodă neconvenţională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveţia.

Descoperire veche de 5000 de ani

Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamina C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Viamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă, fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină, deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia.

Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale, amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17

Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, de 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer.

În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în corp.

Să auzim de bine!

Ovidiu Bojor, doctor în farmacie, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în terapia cu plante. Este fondator al fitoterapiei moderne româneşti, având contribuţii importante şi în domeniul fitocosmeticii. Anul acesta a împlinit 88 de ani. Este plin de energie şi poftă de viaţă, graţie plantelor pe care le-a studiat cu pasiune o viaţă întreagă şi care i-au insuflat energia lor vitală. A condus patru expediţii ştiinţifice pentru cercetarea florei medicinale din Himalaya. Unul din sfaturile sale preferate pentru cei care vor schimbări în viaţa lor pentru a-şi menţine sau a-şi recupera starea de sănătate este:

,,Imaginaţi-vă viaţa ca pe o oglindă în care în care vă reflectaţi”

ŞAPTE ELEMENTE CARE NE SCURTEAZĂ VIAŢA

1. INVIDIA

Este o adevărată boală a vremurilor noastre, căpătând proporţiile unui fenomen social, mai ales pe meleagurile noastre. De la omul simplu, neinstruit, needucat şi până la intelectualul sau savantul membru corespondent, plin sau onorific al academiilor de ştiinţe, niciunul nu îngăduie să fie întrecut de colegul, colaboratorul sau compatriotul său. Un filozof antic spunea: ,,Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul” – maximă care spune totul despre efectul nociv al acestui sentiment, generator de frustrări cronice, care pot încheia prematur şi trist o viaţă. Numai bucurându-te de binele aproapelui îţi poţi atrage binele tău.

2. LUPTA NELOIALĂ PENTRU EXISTENŢĂ

Forma luptei pentru existenţă este una dintre legile fundamentale ale vieţii, valabilă pentru orice organism (de la virus, bacterie sau animal, până la Homo sapiens). Dacă Darwin a descris legea selecţiei naturale (conform căreia supravieţuiesc speciile cele mai bine adaptate), el nu a întrevăzut şi legea ,,selecţiei artificiale”, poate pentru că pe vremea lui lupta neloială pentru existenţă nu era atât de acerbă ca în zilele noastre. Cu alte cuvinte, dacă un individ cu înzestrare intelectuală şi morală modestă este mai abil şi mai rapid decât altul, dotat superior sub raport intelectual şi etic, primul îl va răpune pe cel cu adevărat bun. Ca urmare, rezultatul selecţiei artificiale constă în faptul că urmaşii celui rău vor prolifera, lăsând ca moştenire descendenţi şi mai răi, astfel încât cei buni şi înzestraţi vor dispărea treptat. Nu trebuie, totuşi, să fim pesimişti. Este doar punctul inferior al sinusoidei evoluţiei noastre; să sperăm că doar pe termen relativ scurt ne aflăm în prezent la baza sinusoidei, urmând ca, mai devreme sau mai târziu, să ne ridicăm spre punctul maxim al acesteia. În orice caz, existenţa noastră este compusă din aceste coborâşuri şi suişuri, amplasate pe o spirală ascendentă, ce va tinde întotdeauna spre bine şi frumos, prin dorinţa ancenstrală, genetic divină, sădită în noi atunci când am fost creaţi.

3. FUGA DUPĂ ACUMULĂRI MATERIALE CU ORICE PREŢ ŞI ORICE MIJLOACE

Este un punct integrant al selecţiei artificiale. Cu ce preţ se plăteşte însă această goană după bani şi averi? În primul rând, cu ritmul de viaţă alert, care antrenează alimentaţia improvizată, la ore întâmplătoare, excesul de stimulente şi excitante ale sistemului nervos, uzul şi abuzul de medicamente chimice. În loc de orice comentariu, vă propunem spre meditaţie următorul verset din Noul Testament: ,,Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesleită în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu le strică”. (Luca, 12:33).

4. SCHIMBAREA BRUSCĂ A MODULUI DE VIAŢĂ

Implică un timp suficient de adaptare. Confortul asigurat de viaţa modernă, folosirea abuzivă a mijloacelor mecanice de deplasare, lipsa de mişcare şi efort fizic, sedentarismul şi renunţarea la multe ore de odihnă şi somn, absolut necesare refacerii organismului şi în special a etajelor superioare ale sistemului nervos central, provoacă dereglări cu repercursiuni majore pentru organism.

5. SUPRA-POLUAREA

Într-o lume din ce în ce mai poluată, supra-poluarea individuală cu tutun, alcool, cafea, ceai chinezesc, băuturi şi sucuri artificiale sau chiar droguri, alimente produse prin mijloace chimice (îngrăşăminte artificiale în exces, hormoni de creştere, insecticide, erbicide, funicide etc., dintre care unele foarte nocive), medicamente sintetice, hrană chimizată şi manipulată genetic reprezintă cauza a numeroase maladii care ca un efect reducerea mediei de vârstă.

6. ÎNDEPĂRTAREA DIN CE ÎN CE MAI ACCENTUATĂ DE NATURĂ

Uitând că noi înşine facem parte din ea, prin această adevărată declaraţie de război ne facem rău în primul rând nouă. Nesocotind cele zece porunci şi alte principii de bază care definesc statutul de OM, indiferent al cărei religii aparţine fiecare dintre noi, nu facem decât să ne îndepărtăm de creaţie şi de Creator. Desigur, nu ne putem întoarce la natură în sensul simplist al noţiunii. Nu dorim să ne întoarcem la epoca de piatră a dezvoltării tehnologice, însă, deşi trăim în ziua de azi sub semnul civilizaţiei, în era atomică şi a cuceririi cosmosului, foarte mulţi dintre noi ne aflăm, din păcate, într-o epocă de piatră a evoluţiei spirituale. Oare mileniul în care am intrat va fi mai raţional sau mai spiritual, sau măcar mai religios, dacă nu mai credincios în Forţa Supremă căreia îi datorăm existenţa?

