Homeopatia astrologică

“Dumnezeu a făcut să crească o plantă pentru fiecare boală – cu excepţia prostiei”, spune un proverb german şi, dacă ne uităm la avântul pe care l-au luat în ultima vreme homeopatia, medicina naturistă, medicina alternativă în general, vechiul proverb devine din ce în ce mai de actualitate. În S.U.A. anilor ’90, circa o treime dintre pacienţii cu program de asigurare medicală (health care) dezertaseră, optând definitiv pentru metodele de tratament alternative. Principalul motiv invocat de ei a fost că metodele alternative sunt mult mai puţin agresive, pe de o parte, şi că procesul vindecării nu se mărgineşte la repararea corpului fizic, ci se extinde şi asupra stării psihice a bolnavului.

Astrologia cuprinde, la rândul ei, date cunoscute din vechime, cu privire la alimente, plante, minerale benefice nativilor născuţi sub VIBRAŢIILE specifice ale unei planete. Cunoscându-le mai bine, ne vom putea convinge singuri de efectele acestora. Însuşi Hipocrate, părintele medicinii, afirma în scrierile sale:”Nuquam bonus medicus nisi astrologus” – nu poţi fi un medic bun fără a fi astrolog.

BERBEC

Marcaţi de influenţa planetei Marte, Berbecii sunt firile cele mai dinamice ale cercului zodiacal. Marte guvernează capul şi faţa (cu excepţia nasului), precum şi cele două emisfere cerebrale. Planeta este asociată cu fierul, aşa încât guvernarea sa se extinde şi asupra sângelui (în compoziţia căruia fierul joacă, după cum bine ştim, un rol esenţial).

Mai întotdeauna, “marţienii” au o cicatrice în zona capului, semn al firii lor aventuroase şi a plăcerii de-a sfida pericolele de orice fel, care îi face să se aleagă în copilărie cu semne de bună purtare – bineînţeles în zona corpului guvernată de planeta lor, capul. Berbecii au nevoie de mult exerciţiu fizic pentru a se menţine în formă, dar şi pentru a preveni prefacerea energiei lor fizice debordante în energie nervoasă. De aceea sunt atât de buni sportivi, excelând în sporturile care necesită un mare consum fizic şi curaj.

Regimul alimentar al Berbecilor trebuie să cuprindă ceapă şi praz, care au un dublu efect benefic: contribuie la fluidizarea sângelui şi au un efect uşor sedativ. Le place la nebunie mâncarea condimentată, care ingerată în cantităţi rezonabile le face bine, dar, din păcate, nativii acestei zodii au tendinţa de-a face exces de ardei iute, boia şi muştar, care în cantităţi modice au chiar efect curativ.

Când se îmbolnăvesc, Berbecii o fac lată – mai întotdeauna bolile apar sub formă acută, dar nu durează mult timp deoarece vitalitatea marţiană le permite o recuperare la fel de rapidă, pe cât de bruscă este îmbolnăvirea. În aceste cazuri, ceaiul sau siropul de păducel vor face minuni pentru restabilirea cât mai rapidă şi mai completă a stării de sănătate. Berea este pentru Berbeci mai mult un aliment decât o băutură, deoarece hameiul pe care-l conţine îi fortifică.

Vitaminele care îi ajută pe Berbeci să-şi menţină forma maximă sunt Pp şi B12, iar remediile homeopatice adesea prescrise pentru această zodie sunt Arnica, Blonoidum şi Nux vornica.

TAUR

Calmi, robuşti, maeştri ai savurării plăcerilor vieţii, Taurii stau sub semnul planetei Venus, întruchipând fertilitatea. Venus conferă un temperament sangvin, dar acesta este întrucâtva îngreunat de elementul pământ de care aparţine zodia, aşa încât rezultă un temperament aproape placid, marcat de izbucniri colerice. În corpul uman, zodia Taurului guvernează gâtul, amigdalele, laringele şi faringele, gura, limba, maxilarul inferior, glanda tiroidă, vertebrele cervicale, o parte a nervului optic şi împreună cu Pluto, organele genitale interne la femei, jugulara şi carotida.

Gustând peste măsură din plăcerile vieţii, Taurii se îmbolnăvesc cel mai adesea de stomac (efectele supraalimentaţiei), amigdalită pultacee, laringită, difterie, dar şi boli genitale. Femeile sunt deosebit de fecunde. Alimentele care sunt în rezonanţă cu organismul Taurului sunt sparanghelul, anghinarea, cerealele şi fasolea de orice fel. Fructele cele mai recomandabile sunt toate sortimentele de struguri, merele, perele şi fructele de pădure. Majoritatea condimentelor Taurului le fac bine (sâc!). Plantele cu efect terapeutic pentru Tauri sunt menta, izma creaţă, cuişoarele (căţiva stropi de ulei de cuişoare adăugaţi apei de baie îi remontează numaidecât) şi măcrişul.

Ca orice semn de pământ, Taurul se reface în contact nemijlocit cu natura, şi mersul cu picioarele goale îl ajută să-şi echilibreze energia, la fel grădinăritul şi robotitul prin casă. Tendinţa de îngrăşare trebuie ţinută în frâu încă din copilărie, pentru că nativii din Taur sunt adevăraţi gurmanzi, înzestraţi cu un apetit rabelaisianRemediile homeopatice cele mai eficiente sunt cele corespunzătoare vibraţiei planetei Venus: Cuprum, Thuya Apis şi Pulsatilla, dar şi Antimonium crudum care se află în rezonanţă cu vibraţiile lunare. Vitamina recomandată acestor venusieni este vitamina E.

GEMENI

Agili, rapizi şi îndemânatici, cu reflexe deosebit de bune – în mod special cele ce presupun fineţe în execuţie – Gemenii nu sunt însă caracterizaţi îndeobşte de forţa fizică. Musculatura este longilină şi are tonus. Planeta guvernatoare, Mercur, le conferă un temperament nervos, dinamic şi o mare disponibilitate în comunicare. În plus, mobilii mercurieni păstrează cel mai adesea un aer tineresc până la o vârstă înaintată. Gemenii sunt consideraţi guvernatorii căilor respiratorii superioare (traheea şi bronhiile), ai plămânilor, ai umerilor, sternului, mâinilor (de unde şi o mare dexteritate manuală). Dintre glande, timusul cade sub incidenţa Gemenilor, iar în cadrul sistemului circulator Gemenilor le revin circulaţia vaselor capilare şi artera pulmonară. O parte a nervilor optici este, de asemenea, asociată cu această zodie.

Bolile cel mai frecvent întâlnite la Gemeni sunt stările de anxietate, tendinţele de surmenaj, frecventele răniri ale umerilor şi mâinilor, nevralgiile intercostale, afecţiunile acute sau cronice ale plămânilor sau bronhiilor (ca astma şi pleurezia) şi afecţiunile sistemului nervos periferic. Mâncărurile care le priesc Gemenilor sunt cele care conţin mazăre, fasole cu bobul lat, morcovi, nuci, dar mai ales migdale nepreparate – care joacă un rol important în combaterea stărilor de anxietate -, alune şi arahide. Plantele care au un efect benefic asupra acestui semn mutabil de aer sunt lavanda şi lăcrimioarele (în aromoterapie), feriga, origanul (popular: sovary), seminţele de anason şi cele de chimen (sub formă de ceaiuri, uleiuri sau tincturi.

Remediile homeopatice în consonanţă cu specificul zodiei sunt Mercurius, Argentum nitric, iar sarea biochimică este Kali muriatric, folosită mult în homeopatie. După unii autori acestora li s-ar adăuga Arsenicum şi Kali phosphoricum. Vitaminele indicate Gemenilor sunt vitamina B1 şi vitamina F.

RAC

Pentru a-şi menţine în formă sensibilul sistem organic de lunarieni, Racii au nevoie să fie duşi la înot încă de mici, ceea ce le fortifică nu doar corpul, ci îi echilibrează şi emoţional, şi ar trebui să-şi petreacă mult timp pe… ringul de dans. Asta pentru că mişcările ritmice susţinute au un efect fortifiant deosebit asupra structurii corpului lor, unde trebuie avută o deosebită grijă de sistemul circular şi cel limfatic. Temperamentul racului este limfo-sangvinic.

Racului îi corespund în corpul uman stomacul, duodenul şi partea inferioară a esofagului, sânii, ochiul stâng precum şi vârful plămânilor. Multe dintre problemele de sănătate ale Racilor sunt în legătură cu retenţia de lichide în organism, care poate duce la intoxicaţii şi afecţiuni misterioase, de natură psihosomatică şi nu funcţională. Disfuncţiile digestive se fac simţite periodic, sub forma dispepsiilor organice sau funcţionale, care apar încă din copilărie şi duc adesea la anemie. Aceleaşi probleme digestive duc la pierderi de săruri minerale şi vitamine din corp, la bătrâneţe apare frecvent inconvenienţa urinară.

