Substanţa denumită Carvacol, prezentă în uleiul de Oregano sălbatic, este considerată ca unul dintre cele mai puternice antivirale, antibacteriene şi antifugale substanţe obţinute pe cale naturală. Carvacol omoară paraziţii de orice natură. În Mexic, cercetătorii au comparat Carvacolul din oregano cu tinidazol, un medicament prescris ,,a triata giardia” (Giardia duodenalis). Rezultatele au arătat că oregano este mai eficient împotriva giardiei decât Tinidazol.

Cercetătorii britanici au comparat acţiunea uleiului obţinut din oregano cu acţiunea a 18 antibiotice dintre cele mai populare. S-a dovedit că oregano, prin conţinutul mare de carvacol, acţionează mai eficient decât antibioticele, distrugând şi bacteriile rezistente la unele antibiotice.

Carvacolul acţionează la nivelul întregului organism şi poate fi utilizat atât pentru uz intern cât şi extern.

Carvacolul mai inhibă dezvoltarea bacteriilor, răspândirea Stafilococului Auriu în special la nivel pulmonar şi facial (acnee) în paralel cu efect antibacterian, mucolitic şi expectorant

UZ INTERN:  Se administrează contra viruşilor, bacteriilor şi paraziţilor de orice fel, incluzând Candida, Giardia duodenalis, Escherchia Coli, Klebsiella pneumoniae, Salmonella enterica, Staphylococcus aureus.Este de asemenea util în: Infecţii urinare şi Prostatită.

Se poate administra de semenea post-operatoriu pentru  evitan infectarea în special cu Stafilococul Auriu (care poate fi mortală). Indicat în infecţii pulmonare, tuse persistentă, dureri de gât.

ADMINISTRARE UZ INTERN (ADULŢI):

5 picături de 3-5 ori pe zi. Fie se pune sub limbă, fie se dizolvă în puţină apă sau se amestecă într-o linguriţă cu puţină miere sau suc. Se ţine scurt timp în gură, după care se înghite. Imediat după administrare, se respiră adânc de câteva ori pentru a inspira vaporii de Oregano.

Pentru infecţii pulmonare sau la sinusuri pe, lângă administrarea sublinguală, se fac şi inhalaţii: se fierbe apa într-un vas şi se pun câteva picături în apa fierbinte. Se apropie faţa de vasul cu apă şi Oregano, se pune peste cap un prosop şi se inspiră adânc vaporii emanaţi din apa fierbinte. Se poate, de asemenea, folosi un vaporizator din comerţ.

Pentru Herpes se administrează 3-5 picături sub limbă, urmat de 2-3 picături, din oră în oră, timp de 9 ore în fiecare zi. În plus, se aplică şi în zona afectată câte câte 2-3 picături,de 2-3 ori pe zi.

Uz extern:

Uleiul de Oregano poate fi folosit şi extern, prin aplicare în zona afectată de 2-3 ori pe zi:

Piele: Pentru înţepături, infecţii, furuncule, acnee, psoriazis, negi, iritaţii de piele, micoze: se aplică câteva picături de Oregano şi se freacă bine zona afectată până la absorbţia în piele. Se adaugă câteva picături de ulei în săpunul lichid sau în gelul pentru duş. Se poate adăuga şi în săpunul lichid pentru mâini. În caz de răni pe piele, negi, furuncule sau acnee se aplică ulei până la saturaţie şi se freacă bine în piele. În cazul rănilor sau furunculelor se acoperă apoi cu un plasture.

Dinţi şi gingii: pentru a dezinfecta şi deparazita total zona bucală, pentru a trata sau preveni paradontoza: Se pun câteva picături de ulei de oregano pe periuţa de dinţi, în loc de pastă de dinţi ,şi se freacă bine dinţii. În caz de infecţii la gingii, se freacă gingiile cu câteva picături.

Păr: În caz de scalp infectat cu o ciupercă, în caz de mătreaţă, iritaţii ale scalpului, se adaugă câteva picături în şampon înainte de spălarea părului. Se lasă pe păr şamponul astfel preparat pentru câteva minute, după care se clăteşte.

Herpes: câte 1-3 picături în zona afectată de 2-3 ori pe zi.

Aromoterapie: Datorită mirosului plăcut şi pătrunzător, dar şi a nenumăratelor proprietăţi benefice, se recomandă câteva picături de ulei de oregano într-un vaporizator, şi astfel se purifică aerul de viruşi, bacterii, etc.

Picioare: Prezenţa funguşilor (ciupercilor) la nivelul labei piciorului produce răniri (picior de atlet), în special între degetele piciorului, precum şi deteriorarea (măcinarea) unghiilor, în paralel cu un miros foarte neplăcut. Se aplică şi se distribuie uniform câteva picături de ulei de oregano între degete şi pe unghii.

Igiena intimă: Câteva picături de ulei de oregano în apa caldă pentru baie de şezut ajută la eliminarea problemelor legate de un spectru larg de ciuperci (inclusiv Candida).

Reţeta 2

Reţeta tibetană cu usturoi a fost prezentată şi în Evenimentul regional al Moldovei, din data de 28.03.2007. Această reţetă este veche de 5000 de ani şi este recomandată în vindecarea unor tumori, prevenirea infarctului miocardic şi prevenirea unor boli de stomac, precum ulcerul. În acelaşi timp, organismul este purificat de depuneri adipoase, se îmbunătăţeşte metabolismul, vasele sanguine devin elastice, creşte acuitatea vizuală, este prevenită ateroscleroza, cardiopatia ischemică, paralizia şi apariţia diferitelor tumori.
Pentru prepararea remediului, se spală şi se curăţă foarte bine 350 g de usturoi, apoi se pisează mărunt într-o piuliţă de lemn. După ce usturoiul este bine pisat, se ia cu o linguriţă 200 g din această compoziţie (partea mai suculentă) şi se introduce într-un vas ce conţine 200 ml alcool rafinat de 96 grade. Vasul se închide ermetic şi se ţine la rece, timp de 10 zile. Se strecoară maceratul prin tifon, se pune într-o sticlă bine închisă şi se mai ţine încă 3 zile. Pentru administrare, într-un pahar în care s-au pus 50 ml lapte rece, fiert în prealabil, se adaugă un număr anume de picături de suc de usturoi şi se bea cu 15 minute înaintea fiecărei mese.
Tratamentul se face timp de 11 zile, astfel: în prima zi se iau 2 picături dimineaţa, 2 la prânz şi 2 seara; a doua zi se iau 4 picături dimineaţa, 5 la prânz şi 6 seara; a treia zi se iau 7 picături dimineaţa, 8 la prânz şi 9 seara;în a patra zi se iau 10 picături dimineaţa, 11 la prânz şi 12 seara; în a cincea zi se iau 13 picături dimineaţa, 14 la prânz şi 15 seara.
Începând cu a şasea zi, picăturile se iau descrescător: 15 picături dimineaţa, 14 la prânz şi 13 seara; în a şaptea zi se iau 12 picături dimineaţa, 11 la prânz şi 10 seara; în a opta zi se iau 9 picături dimineaţa, 8 la prânz şi 7 seara; în a noua zi se iau 6 picături dimineaţa, 5 la prânz şi 4 seara; în ziua a zecea se iau 3 picături dimineaţa, 2 la prânz şi 1 seara. În ziua 11 se ia doza cea mai importantă, o doză de şoc, cu 25 de picături dimineaţa, 25 la prânz şi 25 seara.
Un lucru foarte important menţionat în reţetă este că tratamentul nu se poate repeta decât la 6 ani.

Reţeta 3 (Djuvana Davitasvili)

O altă reţetă asemănătoare, numită ,,Elixirul tinereţii” a prescris celebra vindecătoare Djuna Davitasvili.

,,Elixirul tinereţii”

Este indicată în special persoanelor care au probleme legate de inimă şi circulaţia sângelui.  Se pisează foarte bine 300 g usturoi, într-o piuliţa de lemn. 200 ml din cantitate se scot de pe fundul vasului şi se pun într-un borcan de sticlă, împreună cu 200 ml alcool de 90°. Se închide bine şi se ţine 10 zile la macerat. Tratamentul va dura 11 zile, cu o jumătate de oră înaintea fiecărei mese, preparatul luându-se în câte 20 ml lapte rece, după cum urmează:

ZIUA 1: – 2 picături dimineaţa (D), 2 picături la prânz (P), 2 picături la cină (C);

ZIUA 2: – 4 D, 5 P, 6 C;
ZIUA 3: –  7 D, 8 P, 9 C;
ZIUA 4: – 10 D, 11 P, 12 C;
ZIUA 5: -13 D, 14 P, 15 C;
ZIUA 6: -15 D, 14 P, 13 C;
ZIUA 7: -12 D, 11 P 10 C;
ZIUA 8: – 9 D, 8 P, 7 C;
ZIUA 9: – 6 D, 5 P, 4 C;
ZIUA 10: – 3 D, 2 P, 1 C;
ZIUA 11: – 25 D, 25 P, 25 C
*Djuna nu specifică la cât timp se poate repeta această terapie dar având în vedere asemănarea cu cele prezentate anterior, este posibil ca şi aceasta să se repete la 6 ani.

Reţeta 4 (Djuna Davitasvili)

O reţetă relativ simplă se bazează pe amestecul obţinut din 500 g usturoi pisat, cu zeama de la 24 de lămâi. Se pune într-un borcan, se acoperă cu tifon şi se ţine 24 de zile, amestecându-se periodic. Se consumă câte o lingură la o jumătate de pahar cu apă, seara, înainte de culcare.

Reţetele celebrei vindecătoare Djuna Davitasvili

Djuna Davitasvili este un nume foarte cunoscut, cu puternice rezonanţe speciale pentru milioane de oameni. Dar nu despre persoana sau personalitatea vestitei vindecătoare vom vorbi mai jos, ci vom reproduce – fără comentarii – o serie de sugestii şi reţete pentru terapia (sau profilaxia) diverselor afecţiuni ce-i macină pe români. Luaţi vă rog ceva de scris şi notaţi-vă!!! Este extrem de important pentru că este extrem de… util!!! Alimentaţia stă la baza sănătăţii, doar dacă ştim sau nu să o facem prin prisma raţiunii, şi nu doar a pornirilor animalice.