7. SUB ASPECT MORAL, ETIC ŞI RELIGIOS, FACEM MARI GREŞELI

Greşelile se răsfrâng asupra noastră şi ne scurtează viaţa. Ne urâm aproapele, relaţiile inter-umane se pervertesc pe zi ce trece. Cât de evoluat spiritual este omul zilelor noastre? Omul, care a născocit diabolicele lagăre de exterminare şi clinicile psihiatrice de distrugere a sufletelor, care ucide de dragul de a ucide sau în numele unei doctrine sau convingeri politice, este el superior canibalului pe care l-am condamnat în trecut? Sacrificiul uman şi animal au fost abolite, formele primitive ale ofrandelor aduse zeilor prin uciderea şi arderea fiinţelor pe rug sunt de mult lăsate în urmă… Dar care este diferenţa dintre acele sacrificii şi cele din epoca modernă a industriei alimentare, bazată în mare parte pe consumarea proteinelor alimentare provenite din animale sacrificate? Pe ce se bazează dreptul moral asupra vieţii animalelor pe care le privim ca hrană? Din punct de vedere moral, suntem răspunzători de comportamentul nostru faţă de aceste fiinţe vii, subordonate voinţei şi puterii noastre.

Revenind la obiectul acestei lucrări – pledoaria pentru longevitate – menirea ştiinţelor biologice şi biochimice, în special a biotehnologiilor actuale şi viitoare, constă în necesitatea de a găsi substituenţi şi echivalenţi alimentari pentru a înlocui carnea. Dar până atunci, să nu uităm că resursele enorme în proteine vegetale şi animale ale Oceanului Planetar nu sunt decât foarte puţin valorificate. Carnea animalului ucis de noi ascunde moartea în sine, deoarece ne grăbeşte, prin nenumărate boli cauzate de proteinele şi grăsimile animale, spre un sfârşit prematur.

Animalele carnivore sunt mult mai agresive decât erbivorele, după cum şi oamenii consumatori de carne sunt mai violenţi decât cei a căror alimentaţie este bazată pe fructe, legume, cereale şi seminţe. După cum se ştie, soia, miraculoasa plantă de cultură, precum şi alte leguminoase, ne oferă cantităţi importante de proteine superioare celor existente în carne şi chiar în cantităţi mai mari din punct de vedere procentual. Acest dar al naturii a salvat de la subnutriţie proteică cele mai mari populaţii ale globului, China şi India. Să sperăm că şi în ţara noastră îşi va câştiga locul bine-meritat. Pe lângă proteine, în aceste produse ,,vii” se găsesc toţi aminoacizii esenţiali, grăsimile şi glucidele, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi enzimele necesare organismului uman.

ŞAPTE ELEMENTE CARE NE PRELUNGESC VIAŢA

Deşi longevitatea a crescut statistic în ultima jumătate de secol, în special în ţările avansate din punct de vedere tehnic şi economic, acest indice nu este valabil pentru majoritatea ţărilor sărace.

Sunt multe ţări în care şansa de supravieţuire se situează între 40 şi 45 de ani. Cauzele principale sunt subalimentaţia, asistenţa şi educaţia sanitară precare, bolile cu răspândire în masă, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii infantile. Ţara noastră se situează destul de aproape de ţările avansate, deşi natalitatea a scăzut simţitor în ultimul deceniu. Se constată o îmbătrânire a populaţiei, iar şansa de supravieţuire este cuprinsă între 72 şi 74 de ani. Ceea ce dorim să prezentăm în cele ce urmează se referă la calitatea vieţii, factor care depinde de fiecare din noi, de modul nostru de viaţă, de respectarea anumitor reguli până la adânci bătrâneţi, sub aspect fizic, mental şi spiritual.

1. ALIMENTAŢIA

În mod obişnuit, mesele sunt împărţite în trei etape. La unele popoare, masa principală este cea de dimineaţă, la altele, este cea de seară, obicei pe care-l considerăm mai puţin indicat. Sunt unele afecţiuni la care se recomandă cinci mese pe zi în loc de trei, dar aceasta numai cu consultarea medicilor specialişti. Noi recomandăm un regim preponderent lacto-vegetarian, dar nu exclusiv. În copilărie şi în tinereţe sunt necesare şi proteine animale uşoare (peşte alb, piept de pui, carne de curcan fără pieliţă). Pe măsură ce înaintăm în vârstă, necesarul de proteine animale trebuie redus.

Nu recomandăm carnea roşie şi grăsimile animale. În cazul în care nu puteţi renunţa la carne, se recomandă să începeţi masa cu o salată de legume. Un studiu relativ recent a demonstrat că, în cazul în care masa începe cu carne (corp străin introdus în organism), numărul leucocitelor creşte la 20.000. În cazul în care se începe cu salate, numărul de leucocite se păstrează în cadrul valorilor normale, de 9.000. Este recomasndabil să vă sculaţi de la masă înainte de a fi sătul, nu după ce v-aţi săturat. Nu vă grăbiţi la masă: mestecaţi bine alimentele, de zece ori înainte de-a le înghiţi şi nu beţi apă înainte de masă sau între felurile de mâncare. Alegeţi o zi de post pe săptămână pentru dezintoxicarea organismului.

2. MENTALUL

În mod obişnuit, nu folosim decât 25-30% din capacitatea creierului nostru. Prin educaţie şi meditaţie, putem folosi mult mai mult din această capacitate.