Alimentele cu un efect tonifiant şi regenerator asupra organismului Racilor sunt varza albă şi roşie, napii, peştele, lactatele (dar nu cele prea bogate în colesterol). Un aport suficient din alimentele menţionate reuşeşte să menţină, în general, în echilibru acest organism delicat. Plantele cu un efect bun în aromoterapie sunt trandafirii albi, nuferii şi crinii. Tarhonul ajută la refacerea stocului de săruri minerale, la fel Verbina, iarba-surzilor şi ochii-şoarecelui sunt recomandate mai ales sub formă de tinctură. Remediile homeopatice cuprind Selenium, Argentum, Silicea, Antimonium crudum şi Kali carbonicum. Periodic, Racii au nevoie de un aport de vitamină B12.

LEU

Puternica vitalitate pe care le-o conferă Leilor astrul zilei se manifestă în lume sub forma unui temperament belicos şi nervos. Leii nu sunt însă foarte pricepuţi în a-şi doza efortul şi acest lucru se răzbună, mai curând sau mai târziu, asupra sănătăţii lor. De multe ori, orgoliul îi împiedică pe Lei să-şi mărturisească suferinţele fizice. Pe de altă parte, le cam stă în fire să se neglijeze.

Primul lucru de care trebuie să se ocupe un Leu care doreşte să-şi menţină sănătatea este dozarea efortului, altfel vitalitatea sa se va risipi curând şi bolile de inimă nu vor întârzia să apară. Leii care-şi asumă prea multe responsabilităţi vor avea de suferit cu coloana vertebrală (în mod special vertebrele dorsale). Ochiul drept este, de asemenea, un punct slab pe harta sănătăţii Leilor, iar cei care se consumă prea mult nervos şi nu-şi găsesc o formă de expresie creativă pot avea de suferit îngrozitoarele dureri ale nevralgiei de trigemen. Circulaţia arterială poate claca la nivelul cordului sau/şi al ochilor. Seara, vitalitatea şi rezistenţa nervoasă a Leilor scade brusc. Leilor li se recomandă să facă duş, şi nu baie, pentru că baia le scade nivelul energetic.

Leilor nu le stă bine să fie vegetarieni, carnea le fortifică organismul, la fel ca mierea şi orezul, care trebuie să facă parte constant din alimentaţia lor, la fel ca spanacul, urzicile şi lintea, care conţin mult fier.

Plantele în afinitate cu vibraţiile solare sunt: floarea-soarelui (evident), gălbenelele şi rostopasca – unul dintre remediile-minune pentru afecţiuni specifice zodiei. Ierburile aromatice precum şofranul, rozmarinul, menta, dafinul şu RUTA – http://fr.wikipedia.org/wiki/Rue_officinale

http://en.wikipedia.org/wiki/Ruta_gravelones%28 (cunoscută şi sub numele de varnant), adăugate în mâncăruri, au, de asemenea, un efect terapeutic asupra organismului leonin. Remediile homeopatice de bază sunt Aurum, Natrium muriarticum, Phosphorus şi Ignatia. Leii nu trebuie să uite să-şi refacă energia luând vitaminele A, D şi H2.

FECIOARA

Cea de-a doua zodie guvernată de Mercur are o preocupare înnăscută pentru sănătate, apreciind mult remediile naturiste şi regimul vegetarian. Pentru această zodie de pământ, remediul natural cel mai eficient este… aerul, de aceea plimbările lungi în aer liber (şi pe cât posibil nepoluat) au un efect imediat de calmare asupra temperamentului nervos al Fercioarelor, şi asta ajută la menţinerea sănătăţii într-o măsură mult mai mare decât şi-ar putea imagina. Mersul cu bicicleta (dar nu pe străzile unui oraş aglomerat), de preferinţă în mijlocul naturii, este, de asemenea, recomandat.

Fecioarele guvernează circulaţia sangvină şi limfatică a abdomenului, intestinele, pancreasul (parţial) şi nervul motor extern. Temperamentul nervos al acestor mercurieni îi predispune la stări de îngrijorare nevrotice, care pot genera dureri surde, dar persistente de cap, ce pot fi înlăturate, însă, neaşteptat de uşor printr-o alimentaţie adecvată şi prin plimbările mai sus menţionate sau prin exerciţii de yoga (în special exerciţiile de relaxare). Problemele lor serioase de sănătate sunt însă legate de tractul digestiv: probleme de asimilare intestinale, dureri abdominale (provocate de “nervi” care se duc direct la stomac), perturbări ale tranzitului intestinal (sunt adesea constipaţi), exces de fermentare. Alte pericole care pândesc Fecioarele sunt diabetul insipid, apendicita, pancreatita şi peritonita. Femeile sunt destul de des sterile. Sistemul nervos al Fecioarelor este sensibil la stres şi la stările prelungite de îngrijorare care contribuie la subminarea sănătăţii lor.

Fecioarelor le face foarte bine să consume cartofi, gulii, ţelină şi alimentele menţionate la zodia Gemenilor (pentru că au acelaşi guvernator – planeta Mercur). Plantele aromatice şi medicinale sunt, de asemenea, identice, la fel remediile homeopatice, comune celor două zodii mercuriene.

Muşcata roşie

Ne-am obişnuit să o vedem la fereastră, între perdele, roşie ca focul şi ca speranţa. O floare care alungă tristeţea şi ne umple de optimism. Nu e doar o simplă impresie, pe lângă frumuseţea ei plină de farmec şi energie, muşcata este şi o fenomenală (aţi citit bine) plantă-medicament.

Ce spune astrologia

În astrologie, muşcatele cu flori rubinii aparţin zodiei Berbecului şi servesc la aplanarea stărilor de conflict, potolesc persoanele predispuse la certuri, permanent ţâfnoase şi iritate. Roşul de purpură al muşcatelor îi ajută pe oameni să perceapă viaţa mai relaxat, îmbunătăţeşte starea sufletului. De fapt, astrologii au presimţit ceea ce a fost dovedit şi de cercetările ştiinţifice contemporane, şi anume: faptul că planta are multiple efecte terapeutice. Muşcatele îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele, opresc hemoragiile. În medicina populară, frunzele şi florile se folosesc în cazuri de diaree, dizenterie, reumatism, gută, astm bronşic, abcese, cangrene ale plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate cu apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi timp de câteva zile până se desprind.

O rivală a usturoiului

În medicina populară, muşcata, atât cea sălbatică, din natură, cât şi cea cultivată în ghiveci, se foloseşte încă din secolul XVI. Dintr-o varietate foarte largă de muscate, cel mai mare efect terapeutic îl are muşcata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic şi conţin cea mai mare cantitate de fitocide. Savanţii au constatat că în lupta cu bacteriile, muşcata depăşeşte puterea usturoiului şi a cepei. Pentru prepararea reţetelor medicale, se folosesc nu numai frunzele şi florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite (goale). Rădăcinile se spală şi se folosesc imediat sau se usucă şi se păstrează în pungi de hârtie. Rădăcinile plantei sunt bogate în glucide, amidon, flavonoizi, saponine, substanţe tanante, iar în frunze sunt depozitate acid ascorbic (vitamina C), carotină, ulei eteric, glucoză, alcaloizi, microelemente.

Preparate din muşcată

Ulei de muşcată

Uleiul esenţial de muşcată se vinde în farmacii, dar puteţi să-l preparaţi şi acasă, folosind unul din procedeele următoare:

1. Într-un borcan transparent, de 750 ml, se pune un pahar de terci din frunze şi florile tocate de muşcată, se toarnă deasupra 125 ml de alcool dublu rafinat, se închide etanş şi se ţine în bătaia soarelui puternic, timp de două săptămâni. Se deschide borcanul, se umple cu uleiul nerafinat (de porumb, de măsline, de floarea-soarelui), se închide iar ermetic şi se mai ţine la soare încă două săptămâni. Se strecoară şi se stoarce bine. Plantele macerate se păstrează la congelator pentru comprese, iar lichidul, în sticluţe de culoare închisă, în frigider.

2. Frunzele tinere, de pe vârful crenguţelor, se rup primăvara, înainte de înflorire, de pe o plantă cu vârsta mai mare de un an. Două pahare de frunze se toacă mărunt, se amestecă cu zece linguri de ulei nerafinat, încălzit la 40-45 grade, şi se macerează timp de două săptămâni, într-un borcănel de culoare închisă, în loc răcoros. După filtrare, frunzele se storc bine (eu folosesc în cazuri similare un ciorap de nailon, deoarece este mult mai rezistent decât tifonul) şi uleiul se păstrează timp de trei luni la frigider, în sticluţe de culoare închisă sau învelite în hârtie neagră.

Mod de administrare:

* Profilactic. Cu 15 minute înainte de masă, se ia în gură o linguriţă de ulei şi se suge precum o caramea. Se face o cură de şapte zile, în fiecare primăvară. Nu se recomandă asocierea tratamentului cu consumul de alcool. Uleiul de muşcată se administrează numai în cure scurte.

* Aromoterapie – câteva picături de ulei se amestecă cu sare fină sau se toarnă pe un şerveţel şi se păstrează într-un flaconaş închis etanş. Se folosesc pentru diminuarea epuizării psihice, în cazuri de insomnie, astenie, ateroscleroza vaselor sanguine din creier, hipertensiune, distonie vasculară, nevroză, imunitate scăzută. Uleiul se adaugă în creme pentru masaj, în apa pentru baie.

* Cură de slăbire. Pentru micşorarea apetitului, în loc de medicamente scumpe, puteţi folosi aroma de muşcată, care se inhalează înainte de masă.