Djuna identifică trei categorii mari de alimente, după cum urmează:

1. carne, peşte, zeamă de carne, ouă, fasole (bob), ciuperci, nuci, floarea soarelui (seminţe), vinete. Aceştia sunt ,,acizii”!!!

2. verdeaţă, fructe, legume, pepene verde, pepene galben, vin sec, unt, grăsimi, ulei vegetal. Le putem spune… ,,neutrele”. O să vedeţi de ce.

3. pâine, paste făinoase, orez, cartofi, zahăr, miere de albine. Acestea sunt ,,bazele”!!!

Pentru curăţarea organismului de substanţele dăunătoare acestuia, introduse în corp prin alimentaţia curentă, trebuie să se ţină seama de câteva reguli uşor de respectat.  Categoria nr. 1 de alimente reprezintă acizii, iar categoria nr. 3 – bazele.
Nu se amestecă la aceeaşi masă alimentele din categoria 1 cu cele din categoria 3. Se pot combina categoria 1 cu categoria 2 sau categoria 2 cu categoria 3.
Diferenţa dintre mesele acide şi cele bazice trebuie să fie de minimum 3 ore.
În curăţirea organismului, lactatele sunt excluse. Nu se bea apă în timpul mesei, ci abia la o oră după aceasta. Tot cu o oră mai târziu se pot consuma şi fructe, întrucât ele se digeră mai repede decât restul alimentelor.
Pe lângă alimentele enumerate mai sus, dimineaţa şi seara se consumă câte un căţel de usturoi. Curăţirea organismului se face, de preferinţă, în luna iunie.

Anexite, fibrom, boli vaginale

Se toacă mărunt ceapa, se pune într-un tifon şi se unge acest tampon cu unt nesărat. Se introduce în vagin, noaptea.  Acelaşi procedeu se poate face cu untură de gâscă.
Doamnelor şi domnişoarelor, vă spunem noi la ,,Se întâmplă acum”, atenţie mare la măsurile de igienă pe care trebuie să le luaţi în ceea ce priveşte tifonul, ceapa (perfect curăţată şi spălată) şi untul (musai curat şi proaspăt)!!!

Spondiloza (lumbago)

Se aplică ,,la cald” frunze de brusturi, cu partea nelucioasă pe locul dureros. ,,La cald” înseamnă în timpul crizei de lumbago!!! O altă procedură: un amestec obţinut din:
– ridiche neagră tocată mărunt şi
– o căpăţână de usturoi pisat,
amestec aplicat pe locul respectiv.

Scleroza vasculară cerebrală

Se toacă mărunt o lămâie şi se amestecă cu măceşe (un pahar), răchiţică (un pahar) şi miere de albine (un pahar). Se iau câte 20-40 g înainte de masă.
De asemenea, aceloraşi bolnavi li se recomandă ceaiul din rădăcină de pătrunjel sau 20 g scoarţă de scoruş fiartă timp de 2 ore în 0,5 l apă şi băută zilnic, de 2-3 ori câte o lingură. Atenţie români: un pahar înseamnă 250 ml!

Reţetele Djunei pe bază de miere şi scorţişoară sunt considerate şi azi un panaceu aproape universal, vindecând de boli de inimă, de colesterol şi glicemie, până la artrite şi alte dureri locale, ca şi boli de piele.

În principiu, ingredientele de bază sunt mierea, scorţişoara sub formă de praf şi apa plată. Funcţie de boală variază cantitatea de miere, ori cea de scorţişoară, ca şi modul de utilizare intern, sau extern.
Pentru prevenţie, se amestecă în părţi egale:
– 3 linguriţe cu praf de scorţişoară, cu
– 3 linguriţe de miere
iar pasta obţinută se dizolvă în 750 ml de apă plată încălzită (fără a o fierbe sau clocoti – la aproximativ 45-50 de grade Celsius).
Soluţia se bea de trei ori pe zi (câte 250 ml) cu jumătate de oră înainte de masă.
Pentru leacuri locale, pasta nu se mai dizolvă în apă, ci se aplică local.
Pasta este foarte bună pentru acnee sau pentru arsuri, ori pentru dureri reumatice sau de artrită.

O foarte bună aplicare a amestecului de miere şi scorţişoară este în curele de slăbire. Este un tratament foarte eficient pentru obezitate, dar şi pentru scăderea rapidă în greutate. Pentru o cură de slăbire eficientă încercaţi diferite reţete pe bază de miere, scorţişoară şi lămâie. Cea mai celebră cură de slăbire cu miere este următoarea: se amestecă o linguriţă de miere cu puţină scorţişoară măcinată, se adaugă un pahar cu apă fierbinte şi se acoperă timp de 30 de minute. Băutura rezultată se filtrează şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de a lua micul dejun.

Mai multe amănunte pentru fiecare boală în parte:

1. Boli de inimă

Întinde pe pâine miere şi presară puţină pudră de scorţişoară, în locul gemului. Este recomandat consumul zilnic, la micul dejun.
Datorită faptului că această combinaţie îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi întăreşte ritmul cardiac, persoanele cu probleme cardiovasculare au posibilitatea să prevină eventualele probleme apelând cu încredere la această combinaţie.

2. Artrita

Aplică o pastă din cele două ingrediente (o parte de miere în două părţi de apă călduţă plus 1 linguriţă cu pudră de scorţişoară) pe locul afectat şi masează încet. Experţii de la Universitatea din Copenhaga au efectuat un experiment în care 200 de persoane afectate de artrită au fost tratate timp de o săptămână cu o cană de apă fierbinte amestecată cu o lingură de miere şi 1/2 linguriţă de scorţişoară pudră. Rezultatele au arătat că 73 dintre persoanele tratate au scăpat complet de dureri în interval de o lună. Aşadar, nu strică să consumi în fiecare dimineaţă pe stomacul gol o cană din acest amestec.

3. Pierderea părului

Amestecă:

– ulei de măsline cald cu
– 1 lingură de miere şi
– 1 linguriţă de scorţişoară pudră
şi întinde-o pe păr înainte de baie.
Se lasă să acţioneze timp de 10-15 minute, după care se îndepărtează.

4. Infecţii urinare

Pentru a-ţi proteja vezica urinară, amestecă:

– un pahar cu apă călduţă (250 ml)
– 1 linguriţă cu miere şi
– 2 linguri cu pudră de scorţişoară
Apoi se bea.

5. Dureri de dinţi

Aplică de câte ori este nevoie o pastă formată din:

– miere (5 linguriţe) şi
– pudră de scorţişoară (1 linguriţă), pe dintele afectat.

6. Colesterol

Adaugă:

– scorţişoară (3 linguriţe) şi
– miere (2 linguri) în
– apă fiartă sau ceai verde, şi apoi bea.
Specialiştii susţin că nivelul colesterolului ,,rău” este redus cu până la 10% într-un interval scurt de numai 2 ore de la administrarea băuturii. Mai mult, studiile de specialitate arată că mierea de albine naturală, dacă este consumată cu regularitate şi în cantităţi mici, ne scapă de problemele colesterolului. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să uităm de regimul alimentar pe care trebuie să-l urmăm cu stricteţe.

7. Răceală

– apă călduţă – miere (1 lingură) şi
– scorţişoară (1/4 linguriţă)
Face bine la tuse şi curăţă sinusurile

8. Indigestie

Se ia o lingură cu miere presărată cu scorţişoară înainte de masă, pentru a scăpa de aciditate şi a accelera procesul de digestie.

9. Longevitate

Consumă regulat ceai cu miere şi scorţişoară. Se pune la fiert:

– 3 căni cu apă în care se adaugă
– 4 linguri cu miere şi
– 1 lingură cu scorţişoară.

1o. Acnee

Aplică o pastă formată din:

– miere (3 linguri) şi
– scorţişoară (1 linguriţă), pe coşuri, înainte de culcare.
Îndepărtează cu apă călduţă a doua zi.

11. Obezitate

Pentru a scădea în greutate, fierbe în apă:

– miere (1 lingură) şi
– scorţişoară (1/2 linguriţă)
şi apoi se bea acest amestec în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun.

12. Respiraţie urât mirositoare

Gargară cu miere şi scorţişoară amestecate cu apă fierbinte.

Probleme cu stomacul

Mierea în combinaţie cu scorţişoara îndepărtează senzaţia de balonare şi reduce intensitatea durerilor de stomac.

14. Sistemul imunitar

Datorită conţinutului de vitamine şi fier din mierea de albine, combinată cu scorţişoara, apără sistemul imunitar de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.

15. Cancer

O serie de studii efectuate recent au demonstrat eficienţa acestei combinaţii în tratarea cancerului stomacal şi osos. Pe lângă tratamentul prescris de oncolog este indicat să iei de 3 ori pe zi câte o lingură cu miere de albine presărată cu scorţişoară.

16. Oboseala

Ca să eviţi stările de epuizare şi somnolenţă pe care le resimţi în cursul zilei, poţi să apelezi la acest remediu excelent şi să constaţi pe propria piele efectele revigorante. Amestecă într-un pahar cu apă o linguriţă cu miere de albine şi presară puţină pudră de scorţişoară. Bea un pahar dimineaţa şi unul după-amiaza, când te cuprinde toropeala.