3. TIMPUL DE ODIHNĂ

Ideal ar fi să putem respecta cele trei opturi dintr-o zi: 8 ore de activitate, 8 ore de odihnă activă (sport, plimbări, lectură, muzică etc.) şi 8 ore de somn. Nu întotdeauna putem respecta acest ciclu ideal. Important este însă să respectăm cele 8 ore de somn, în special pe măsură ce înaintăm în vârstă. Nu vă culcaţi mai devreme de 3 ore după masă. Este bine ca înainte de culcare să faceţi o plimbare scurtă.

4. EVITAREA SEDENTARISMULUI

O viaţă normală este condiţionată de mişcare, care asigură o bună oxigenare a organismului. Chiar după pensionare, continuaţi activitatea care vă place sau alegeţi o activitate de care aţi fost privat în timpul muncii pentru câştigarea existenţei. Inactivitatea este primul pas spre mormânt. Continuaţi să munciţi într-un ritm obişnuit şi continuu opt ore pe zi. Nu neglijaţi exerciţiul fizic zilnic, în aer curat. Dormiţi cu fereastra întredeschisă atât timp cât sezonul vă permite.

5. CULTIVAREA OPTIMISMULUI

Un factor important care depinde de noi este optimismul şi încrederea în cei din jurul nostru. Să respingem tot ceea ce este negativ în relaţiile interumane. Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră. Cu alte cuvinte, toate gândurile şi acţiunile noastre de fiecare clipă, de fiecare zi, trebuie să fie pozitive, senine, optimiste. Vor beneficia de ele toţi cei din jurul nostru şi, în primul rând, noi.

6. PREVENIREA POLUĂRII

Ne referim, evident, la poluarea mediului, la faptul că trăim într-o ţesătură de iradiaţii şi decibeli, la care contribuie celularele, televizoarele, microundele, traficul zgomotos din marile aşezări urbane. Acesta este tributul pe care-l plătim confortului şi civilizaţiei moderne. Dar ne referim mai ales la poluarea pe care noi înşine ne-o provocăm: prin alimentaţia deficitară, prin consumul de alcool, droguri, tutun, medicamente sintetice, băuturi comerciale, conserve etc. Pentru sănătatea noastră şi prelungirea vieţii, trebuie să evităm poluarea de orice fel.

7, PORUNCA SUPREMĂ

Printre cele trei mari virtuţi teologice – credinţa, speranţa şi iubirea – pe primul loc am situa iubirea, ca factor determinant. Iubirea faţă de Creator şi faţă de aproapele nostru. Sub  aspect spiritual: armonia din cadrul familiei, armonia relaţiilor sociale, armonia relaţiilor interumane, care se cuvine să fie normale şi corecte.

Dacă am încerca să definim, sub aspect ştiinţific, tehnic şi spiritual epoca în care trăim, am ajunge la o concluzie pesimistă: este epoca marilor cuceriri ştiinţifice, tehnice şi utilitare, dar în acelaşi timp, epoca ,,pietrei necioplite” a evoluţiei spirituale. Atâta timp cât predomină forţa, selecţia artificială, ura, răzbunarea, atentatele la viaţa celor fără apărare, conflictele între popoare în numele religiei sau al convingerilor politice, evoluţia noastră spirituală va stagna. Totuşi, sperăm să depăşim această situaţie de o gravitate fără precedent în istoria umanităţii. Speranţa se află în iubire şi în buna înţelegere între oameni.

TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE

La prima vedere, această stare excepţională a tinereţii veşnice şi a eternităţii pare o utopie. În realitate, această dorinţă-nostalgie pe care a avut-o dintotdeauna orice muritor se poate împlini. Cu o singură, dar esenţială condiţie: să credem că spiritul nostru va exista pentru totdeauna. Dacă suntem convinşi de acest lucru, viaţa noastră va fi veşnică: viaţă fără de moarte. Dacă acceptăm legile conservării şi perenităţii materiei şi energiei, de ce să nu credem şi în veşnicia sufletului nostru?

,,Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă”. De fapt, pe această preschimbare continuă se axează majoritatea religiilor lumii şi a sistemelor filozofice. Trebuie să învăţăm să ne folosim din ce în ce mai mult capacităţile nebănuite ale subconştientului.

Joseph Murphy este unul din promotorii acestui sistem de gândire, arătându-ne nu numai puterea extraordinară a subconştientului, ci şi cum să valorificăm această resursă nebănuită, care stă la îndemâna oricui. În subconştient se depozitează reminescenţele tuturor faptelor noastre, fiind posibilă – în anumite cazuri şi condiţii încă foarte puţin cunoscute nouă – recuperarea unor întâmplări petrecute în alte vieţi sau proiecţia unor evenimente viitoare. Cum ne-am putea explica altfel senzaţia de ,,deja vu” a unor locuri sau oameni pe care ştim cu siguranţă că le vedem şi îi vedem pentru prima oară?

După asemenea consideraţii de ordin general, teoretic şi filosofic, trebuie totuşi să ne întrebăm ce să facem concret pentru a ne prelungi această viaţă şi a-i îmbunătăţii calitatea. Ei bine, în primul rând, trebuie să prevenim înainte de a trebui să vindecăm. Aceasta este, de fapt, medicina viitorului. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre îmbătrânirea precoce, aterosclerozei atribuindu-i-se un rol precumpănitor, chiar definitoriu pentru vârsta individului, apreciată conform stării arterelor sale. Actualmente, este unanim recunoscut în lumea medicală că fenomenul de îmbătrânire începe de la vârsta de 40 de ani. După această vârstă, capacitatea funcţională la nivelul diferitelor aparate, sisteme, ţesuturi, celule sau chiar molecule scade în fiecare an, în funcţie de individ, cu aproximativ 1%. Fenomenul de îmbătrânire este lent, dar permanent.