Important: Înainte de folosirea uleiului, faceţi un test pentru hipersensibilitate sau alergie: se aplică o picătură de ulei pe încheietura mâinii cu 12 ore înainte. Nu se foloseşte aromoterapia în cazuri de atac de cord, astm bronşic, epilepsie (dacă mirosul nu-i place bolnavului).

Unguent de muşcată

Se mixează frunze verzi de muşcată în robotul de bucătărie sau în maşina de tocat carne. Separat, se topeşte osânză sau untură de gâscă. La fiecare 3 linguri de grăsime, se adaugă 3 linguri din terciul cu suc din frunze. Amestecul se păstrează la frigider, cel mult o săptămână, şi se foloseşte în cazuri de dureri în articulaţii şi de ulcer varicos.

Tratamente interne cu muşcată

* Afecţiunile sistemului respirator: faringita, laringita. Preparatele din muşcată s-au dovedit eficiente şi în afecţiunile căilor respiratorii. Se fac spălături nazalo-faringiene cu infuzie din flori sau frunze proaspete de muşcată. O lingură cu vârf de plantă tocată se infuzează 8 ore, în 250 ml de apă fierbinte. Cu 100 ml de infuzie se fac spălături, iar în cei 150 de ml rămaşi se adaugă 5 picături de lugol şi se face gargară. În acelaşi timp, degetele mari de la picioare se înfăşoară cu 2-3 straturi de frunze verzi şi se leagă cu faşă de tifon, înainte de culcare. Conform hărţilor de reflexoterapie, pe degetele mari de la picioare sunt reprezentate organele localizate în zona capului.

* Bronşita şi pleurita – Se foloseşte tinctura din frunze de muşcată tocate mărunt. Într-un borcănel de 300 ml se pun 1/3 frunze şi se toarnă peste ele ţuică, până la marginea borcanului. Conţinutul borcanului se mută apoi în sticlă de culoare închisă, cu filet, se infuzează în frigider timp de 3 săptămâni. Se bea tinctura strecurată câte o lingură, cu 150 ml de ceai de mentă, de 3 ori pe zi. Cu aceeaşi tinctură se fac frecţii în zona plămânilor, pe piept şi pe spate, înainte de culcare. Pentru frecţii, mai ales pentru copii, puteţi să preparaţi tinctura cu oţet kombucha sau oţet de mere, în loc de ţuică.

* Hipertiroidie (guşă). Un pahar de frunze tocate se mută într-un borcan de sticlă, se toarnă 500 ml de ţuică şi se lasă la macerat timp de 30 de zile, cu vasul închis etanş, agitând periodic. Se bea câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Pentru o cură de tratament, este nevoie de două doze (un litru de tinctură).

* După chimioterapie sau citostatice. Pentru eliminarea toxinelor care apar în organism după procedurile de chimioterapie, se prepară ceai din 3 frunze rotunde de muşcată, infuzate în 250 ml de apă fierbinte. Se lasă până la răcirea apei. Ceaiul se bea în timpul zilei, câte o înghiţitură la fiecare oră (în nici un caz nu se bea tot paharul odată!).

* Afecţiuni stomacale, diaree. La ţară, bătrânii rezolvau problema simplu: preparau infuzie din 8-10 frunze de muşcată şi 250 ml apă fierbinte, care se lasă să se răcească. Ceaiul se bea de 3 ori pe zi, câte 1/3 de pahar, înainte de masă, şi ultima dată seara, înainte de culcare.

Mai ales la diabetici, se întâmplă uneori ca diareea să apară fără nicio legătură cu intoxicaţiile alimentare. Atunci se prepară o tinctură din 3 linguri cu vârf de terci de frunze şi flori, amestecate cu 100 ml de alcool dublu rafinat. Se lasă la macerat timp de 3 zile, la întuneric. Se bea câte 20 de picături, cu o lingură de apă. Cei care vor să evite alcoolul prepară o infuzie din 2 linguriţe de terci din frunze şi flori, amestecate cu un pahar de apă fiartă şi răcită, care se lasă peste noapte, se strecoară şi se bea a doua zi, împărţită în 5-6 doze. Se ameliorează nu numai starea aparatului digestiv, dar şi funcţia pancreasului, a inimii, se restabileşte nivelul de glicogen în ficat, se reglează tensiunea arterială.

* Pietrele şi procesele inflamatorii la rinichi. În popor, muşcata se considera din moşi-strămoşi un diluant bun pentru depunerile de pietre la rinichi. Balsamul vindecător se prepară din 20 ml suc proaspăt stors din frunze şi flori, 50 g de miere de albine, 20 ml tinctură de propolis şi 100 ml vin roşu tare sau 65 ml coniac. Amestecul se infuzează 14 zile în frigider şi se păstrează la rece, nu mai mult de 3 luni. Balsamul se bea câte o lingură, de 2 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 2 săptămâni.

Pentru obţinerea sucului: 50 g de frunze verzi se ţin timp de 2 ore în 200 ml de apă, la temperatura camerei, apoi se scutură bine şi se trec prin storcător sau maşina de tocat. Se stoarce sucul prin pânză topită sau un ciorap de damă sintetic.

Tratamente externe cu frunze proaspete de muşcată

* Acnee. Străbunicile noastre foloseau sucul proaspăt de muşcată pentru curăţarea pielii de coşuri şi acnee. Se toacă mărunt 5-6 frunze, apoi se strivesc cu o lingură de lemn. Terciul obţinut se aplică pe locurile cu probleme şi se lasă timp de 15 minute.

* Otita. 1. Reţeta este recomandată pentru copii mici, dar şi pentru adulţi. Se folosesc plantele cu frunzele palmate (nu rotunde). Se spală cu apă fiartă călduţă, se usucă puţin, se stoarce sucul (se poate şi manual). Urechea se curăţă bine cu vată, apoi se pune câte o picătură de suc. Procedeul se repetă până la oprirea scurgerilor. Nu se permite umezirea urechilor bolnave cu apă, pe toată durata tratamentului.

2. Frunzuliţele proaspete se strivesc între degete şi se introduc, înainte de culcare, în urechi. Dimineaţa, se aruncă. Ca să intre şi să iasă uşor din urechi, se învelesc în faşă de tifon. O altă variantă: o frunză se rulează şi se introduce în ureche.

3. Vracii din Rusia folosesc de 200 de ani o reţetă mai complexă. Se prepară un aluat din 10-12 frunze pisate bine, 2 linguri de alcool de camfor, 2-3 linguri de făină de secară sau de ovăz (în caz extrem se foloseşte pâine înmuiată puţin). Se picură 2 picături de suc de muşcată în ureche, apoi se modelează din aluat un capac care se aplică peste ureche. Deasupra se pune hârtie de pergament. Se pansează în diagonală, cu o faşă, peste cap, înainte de culcare. Este nevoie de 3-4 proceduri.

* Nevralgie de trigemen, dureri lombare acute. Frunzele de muşcată strivite între degete se întind pe un prosopel de in şi se aplică pe locul bolnav. Deasupra se leagă un batic de lână. La fiecare 30 de minute, frunzele se schimbă. Procedeul se repetă de 3-4 ori. Peste 2 ore, durerile se diminuează, în caz contrar, se mai pun câteva comprese.

* Afecţiuni pulmonare. Se frământă un aluat din 6 linguri de frunze tocate, 3 linguri de miere de albine şi 3 linguri de făină de secară. Se împarte în două terciul, se întinde în straturi subţiri şi se aplică pe zona plămânilor şi pe piept, la bărbaţi, iar la femei pe spate. Se leagă cu un batic subţire. Pentru accelerarea procesului de vindecare, se recomandă să mâncaţi, dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de masă, câte 2-3 frunzuliţe mici de muşcată, care apar din muguri terminali.

* Epilepsie, solarită. Se prepară un amestec din 250 ml de zer rece, 3 linguri cu vârf de frunze şi flori mixate de muşcată, o sticluţă de tinctură farmaceutică de odolean sau de talpa-gâştei şi se macerează de la ora 8 dimineaţa până la ora 10 seara. Înainte de culcare, în amestec se adaugă făină (ventual combinată cu tărâţe) ca să obţinem un aluat, din care se modelează o turtă moale ca plastilina. Turta se aplică pe plexul solar. Se pansează cu o faşă elastică şi se lasă până dimineaţa. În acelaşi timp, se administrează tinctura de muşcată, câte 15-20 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de masă sau cu o oră după masă. Este o metodă auxiliară în tratamentul  epilepsiei.

* Cataractă. În stadiul incipient al bolii, puteţi să stopaţi dezvoltarea afecţiunii folosind picături din sucul proaspăt stors din frunze (câte 1-2, în colţul ochilor). Dacă se inflamează pleoapele, ochii se spală cu infuzie preparată din 10 frunze sau flori tocate, 200 ml de apă fiartă şi răcită şi o linguriţă de miere de albine. Se amestecă bine şi se expune pe timp de noapte la lumina lunii pline. În loc de apă, puteţi să folosiţi după răcire ceai oftalmic din silur, albăstrele şi corn (se vând la plafar).