Tinereţe fără bătrâneţe

Am descoperit şi deţin în prezent secretul tinereţii fără bătrâneţe şi a nemuririi corpului omenesc. Am reuşit această performanţă în mai multe etape. Prima a fost în urma învăţării medicinei tradiţionale chinezeşti de pe meridianele energetice. Practic am înţeles un anumit lucru important şi anume că primim de la cer energie yang şi de la pământ energie de tip ynn. Aceste două energii trăiesc în corpul omenesc combinate şi pentru a fi cât mai sănătoşi şi energizaţi, trebuie să ne formăm deprinderea de a le capta în cantitate cât mai mare prin creştetul capului şi tălpile picioarelor. Moartea practic intervine când acestea sunt în cantitate foarte mică şi se separă total una de alta. Aceste energii yang şi ynn sunt cele mai sănătoase întrucât nu au în ele nici un pic de toxine. Pe lângă aceste energii mai sunt şi cele ale celulelor corpului. Avem peste 200 de tipuri de celule în corp. Practic câmpurile bioenergetice produse de aceste celule grupate în organe, ţesuturi, muşchi etc. trebuie să migreze prin corp în sens corect şi nu invers, pentru a nu se produce blocaje.
Există o strânsă dependenţă între aceste migraţii de biocâmpuri energetice ale celulelor şi comenzile mentale care le vor face să curgă armonios sau să le blocheze producând deteriorarea sănătăţii.
De asemenea alimentaţia sănătoasă şi fără toxine asigură hrănirea cu nutrienţi corespunzători a celulelor care alături de o bună oxigenare a sângelui dă randament maxim.
În fine, pentru a trage o concluzie importantă, trebuie relevat faptul că tinereţea fără bătrâneţe înseamnă menţinerea biovibraţiilor pe care le-am avut în perioada tinereţii, adică ancorarea lor pentru tot restul vieţii în locaţiile din care au izvorât şi terminat în perioada tinereţii.
Asta este ceea ce oamenii nu pot ţine sub control.
Eu unul am reuşit să controlez această tehnică şi prin urmare controlez nemurirea la nesfârşit.
În prezent piaţa e plină de produse de detoxifiere, oxigenare, nutrienţi, suplimente nutritive, dar nu există perceperea înţelegerii că dacă nu se face un cuplu de voinţă emoţional bioenergetic între suprafaţa cerebrală şi dirijarea biocâmpurilor energetice produse de celule prin corp, nu se poate menţine tinereţea eternă.

Te-ai întrebat vreodată:

De ce alimentele cumpărate sunt mai gustoase decât cele de acasă?

De ce mâncarea de acasă n-o egalează niciodată la gust pe cea de la fast-food?

De ce sunt atât de gustoase mezelurile, deşi sunt făcute doar din câteva resturi de carne?

De ce sunt atât de ,,bune” unele alimente, încât atunci când le mănânci, pur şi simplu NU te mai poţi opri?

Răspunsul este simplu:

Producătorii mezelurilor / cipsurilor / supelor la plic / condimentelor de la fast-food adaugă intenţionat un ,,E” care să ne păcălească papilele gustative şi creierul. Despre ce ,,E” este vorba?

Monoglutamatul de Sodiu (MSG) sau E621

Monoglutamatul de Sodiu (E621) face ca un salam obţinut din fiece resturi de carne pe care oricine le-ar arunca la gunoi, să fie un aliment atât de gustos încât să nu te poţi opri din mâncat. Ţi se pare că acel aliment este irezistibil de bun. Mai mult de atât, te face să îţi doreşti să mănânci acel aliment şi mâine şi poimâine şi apoi în fiecare zi – ÎŢI DĂ DEPENDENŢĂ.

Aroma din MSG se numeşte ,,Umami” sau ,,Al cincilea gust”. Odată ce papilele tale gustative simt acest gust, transmit creierului o senzaţie de plăcere şi euforie, motiv pentru care începi să mănânci din ce în ce mai mult şi simţi că nu te mai poţi opri.

Oamenii care consumă regulat alimente care au MSG adăugat, ajung să dezvolte o aşa mare dependenţă de alimente, încât mâncatul devine pentru ei principala satisfacţie în viaţă. Paradoxul este că aceşti oameni sunt nevinovaţi pentru starea lor. Ei sunt doar victimele unei manipulări la nivel biochimic, care are printre scopuri îmbogăţirea producătorilor şi îndobitocirea consumatorilor. Partea cea mai proastă este că acest ,,E” nu numai că dă dependenţă, ci este şi extrem de DĂUNĂTOR pentru organismul uman.

Ştiinţific vorbind MSG-ul este un aditiv alimentar (,,potenţiator de gust”) format din 79% Acid Glutamic şi 21% Sodiu. Dacă sodiul NU reprezintă un pericol pentru sănătate, acidul glutamic sintetic este, aşa cum spune Dr. Russel Blaylock, ,,o otravă mai rea decât nicotina şi alcoolul, dar care se găseşte din abundenţă în bucătăriile fiecăruia dintre noi”.

Acidul glutamic e un aminoacid necesar omului care se găseşte în mod NATURAL în organism: în sânge, în creier sau în laptele mamar, dar şi în unele alimente: în ouă, roşii, soia, în seminţe, ciuperci, în brânză, în peşte etc. Până aici nicio problemă, ÎNSĂ când acidul glutamic este SINTETIC – obţinut de oameni prin procese chimice – el devine otravă curată pentru organism, dar în special pentru creier. E de înţeles că în MSG se găseşte 79% Acid Clutamic SINTETIC (deci dăunător).

Ce boli provoacă?

Deşi se fac eforturi imense pentru a ascunde şi a minimaliza efectele dăunătoare ale MSG-ului, studiile arată CLAR că această substanţă este una deosebit de dăunătoare pentru sănătate. Conform oamenilor de ştiinţă, Monoglamatul de Sodiu poate provoca o mulţime de boli:

* Creierul – principalul organ afectat

,,Ne prăjeşte neuronii” MSG-ul e clasificat ca excitotoxină sau neurotoxină, deoarece excită neuronii atât de tare încât îi distruge – şi de aici derivă o serie de boli şi dezechilibre ale creierului:

– Bolile Alzheimer şi Parkinson – Hiperactivitatea şi deficitul de atenţie la copii (ADHD)
– Autismul şi Epilepsia
– Atacurile de panică şi Migrene
– Oboseala cronică, şi nu în ultimul rând
– Depresia şi tulburările de comportament: Dr. Blaylock a demonstrat în cartea ,,Exitotoxinele: Gustul care ucide” că MSG-ul, nu numai că provoacă o grămadă de boli de creier, dar are şi un efect devastator în comportamentul de zi cu zi al oamenilor, din cauză că creează dezechilibre puternice în hipotalamus.

Aşadar ai toate şansele să devii o persoană deprimată, iritată, stresată şi obosită cronic, dacă în dieta ta zilnică se găseşte MDG (şi se găseşte garantat dacă mănânci la fast-food şi consumi alimente procesate).

* În ce alte moduri te afectează MSG-ul?

– Afectează Glanda Pitulară – care este responsabilă pentru buna funcţionare a celorlalte glande din organism. Astfel că, MSG-ul dereglează întreg echilibrul hormonal al organismului şi de aici – o reacţie în lanţ care va afecta sănătatea întregului organism. – Duce la OBEZITATE, din două motive:
1. Strică echilibrul hormonal al organismului – deoarece afectează glanda pitulară
2. Creşte cu 40%-50% apetitul – cel puţin aşa arată studiile. Pofta de mâncare creşte deoarece se dezechilibrează mecanismele naturale care ne dau pofta de mâncare. Astfel că MSG-ul te va face să-ţi doreşti să mănânci din ce în ce mai mult, chiar dacă nu ai nevoie.
– Afectează vederea: studiile arată că un consum excesiv de MSG duce în timp la scăderea vederii la distanţă – Miopia.
– Provoacă hipertensiune – deoarece are un efect vasoconstrictor asupra sistemului circulator (îngustează vasele de sânge).

Mai mult decât atât. Pe lângă că este foarte periculos pentru sănătate şi provoacă atâtea boli, MSG-ul dă şi DEPENDENŢĂ. Acesta este şi unul din principalele motive pentru care producătorii îl introduc în alimente.

Cum ne ferim?

Probabil acum te întrebi cum ai putea să te fereşti de efectele dăunătoare ale acestui E621. Foarte simplu:

Citiţi eticheta!!!

Dacă obişnuieşti să nu citeşti eticheta, este timpul să-ţi faci un obicei nou când mergi la cumpărături. Pentru a te feri de efectele dăunătoare ale MSG-ului şi a nu deveni dependent de alimentele procesate, este ESENŢIAL să citeşti eticheta alimentelor pe care le cumperi. Partea proastă este că producătorii de alimente nu sunt proşti. Ei nu au niciun interes ca TU să ştii că alimentele pe care le cumperi sunt injectate cu un ,,E” care pe lângă că te îmbolnăveşte, îţi dă şi dependenţă. Din acest motiv producătorii folosesc denumiri alternative pentru GSM, prin care încearcă să ne ascundă faptul că alimentele care ei le vând conţin acest aditiv.
Partea bună e că poţi afla mai jos denumirile care maschează faptul că un aliment conţine MSG. Alimentele care au înscrise pe etichete următoarele ingrediente conţin ÎNTOTDEAUNA MSG:

– Glutamat- Glutamat de sodiu
– Aromă de fum
– Potenţiator de aromă
– Gelatină
– Extract de drojdie
– Acid Glutamatic
– Potenţiator de gust
– Glutamat Monosodic
– Proteină vegetală hidrolizată
– Cazeinat de Sodiu
– Arome naturale
– Cazeinat de calciu
– Proteine texturate
– E621
– Aromă naturală de pui, vacă sau porc

Şi eu ce mănânc?

1. Cea mai bună alegere o reprezintă întotdeauna HRANA VIE.

2. Alege întotdeauna alimentele de casă în locul celor din comerţ!

3. Citeşte eticheta şi alege alimentele fără ,,E”-uri şi cu termen de valabilitate scurt.

4. Consumă cât mai puţine alimente procesate: dulciuri, supe la plic, cipsuri, mezeluri, sosuri cumpărate, condimente procesate şi sucuri răcoritoare.

5. Renunţă pentru totdeauna la Junk-Food. Mâncarea de tip Fast-Food are de obicei un conţinut ENORM de MSG, de aceea este şi atât de bună încât îţi dă dependenţă!

Sănătate multă!!!

Băuturi ruseşti terapeutice

În vechime, cu toate că medicina nu era atât de avansată ca astăzi, oamenii se bucurau de o sănătate de invidiat.  Erau mai robuşti, mai rezistenţi şi trăiau mai mult. Slavii de răsărit, înainte de a fi creştinaţi de cneazul Vladimir, aveau un stil de viaţă ce părea de-a dreptul barbar pentru restul europenilor: iarna se scăldau în apă îngheţată, vara se biciuiau în saună cu măturici de mesteacăn, se hrăneau cu multe fructe de pădure, mâncau terci de mei şi ovăz şi îşi potoleau setea cu cvas. Nutriţioniştii zilelor noastre sunt de părere că exact aceste alimente hrănitoare şi sănătoase, precum şi băuturile lor preparate numai din produse naturale, din miere, cereale, condimente şi fructe, îi ţineau pe ruşi departe de boli şi le prelungeau viaţa.