După vârsta de 60-70 de ani, apar profunde modificări morfo-funcţionale la nivel tisular, celular, molecular. Acest fapt nu trebuie însă generalizat, deoarece există din ce în ce mai multe excepţii individuale. Vârsta a treia, cum denumesc unii bătrâneţea, a crescut de la 60-70 de ani, la 80 de ani sau chiar mai mult. Este suficient să menţionăm populaţiile caucaziene, tibetane, pe cele din Ecuador sau Caşmir, care au cel mai mare număr de centenari. Explicaţia constă în modul de viaţă, incluzând aici şi alimentaţia.

În ţara noastră, longevitatea a crescut în ultima jumătate de secol cu 15-20 de ani. Numărul cel mai mare de centenari se găseşte în Delta Dunării, în judeţul Vrancea şi în unele zone din nordul ţării.

O influenţă importantă o au alimentaţia, mediul geografic, puritatea aerului, prelungirea activităţii fizice şi intelectuale, dar şi factorii de ordin genetic.

Prin urmare, după pensionare, este recomandabil ca omul să-şi continue activitatea cu care a fost obişnuit. Este şi acesta un element care contribuie la prelungirea vieţii. În plus, omul în vârstă dispune de un fond de timp mai mare ca înainte. Depinde însă de individ cum foloseşte acest timp. Mai întâi de toate, trebuie evitat sedentarismul. Mişcarea zilnică (eventual chiar şi numai mersul pe jos), după plăcerea şi capacitatea fiecăruia, prelungesc mult felul de a fi a tinereţii.

Sub aspect spiritual, relaţiile familiale contează foarte mult. Odată ajuns la ,,vârsta înţelepciunii”, omul trebuie să-şi perfecţioneze calităţile morale, intelectuale şi spirituale. Spectrul morţii fizice trebuie eliminat, gândindu-ne că sfârşitul acestei existenţe nu este decât începutul vieţii veşnice.

Se cuvine să ne impunem o auto-disciplină fizică, morală şi spirituală. Să cultivăm optimismul şi sentimentele nobile care definesc statutul de om. Să nu fim supăraţi pe nimeni, niciodată. Să ştim să iertăm şi să emitem numai sentimente pozitive care, în ultimă instanţă, tot asupra noastră se vor întoarce, la fel ca şi sentimentele negative.

Apoi, să încercăm să cunoaştem legile Naturii: cu cât vom fi mai aproape de ea, cu atât vom trăi mai bine şi mai mult pe acest pământ. În zonele temperate, în care trăim noi, trebuie să ne potrivim ,,ceasul biologic” în funcţie de cele patru anotimpuri, aşa cum, de altfel, face orice formă a vieţii integrate în natură. După cum arată Bob Flaws, doctor în medicină tradiţională chineză şi acupunctor, referindu-se la unul din cei mai mari iniţiaţi în domeniu, George Oshawa, primăvara şi vara sunt anotimpurile cele mai favorabile odihnei, reflecţiei şi înmagazinării forţelor de recuperare pentru cele două anotimpuri. Acelaşi autor recomandă ca primăvara să ne trezim devreme şi să facem o plimbare uşoară, relaxantă. În timpul verii, trebuie să ne trezim la fel de devreme şi să începem ziua cu o baie de soare. Toamna, oamenii trebuie să se culce devreme, iar activitatea fizică trebuie să fie axată pe strângerea recoltelor şi aprovizionarea pentru iarnă. Iarna este bine ca oamenii să se culce devreme şi să se trezească mai târziu ca de obicei, în acest anotimp trebuind să se instaleze un fel de stare de hibernare, de introspecţie şi de odihnă. În zonele cu două anotimpuri – musonică şi ,,post-musonică” – ceasul biologic trebuie adaptat la aceste condiţii, la fel ca şi alimentaţia.

Acelaşi Bob Flaws arată că arta de a trăi împreună cu anotimpurile are meritele ei, cel puţin în ceea ce priveşte respectarea unui program ordonat de viaţă şi alimentaţie. Dar trebuie să menţionăm şi faptul că unii longevivi ascultă de propriul lor ceas biologic. De pildă, foarte mulţi oameni cu vârste venerabile obişnuiesc să mănânce ponderat ori de câte ori le este foame. De multe ori, se trezesc noaptea pentru a mânca, apoi se culcă şi dorm liniştiţi. Secretul stă în cumpătare.

Tot în legătură cu relaţia om-natură, este necesar, chiar obligatoriu, să se respecte orele de muncă, odihnă activă şi somn, mai ales într-o viaţă agitată pentru câştigarea existenţei (sau, pentru unii, a averii). Este vorba de cele ,,trei opturi” pe care, dacă le respectăm, ne prelungesc viaţa şi ne scutesc de multe boli.

La fel ca şi Domnul, care după creaţie s-a odihnit în ziua a şaptea, să facem şi noi acelaşi lucru. Este indicat ca o zi pe săptămână să schimbăm mediul ambiant, în special dacă locuim în aglomerări urbane. Petrecerea unei zile pe săptămână în mijlocul naturii ne încarcă bateriile.

Dacă avem posibilitatea, să ne construim o casă. Toţi cunoaştem că soluţia cea mai bună este în sânul naturii. Dar cum acest lucru nu este posibil decât pentru puţini, măcar să ştim cum să ne aranjăm interiorul în care ne petrecem cam o jumătate de viaţă. Casa noastră trebuie să fie curată, cât mai aerisită şi cât mai puţin încărcată cu lucruri inutile. Patul în care dormim trebuie orientat cu capul spre nord şi picioarele spre sud, pe axa de rotaţie a Pământului. Foarte importantă este şi reducerea la minimum posibil a surselor de radiaţii electromagnetice (televizor, aparataj electric şi electronic, celulare, calculatoare, microunde) care ne influenţează negativ starea de sănătate fizică şi psihică.