Băi din rădăcini şi frunze

Băile din rădăcina de muşcată roşie sunt indicate în cazul bolnavilor cu probleme dermatologice (furunculoza, eczeme, vitiligo, lichen). 4 linguri de rădăcină uscată sau proaspătă tăiată mărunt se infuzează o oră în termos, în apă clocotită. Înainte de culcare, se face o baie cu infuzia care se toarnă în cada cu apă caldă (35-36° C). O cură cuprinde 12-14 băi.

* Nevroze, insomnii, stări de agitaţie. Se toacă 4-5 rădăcini şi un pahar din frunzele proaspete, se pun pe foc în 5-7 litri de apă fierbinte, se ţin 20 de minute pe un foc mediu şi se infuzează 2-3 ore într-un vas acoperit, apoi se strecoară şi se adaugă în cada cu apă caldă. Tratamentul are efect calmant şi durează 10-15 zile.

Un efect deosebit îl au băile cu ulei aromat de muşcată în cazul femeilor la menopauză, dar şi al celor cu nervozitate crescută, în zilele “critice”. În urma procedurilor scade nervozitatea, se îmbunătăţeşte somnul.

Contraindicaţii

Persoanelor care suferă de astm bronşic sau alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă nicio specie de muşcată.

Îngrijirea plantei

Muşcata prezintă un neajuns pentru care este deseori respinsă de floricultori: frunzele ei îmbătrânesc şi cad foarte repede, dezgolind tulpiniţele. Chiar şi udarea abundentă, stropitul regulat nu schimbă situaţia. Dar şi pentru scopuri terapeutice este un minus: ca să obţinem 50 de ml de suc, trebuie să rupem toate frunzele de pe plantă. De aceea, ca să vă trataţi cu succes, trbuie să aveţi cel puţin 5-6 plante în casă şi să le ciupiţi mereu vârfurile, pentru favorizarea creşterii de crenguţe noi.

Nu mai poţi avea încredere în nimic…

Mafia uleiului de măsline

Făcăturile chimice au penetrat adânc şi piaţa uleiurilor de măsline. Într-un mod chiar foarte roxic. Într-o societate corectă, am vedea semne de avertizare în fiecare supermarket. Nu cu mesajul ,,Atenţie! Cad preţuri”, ci cu ,,Atenţie, uleiul de măsline poate dăuna grav sănătăţii”. Producătorii însetaţi de profit s-au prins că tot mai mulţi oameni caută produse sănătoase, aşa că şi-au pus creativitatea la treabă, pentru a produce ulei de toxine, fără măsline, dar cu etichete şi preţuri pe care doar originalul le-ar merita.

Biochimiştii ne sfătuiesc să facem un test uleiului de măsline, ca să nu ne păcălim. E foarte simplu şi relevant. Într-o farfurie, pui pe un şerveţel o lingură de ulei. Aştepţi 24 de ore. După aceea, îi dai foc şi constaţi dacă miroase a măsline sau a… gudron!****

*******

Website-ul newyorkez Business Insider a rezumat faţa întunecată a acestei industrii în 20 de exemple grăitoare. Cea mai mare parte din uzitatul ,,ulei de măsline extravirgin originar din Italia” nu este ceea ce pretinde eticheta. Câteodată, acesta nu este extravirgin, alteori nici italian, iar alteori, nici măcar din măsline. Iată ce trebuie să ştii despre una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, care se poate compara uşor cu industria drogurilor.

Faţa ascunsă a industriei uleiului de măsline în 20 de istorioare

1. Uleiul de măline este mai scump decât alte soiuri de ulei, dar în acelaşi timp, în mod surprinzător, este foarte uşor de falsificat.

2. Industria uleiului de măsline fals este la fel de veche ca şi cea adevărată. În trecut, negustorii amestecau uleiul cu untura.

3. În Roma Antică, consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor era foarte ridicat (5 de litri pe an)), datorită valorii mari al acestuia. La vremea aceea, oamenii erau dispuşi să cheltuiască pe ulei aceeaşi sumă care se dă astăzi pe petrol.

4. Romanii luau mult mai în serios problema uleiului de măsline fals, decât se face astăzi. Containerele erau marcate cu greutatea uleiului, numele fermei unde s-au presat măslinele, comerciantul care a transportat uleiul şi numele celui care a verificat aceste informaţii.

5. Industria falsă a continuat în timpurile moderne. În romanul Goodfather (Naşul), personajul Vito Corleone a întruchipat un mafiot real din industria uleiului de măsline, pe nume Joe Profaci.

6. Domenico Ribatti, cândva cel mai mare comerciant de ulei de măsline contrafăcut, a fost condamnat la 13 ani de închisoare în anii ’90.

7. Odată cu subvenţiile Uniunii Europene, o dimensiune nouă s-a adăugat fraudei din industria uleiului de măsline. Curtea Europeană a Auditorilor a raportat că 87% din cazurile de delapidare a fondurilor UE acordate pentru această industrie s-au înregistrat în Italia, în perioada 1985-2000.

8. În acelaşi interval (1985-2000), consumul de ulei de măsline a crescut constant – cu 37% în sudul Europei şi cu 100% în America de Nord.

9. Se crede că în  industria uleiului de măsline fals s-au infiltrat membri ai unor organizaţii mafiote. Ceea ce i-a atras în afacere pe aceştia a fost faptul că pedepsele pentru falsificare în domeniul food sunt la jumătatea celor din business-urile cu droguri.

10. Profiturile sunt comparabile cu cele obţinute din contrabanda cu droguri.

11. În anul 2005, autorităţile italiene au spart o organizaţie criminală care deţinea 100.000 de litri de ulei de măsline fals, valorând aproape opt milioane de dolari!

12. Mafia din domeniu a dezvoltat metode prin care uleiul fals trece uşor de testele chimice. Testul gustului este mai greu de păcălit, dar metoda de testare nu a fost susţinută de Uniunea Europeană, din cauza costurilor ridicate ale acesteia.

13. În aprilie 207, ministrul italian al agriculturii a raportat că a investigat 787 producători din branşă, dintre care 205 au fost găsiţi vinovaţi de falsificare, etichetare falsă şi alte infracţiuni.

14. Tot în 2007 s-a raportat faptul că doar 4% din uleiul de măsline pe care îl exportă Italia este ulei de măsline pur, italienesc.

15. Italia vinde de trei ori mai mult ulei de măsline decât produce!

16. 70% din ,,uleiul de măsline extravirgin” care se comercializează este probabil fals.

17. În SUA, o mare cantitate de ulei de măsline cu etichete ce spun că e importat din Italia nu a fost făcut din măsline din Italia.

18. SUA s-a aliniat standardelor de verificare în domeniu abia în anul 2011.

19. De aceea, 50% din uleiul de măsline oferit la vânzare în magazinele din SUA este fals.

20. Problema este una serioasă, având în vedere că în 1981, nu mai puţin de 600 de persoane au murit şi alte 25.000 au fost spitalizate în urma afecţiunii denumită ,,sindromul uleiului toxic”.

P.S. – Astăzi problema s-a accentuat şi mafia uleiului de măsline a dezvoltat instrumente mai rafinate de a înşela piaţa. De aceea vă recomand să fiţi atenţi când cumpăraţi o stică de ulei de măsline

Doctorul OU

Un ou este o capodoperă neîntrecută a naturii. El conţine aproape toate vitaminele şi microelementele necesare pentru întărirea sănătăţii. Motiv temeinic ca să-l folosim şi ca medicament.

Au trecut timpurile când domina o teorie greşită precum că ouăle conţin colesterol dăunător. Ultimele cercetări medicale arată că în componenţa lor se găsesc lecitină, holină şi colesterolul “bun”. Ficatul nostru foloseşte colesterolul din ou pentru producerea de secreţii biliare şi formarea de celule noi; lecitina hrăneşte creierul şi dizolvă depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importantă pentru îmbunătăţirea memoriei şi eliminarea toxinelor din ficat.

Oulăle sunt un depozit de vitamina A, K, E, grupa B, niacină, biotină şi acid folic. După cantitatea de vitamină D, de care ducem lipsă aproape toţi, ouăle sunt pe locul doi după uleiul de peşte. În ou se află combinaţia optimă de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan şi cobalt, iar în coajă – Ca şi Mg. Ouăle conţin şi nişte fermenţi cu efect antimicrobian, antiedemic şi antiinflamator. Dar asta nu înseamnă că de acum înainte trebuie să începem ziua cu omletă, ou fiert sau ochiuri, ca să nu epuizăm pancreasul şi tractul digestiv, care încă nu “s-au trezit”.

Nutriţioniştii recomandă:

* Să mâncăm ouăle după ora 14, când organismul asimilează mai bine nutrienţii din ou, mai ales în perioada septembrie-iunie, când organismul are nevoie crescută de vitamine.

* Pentru întărirea imunităţii şi îmbogăţirea organismului cu vitamine şi microelemente se prepară mâncăruri în care ouăle se combină cu zarzavat, legume şi frunze verzi de păpădie, trifoi, podbal, tei, arţar dulce şi urzică.

* Pentru copii şi tineri este util consumul zilnic de ou, iar la vârsta a treia sunt de ajuns 2-3 ouă pe săptămână.