Cvasul – elixirul ruşilor

Cea mai răspândită şi mai populară dintre băuturile tradiţionale în Rusia a fost şi încă mai este cvasul. Consumat atât de ţărani, de militari şi călugări, cât şi de curtenii şi membrii familiei imperiale, această băutură nu lipsea de la nici o masă ori sărbătoare, fiind considerată aproape miraculoasă. Preparat din pâine (de secară, orz, grâu), din fructe (pere, cireşe, lămâi), din fructe de pădure (afine, coacăze, zmeură, mure), cvasul poate fi socotit un panaceu, ce previne şi tratează boli ale sistemului cardiovascular, reglează funcţionarea tractului gastrointestinal, stopează înmulţirea agenţilor patogeni.
În timpul Primului Război Mondial, febra tifoidă a făcut adevărate ravagii în Europa, principala cale de transmitere a cumplitei boli fiind apa. Medicul militar rus Vasili Sotnikov a descoperit că în cvas bacteriile tifoide şi paratifoide mor. Astfel, băutura a fost introdusă, în loc de apă, în toate spitalele, bolniţele şi lazaretele, iar pentru soldaţi a devenit obligatorie.
Fiind consistent şi foarte hrănitor, în anii cumpliţi de foamete, cvasul a salvat milioane de oameni de la moartea prin inaniţie. În iernile teribil de geroase, conţinutul bogat în vitamine al băuturii i-a imunizat pe ruşi, fortificându-le organismul. Iar în verile arzătoare, când muncile câmpului deveneau un chin, cvasul, răcoritor şi tonifiant, reîmprospăta forţele şi îmbunătăţea performanţa muncii, revigorând trupul trudit al mujicului. ,,Chiar şi cel mai prost cvas este de 100 de ori mai bun decât cea mai bună apă!”, spuneau ţăranii ruşi.

Cvas energizant

INGREDIENTE: jumătate de pâine de secară (pesmet), 3 l apă, 25-30 g drojdie, 3-5 linguri zahăr (în funcţie de cât doriţi de dulce), jumătate de pahar de stafide. MOD DE PREPARARE: Pesmeţii se pun într-un borcan şi se toarnă peste ei apa fiartă. Pentru ca borcanul să nu se spargă, se pune dedesubtul lui un cuţit mai lat. Se adaugă trei linguri de zahăr şi se lasă la răcit. Apoi se adaugă drojdia, se amestecă bine, se acoperă şi se pune într-un loc călduros. După două zile, lichidul se strecoară, se adaugă restul de zahăr (dacă doriţi mai dulce) şi stafidele spălate. Se lasă timp de o jumătate de zi, la temperatura camerei, apoi se toarnă în sticle, se astupă şi se pune la frigider. După alte 24 de ore, se poate consuma. Zaţul rămas se poate utiliza ca ferment, în locul drojdiei, pentru următorul cvas (la trei litri de apă se pun patru linguri de zaţ). Zaţul se păstrează obligatoriu la frigider.

Cvasul alb

În timpul fermentaţiei, în cvas se produce acid lactic, care ajută digestia şi este recomandat ca stimulent al secreţiei de lapte pentru femeile care alăptează. În acest ultim caz, nu se recomandă să se depăşească o ceaşcă pe zi. INGREDIENTE: câte 3 kg de malţ de secară, orz, făină de grâu, făină de hrişcă, 1,5 kg făină de secară, 50 g mentă, 20 g stafide.
MOD DE PREPARARE: Cerealele se amestecă, adăugând treptat apă, până se obţine un aluat tare. Se aşează într-un vas mare şi se toarnă 10-12 litri de apă clocotită. Separat, se face o infuzie din 50 g de mentă şi un litru de apă. Se amestecă bine, se adaugă 3-4 linguri de drojdie diluată sau zaţ de la cvasul anterior şi infuzia de mentă. Se acoperă şi se lasă la cald pentru a fermenta. După 2-3 zile, se strecoară, se toarnă în sticle, adăugând în fiecare câteva stafide şi se păstrează la frigider, în poziţie orizontală.

Cvas din mere

Băut înainte de masă, este indicat persoanelor care suferă de hipertensiune arterială şi afecţiuni cardiace. INGREDIENTE: 1 kg de mere, 100 g zahăr, 200 g miere, 30 g drojdie, 1 linguriţă scorţişoară măcinată, 4 l apă.
MOD DE PREPARARE: Merele tăiate în felii subţiri se aşează într-un vas emailat, se toarnă apa şi se fierb timp de 20-30 de minute. Se trage oala de pe foc şi se lasă la macerat timp de 2-3 ore. Se strecoară printr-un tifon şi se adaugă zahărul, mierea, drojdia şi scorţişoara. Vasul se acoperă bine şi se lasă într-un loc călduros, pentru fermentare. După 2-3 zile, se strecoară din nou, se toarnă în sticle şi se pune la frigider. Cvasul este gata în 3-4 zile.

Cvas din ace de brad

Peste un kg de pulbere din ace de brad, se toarnă orice fel de cvas. Se lasă la macerat 18 ore, într-un loc călduros. Se consumă cât mai mult.

Cvas din căpşuni

INGREDIENTE: 1 kg căpşuni, 650 ml apă, 2 linguri miere, 2 linguri zahăr, 30 g drojdie. MOD DE PREPARARE: Căpşunile spălate se pun împreună cu apa într-un vas emailat. Se dau într-un clocot, 2-3 minute, după care se ia vasul de pe foc. Se lasă câteva minute la răcit, se strecoară, se adaugă mierea, zahărul şi o jumătate de linguriţă de acid citric, se amestecă bine şi se pune în frigider. După 2-3 ore, se adaugă drojdia, se amestecă foarte bine şi se toarnă în sticle de culoare închisă, lăsând 8-10 cm spaţiu. Se adaugă în fiecare recipient câte 2-3 stafide, se astupă bine şi se aşează într-un loc răcoros. În 3-4 zile este bun de băut.

Cataplasmă cu cvas pentru dureri de piept

Se frământă un aluat din făină şi cvas de orice tip, peste care se toarnă câte 100 ml de oţet de mere, ulei de floarea soarelui şi vin. Se aşează într-un tifon şi se aplică pe piept seara, timp de o jumătate de oră.

Pentru boli renale

La 3 litri de apă fiartă şi răcită, se pune un pahar de pulbere din coajă de plop tremurător, un pahar de zahăr şi o lingură de smântână. Se lasă la fermentat timp de două săptămâni, după care se consumă câte 2-3 pahare pe zi.

Pentru ficar şi fiere

Cvasul din sfeclă ajută la curăţarea ficatului de toxine, stimulează bila ,,leneşă” şi regenerează celulele hepatice după perioade de disfuncţii. INGREDIENTE: 1 kg de sfeclă roşie (curăţată şi dată prin răzătoarea mare), 5 l apă, 10 g drojdie, 50 g de pesmet din pâine de secară, 150 g zahăr.

,,Zbi-tenşciki”

MOD DE PREPARARE: Se pune sfecla într-o cratiţă, se toarnă apă doar cât să o acopere, se adaugă zahărul şi se fierbe la foc mic, până se înmoaie. Apoi, compoziţia se toarnă într-o altă cratiţă, cu restul de apă, şi se mai dă într-un clocot. Se stinge focul şi fiertura se lasă la răcit până la o temperatură de 30-40 de grade. După ce se strecoară, se adaugă pesmetul şi drojdia. Se toarnă într-un borcan, se acoperă şi se lasă la fermentat, într-un loc călduros, timp de 4-5 zile. * Indiferent de afecţiune sau de reţeta de cvas aleasă, este recomandat să se bea câte o ceaşcă, de trei ori pe zi.
* Cvasul este contraindicat în afecţiuni precum ulcer peptic, gastrită sau colită.

Zbiten

Preparat din apă, miere, mirodenii şi plante aromatice, zbitenul este o altă băutură străveche rusească, cu proprietăţi curative. În timpul iernilor ruseşti, lungi, cumplit de geroase, zbitenul era un adevărat elixir, încălzind organismul şi alungând bolile specifice anotimpului rece. Pe timp de vară, se consuma în baia rusească, atât rece, pentru răcorirea trupului, dar şi caldă. În secolele trecute, se păstra în samovare şi se putea cumpăra de la vânzătorii ambulanţi, aşa-numiţii ,,zbi-tenşciki”, care forfoteau prin târguri şi iarmaroace. Zbitenul cald şi aromat este un excelent antiinflamator, creşte imunitatea şi tratează bolile aparatului respirator. Conţinutul de plante medicinale îi sporeşte calităţile terapeutice, calmând sistemul nervos, îmbunătăţind starea de spirit şi ameliorând insomniile.

Zbiten pentru boli sufleteşti

INGREDIENTE: 150 g miere, 2 l apă, 100 g zahăr, 2-3 linguriţe sunătoare, 2 linguriţe mentă, 2 linguriţe muşeţel, 1 linguriţă scorţişoară, 1/4 linguriţă salvie. MOD DE PREPARARE: Mierea se diluează cu o cană de apă şi se pune la fiert, îndepărtând periodic spuma. Separat, zahărul cu o cană de apă se dă într-un clocot, după care se adaugă peste siropul de miere. Se fierbe la foc mic, până ce siropul devine grosicior. În restul de apă (un litru şi jumătate) se pun toate celelalte ingrediente şi se fierb timp de 15 minute, într-o oală acoperită cu capac. Apoi, infuzia se strecoară şi se toarnă peste siropul de miere şi zahăr. Se consumă câte o ceaşcă seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, în loc de cafea.

Zbiten din zmeură pentru o viaţă lungă

INGREDIENTE: 1 kg miere, 3 l apă, 0,5 l suc de zmeură, 1/2 cană de drojdie, scorţişoară. MOD DE PREPARARE: Mierea şi sucul de zmeură se fierb în apă circa două ore. Se amestecă încontinuu şi se îndepărtează spuma periodic. Se stinge focul şi se lasă la răcit la temperatura camerei. Apoi se adaugă drojdia, diluată în apă caldă. Se lasă peste noapte într-un loc călduros. Dimineaţa, se toarnă într-un recipient de sticlă şi se pune într-un loc răcoros. Se lasă la fermentat timp de 25-30 de zile, după care se strecoară şi se depozitează la frigider. Zbitenul din zmeură are proprietăţi anticancerigene şi este benefic în afecţiunile pulmonare şi oculare. Se poate bea şi cald, dar cel mai bun este rece. Se consumă după pofta inimii.