Revenind la tema de fond a acestei publicaţii – alimentaţia – trebuie să subliniem faptul că fenomenul îmbătrânirii poate fi încetinit prin alimentarea celulelor organismului cu acizi nucleici, respectiv cu ADN (acid dezoxiribonucleic) şi ARN (acid ribonucleic). După cum se ştie, organismul nostru este o clădire construită din miliarde de cărămizi – celulele noastre – fiecare având o viaţă limitată. Studii ştiinţifice arată că aceste celule mor şi sunt înlocuite la un interval cuprins între 1 şi 2 ani.

Înainte de moarte, celulele se reproduc, însă nu cu aceleaşi proprietăţi şi capacităţi ca în adolescenţă sau tinereţe. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacităţile noilor celule se deteriorează. Aceşti acizi nucleici pot întineri celulele nou apărute la senectute. Astfel, se consideră că pentru organismul uman, necesarul de acizi nucleici este de cca 1,5 g pe zi.

Aceşti acizi există în germenii de grâu, pâinea integrală, algele marine, fulgii de ovăz, ciuperci sau leguminoase (în special din soia, fasole, linte, mazăre, spanac, andive), completate cu sucuri de fructe sau legume, cu miere, produse lactate şi ouă, fără a mai avea nevoie de carne. Este vorba, aşadar, de un regim lacto-vegetarian, numit şi ,,regim de viaţă lungă” sau alimentaţie macrobiotică, după cum arată şi practică în Occident medicul japonez Nyioiti Sakaurzawa, cunoscut şi sub numele de George Oshawa (la care am făcut referire). Potrivit acestui specialist în sistemele de medicină tradiţională, hrana ideală pentru persoanele în vârstă ar consta în: cereale nedecorticate, care trebuie să reprezinte 60% din alimente, legume şi fructe la care se adaugă şi seminţe (30%), iar restul de 10% ouă, lapte şi carne. În ceea ce priveşte sursa de proteine de origine animală (carnea), este preferabil să fie înlocuită cu speciile de peşte cu carne albă (de apă dulce). Această alimentaţie constituie şi hrana profilactică pentru toţi cei care au depăşit vârsta de 40 de ani.

În multe religii, imclusiv în cea creştină, se recomandă postul. Sub aspect spiritual, este un bun exerciţiu de abstinenţă, de voinţă, de autocontrol şi de învingere a instinctelor primare. Sub aspect medical, postul reprezintă principalul factor de dezintoxicare a organismului şi de repaos al aparatului digestiv. În general, se recomandă o zi pe săptămână de abstinenţă totală de la mâncare, băuturi alcoolice, fumat şi activitate sexuală. În această zi, vom consuma numai apă, dar de bună calitate, absolut necesară pentru hidratarea organismului. În timpul anului, se vor alege două perioade mai lungi, de circa o lună, în care se vor consuma numai fructe, legume şi seminţe oleaginoase, completate cu pâine integrală, germeni de grâu, fulgi de ovăz şi de soia şi miere în loc de zahăr. Necesarul de sare poate fi asigurat foarte bine din legume.

Fiindcă am recomandat postul pe perioade limitate, este bine să fie consultat un bun medic dietetician (nutriţionist), în special de către cei care suferă de debilitate fizică, de boli ale aparatului cardio-vascular sau renal, de boli infecţioase, cancer etc. La sfârşit de capitol… ne exprimăm speranţa că am izbutit să transmitem un mesaj celor ce doresc să-şi prelungească viaţa şi să-şi amelioreze starea de sănătate fizică şi psihică, prin schimbarea modului de a trăi cu care au fost obişnuiţi o viaţă întreagă. E adevărat că nu va fi deloc uşor, dar merită să încercăm! Vom pleda întotdeauna pentru supremaţia spiritului asupra materiei.

Oricât de mult vom reuşi să ne prelungim zilele bune, să asigurăm trupului nostru o viaţă îndelungată şi sănătoasă, va veni în cele din urmă momentul despărţirii. Trupul nostru va intra, în mod firesc, în cadrul circuitului biologic natural. Să privim acest fenomen normal, cu zâmbetul pe buze: cine a trăit demn, ştie să moară demn. Convinşi fiind că sufletul nostru, prin însăşi originea lui, este veşnic, nu vom muri niciodată. Abia atunci vom înţelege sensul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte…

.

Extras din cartea ,,Pledoarie pentru o viaţă lungă. Sănătate prin seminţe, legume şi fructe”, de Ovidiu Bojor şi Catrinel Perianu, Editura Fiat Lux, 2005.

Tot vinul şi ţuica fierte sunt baza, dar…

Leacuri pentru iarnă

.

Costă mai nimic şi vă fac rezistenţi, frumoşi, veseli şi sănătoşi. Sunt reţetele cele mai eficace pentru zilele reci. Vă prezentăm proceduri naturale, remedii cu plante şi alimente, sugestii şi mici secrete.

I. ÎNTĂRITOARE PENTRU IMUNITATE

Transpiraţi la baia de aburi

Pe vremuri, mai fiecare oraş românesc avea o baie comună de aburi, loc de întâlnire săptămânală, mai cu seamă pentru bărbaţi. Fără explicaţii ştiinţifice, ei simţeau că, mai ales iarna, căldura umedă le face bine la sănătate. Un adevăr confirmat astăzi de ştiinţă: temperaturile ridicate nu activează doar circulaţia, ci în acelaşi timp stimulează şi formarea de celule imunitare. Excitaţia produsă de aerul fierbinte pe mucoase ajută mai ales la respingerea viruşilor răcelii. Când mucoasele sunt puternic irigate cu sânge, viruşii nu se pot fixa pe ele atât de uşor.