* Ca să păstrăm nutrienţii din ou şi să asigurăm asimilarea lor, ouăle de găină se ţin pe foc un timp scurt, până se întăresc puţin (omletă sau ouă fierte).

* Ouăle crude nu sunt sterile. Coaja lor are mulţi pori prin care respiră viitorul pui, dar şi prin care microbii pătrund înăuntru. De aceea se recomandă să spălaţi bine ouăle, chiar şi înainte de fierbere, ca să preveniţi salmoneloza.

Vindecătorii recomandă:

Din moşi-strămoşi ouăle au fost folosite de români atât pentru vindecare, cât şi pentru îndeletniciri magice.

1. PENTRU TRATAREA ARSURILOR, vracii de la ţară amestecau două albuşuri cu o lingură de ulei şi o lingură de frişcă. Cu acest amestec se ungea locul afectat de câteva ori pe zi.

2. PENTRU TUSEA PROVOCATĂ DE O RĂCEALĂ PUTERNICĂ se amestecă bine 2 ouă crude, 2 căpăţâni de usturoi pisate şi 100 g de osânză topită. Se frecţionează cu alifia obţinută tălpile, apoi gleznele şi în continuare până la genunchi, timp de 3 zile.

3. FURUNCULOZA ŞI ABCESUL se tratează cu efect bun folosind un “aluat” obţinut din 2 gălbenuşuri crude, 1 lingură miere de albine, 1/2 linguriţă de sare şi puţină făină. Se obţine un amestec asemănător cu argila umedă. Se modelează o turtiţă care se aplică pe furuncul şi se ţine până la spargerea lui, datorită antibioticului natural din ou.

4. PENTRU VINDECAREA RĂNILOR ŞI ARSURILOR se foloseşte şi o alifie preparată din ouă fierte tari. Se scot gălbenuşurile din 5 ouă şi se prăjesc în 100 g de unt topit sau untură, până se obţine o masă omogenă, de culoare maro, cu care se ung de două ori pe zi locurile bolnave, rănile, ulceraţiile, arsurile etc. Alifia se păstrează la frigider, în sticluţă de culoare închisă.

5. ÎN TRATAREA PSORIAZISULUI se foloseşte alifie care conţine albuş de ou. Într-un vas de sticlă se amestecă 5 linguri de vaselină curată, 1 lingură cremă de corp pentru copii, 1 lingură miere de albine şi un albuş de ou. Toate componentele se bat 20 de minute cu furculiţa sau se amestecă cu mixerul, până se obţine un unguent solid, care se va păstra în borcane închise etanş, în frigider. Locurile afectate se freacă cu alifia obţinută, de 2 ori pe zi, un timp îndelungat. În primele două luni, efectul nu se observă, iar apoi pielea se curăţă repede. Pe locul afectat rămâne o pată pigmentată diferit de culoarea naturală, dar cu timpul pata dispare.

6. PENTRU DIMINUAREA DURERII ÎN ARTICULAŢIILE INFLAMATE se prepară un amestec din 2 linguri de sare şi 1 ou. Ingredientele se bat bine, se întind pe o bucată de tifon împăturit sau pe un prosopel de bumbac şi se înfăşoară articulaţiile bolnave. Pe măsură ce pansamentul se usucă, se mai aplică din amestec de 3-4 ori.

7. PERSOANELE CU ULCER STOMACAL SAU DUODENAL pot să-şi rezolve problema cu un amestec din 2 albuşuri de ou crude, 1,5 linguri de miere de albine şi 15 g de unt. Amestecul încălzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore înainte de ora obişnuită de trezire, după care se mai stă în pat 2 ore, întâi pe partea dreaptă, apoi pe spate şi pe partea stângă. Regimul durează 6 luni.

8. PENTRU VINDECAREA RĂNILOR, TĂIETURILOR, MAI ALES PE DEGETE, bătrânii folosesc şi acum o metodă străveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coajă pieliţa albă şi se înfăşoară tăietura cu ea (pe partea umedă). Se pansează cu o faşă de tifon. Pieliţa se lipeşte strâns de deget după ce se usucă, protejează rana de infecţie şi favorizează procesul de granulare. În funcţie de gravitatea problemei, se lasă pe deget 7-10 zile.

Leacuri cu coaja de ou

Au trecut timpurile când se considera că lipsa de calciu provoacă numai rahitism la copii şi osteoporoza la bătrâni. Cercetările medicale au dovedit că insuficienţa de calciu afectează sistemul cardio-vascular, provoacă apariţia celulelor canceroase, nervozitate, scădere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauză apar crampe la muşchii pulpei. Dar calciul din ou reglează şi procesul de creştere a celulelor, ţesuturilor, participă în procesul de metabolism, este indispensabil în activitatea corectă a sistemului nervos şi în contracţia musculară. Calciul asigură coagularea sângelui şi o imunitate bună. El este elementul principal care asigură PH-ul corect în organism. Toate calităţile enumerate ne ajută să menţinem o stare bună de sănătate.

Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate ce calciu, mai ieftine şi mai scumpe, dar numărul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, uşor asimilabil. În natură există două feluri de asemenea calciu – în corali şi în coaja de ou. Atâta timp cât în România nu există corali, rămâne să ne îndreptăm atenţia asupra cojilor de ou, care conţin aproape 90% din elementul-minune calciu.

Preparate din coajă de ou

* Cea mai simplă metodă de îmbogăţire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obţinut din 2 g coajă pisată amestecată cu 1 lingură suc de lămâie proaspăt stors. În varianta asta, calciul se asimilează aproape în totalitate şi nu provoacă apariţia de pietre la rinichi şi în vezica biliară sau depuneri în articulaţii şi în vasele sanguine.

Cea mai potrivită perioadă pentru luarea citratului este între orele 19-20, deoarece calciul se asimilează mai bine pe timpul nopţii. Este bine ca toţi oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile în perioada de premenopauză, să consume regulat, în mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neapărat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru întărirea tuturor sistemelor organismului.

* PULBEREA DE OU (obţinută prin pisarea şi cernerea cojilor bine spălate) se dă copiilor începând de la vârsta de 6 luni, adolescenţilor şi neapărat femeilor însărcinate. O cură durează o lună, cu o pauză de o lună. Curele se repetă.

* BALSAM DIN OU. Li se recomandă persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronşic, paradontoză, exfolierea unghiilor, alopecie (căderea părului), crampe musculare nocturne şi insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu ouă de casă, dar mai bine cu ouă de prepeliţă bine spălate şi uscate. Peste ouă se toarnă suc de lămâie, ca să fie cu 2 degete deasupra lor.

Borcanul se închide cu un capac de plastic şi se lasă 2 săptămâni la răcoare. După dizolvarea cojilor, amestecul se agită energic cu o lingură de lemn, în aşa fel ca peliculele să se rupă. Amestecul se strecoară prin sită, peliculele şi bucăţelele de coajă rămasă nedizolvată se aruncă, iar în lichid se adaugă 250 ml coniac de calitate (în loc de conservant) şi, după dorinţă, 200 g miere de albine. Se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă sau la 40-60 de minute după masă. Balsamul se foloseşte cu succes şi în caz de fractură, deoarece ajută la formarea rapidă a calusului osos.

Culoarea cojii nu are importanţă, condiţia principală este ca ouăle să fie proaspete, de la găini sau prepeliţe sănătoase, cel mai bine să fie din gospodăria proprie. Efectul maxim se obţine dacă se folosesc ouă de prepeliţă, care au o componenţă mai bogată de microelemente. ATENŢIE: ouăle de raţă, gâscă sau de la păsările sălbatice nu se folosesc pentru tratamente!

Umblaţi cât mai mult desculţi, pe pământ, pe plajă, pe iarbă!!!

Împământarea: poate cea mai mare descoperire medicală!

Împământarea. V-aţi întrebat vreodată de ce simţim o plăcere aparte atunci când ne plimbăm în picioarele goale prin iarba udată de roua dimineţii? Sau atunci când ne plimbăm desculţi pe malul mării?… Ei bine, se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, dar mai ales frecvenţa în care o facem.

Dacă eşti ca majotitatea oamenilor, probabil că mai tot timpul porţi încălţări cu tălpi din cauciuc sau din plastic. Şi probabil că nu-ţi trece prin minte că acest lucru poate fi cel mai mare rău pe care îl poţi face sănătăţii tale.

În 1998, Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, stătea pe o bancă într-un parc din oraşul său natal. În timp ce se uita la turiştii care treceau prin faţa sa, şi-a dat seama că toţi, inclusiv el, purtau încălţăminte cu talpa de cauciuc sau de plastic şi s-a gândit dacă nu cumva aceasta are un impact asupra sănătăţii. Întrebarea a venit în capul său datorită experienţei avute în meseria sa în care obişnuia să izoleze cablurile, având în minte noţiunea că toate sistemele electrice din casele şi birourile noastre sunt stabilizate şi protejate de pământ prin împământare.

Ober s-a întrebat dacă nu cumva acest câmp electric ar putea să protejeze şi sănătatea corpurilor noastre. Ceea ce nu a bănuit atunci a fost faptul că această întrebare a sa va pune în mişcare ani şi ani de experimente şi studii, iar acestea vor scoate la iveală rezultate incredibile.