Poate febra să ne facă rău?

Orice s-ar întâmpla, NU trebuie să uităm niciodată că febra poate fi mortală, însă nu când este sub 40°C. Doar când infecţia persistă şi febra trece peste pragul de 40°C, ea devine periculoasă şi este necesar să intervenim cu medicamente pentru a o scădea. ÎNSĂ când aceasta este sub 40°C (cum este în majoritatea cazurilor), ea este un mecanism natural de VINDECARE al organismului.

Totuşi, ce TREBUIE să facem când avem febră?

În primul rând este absolut necesar ca febra să fie atent SUPRAVEGHEATĂ, deoarece când urcă peste 40°C ea reprezintă un pericol pentru sănătate şi este necesar să se intervină cu medicaţie. Până atunci însă avem la îndemână o grămadă de tratamente 100% naturale şi fără efecte secundare, care ne ajută să facem faţă cu brio răcelii. Iată care sunt acestea:

Tratamente naturale împotriva răcelii

Tot ce trebuie să facem este să ajutăm organismul să-şi desfăşoare cât mai bine procesele naturale de autovindecare, adică să creăm condiţiile perfecte pentru ca sistemul imunitar să lucreze eficient. Aşadar principala armă pe care ne vom axa împotriva bolilor este sistemul imunitar.

I. Dieta – sau tratamentul prin alimentaţie

,,Medicamentul să-ţi fie hrană, şi hrana să-ţi fie medicamentul” – spunea Hippocrat, părintele medicinei, acum aproximativ 2500 de ani. Aşadar, la fel ca pentru toate bolile, tratamentul răcelii se porneşte în primul rând de la DIETĂ.

a) Eliminarea zahărului din dietă, cel puţin pe perioada bolii

Principala problemă în ceea ce priveşte carbohidraţii simpli (zahăr, glucoză, fructoză, galactoză, etc. – noi le vom numi generic pe toate ,,zahăr”), este că suprimă drastic activitatea sistemului imunitar:
– Scade cu 50% eficienţa celulelor macrofage – cele responsabile pentru mecanismul de fagocitoză (procesul prin care globulele albe ,,mănâncă” organismele patogene – bacterii, virusuri sau fungi).
– Urcă nivelul de insulină din sânge, iar acest lucru inhibă secreţia hormonului de creştere (GH) – care este strâns legat de buna funcţionare a sistemului imunitar.
– Scade cu 40% capacitatea tuturor leucocitelor de a omorî microbii.
– Hrăneşte organismele dăunătoare din intestin (flora de putrefacţie) şi în acelaşi timp omoară ,,bacteriile bune” (probiotice), lucru care duce la scăderea imunităţii.

Zahărul dăunează şi persoanelor sănătoase, slăbindu-le imunitatea, însă este cu atât mai dăunător persoanelor deja bolnave. Astfel că el nu ar trebui consumat în exces nici de cei sănătoşi, şi cu atât mai puţin de cei bolnavi. Din aceste motive, pe perioada cât suntem bolnavi ar fi să încercăm să reducem consumul de carbohidraţi, însă mai ales cantitatea de carbohidraţi simpli şi cu index glicemic mare (zahăr, glucoză, fructoză, dulciuri, inclusiv mierea de albine), deoarece aceştia se absorb mult prea repede şi dezechilibrează sistemul imunitar.

Totuşi pentru a ne asigura necesarul de carbohidraţi pe perioada bolii putem consuma carbohidraţi complecşi, care se absorb lent şi nu dezechilibrează sistemul imunitar (pâine, legume, cereale, leguminoase, etc.).

Aşadar, pe perioada răcelii vom avea o dietă:

– Fără zahăr, dulciuri, miere, prăjituri sau ciocolată.
– Fără sucuri (mai ales că unele băuturi ,,răcoritoare” conţin 7 linguriţe de zahăr la 250 ml).
– Fără exces de fructe dulci – conţin fructoză, şi de aceea ar fi bine să nu exagerăm cu ele în timpul răcelii. Bineînţeles că cele sărace în fructoză (cum ar fi LĂMÂIA) sunt chiar recomandate.

b) Consumul de alimente bogate în vitamine şi minerale

În lupta cu ,,invadatorii” organismul face o risipă de energie şi nutrienţi, în special de vitamină C. De aceea noi trebuie să optăm pentru o dietă cât mai bogată în vitamine şi minerale.

1) Vitamina C În ceea ce priveşte vitamina C, ea este esenţială deoarece sistemul imunitar are nevoie de o cantitate mare de vitamină C pentru a funcţiona, şi, aşa cum am mai spus, celulele sistemului imunitar (leucocitele) au nevoie de patru ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Din acest motiv vitamina C este esenţială pe parcursul bolilor, iar când spun vitamina C mă refer la cea din ALIMENTE şi nu cea din PASTILE.

Acid ascorbic faţă de vitamina C Suplimentele (pastilele) de vitamină C conţin în general doar acid ascorbic, deşi pe etichetă scrie Vitamina C.
Pe de altă parte, vitamina C provenită din alimente este formată din: Rutină, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P şi Acid Ascorbic.
Aşadar vitamina C din suplimente NU este aceeaşi cu vitamina C din alimente (acest principiu e valabil şi pentru alţi nutrienţi).

(Necesarul zilnic de vitamină C pentru un om sănătos este de 60 mg)

2) Zincul Alături de vitamina C, zincul este esenţial pentru buna funcţionare a sistemului imunitar şi are de asemenea şi proprietăţi antioxidante. Dacă vitamina C este denumită metaforic ,,vitamina imunităţii”, zincul poate fi considerat ,,mineralul imunităţii”.
Zincul joacă un rol important, atât pentru prevenirea infecţiilor la oamenii sănătoşi (prin menţinerea imunităţii puternice), dar este cu atât mai important în timpul febrei, când sistemul imunitar este suprasolicitat.

Totuşi supradoza de zinc, care apare când se administrează doze de peste 150 mg până la 450 mg zinc, poate fi periculoasă pentru sănătate, motiv pentru care este indicat să ne axăm pe sursele naturale de zinc în defavoarea celor artificiale, adică să ne axăm pe ALIMENTE bogate în zinc mai degrabă decât pe suplimente. Mai mult decât atât, sursele naturale de zinc au o biodisponibilitate mai mare decât zincul din suplimente, adică este absorbit mai bine şi organismul se poate folosi mai eficient de el (la fel se întâmplă cu majoritatea nutrienţilor proveniţi din surse naturale, în comparaţie cu cei proveniţi din suplimente). Necesarul zilnic de zinc pentru un om sănătos este de 125 mg.

* Alimente bogate în antioxidanţi

Pe lângă alimente care conţin vitamina C şi zinc, ar fi bine să consumăm alimente bogate în ceilalţi ANTIOXIDANŢI (ex. Vitamina A, Vitamina E, Co. Q10, Luteină, Licopen, Seleniu, Cisteină, Zinc, etc.) – substanţă care apără organismul împotriva radicalilor liberi şi susţin activitatea sistemului imunitar. În ceea ce priveşte asimilarea necesarului de antioxidanţi, cea mai bună alegere o reprezintă salata de legume.
Aşadar alimentaţia pe timp de răceală ar fi bine să conţină zilnic cel puţin o salată de legume (minimum cinci sortimente de legume), fiind o sursă excelentă de antioxidanţi – care ne vor întări sistemul imunitar pe perioada bolii. Deşi antioxidanţii se găsesc şi în fructe, ar fi bine să nu exagerăm cu ele, ci să optăm pentru antioxidanţii din legume, deoarece excesul de fructoză nu este benefic pe timp de boală.

c) Consumul de apă – cel puţin 2 litri pe zi

În timpul luptei cu infecţiile corpul transpiră mult şi pierde multă apă, riscând să se deshidrateze. Pe lângă asta. persoanele care au febră nu mai percep atât de bine senzaţia de sete. De aceea trebuie să consumăm suficientă apă, chiar dacă nu resimţim foarte tare senzaţia de sete.
Atenţie: se consumă minimum 2 litri APĂ, şi nu 2 litri de LICHIDE, deoarece şi băuturile ,,răcoritoare” şi ,,vodca” sunt lichide, însă ele nu ne vor ajuta să ne vindecăm.

d) Folosirea alimentelor şi plantelor cu efecte antimicrobiene

* Usturoiul şi ceapa:
Usturoiul este considerat de către unii specialişti ca fiind ,,regele alimentelor”, din cauza efectelor vindecătoare miraculoase pe care le are.
Substanţa activă numită ALICINĂ (care se găseşte în special în usturoi, dar şi în ceapă) are un efect antibacterian, antiviral, antiparazitar şi antifugic natural, ajutând organismul în lupta cu ,,invadatorii”, fără a avea efecte dăunătoare (cum au antibioticele sau alte medicamente de sinteză). Pe lângă acestea, usturoiul şi ceapa au şi alte efecte benefice printre care: scăderea colesterolului ,,rău” (LDL), scăderea hipertensiunii, subţierea sângelui, şi nu în ultimul rând au efect antioxidant (protejează împotriva radicalilor liberi).
Atenţie: aici vorbim de usturoiul consumat crud şi nu de usturoiul din capsule.

* Propolisul: La fel ca usturoiul este un antibiotic şi antiviral natural. Pe lângă acestea, propolisul întăreşte sistemul imunitar prin stimularea producerii de globule albe. Mai mult decât atât, studiile arată că propolisul are efect antiinflamator, antialergic şi nu în ultimul rând, efect antitumoral (anticancer), provocând moartea celulelor canceroase, fără a le afecta pe cele sănătoase.

* Echinaceea Întăreşte sistemul imunitar prin:
– stimularea fagocitozei (procesul prin care fagocitele ,,mănâncă” organismele străine care au invadat corpul)
– creşterea eficienţei limfocitelor în lupta cu organismele patogene
– creşterea numărului de celule T (sau limfocite T)
– şi nu în ultimul rând, creşte cantitatea de interferon, interleucină, imunoglobină şi alte substanţe, care participă la buna funcţionare a sistemului imunitar.