Domnia papucilor

Când staţi acasă, încălţaţi-vă neapărat cu papuci călduroşi. Picioarele reci declanşează guturaiul, afirmă câţiva cercetători britanici de la ,,Common Cold Center”, de pe lângă Universitatea Cardiff. În cadrul studiului lor, participanţii care făceau băi reci la picioare contractau de două-trei ori mai frecvent o viroză decât restul subiecţilor. Explicaţia este următoarea: scăderea temperaturii blochează activitatea leucocitelor, care combat viruşii.

Trăiască iaurtul!

Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, întăresc ,,poliţia intestinală”, cu care corpul se apără singur împotriva germenilor patogeni. Iaurtul creşte proprietatea anumitor celule de a digera microbi şi ajută la formarea de celule imunitare. Cu o condiţie: să fie consumat zilnic. Este important să folosiţi mereu acelaşi tip de iaurt (kefir, lapte acru), întrucât producătorii întrebuinţează culturi bacteriene diferite.

Kiwi şi mango

Pentru combaterea infecţiilor, corpul nostru consumă cantităţi mari de zinc şi vitamina C. De aceea, în cursul iernii, este necesar să-i aprovizionăm regulat depozitele. Kiwi conţine foarte multă vitamina C. Mango ne pune la dispoziţie zincul. Vă propunem o măsură profilactică absolut delicioasă: tăiaţi în bucăţi mici un mango şi două kiwi şi zdrobiţi-le până obţineţi o cremă pufoasă. La sfârşit o puteţi îndulci cu puţină miere.

Pâine cu usturoi

O căpăţână de usturoi ne apără, cu adevărat, de infecţiile gripale? Până ce oamenii de ştiinţă vor ajunge la un consens, cercetătorii britanici au descoperit că fanii usturoiului suferă mai rar de tuse şi guturai. Iar dacă se îmbolnăvesc totuşi, răceala lor trece cu trei zile şi jumătate mai repede decât a celorlalţi. Pentru a preveni îmbolnăvirea, e nevoie să mâncaţi usturoi zi de zi, minimum trei săptămâni, cel mai bine tăiat mărunt şi presat pe o felie de pâine unsă cu unt. Un amănunt important: numai usturoiul crud are acest efect.

II. STIMULENTE PENTRU SUFLET

Pete de culoare

Iarna poate fi deosebit de cenuşie. Nu doar norii şi ploile care ţin locul zăpezii înceţoşează culorile peisajului, ci şi creatorii de modă, care îmbracă femeile în negru şi tonuri gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfătuiesc să ne înveselim măcar casa, cu pete de culoare, alegând covoare sau pleduri în nuanţe vii şi împodobind încăperile cu flori. Culorile exercită o influenţă puternică asupra stării noastre de spirit: cele mai multe percepţii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor. Tomurile cromatice aducătoare de fericire sunt: roşul (ne face activi), portocaliul (ne înseninează) şi galbenul (sporeşte optimismul).

Mâncaţi iute şi piperat

Nu acrul ne stimulează, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne şi hreanul lasă în urma lor, în gură, mici impulsuri dureroase. Creierul reacţionează la ele, comandând organismului să îşi fabrice propriile analgezice, care induc totodată sentimentul de bine interior. Specialiştii numesc acest fenomen ,,Pepper-High-Effect” (efectul euforizant al piperului). Sugestie: tăiaţi câţiva ardei iuţi în sosul pentru spaghete sau preparaţi-vă un sos mexican Tabasco, amestecând suc de roşii cu ardei iuţi, sare, oţet şi alte condimente, după gust. Dacă la prima încercare l-aţi nimerit prea iute, potoliţi-vă arsura de pe limbă cu iaurt, lapte, banane sau îngheţată.

Plăcerea de a mirosi

Aromele proaspete acţionează asupra noastră la fel ca o baie fierbinte, după o zi obositoare, însă mult mai rapid. Moleculele infinitezimale pătrund în nări, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct în centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se găsesc în toate magazinele: scorţişoara, lămâile şi menta.

Aţipeala care încarcă bateriile

Somnul scurt de după-amiază, care ar trebui să dureze în jur de 30 de minute, este un fel de porţie de hibernare. Influenţa lui pozitivă asupra corpului şi a psihicului s-a demonastrat ştiinţific: potrivit unui studiu publicat recent în Grecia, câte o siestă de trei ori pe săptămână îmbunătăţeşte productivitatea, impulsionează buna dispoziţie, reduce stresul şi protejează inima. În SUA, firmele au amenajat cameră de odihnă pentru aţipeala angajaţilor la birou. Căutaţi o încăpere mai retrasă, unde puteţi încuia uşa, şi aţipiţi cu capul pe un birou, folosindu-vă braţele drept pernă.

Alimentele care ne fac fericiţi

În orice supermarket bine garnisit se găsesc alternative demne de luat în seamă la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanţa responsabilă pentru buna noastră dispoziţie se cheamă triptofan şi este un aminoacid ce participă la producerea serotoninei, cea care declanşează în creier sentimente pozitive.

Iată topul alimentelor deţinătoare de triptofan în cantităţi apreciabile:

– suc de lămâie (preparat proaspăt, din zeama şi coaja albă din interior) – 450 mg/100 ml

– caşcaval cu găuri – 430 mg/100 g

– ton – 300 mg/100 g

III. BALSAM PENTRU PIELE ŞI PĂR

Clătitul cu lămâie

Zeama de lămâie reduce luciul părului degradat de frig, de purtarea căciulii şi de aerul uscat al iernii. Stoarceţi o jumătate de lămâie în jumătate de litru de apă caldă. După ce v-aţi spălat pe cap (folosind un şampon neagresiv), turnaţi pe păr apa de lămâie, fără a mai clăti după aceea.