Deşi folosesc o varietate de cuvinte pentru a o descrie, fiecare şcoală modernă de medicină alternativă vorbeşte despre ,,energie”. Dar ce este această ,,energie” fundamentală despre care tot auzim?

Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Poţi conecta orice parte a pielii tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părţi, există una care este deosebit de puternică, şi care este chiar în mijlocul tălpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturişti ca Rinichi 1 (K1).

Este un punct bine-cunoscut pentru faptul că din punct de vedere conductiv se conectează la toate meridianele de acupunctură şi în esenţă, se conectează la fiecare colţişor al corpului tău. Interesant este că împământarea, sau mai degrabă lipsa acesteia, are mult de a face cu înmulţirea bolilor moderne.

Când eşti conectat cu pâmântul (fie că mergi desculţ sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), există un transfer de electroni liberi din pământ în corpul tău. Aceşti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi de om.

În urma experimentelor făcute, s-a demonstrat că aceşti antioxidanţi sunt responsabili pentru câteva observaţii clinice foarte interesante:

* Schimbări benefice ale frecvenţei cardiace

* Scăderea rezistenţei pielii

* Scăderea nivelului de inflamaţie

Pentru a înţelege mai bine ştiinţa din spatele a ce se întâmplă în timpul în care suntem conectaţi la pământ şi de modul în care aceasta are impact asupra răspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explică ceea ce se întâmplă atunci când vă confruntaţi cu un traumatism.

Dr. Oschman este expert în domeniul medicinei energetice, cu o diplomă de licenţă în biofizică şi un doctorat în biologie de la Universitatea din Pittsburgh. Ca autor al unui număr mare de cărţi, el este recunoscut pe scară largă ca o autoritate în biofizica energiei medicale.

,,Chiar şi la cea mai mică contuzie, dacă te ciocneşti de uşă, sistemul imunitar răspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sânge (neutrofile) la locul impactului… Neutrofilele secretă specii reactive de oxigen (ROS)… numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante care au misiunea de a distruge. În cazul în care bacteriile au ajuns prin intermediul pielii în corp, aceşti radicali liberi vor distruge bacteriile foarte repede. Dacă ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel încât să existe spaţiu pentru celulele sănătoase să se mişte pentru repararea ţesuturilor. Acesta este cunoscut ca răspunsul inflamator.

Ceea ce am descoperit şi este cu adevărat profund este aceasta: am înţeles acum de ce primim acest răspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roşeaţă, căldură, pierderea abilităţii de mişcare şi umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalamente distinctive ale inflamaţiei şi se dovedeşte că nu este nevoie să se întâmple aşa.

Inflamaţia, care în medicină este considerată o parte importantă a procesului de vindecare, este de fapt un artefact cauzat de lipsa de electroni în ţesuturile tale. Ce se întâmplă este că neutrofitele livrează specii reactive de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar procedând astfel, unii dintre aceşti radicali liberi se pot scurge în ţesutul din jur şi îi poate cauza ţesutului sănătos daune. Asta este de fapt ceea ce creează răspunsul inflamator”.

Cercetarea asupra împământării a descoperit acum că, dacă ţii picioarele goale pe pământ după ce te loveşti sau te accidentezi, electronii vor migra în corpul tău şi se vor răspândi prin ţesuturi. Orice radical liber care se scurge în ţesutul sănătos va fi imediat neutralizat electric. Acest lucru se întâmplă deoarece electronii sunt negativi, în timp ce radicalii liberi sunt pozitivi, astfel încât aceştia se anulează reciproc.

,,Deci, într-adevăr, ceea ce se întâmplă cu împământarea sau conectarea la pământ este că vă protejaţi organismul de la – cum le numesc eu, pagube colaterale,” spune Dr. Oschman. ,,Aceste distrugeri nu au fost destinate să aibă loc, dar au loc pentru că ne-am deconectat de la pământ prin punerea de cauciuc şi de material plastic între picioarele noastre şi pământ.

Pentru a putea adapta împământarea la nevoile omului modern, specialiştii au găsit metode de a aduce energia pământului direct în casele oamenilor. Astfel au apărut cearceafuri electrice cu ajutorul cărora oamenii sunt conectaţi la pământ în timp ce dorm. Preşuri pentru calculator pe care poţi sta cu picioarele goale în timp ce lucrezi sau papuci care au în talpă un material conector între punctul K1 şi pământ.

David Wolfe, cunoscută autoritate în domeniul medicinei alternative şi un puternic susţinător al împământării, a făcut un experiment în direct în timpul unei prezentări pe 20 de indivizi din sală, care au fost conectaţi la energia pământului printr-un cablu electric care la un capăt era înfipt în pământ, înafara sălii de prezentare. După 80 de minute, participanţilor li s-a recoltat sânge şi li s-au făcut analize care au fost apoi proiectate în direct şi explicate pe loc. Rezultatele au fost pe măsură.

Împământarea, o strategie împotriva îmbătrânirii

Una din teoriile dominante privind îmbătrânirea este teoria radicalilor liberi, conform căreia îmbătrânirea se produce din cauza pagubelor cumulate, cauzate de radicalii liberi.

Când aveţi un traumatism sau o inflamaţie cronică, prin respiraţie şi din alimentele pe care le mâncăm, printre alte lucruri suntem expuşi la radicalii liberi. În timp ce nu poţi să elimini complet toţi radicalii liberi, îţi doreşti să menţi un echilibru sănătos de electroni antioxidanţi în organismul tău, pentru a fi sigur că distrugerile datorate radicalilor liberi nu va scăpa de sub control.

Conectarea la pământ poate ajuta la realizarea acestui echilibru delicat. Există trei tipuri de sub-modele ale procesului de îmbătrânire cauzate de radicalii liberi:

1. Deteriorarea/mutaţia ADN-ului din cauza radicalilor liberi.

2. Teoria mitocondriilor. Mitocondriile din fiecare celulă din corpul nostru efectuează metabolismul oxidativ şi un produs secundar sunt radicalii liberi. În cele din urmă mitocondriile se uzează sau se autodistrug din cauza excesului de radicali liberi.

3. Teoria încrucişării de proteine, ceea ce explică ridurile de pe piele. Proteinele se lipesc una de alta, reducând eficienţa enzimelor.

,,Am impresia, din studiul meu de biofizică şi biologie celulară, că organismul este proiectat cu o ţesătură semi-conductoare care conectează totul în organism, inclusiv în interiorul fiecărei celule”, spune Rd. Oschman. ,,Mă refer la acest sistem ca la o matrice vie. Electronii, cei care intră în partea de jos a piciorului nostru, se pot muta oriunde în corp. În orice loc unde se formează radicali liberi, există electroni în apropiere, care îi pot neutraliza şi astfel se pot preveni toate aceste procese: leziuni mitocondriale, lipirea proteinelor şi mutaţia sau deteriorarea genetică. Astfel, întreaga structură este în esenţă un sistem de apărare antioxidant, care este în fiecare parte a corpului nostru.”

Aşa că, dacă mergi desculţ, veţi înmagazina electroni pe care corpul îi va stoca, iar aceştia vor fi disponibili în orice moment în cazul în care aţi putea avea un traumatism, sau în orice punct în cazul în care un radical liber s-ar putea forma…

Cum împământarea ne afectează sângele

O altă descoperire foarte importantă, şi una dintre cele mai recente, este faptul că împământarea subţiază sângele, făcându-l mai puţin vâscos. Această descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numărul unu cauzator de moarte în lume. Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vâscozitatea crescută a sângelui.

Dr.Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman în modul de evaluare a vâscozităţii sângelui folosind o metodă numită potenţialul zeta. Acesta măsoară potenţialul celulelor roşii din sânge, prin determinarea vitezei cu care acestea migrează într-un câmp electric. Se pare că atunci când se produce împământarea, potenţialul zeta creşte repede, ceea ce înseamnă că celulele roşii din sânge au o încărcătură mai mare pe suprafaţa lor, care le îndepărtează una de alta. Această acţiune face ca sângele să se subţieze şi să curgă mai uşor. De asemenea, tensiunea arterială scade semnificativ.

O altă implicaţie evidentă a acestui fapt este că prin îndepărtarea reciprocă, celulele roşii din sânge sunt mai puţin înclinate să rămână împreună şi să formeze un cheag. Cheagurile de sânge nu trebuie să fie foarte mari pentru a forma o embolie pulmonară care v-ar ucide instantaneu, astfel încât acesta este un beneficiu semnificativ.

În plus, în cazul în care potenţialul zeta este ridicat, lucru ce poate fi facilitat de împământare, nu se va reduce doar riscul de boli de inimă, dar, de asemenea, riscul de demenţă multi-infarct, în cazul în care începe să se piardă ţesutul cerebral din cauza micro-coagulatorilor din creier.

Cele mai bune suprafeţe pentru împământare

În mod evident, cel mai simplu mod este să se meargă desculţ. Dar ce putem spune despre locuitorii din mediul urban sau oraş, care sunt înconjuraţi de asfalt şi beton? Poţi să te conectezi prin acestea? Şi care dintre suprafeţele naturale sunt cele mai eficiente?

Există, într-adevăr, diferenţe semnificative între diverse suprafeţe. Locul ideal pentru mersul pe jos în picioarele goale este pe plajă , în apropierea sau în apă, pentru că apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, conţine în cea mai mare parte a sa apă, astfel încât se creează o conexiune bună.