Alte plante eficiente împotriva răcelii, care se pot administra sub formă de tincturi sau ceaiuri: * Muşeţel
* Muguri de pin
* Cimbru
* Ghimbir
* Şovârf (aka, oregon) etc.

Atenţie: deşi alimentaţia reprezintă componenta principală a vindecării, nu trebuie să ne forţăm să mâncăm decât atunci când simţim nevoia, deoarece organismul este oricum slăbit, iar îndoparea forţată cu mâncare nu face decât să înrăutăţească situaţia.

II. Tratamentul nealimentar

a) Somnul şi odihna

Este esenţial ca pe timpul răcelii să ne odihnim pentru a crea condiţii perfecte organismului în lupta cu organismele invadatoare.
Mai mult decât atât, somnul reprezintă un mecanism natural de autovindecare al organismului.
În timpul somnului celulele stricate sunt înlocuite, iar neuronii afectaţi trec printr-un proces de reparaţie. Mai mult decât atât, un somn odihnitor asigură buna funcţionare a sistemului imunitar.

Pe de altă parte lipsa somnului are efecte devastatoare asupra sistemului imunitar şi respectiv, asupra sănătăţii generale, atât la oamenii sănătoşi , şi cu atât mai mult la cei bolnavi. Este important ca locul unde ne odihnim să fie bine încălzit, astfel încât corpul să nu piardă multă căldură – pentru ca activitatea sistemului imunitar să se desfăşoare cât mai eficient.

b) Expectorarea mucusului

Cu toţii ştim că atunci când suntem bolnavi apare un exces de mucus la nivelul nasului şi gâtului, lucru care nu demonstrează altceva decât că sistemul nostru imunitar funcţionează foarte bine.

De ce se formează un exces de mucus când suntem bolnavi?

Din două motive simple:

1. Pentru a elimina organismele patogene şi germenii ajunşi la nivelul foselor nazale sau la nivelul laringelui. Astfel, prin eliminarea de mucus, corpul practic scapă de diferite organisme patogene şi de alte substanţe străine ajunse la nivelul foselor nazale. Acesta este de asemenea un proces natural de autocurăţire pe care n-ar trebui să-l împiedicăm cu diferite medicamente şi picături.
2. Pentru că atunci când sistemul imunitar se luptă cu organismele invadatoare, creşte secreţia de mucus în întreg organismul, deoarece imunitatea funcţionează mai bine în acest fel. Aşadar creşterea secreţiei de mucus la nivelul nasului este o dovadă că sistemul imunitar este pus pe treabă.
Pe lângă acestea se poate întâmpla să ne curgă nasul când nu suntem bolnavi. Aceasta se întâmplă fie din cauza alergiilor, fie din cauză că anumiţi germeni au intrat în fosele nazale şi e nevoie să fie eliminaţi sau pur şi simplu din cauza frigului, deoarece frigul inhibă activitatea anumitor celule de la nivelul nasului, care are drept urmare eliminarea de mucus până în momentul în care intrăm din nou la căldură.
Este ciudat cum toţi oamenii se enervează şi încearcă să-şi oprească curgerea nasului cu diferite picături, în condiţiile în care acesta este un mecanism natural de curăţare a organismului – pe care nu ar trebui sub nici o formă să-l suprimăm.

Ce trebuie să facem?

Să ne suflăm nasul ori de câte ori este înfundat, pentru a ajuta eliminarea diferitelor bacterii de la nivelul nasului şi să scuipăm mucusul pe care-l expectorăm când tuşim – în niciun caz NU trebuie să-l înghiţim. În acest fel, procesele de detoxifiere de la nivelul nasului şi gâtului se vor desfăşura natural şi armonios.

c) Stabilizarea nivelului de vitamină D din corp

Vitamina D este un stimulent foarte puternic al sistemului imunitar, fiind implicată în producerea a 200 de tipuri de peptide antimicrobiene (componente ale sistemului imunitar care au rolul de a lupta cu infecţiile). E şi motivul pentru care ne îmbolnăvim mai rar vara.

De unde luăm vitamina D?

Avem 2 surse principale:

1. Din expunerea la soare. Vitamina D se formează la nivelul pielii prin expunerea la soare pentru 15-20 de minute, însă încetează îndată ce pielea se înroşeşte (se arde). De aceea este indicată expunerea scurtă la soare (cel puţin a mâinilor şi picioarelor), atunci când avem probleme cu răceala, însă trebuie avut grijă ca nu cumva pielea să se ardă.
2. Dacă este iarnă şi nu avem parte de soare, cea mai bună sursă de vitamina D este PEŞTELE (în special tonul şi somonul, dar şi alte specii). Din acest motiv ar fi indicat să consumăm şi peşte pe perioada când suntem răciţi pentru a stimula activitatea sistemului imunitar.
Atenţie: Suplimentele de vitamină D administrate în exces fac mai mult rău decât bine, motiv pentru care ar fi bine să nu se consume decât dacă ne supraveghem atent nivelul de vitamină D din organism (prin analize) – pentru ca nu cumva să se ajungă la supradoză.

d) OPŢIONAL: ,,Leacurile băbeşti”

Cu toţii ştim că atunci când ne îmbolnăveam la ţară, bunica avea mereu câte un leac miraculos prin care ne vindecam de răceală, fără să fi pus în gură vreun medicament artificial. Chiar dacă multe dintre ele s-au pierdut de-a lungul timpului, încă mai există o mulţime de leacuri populare împotriva răcelii.

Aşadar să recapitulăm:

Pe perioada răcelii…

1. Eliminăm total zaharurile simple din dietă (zahăr, dulciuri, sucuri).
2. Consumăm salate şi alte alimente bogate în vitamine şi minerale (în special vitamină C şi zinc).
3. Consumăm alimente şi plante antibacteriene: usturoi, ceapă, propolis, echinaceea, muşeţel, cimbru etc.
4. Ne asigurăm odihna necesară.
5. Eliminăm acumulările de mucus din nas şi gât.
6. Ne asigurăm necesarul de vitamină D.

Cum ,,prindem” răceala?

Când temperatura corpului trece de 37° (febră), când îţi curge nasul, te simţi ameţit şi fără vlagă şi simţi o durere în gât… atunci ştii că te-a prins răceala.

Toate cele prezentate mai sus sunt doar simptome care îţi indică faptul că ai răcit, însă te-ai întrebat vreodată ce se întâmplă în interiorul organismului când eşti răcit?

Ce se întâmplă în corpul tău când eşti răcit?

Totul începe în momentul în care un organism microscopic (bacterie, virus, fung, etc.) reuşeşte să depăşească bariera sistemului imunitar (fie din cauza frigului, fie din cauză că am intrat în contact cu cineva bolnav) şi reuşeşte să se instaleze în organismul tău – rezultând o infecţie. Drept urmare corpul nostru îşi mobilizează mai tare sistemul imunitar pentru a lupta cu ,,invadatorii”.

Cum se luptă sistemul imunitar?

Când organismele patogene (invadatorii) stimulează activitatea sistemului imunitar, se eliberează o substanţă numită pirogen endogen,care transmite un semnal creierului prin care îi comandă să ridice temperatura la peste 37°C – iar atunci spunem că avem FEBRĂ. Când temperatura este de peste 37°C au loc trei fenomene:

1. Celulele sistemului imunitar (leucocitele) devin mai eficiente – le creşte capacitatea de a neutraliza microbii.

2. Creşte cantitatea de interferon din corp – o categorie de proteine naturale produse de sistemul imunitar, care au acţiune antivirală şi anticanceroasă.

3. Se împiedică dezvoltarea şi înmulţirea bacteriilor şi viruşilor, deoarece majoritatea dintre ele nu pot supravieţui şi nu se pot înmulţi la o temperatură de peste 37°C.

Toate acestea se întâmplă atunci când organismul îşi urcă temperatura la peste 37°C. Aşadar observăm că febra este un mecanism de apărare al sistemului imunitar împotriva invadatorilor.

Pe lângă aceste trei simptome, când avem febră, experimentăm o serie de senzaţii neplăcute, însă şi acelea fac parte din acest mecanism natural de purificare a organismului. Iată în ce fel:

* Apar stări de amorţeală, ameţeală şi lipsă de energie.

În primul rând din cauză că organismul îşi canalizează resursele înspre sistemul imunitar, pentru a-l face cât mai eficient în lupta cu ,,invadatorii”. Din acest motiv apare în corp o lipsă de vitamine minerale şi energie, în special o lipsă a vitaminei C, care este esenţială pentru sistemul imunitar, deoarece o leucocită (globula albă) foloseşte de patru ori mai multă vitamină C decât o celulă normală. Iar în al doilea rând, se poate ca organismul să facă unele minerale indisponibile pe timpul infecţiei, deoarece unele bacterii care ne invadează corpul au nevoie de acele minerale pentru a supravieţui. Aşadar şi din acest motiv se poate experimenta un dezechilibru al nutrienţilor pe timpul infecţiei.

* Pielea devine palidă

Se întâmplă asta deoarece organismul încearcă să piardă cât mai puţină căldură, motiv pentru care reduce circulaţia la nivelul pielii, iar asta va da un aspect palid, însă doar pe timpul îmbolnăvirii, după care pielea îşi va reveni.

* Apare deshidratarea

Din cauză că organismul pierde multă apă prin transpiraţie, motiv pentru care e absolut necesar să bem apă (NU lichide, ci apă). Prin transpiraţie se elimină toxinele din organism, fiind un proces natural de autovindecare.

* Curge nasul şi apare tusea

Asta se întâmplă tot ca urmare a unor procese naturale de autovindecare, deoarece corpul înceară să elimine prin mucus diverse toxine şi bacterii care ne-au invadat corpul. Tot ca autodetoxifiere mai pot apărea diarea sau alte stări asemănătoare.

Aşadar, după cum se poate observa, febra este un mecanism de apărare şi autovindecare al organismului, fără de care corpul nu poate face faţă infecţiilor.În aceste condiţii putem considera că ,,febra este prietena sănătăţii noastre”. Din nefericire însă, majoritatea oamenilor au fost învăţaţi s-o privească exact pe dos, ca fiind un mare inamic al sănătăţii.

Ce greşeli fac oamenii când au febră? Vor s-o scadă!