Prosoape ude pe calorifer

Adesea e suficient să întindeţi un prosop ud pe calorifer, pentru ca părul să vă fie mai puţin zburlit. Iarna, părul se încarcă electric, deoarece aerul uscat nu e bun conducător de curent. Când mergeţi pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia naştere o energie statică şi ea se adună în firele de păr. Sugestie: presăraţi pe prosoape câteva picături de ulei aromat.

Cura cu ulei de măsline

Când vă mănâncă pielea capului iarna şi se formează mătreaţă la tâmple, o mască de noapte cu ulei de măsline vă poate fi de mare ajutor. Turnaţi într-o farfurioară o cantitate de ulei măsurată cu un păhărel de ţuică. Înmuiaţi din când în când vârfurile degetelor în acest ulei care calmează pielea şi masaţi blând tot capul. Lăsaţi uleiul să acţioneze peste noapte, iar dimineaţa, spălaţi-vă cu un şampon neutru. Ca să evitaţi petele de grăsime pe pernă, înveliţi-o într-un prosop sau puneţi o bonetă pe cap.

Buze frumoase şi sănătoase

Cu cât este mai bună circulaţia sângelui la nivelul buzelor, cu atât mai curând se regenerează pielea, iar micile crăpături se vindecă mai repede. În loc să folosiţi mereu strugurelul, faceţi-vă obiceiul să strângeţi puternic buzele, apăsându-le una de alta, cu dinţii, să le muşcaţi uşor sau să le masaţi cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Mănuşi cu ulei

Vi se aspresc mâinile iarna? Cumpăraţi o pereche de mănuşi chirurgicale de bumbac şi tăiaţi-le vârfurile degetelor. Seara, înmuiaţi-le în ulei de măsline şi puneţi-le pe mâini, exact pe porţiunile unde pielea este asprită. Cu vârful degetelor libere, le puteţi purta şi în cursul zilei, telefonând, lucrând la calculator sau citind, în vreme ce substanţele vegetale hrănitoare şi calmante pătrund în pielea degradată şi reduc inflamaţia.

Baie cu lapte

Ca să vă hrăniţi pielea de pe întreg corpul, preparaţi-vă un adaos de baie dintr-un litru de lapte gras ori un pahar de smântână, plus cel puţin trei linguri de miere, dizolvate mai înainte într-o cană de apă. Turnaţi ingredientele pe rând în apa de baie, încălzită la aproximativ 35 grade Celsius. Dacă vă place, adăugaţi şi câteva picături de ulei eteric. Rămâneţi în cadă minimum cinci minute, până la douăzeci, apoi ştergeţi-vă bine cu prosopul şi băgaţi-vă imediat în pat. Grăsimea din lapte hrăneşte pielea, iar mierea îi asigură umiditatea necesară.

Molid şi migdale contra picioarelor reci

Picioarele reci se pot încălzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupăr. Va creşte rezistenţa la frig, căci uleiurile eterice activează foarte repede şi durabil circulaţia locală. Supliment: adăugaţi ulei de migdale în proporţie de 1:10 şi masaţi-vă alternativ labele picioarelor, energic, dar cu blândeţe, timp de câteva minute. Uleiul de migdale catifelează pielea şi împiedică formarea bătăturilor.

IV. MIJLOACE DE LUPTĂ CU RĂCEALA

Mere coapte

Contra durerilor de gât ne ajută merele coapte. Luaţi trei mere, scobiţi-le în mijloc şi scoateţi-le sâmburii, ungeţi-le cu miere şi lăsaţi-le să se coacă aproximativ 30 de minute în cuptorul dinainte încălzit la 180 de grade Celsius. Îndată ce s-au răcit, mâncaţi-le pe toate trei, ca să introduceţi în organism suficientă pectină. Aceasta activează forţele de autoapărare la nivelul gâtului. Suplimentar, mierea acţionează ca dezinfectant…

Tratament cu cartofi

Terciul fierbinte stimulează circulaţia locală, şi astfel reduce inflamaţia la sinusuri. Curăţaţi de coajă doi-trei cartofi, fierbeţi-i până se fac foarte moi, puneţi-i într-un castron cu puţin lapte şi zdrobiţi-i. Întindeţi pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe două batiste puse una peste alta. Împăturiţi batistele, făcând din ele un pacheţel alungit şi aşezaţi-l pe nas, cât mai cald. Imediat ce cataplasma s-a răcit, schimbaţi-o.

Rondele de ceapă

Aromaterapie pentru nasul înfundat: uleiurile eterice din ceapă dezinfectează şi uşurează respiraţia. Înainte să mergeţi la culcare, puneţi într-o farfurie adâncă o ceapă mare, tăiată în rondele, şi aşezaţi-o lângă pat, la înălţimea capului. Terapia cu aromă de ceapă are însă efect doar dacă nu deschideţi fereastra.

Aburii şi sănătatea

Aburii fierbinţi cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficientă terapie contra inflamaţiilor din gât şi faringe. Metoda consacrată e simplă: o oală de apă fiartă, câteva picături de ulei aromat şi un prosop aşezat pe cap.

Cafea cu aromă de cuişoare

Un remediu cu acţiune rapidă contra durerilor de gât sunt cuişoarele: ele dezinfectează şi potolesc durerea. Zdrobiţi-le într-un mojar sau daţi-le prin râşniţa de cafea şi fierbeţi-le o dată cu cafeaua. Sunt de ajuns una, până la trei bucăţi pentru o ceaşcă.