Iarba , mai ales dacă este acoperită de rouă, pe care te-ai putea plimba dacă te trezeşti dimineaţa devreme, este o altă suprafaţă extrem de potrivită. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atâta timp cât acesta nu a fost izolat. Picturile pe beton nu permit electronilor să treacă prin el foarte bine. Materiale cum ar fi asfaltul, lemnul şi izolatorile tipice cum ar fi din plastic sau cauciuc, nu vor permite de asemenea electronilor să treacă şi să vă ajute în procesul de împământare.

Modalităţi uşoare de a încorpora împământarea în viaţa de zi cu zi

Mersul desculţ în aer liber este una dintre modalităţile cele mai minunate, ieftine şi puternice de a ne conecta la pământ şi care poate contribui, de asemenea, şi accelera refacerea ţesuturilor şi înlăturarea durerilor musculare în urma exerciţiilor extenuante.

De asemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este în legătură cu pământul, de la un cablu electric, o ţeavă sau chiar un copac, poate fi o metodă bună de a ne încărca cu electronii negativi. O altă soluţie pe care majoritatea dintre noi o folosim fără să ne dăm seama este duşul. În timp ce facem duş, suntem în contact cu energia pământului prin apa care curge prin ţevile îngropate în pământ, acestea fiind şi una din explicaţiile pentru care ne simţim aşa de bine la duş şi chiar este locul unde avem inspiraţie şi ne vin tot felul de idei.

Reconectare la pământ

De-a lungul istoriei umanităţii, civilizaţii întregi au onorat pământul şi conexiunea cu acesta. Stilul de viaţă modern a făcut în aşa fel încât omul a ajuns să fie un străin pentru pământul care îi dă viaţă şi îl hrăneşte. Copiii secolului nostru nu se mai joacă în pământ sau în iarbă, sunt izolaţi în apartamente şi case de beton.

David Wolfe spune că atunci când suntem conectaţi la pământ suntem practic în contact cu orice fiinţă vie conectată la pământ în momentul acela, fie că sunt plante, animale sau alţi oameni de la capătul opus al lumii.

Atunci misiunea noastră devine una de a inspira şi de a promova reconectarea la energia pământului, ca un mod simplu şi natural pentru a face o lume mai sănătoasă şi mai bună.

Stai în echilibru, stai conectat, foloseşte-te de cea mai puternică formă de antioxidanţi anti-inflamatori din natură. Vindecarea nu trebuie să provină dintr-o injecţie sau medicament, ea vine direct din pământ, tot ce trebuie să faci este să îţi dai încălţările jos!

Pentru cetăţeanul de rând e foarte greu să lupte cu sistemul mafiot care a pus stăpânire pe România. Sunt însă situaţii în care, cel puţin parţial, o poate face. De exemplu, când primeşte o reţetă pentru medicamente compensate.

Când medicul prescrie un medicament compensat nu-l prescrie sub denumirea comercială ci sub denumirea comună internaţională. Puţini pacienţi ştiu că, de cele mai multe ori, sunt mai multe medicamente care conţin substanţa activă recomandată de medic.

Atunci când merg la farmacie ca să-şi ridice medicamentele, farmacistul, care-şi cunoaşte foarte bine interesul, le oferă, de obicei, cel mai scump medicament din lista cu medicamente compensate.

EXEMPLUL 1: Dacă medicul prescrie INDAPAMIDUM 1,5 mg (Denumirea comună internaţională), farmacistul îi va oferi, aproape întotdeauna pacientului medicamentul TERTENSIF 1,5 mg, produs în FRANŢA, care costă 21 de lei/30 de bucăţi. Aproape niciodată nu-i va oferi medicamentul INDAPAMIDA MYLAN 1,5 mg, produs tot în FRANŢA, medicament echivalent cu TERTENSIF 1,5 mg, dar care costă 12 lei/30 de bucăţi.

EXEMPLUL 2: Dacă medicul prescrie BISOPPROLOLUM 5 mg (Denumirea comună internaţională), farmacistul îi va oferi, de cele mai multe ori, pacientului medicamentul CONCOR COR, produs în GERMANIA, care costă 74 de lei/100 de bucăţi. Aproape niciodată nu-i va oferi medicamentul BISOGRAMA 5, produs tot în GERMANIA, medicament echivalent cu CONCOR COR, dar care costă 25 lei/100 de bucăţi.

Exemple ca acestea pot fi date pentru aproape toate medicamentele din listele de medicamente compensate. Asta se întâmplă pentru că lui, farmacistului, îi convine să vândă cele mai scumpe medicamente din listă. Statului nu-i pasă pentru că el decontează aceeaşi sumă pentru oricare medicament din lista de compensate.

MEDICAMENTECOMPENSATE.RO permite pacientului să se informeze şi să aleagă în cunoştinţă de cauză.

E timpul să le arătăm celor care se-mbogăţesc nemăsurat pe seama lipsei de informare a românilor că situaţia începe să se schimbe. Şi că în curând ar fi posibil să nu-şi mai permită deplasări cu elicopterul sau iahturi de sute de mii de euro. Fiecare dintre noi poate face ceva în acest sens. Ce poţi face tu pentru asta?

– Caută în http://www.medicamentecompensate.ro/ toate medicamentele compensate prescrise ţie sau membrilor familiei tale. Ajută-i pe părinţii sau pe bunicii tăi să nu se mai lase jecmăniţi de mafioţi.

– Ajută toate cunoştinţele tale care nu pot din diverse motive să folosească MEDICAMENTECOMPENSATE.RO să-şi aleagă medicamentele compensate cel mai potrivite cu dorinţele sau bugetul propriu.

1. Tămâia = darul magic

Unul din darurile pe care magii le-au adus la naşterea lui Iisus a fost tămâia. Tămâia era utilizată în acele timpuri drept un remediu universal în prevenirea infecţiilor şi era apreciată pentru capacităţile sale antiseptice, antiinflamatorii şi analgezice, precizează Aaron Tabor pe http://www.beliefnet.com/JesusDaily/Features/10-Medicines-Used-During-Jesus-Times.aspx?b=1&p=11 Istoricul roman şi botanistul Pliniu cel Bătrân recomanda tămâia ca un antidot pentru otrăvirea cu cucută. Se credea totodată că tămâia ar fi eficientă şi în problemele digestive şi în tratarea răcelii, a febrelor, a tusei, dar şi pentru regenerarea părului şi a pielii şi pentru întărirea gingiilor. Pentru a-şi astupa şi vindeca rănile din scoarţă, arborele de Boswellia, originar din Orientul Mijlociu, secretă această răşină specială.

Esenţa de tămâie dispune de o energie yin vindecătoare, ce înlesneşte curăţarea energetică şi spirituală, dar are totodată efecte extraordinare în afecţiunile respiratorii şi în tratarea bronşitei şi a laringitei. În medicina modernă s-au făcut unele cercetări ce atestă calităţile excepţionale ale tămâiei. Cercetătorii au făcut referire la ea ca un posibil tratament pentru anumite tipuri de cancer, pentru colitele ulcerative, pentru boala Crohn, pentru anxietate sau astm etc.

2. Smirna = aur pentru sistemul imunitar

Alături de tămâie, cei trei magi au adus în dar pruncului Iisus şi smirnă, ambele considerate a fi obiecte ,,de lux” şi la fel de preţioase ca şi aurul. Însă beneficiile smirnei nu încetează să ne uimească şi astăzi, în epoca modernă. În mod tradiţional, smirna era folosită pentru a trata artrita, pentru a îmbunătăţii circulaţia, pentru tulburări digestive, dureri ale menstruaţiei, infecţii respiratorii, respiraţie urât mirositoare, lepra, febra şi răcelile, gingii slăbite etc, însă oamenii de ştiinţă i-au descoperit şi alte beneficii. Pe lângă întărirea sistemului imunitar aceştia cred că smirna stimulează producţia de celule albe din sânge.

Smirna este un antioxidant extrem de puternic, iar medicina actuală are în vedere efectele pe care le are aceasta în tratarea cancerului şi a tumorilor. Ştiaţi că în 2001, cercetătorii de la Universitatea Rutgers au identificat substanţele conţinute de smirnă care omoară celulele canceroase? La fel ca şi tămâia, smirna conţine 75% seschiterpene care stimulează partea creierului care controlează emoţiile. Totodată, ajută şi hipotalamusul, glanda pineală şi glanda pituitară.

Smirna are şi proprietăţi antifungice, antibacteriale şi antiinflamatorii.

Foto: IncenseWikivers – wikipedia

3. Usturoiul = planta vitalităţii

Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate pe acest pământ, datând de acum 6000 de ani. Egiptenii antici credeau că usturoiul este înzestrat cu virtuţi sacre şi era plasat ca atare în mormintele faraonilor. Totodată, era obligatoriu ca sclavii care construiau piramidele să consume usturoi, intensificându-şi astfel puterea şi vitalitatea.

Usturoiul era consumat şi în timpurile antice de atleţii greci şi soldaţii romani înainte de a pleca la bătălie sau la vreo competiţie, pentru a le spori vigoarea. Usturoiul era folosit atât ca aliment, cât şi ca medicament în timpul vieţii lui Iisus.