Cea mai mare greşeală(care, din păcate, vine din ignoranţa medicilor, dar şi din lipsa de informare a pacienţilor) este că încearcă să suprime acest mecanism natural de apărare al organismului. Imediat ce temperatura trece puţin peste 37°C, doctorii au obiceiul să îndoape pacienţii cu medicamente pentru scăzut febra, de obicei paracetamol, iar în unele cazuri, vă vine să credeţi sau nu, se prescriu din start antibiotice.

Ce se întâmplă când suprimi acest mecanism natural?

Se pot întâmpla două lucruri:

1. Corpul încearcă din răsputeri să-şi ţină starea de febră, în ciuda tuturor medicamentelor administrate pentru scăderea febrei, iar până la urmă reuşeşte să omoare ,,invadatorii”. E cazul în care omul ia medicamente şi se enervează că nu-i scade febra, în loc să se bucure că organismul încă are resurse să se lupte cu invadatorii. În acest caz boala se vindecă, însă durează mai mult decât în mod normal – e acea răceală uşoară care nu mai trece o dată. 

2. Organismul nu reuşeşte să câştige lupta cu ,,invadatorii”, iar organismul ajunge să rămână infectat de anumite microorganisme pe care sistemul imunitar nu le va mai ataca. Ar mai fi şi a treia soluţie: moartea – când organismul nu face faţă provocării cu infecţia, iar febra sare la peste 42°C.

Pe lângă aceste efecte nedorite, medicamentele prescrise de doctori au şi ele o serie de efecte dăunătoare asupra organismului, despre care pacienţii sunt mult prea rar informaţi (de obicei nu sunt deloc informaţi). Bineînţeles că în industria farmaceutică există mai multe medicamente împotriva răcelii, care au efecte secundare dăunătoare, însă noi ne vom ocupa doar de cele comune.

Efectele secundare ale medicamentelor

* Paracetamolul (acetoamfinofenul – substanţă activă)

– În primul rând, când vorbim de febră, el nu face decât să prelungească boala suprimând mecanismul natural al febrei. – În al doilea rând, a fost publicat un studiu care a demonstrat faptul că paracetamolul suprimă activitatea anticorpilor în lupta cu organismele patogene, făcând ca boala să dureze mai mult.
– În al treilea rând afectează ficatul, generând insuficienţă hepatică. În SUA se înregistrează în medie 450 de decese pe an din cauza insuficienţei hepatice generate de excesul de paracetamol. Mai mult decât atât, asocierea paracetamolului cu alcoolul, dublează riscul de insuficienţă hepatică.
– Afectează rinichii. Statisticile arată că 15%  din persoanele care fac dializă, au ajuns în această situaţie din cauza efectului pe care paracetamolul şi aspirina l-au avut asupra rinichilor lor.
– Creşte riscul de astm, deoarece scade cantitatea de glutation (GSH) din organism – un antioxidant care se găseşte în ţesutul plămânilor şi care are rolul de a proteja plămânii.
– Creşte riscul de hipertensiune. În urma unui studiu pe 8 ani, realizat pe 80.000 de femei sănătoase (între 31 şi 50 de ani), s-a demonstrat că femeile care au luat medicamente cu conţinut de acetaminofen şi ibuprofen mai mult de 22 de zile pe lună, au avut un risc de hipertensiune de 86% mai mare, decât femeile care nu luau deloc aceste medicamente.

* Ibuprofenul– substanţă activă din unele medicamente împotriva răcelii

– Într-un studiu făcut pe 10 ani, pe 114.000 femei sănătoase (între 22-85 de ani), în vederea identificării factorilor care contribuie la cancerul de sân, din acest lot 2400 de femei au făcut CANCER la sân în această perioadă. În urma investigaţiilor oamenilor de ştiinţă a reieşit că administrarea zilnică de ibuprofen pentru 5 ani a crescut cu 50% riscul de cancer, în comparaţie cu femeile care nu luau. În cadrul aceluiaşi studiu a reieşit că femeile care au consumat aspirină zilnic pentru minim 5 ani, aveau un risc cu 80% mai mare de a dezvolta cancer la sân triplu negativ, decât femeile care nu consumau aspirină regulat. – La fel ca paracetamolul, supradoza de ibuprofen intoxică ficatul, crescând riscul de insuficienţă hepatică şi icter.

* Aspirina

Deşi este mai rar prescrisă împotriva răcelii decât cele de mai sus, oamenii nu ezită să ia aspirină când sunt bolnavi sau când simt orice alt tip de durere. Se pare că oamenii au uitat că atunci când iau aspirină, au de-a face cu un medicament şi nu cu o bomboană. Iată ce ne arată studiile despre aspirină: – Suprimă capacitatea globulelor albe de a distruge microbii.
– Este asociată cu Sindromul Reye, în special la copiii sub 21 de ani.
– Creşte cu 27% riscul de a face ULCER, cel puţin aşa susţine un studiu făcut la Wester Sydney University, făcut pe 187 de pacienţi care consumau între 57 şi 325 de miligrame de aspirină pentru cel puţin o lună.

* Antibioticele

Antibioticele sunt un real PERICOL pentru sănătate, iar inconştienţa cu care sunt consumate de oameni este de-a dreptul uimitoare. Este interesant că nici mulţi medici de familie nu au nicio rezervă în a prescrie antibiotice, chiar şi atunci când NU este cazul. Vă vine să credeţi sau nu, unii medici prescriu antibiotice preventiv, chiar dacă în acel moment nu există infecţie bacteriană puternică în organism care necesită antibiotice, ci e infecţie cu virus. Dacă am ajuns să luăm antibiotice pentru roşu în gât, mai avem puţin şi le luăm direct când suntem sănătoşi, vezi Doamne, pentru a preveni îmbolnăvirea. Totuşi, în cazul în care mai sunt oameni care nu sunt conştienţi de pericolul antibioticelor, urmăriţi câteva din modurile în care afectează ele sănătatea: – Dezechilibrează flora intestinală, deoarece omoară bacteriile benefice (probiotice) din intestin şi încurajează dezvoltarea florei patogene, din care face parte şi ciuperca Candida Albicans. De la acest dezechilibru şi de la infecţia cu Candida, pot apărea o întreagă gamă de afecţiuni: de la intestin iritabil până la CANCER. Mai mult despre acestea găsiţi în articolul despre ,,Candidoza sau sindromul antibioticelor”.
– Distruge sistemul imunitar, ca urmare a dezechilibrării florei intestinale – care este de fapt pilonul de bază al imunităţii.
– Prin administrarea antibioticelor pentru cea mai mică infecţie bacteriană (care nu necesită antibiotice, însă să zicem c-o luăm preventiv ca să nu se agraveze răceala) vom face ca bacteriile să devină rezistente la antibiotice, iar următoarele îmbolnăviri vor fi din ce în ce mai severe şi chiar dacă vom lua atunci antibiotic, el nu va mai avea niciun efect, deoarece bacteriile au dezvoltat rezistenţă.
– Un studiu realizat pe 3 milioane de persoane în 2008 a demonstrat că persoanele care iau antibiotice de 2-5 ori pe an, au un risc cu 27% mai mare de a face cancer, în timp ce persoanele care iau de mai mult de 6 ori pe an antibiotice au un risc cu 37% mai mare de a face cancer, decât persoanele care nu iau antibiotice.
(Dacă ,,cineva” îmi recomandă să mă îndop preventiv cu medicamente când abia am febră de 38°C de la o răceală, ca să nu urce mai tare, îi recomand şi eu lui să ia antibiotice încă de pe acuma – tot aşa preventiv, ca nu cumva să facă febră. Cam ăsta ar fi principiu).

Aşadar, probabil vă întrebaţi ce fac când am febră? După cum am mai spus, febra este un mecanism natural de apărare al organismului care ne ajută să luptăm împotriva invadatorilor. Ea este ,,prietena sănătăţii noastre”şi trebuie să ne folosim de ea cât mai înţelept cu putinţă pentru a ne păstra o stare de sănătate cât mai bună.

………………………………………………………………………………………………………………………………

DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN

Spre reamintire…

Ştiai că organismul tău este colonizat de o mulţime de paraziţi care mănâncă zilnic din tine?

Vrei să accepţi sau nu, realitatea este că toţi avem în noi diferite specii de paraziţi care ne consumă substanţele nutritive şi ne expun unor boli înfiorătoare.

Toţi oamenii au aşa ceva?

DA! Fără excepţie.

Îţi aduc la cunoştinţă că oamenii de pe planetă se împart în 2 categorii:

1. Oameni care se detoxifică (periodic) de paraziţi.

2. Oameni care NU se detoxifică de paraziţi

Aşadar, nici nu se pune problema organismului neinfestat. Suntem cu toţii mult prea expuşi, cu atât mai mult în aceste vremuri cu aer poluat, apă murdară şi mâncare infestată. Partea bună este că dacă ai un stil de viaţă sănătos şi echilibrat, care-ţi asigură un sistem imunitar puternic, corpul tău este capabil să ţină cât de cât sub control majoritatea paraziţilor cu care te infestezi, însă dacă nu ai grijă de sănătate, ai toate şansele ca, mai devreme sau mai târziu, paraziţii să-ţi producă o grămadă de boli.

Legătura dintre Paraziţi şi BOLI

După mai multe experimente, cercetătoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia că multe din bolile cu care se confruntă omenirea în zilele noastre sunt produse de un anumit parazit. Ea a scris şi despre descoperiri revoluţionare în cartea ,,Vindecarea tuturor formelor de cancer” – pe care v-o recomand chiar dacă nu aveţi cancer. Cercetătoarea a descoperit în experimente că:

* organismele TUTUROR pacienţilor bolnavi de cancer erau supraîncărcate cu parazitul ,,Fasciolopsis buskii” (un vierme plat).

* TOŢI pacienţii cu boli de piele erau supra-infestaţi cu viermi cilindrici (oxiuri, limbrici etc).

* TOŢI pacienţii cu acnee rosacee erau puternic infestaţi cu parazitul Leishmania.

* TOŢI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor – Eurytrema.

* TOŢI cei care suferă de migrene au nematodul Strongyloides.

* persoanele cu ASTM au ascarizii în plămâni.

* Multe persoane care fac infarct au viermi în inimă.

* Paraziţii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, în special schizofrenia.

* Persoanele care transpiră excesiv noaptea sunt supra-infestate cu ascarazi.