Băi la picioare

Un leac îndelung verificat împotriva guturaiului şi a tusei: băile la picioare cu apă încălzită progresiv fac să apară o căldură plăcută în picioare, ameliorând totodată şi circulaţia locală în mucoasele nasului şi a faringelui. Ţineţi picioarele într-un lighean cu apă caldă la 35°C. Din trei în trei minute, adăugaţi apă fierbinte, până când temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Dacă nu aveţi febră mai mare de 38,5 grade Celsius, vă face bine şi o baie mai rece. În acest caz, apa n-ar trebui să depăşească 38 grade Celsius. Însă, dacă organismul vă e slăbit din pricina virozei, riscaţi să aveţi probleme de circulaţie.

Piper fiert contra temperaturii

Scade febra: frecaţi într-un mojar două linguriţe de boabe de piper negru, apoi fierbeţi-le într-o jumătate de litru de apă, cu două linguriţe cu vârf de zahăr. Lăsaţi-le să fiarbă la foc mic, până când cantitatea se reduce la o cană. Consumaţi lichidul pe toată durata zilei, luând câte o lingură.

Zahăr cu lămâie

Bun contra tusei iritative: stoarceţi zeama dintr-o lămâie pe o bucăţică de zahăr şi sugeţi-o. Vitamina C şi uleiurile eterice din fruct dezinfectează faringele şi activează secreţia de salivă.

Supă tămăduitoare

Celebra supă de pui fluidifică secreţiile şi combate simptomele răcelii. Cercetătorii americani au reuşit să demonstreze, însă, că ea are un efect terapeutic şi în viroze. Iată cum o putem prepara, ca să fie deosebit de gustoasă. Se pune puiul în apă rece cu sare şi se înfierbântă, până dă în clocot. Se adaugă o ceapă tăiată în jumătăţi, cu două cuişoare înfipte în ea, şi se lasă să fiarbă cam o oră la foc mic. Apoi se mai pun o bucată de ţelină, 2-3 morcovi, un păstârnac, o legătură de pătrunjel, o gulie, trei boabe de piper şi se fierbe în continuare. Când legumele sunt fierte, puiul se scoate din oală, se tranşează şi se bagă la loc în supă.

Băutură de soc

Scurtează viroza: extractul de soc face ca răceala să treacă mai repede cu trei-patru zile şi poate combate chiar gripa. Boabele negre conţin multă vitamina C şi fier, componente esenţiale pentru sistemul imunitar. Reţeta unei băuturi fierbinţi de soc: jumătate de litru de suc de soc se amestecă în jumătate de litru de apă şi se înfierbântă bine. Se asezonează cu două cuişoare, un bastonaş de scorţişoară, precum şi cu sucul şi coaja rasă ale unei portocale proaspete. Îndulciţi cu miere.

Nu uitaţi ghimbirul

Ajutor pentru respiraţie: medicina tradiţională chineză ne învaţă că ceapa verde de arpagic şi ghimbirul acţionează asupra plămânilor, normalizând respiraţia. Daţi în clocot câte 15 g de ghimbir proaspăt, împreună cu 120 g pere. Bateţi două ouă şi le amestecaţi în pasta fierbinte. Se mănâncă seara, înainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri

Căldura, ea singură, vă face bine, când aveţi dureri de gât. Dar există şi un ajutor suplimentar: cataplasmele cu conţinut tămăduitor. Luaţi un şervet de bumbac sau de in, împăturiţi-l în lungime şi întindeţi pe el unul din următoarele remedii: solzi de ceapă, cartofi fierbinţi, zdrobiţi, felii de lămâie, 250 g brânză de vaci încălzită. Sau înmuiaţi pânza în untură topită într-o tigaie. Înfăşuraţi cataplasma în jurul gâtului şi acoperiţi-o cu un prosop uscat.

Hârtia cu oţet

Vă desfundă nările: înmuiaţi o batistă de hârtie în oţet, până se îmbibă toată, presăraţi pe ea piper negru proaspăt măcinat şi aşezaţi-o pe piept, faţa cu piper fiind îndreptată în jos. Rămâneţi în repaos 20 de minute, după care vă puteţi şterge pielea cu un prosop cald.

Gargară cu suc de aloe

Dacă aveţi nu propriu-zis o durere, ci mai degrabă o jenă în gât, ea poate fi stopată cu următoarea procedură: din oră în oră, faceţi gargară cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteţi procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanţa activă conţinută în frunzele de aloe calmează mucoasele şi reduce inflamaţia. Atenţie: nu înghiţiţi lichidul cu care faceţi gargară, fiindcă s-ar putea să aibă efect laxativ.

Sfecla şi hreanul – la mare preţ

Eliberează sinusurile înfundate: beţi zilnic 1/4 l suc de sfeclă roşie, mâncând alături 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanină, conţinut în sfeclă, ajută la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizează germenii.

Infuzie de patlagină

Ceaiul de pătlăgină ameliorează toate infecţiile căilor respiratorii. El are o acţiune antibacteriană şi dilată bronhiile. Totodată, conţine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarnă 1/4 l apă clocotită peste două linguriţe de pătlăgină, se acoperă şi se infuzează 10 minute, după care se bea cu înghiţituri mici.

Nu chiar aşa fierbinte

Când sunteţi răciţi, lăsaţi băuturile foarte fierbinţi să se răcorească puţin. De pildă, dacă veţi bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicată va face faringele deja iritat să sufere mai mult. Consecinţa: bacteriile cu care ceaiul ar trebui să lupte vor găsi un nou teren prielnic pentru a se înmulţi.