Şi lista poate continua.

Aşadar, Hulda Clark a tras concluzia că paraziţii reprezintă o componenţă esenţială în producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confruntă în ziua de astăzi.

De ce sunt paraziţii periculoşi?

Paraziţii colonizează de obicei colonul şi intestinul subţire al oamenilor, unde pot produce boala chron sau polipi, însă pot rămâne şi inofensivi dacă gazda are un sistem imunitar puternic şi o floră intestinală echilibrată. Partea proastă începe atunci când paraziţii reuşesc să treacă din intestine în restul organismului şi se instalează în alte organe, încep să apară bolile. Trecerea din intestine în alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, şi doar în condiţiile în care organismul este infestat cu alcool izopropilic. Paraziţii nu pot supravieţui în alte organe în afară de intestin, decât în prezenţa ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).

CUM ajunge alcoolul izopropilic în corul tău?

Foarte simplu, deoarece e o substanţă la care suntem cu toţii expuşi în aceste vremuri. El se găseşte în: majoritatea şampoanelor (şi pătrunde prin piele în corp), în sucurile din comerţ, în produsele cosmetice, în apa de gură, în fixativul pentru păr, în toate produsele pentru bărbierit, în cafeaua decofeinizată, în cerealele prelucrate, în diferite medicamente şi lista poate continua. Mai mult decât atât, specia comună de bacterii clostridium produce alcool izopropilic în intestinul tău.

Ideea e că suntem atât de expuşi încât chiar NU avem cum să ne ferim. Asta e realitatea, oricât de înfiorător ar suna. Însă vestea bună este că Dumnezeu ne-a lăsat în natură exact leacurile de care avem nevoie, pentru a ne curăţa periodic organismul de paraziţi.

Programul 100% natural de eliminare a paraziţilor. Are la bază 3 PLANTE:

– PELINUL (capsule sau ceai) – Wormwood (from the Artemisia shrub – artemisia absinthum)

– CUIŞOARELE (recomand cuişoare întregi, în locul capsulelor) – Common Cloves (from the clove – eugenia caryophyllata)

– COAJĂ NUC NEGRU – Tinctură – Black Walnut Hulls (from the black walnut tree – juglans nigra)

Aceste trei ingrediente, luate împreună, au potenţialul să omoare majotitatea speciilor de paraziţi care-ţi colonizează corpul. Mai mult, este 100% NATURAL, iar ingredientele le poţi găsi la orice magazin naturist (mai puţin tinctura de nuc negru, care se găseşte mai rar în magazine, însă se găseşte lejer pe internet).

Black Walnut Hulls (from the black walnut tree – junglas nigra) was used by the Indians of America as an anti-parasite, anti-bacterial, anti-viral and anti-fungal remedy: Its active ingredients are juglone, tannin and iodin

Wormwood (from the Artemisia shrub – artemisia absinthum). Its known for its vermicidal propertis and helps those with a weak and ubder-active digestion. It increases the acidity of the stomach and the production of bile. It reduced bloatines.

Common Cloves (from the clove tree – eugenia caryophyllata) has anti-parasitical, anti-fugal, antiviral and anti-inflammatory properties. It also removes pains.

Durează trei săptămâni, după următorul program:

* După cum vezi, tratamentul are 2 FAZE:

1. Faza de început (deparazitarea) – în care se face tratament intensiv pentru a elimina paraziţii şi ouăle acumulate.

2. Faza de menţinere – în care se ia o dată pe săptămână tratamentul, pentru a preveni o nouă supra-infestare – pe care ar fi bine să-l ţineţi regulat, toată viaţa. Adică: o dată în fiecare săptămână vei lua 2 linguriţe de tinctură de nuc negru, 7 capsule de pelin şi 7 capsule de cuişoare (aproximativ 3 linguriţe de cuişoare întregi). Simplu, nu?

Respectând aceste principii vei ajuta ENORM corpul în lupta cu paraziţii, la care suntem cu toţii expuşi în fiecare zi.

ALTE REMEDII CARE AJUTĂ ÎN LUPTA CU PARAZIŢII:

1. Usturoiul

Deşi este cunoscut pentru calităţile anti-parazitare, anti-fungice, anti-bacteriene şi de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult mai departe de atât. Eu, de exemplu, în ultimii 2 ani n-am luat niciun medicament alopat, indiferent că am avut febră 39-40. De fiecare dată când răcesc îmi fac un suc de lămâie şi mănânc căţei de USTUROI. În aceşti 2 ani n-am fost răcit niciodată mai mult de 3 zile, iar tratamentul nu a dat niciodată greş.

2. Argila

Un alt supliment MIRACULOS. Şi nu exagerez deloc. E unul din cele mai bune remedii pentru paraziţi, însă are multe alte beneficii. Curăţă întreg organismul de toxine şi metale grele, purifică sângele, detoxifică ficatul, detoxifică intestinele, echilibrează glandele endocrine, ajută flora intestinală, are efect anti-depresiv şi anti-stres, repară leziunile din întreg tubul digestiv (de la gingivită, roşu în gât, gastrită, intestin iritabil, până la hemoroizi), şi foarte multe alte beneficii.

ADMINISTRARE: Deşi se găseşte şi sub formă de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule – care se lasă într-o cană cu apă de seara până dimineaţa. Dimineaţă se amestecă şi se bea apa argiloasă tulbure. Nu uita că Dumnezeu ne-a făcut din ţărână.

3. Nuca de cocos

Se cunosc beneficiile antiparazitare, antibacteriene şi în special antifungice ale uleiului de cocos. Se poate consuma ulei de cocos natural, însă eu recomand nuca de cocos întreagă pentru rezultate mai bune. Ţin minte că am citit pe un forum despre un băiat relativ sănătos, care a decis să facă o cură de 2 săptămâni cu ulei de cocos, deoarece auzise că este sănătos. În timpul celor 2 săptămâni i s-a întâmplat de 2 ori să defecheze un pumn de viermi. (Groazic, aşa-i?)

4. Seminţe CRUDE de dovleac

Aproximativ 50 de seminţe de dovleac dimineaţa pe stomacul gol, era cura împotriva paraziţilor recomandată de regretatul Valeriu Popa. Acest remediu are capacitatea să omoare cele mai comune specii de paraziţi.

5. Fibre vegetale

Este esenţial să elimini regulat materiile fecale. Constipaţia (=neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea şi înmulţirea paraziţilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru dezvoltare. Mai mult despre fibre am scris în articolul despre Detoxifierea Colonului 100% Natural.

6. Probioticele şi Prebioticele

Flora intestinală este bariera dintre paraziţii, bacteriile dăunătoare şi viruşii din intestin şi restul organismului. O floră intestinală echilibrată şi sănătoasă va lăsa doar nutrienţii necesari să treacă în organism, blocând orice alceva. Pentru a menţine această floră sănătoasă este esenţial să consumăm regulat probiotice şi prebiotice.

* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se găsesc în produsele fermentate, în special IAURTUL şi CHEFIRUL. Atenţie! Iaurtul făcut de casă bate la orice oră d.p.d.v. calitativ, orice iaurt din comerţ. Aşadar, mai bine cumpără lapte proaspăt de la ţărani şi pune-l la prins, decât să dai banii pe cele din comerţ, făcut exclusiv pentru a produce cât mai mulţi bani, şi atât.

* Prebioticele sunt alimentele care hrănesc bacteriile benefice din flora intestinală: cicoarea, napul, ceapa crudă, usturoiul crud, sparanghelul, tărâţele de grâu, fasolea şi mazărea, spanacul şi legumele cu frunze verzi, banana, ovăzul etc. După cum vezi prebioticele se găsesc într-o gamă largă de alimente, aşa că ai de unde alege.

7. Vitamina C

Vitamina C joacă un rol esenţial în funcţionarea optimă a organismului, cu atât mai mult în eliminarea eficientă a paraziţilor. ATENŢIE! Vitamina C de calitate NU se găseşte în capsule, ci în grădină! Vitamina C este un micronutrient format din : Rutină, Bioflavonoide, Factorul K, Factoru J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen, Acid ascorbic. Suplimentele din farmacii cu Vitamina C conţin doar acid ascorbic, în timp ce Vitamina C din natură are TOATE componentele. Ştiai că ardeiul verde conţine cel puţin triplu vitamina C faţă de citrice?

– Măceşele: 1500-2000 mg. Vit. C/100g

– Ardeiul verde: 1600-1800 mg. Vit. C/100g

– Cătina: 670 mg. Vit. C/100g

– Pătrunjelul: 150 mg. Vit. C/100g

– Kiwi: 120-180 mg. Vit. C/100g

-Coacăzele: 55-215 mg. Vit. C/100g

– Portocala: 53 mg. Vit. C/100g

Ideea e că există destule surse de vitamina C în natură! Nu e nevoie să optezi pentru capsule.

8. Altele

Eu le-am prezentat mai sus pe cele mai comune şi mai accesibile, însă asta nu înseamnă că sunt singurele. Mai au proprietăţi antiparazitare:

– Argintul Coloidal

– Sâmburii de grapefruit şi de lămâie

– Aloe vera

– Propolisul

– Pau d’Arco

– MMS (Minerale Miracle Solution)

– Iodul (sub formă de iodură de potasiu sau Solutie lugol)

Şi lista poate continua.

Rotirea alimentelor

Ca orice organism viu, paraziţii au capacitatea de a se adapta în timp şi de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit să-i omoare. De aceea, nu vei avea rezultate consumând doar usturoi în fiecare zi sau doar seminţe de dovleac în fiecare zi. Cea mai înţeleaptă alegere este ROTIREA ALIMENTELOR. Adică o săptămână consumi multă nucă de cocos, în următoarea seminţe de dovleac, apoi treci la argilă şi aşa mai departe. Astfel nu numai că paraziţii nu pot dezvolta rezistenţă, dar vei fi capabil să omori o gamă mult mai largă de specii, deoarece nu toate speciile mor de la acelaşi aliment.

Punctul de plecare, sunt cele 3 componente (nucul negru, pelinul şi cuişoarele), o combinaţie care omoară majoritatea speciilor de paraziţi, în mai puţin de 3 săptămâni.

DE REŢINUT:

Este important să luăm partea bună din toate.

Un om informat valorează cât doi!

Un om informat este protejat!