Usturoiul este într-adevăr miraculos şi are proprietăţi medicinale şi vindecătoare remarcabile. Este un antibiotic natural extrem de puternic, dar şi un antioxidant pe măsură, iar calităţile sale antibacteriene şi antivirale au devenit legendă. Conform oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Alabama, Birmingham, o dietă bogată în usturoi poate preveni apariţia anumitor tipuri de cancer precum cel de colon, de sân sau de prostate, deoarece usturoiul are puterea de a amplifica producerea de sulfat de hidrogen. Totodată, usturoiul este minunat în ceea ce priveşte beneficiile cardiovasculare, reducând nivelul de trigliceride şi colesterolul total de la 5% până la 15%.

4. Limba Mielului = Bogată în fitonutrienţi, minerale şi vitamine

Bogată în fitonutrienţi, minerale şi vitamine, limba mielului era consumată atât în alimentaţie, cât şi pentru menţinerea sănătăţii în timpurile lui Iisus. În medicina tradiţională, limba mielului era utilizată pentru a reduce tusea, febra, durerile menstruale, reumatismul, eczemele.

Astăzi, se ştie că planta de Limba Mielului conţine acizi graşi esenţiali precum acid gama-linoleic (în concentraţie de 17-20%) ce sunt renumiţi pentru efectul lor antiinflamator.

Acidul linolenic este un acid gras omega-6 ce joacă un rol esenţial în reducerea durerilor articulare, în întărirea imunităţii şi a menţinerii sănătăţii pilelii.

Totodată, limba mielului conţine o cantitate însemnată de vitamina C (60% din doza zilnică recomandată per 100 g), vitamina A (140% din doza zilnică recomandată), vitamina B3 (niacin), fier (41% din doza zilnică recomandată), calciu, potasiu, cupru, magneziu, zinc.

Foto: Yummifruitbat – wikipedia

5. Feniculul = unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă

Feniculul era o plantă utilizată în timpurile lui Iisus, ca un substitut de sezon pentru piper, fiind totodată cunoscută pentru efectul său de creştere a apetitului. În Naturalis Historia a lui Plinius se menţionează însă şi întrebuinţarea medicală a feniculului: se credea că feniculul are efecte benefice asupra sănătăţii ochiului.

Cercetările moderne au arătat însă că feniculul este o sursă excelentă de vitamina C, acid folic, potasiu şi fibre dietare.

Cu doar 27 de calorii per ceaşcă şi zero colesterol, feniculul este unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă.

Cercetătorii de la Universitatea din Texas au descoperit că anotelul, un fitonutrient antiinflamator ce împiedică transformarea celulelor normale în celule canceroase, se găseşte din belşug în compoziţia feniculului.

Feniculul este întrebuinţat astăzi în tratarea flatulenţei, a indigestiei, a hipertensiunii, în alăptare şi în tratarea sindromului premenstrual, în tratarea congestiei sinusurilor.

6. Rodia = ,,Super Antioxidantul”

Despre rodie nu se poate spune decât de bine… Încă din epoca lui Iisus, rodia era considerată un dar preţios al naturii şi folosită ca un remediu în medicină.

Rădăcinile de rodie erau preparate şi întrebuinţate pentru a elimina paraziţii intestinali precum tenia.

Florile de rodie serveau în schimb drept remediu pentru afte şi dizenterie. Ştiinţa modernă arată că rodiile conţin o paletă bogată şi diversă de substanţe protective şi benefice incluzând fitoestrogeni, polifenoli, tanin elagic, antocianina.

Mai mult, cercetătorii au demonstrat că sucul de rodie are abilitatea uimitoare de a anula ateroscleroza existentă. În plus, un studiu efectuat în Israel arată că sucul de rodie distruge celulele canceroase, lăsându-le în schimb intacte pe cele sănătoase.

Seminţele de rodie acţionează precum aspirina, prevenind formarea de cheaguri de sânge. Rodia conţine o cantitate însemnată de antioxidanţi (vitamine şi enzime răspunzătoare pentru menţinerea în cote normale a colesterolului) şi de aceea a fost numită ,,superantioxidantul”. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California, Berkeley, au descoperit că sucul de rodie are o putere antioxidantă de trei ori mai mare decât cea a vinului roşu sau a ceaiului verde, antioxidanţi puternici la rândul lor.

Foto: Sxc.hu

7. Tarhonul = Mai mult decât un condiment, un medicament excelent

Cu o aromă deosebită ce îl recomandă drept un preţios condiment, tarhonul era utilizat în vremurile lui Iisus şi ca remediu în medicina tradiţională. Se credea că tarhonul stimulează apetitul şi este util în tratarea sughiţului, a indigestiei şi a meteorismului.

.

Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor, iar frunzele de tarhon erau pur şi smplu mestecate pentru ameliorarea durerilor de dinţi.

Cunoscut ca ,,rege al plantelor”, tarhonul are proprietăţi antioxidante şi contribuie la stimularea creierului, a sistemului nervos, a sistemului circulator, al sistemului endocrin şi digestiv.

Conform cercetărilor recente, componentele sale polifenice contribuie la scăderea nivelului de glucoză din sânge.

.

8. Varza = Peste 87 de remedii

În Naturalis Historia se arată pe http://www.beliefnet.com/JesusDaily/Features/10-Medicines-Used-During-Jesus-Times.aspx, Plinius menţiona cel puţin 87 de remedii atribuite verzei. Specialiştii în medicină ale timpurilor lui Iisus considerau că prin consumul frecvent de varză crudă te protejezi împotriva durerilor de cap şi îţi întăreşti vederea.

.

De asemenea, consumul de varză crudă era indicat şi pentru menţinerea stării generale de sănătate, iar compresele de varză înmuitată în apă călduţă erau folosite în tratarea rănilor şi a luxaţiilor şi chiar a diverselor forme de cancer, chiar dacă termenul nu era cunoscut în acele timpuri.

Astăzi se cunoaşte faptul că varza este un bun antioxidant, conţinând chiar mai multă vitamina C decât portocalele. Este totodată o sursă bogată de iod, ceea ce ajută la funcţionarea optimă a creierului şi a sistemului nervos, dar şi la menţinerea unei bune funcţionări a glandelor endocrine.

Varza conţine şi vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.

Foto: SXc.hu

9. Murele = fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanţi

Murele erau considerate a fi eficiente în bolile gingiilor şi ale amigdalelor în epoca lui Iisus, se arată pe acelaşi site.

În acele timpuri se credea că murele pot chiar neutraliza efectele veninului de şarpe. Pe de altă parte, Plinius menţiona în Naturalis Historia întrebuinţarea extractelor din mugurii de mur în scop diuretic şi curativ, iar frunzele de mur în tratarea rănilor pielii.

În zilele noastre, cercetătorii ne dezvăluie faptul că murele se numără printre fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanţi. Dintre legume, doar spanacul şi varza Kale mai prezintă o cantitate similară de antioxidanţi. Murele sunt o sursă excelentă de vitamina C (100 g de mure conţin 35% din doza zilnică recomandată), au puţine calorii, conţin fitoestrogen, antocianine, acid elagic, salicil. Prin urmare, au efect de protecţie împotriva cancerului (cervical în special), a bolilor psihice şi a celor cardiace.

1o. Isopul = ,,Planta Sfântă

,,Curăţă-mă cu isop şi voi fi curat”, spune David în psalmul 51:7…

.

Considerat a fi plantă purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni în curăţarea templelor, iar în timpurile lui Iisus pentru curăţarea ritualică a leproşilor.

Isopului i se mai spune şi ,,planta sfântă” şi este considerată a fi vindecătoare încă din timpurile biblice. Atunci când Iisus a fost răstignit pe cruce, cei din preajmă s-au folosit de un lujer de isop pentru a ridica buretele înmuiat în oţet menit să-i ,,stingă” setea…

Totodată, în timpul Paştelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israeliţilor. Romanii au folosit şi ei această plantă pentru a se proteja împotriva ciumei.

Medical vorbind, isopul era folosit mai ales în problemele respiratorii, sub formă de ceai, dar şi în tratarea tusei şi pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice şi cele artritice, febra, dar şi rănile şi tăieturile erau tratate cu această plantă.

Cercetările moderne au demonstrat că, într-adevăr, isopul are proprietăţi antiseptice, antimicrobiene şi astrigente. Uleiul esenţial de isop este folosit în cazul bronşitelor sau a răcelilor.

Un studiu efectuat în 2003 şi condus de Brigham Young University a confirmat că isopul, în concentraţii mici, inhibă dezvoltarea celulelor canceroase.

Apa săracă în deuteriu este creaţia “gulerelor albe” de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopi, din Râmnicu Vâlcea.

Apa săracă în deuteriu a fost inventată de români şi premiată în străinătate. Un doctor din Timişoara o foloseşte pe bolnavii de cancer, pentru a le dubla durata de viaţă. NASA a studiat-o ca să o ia pe Marte. O jumătate de litru costă 15 lei şi nu e medicament. Se cumpără mai mult online.

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi “apa vie”, produsă la Râmnicu-Vâlcea de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct “apă miraculoasă”.

“De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru şi jumătate pe zi şi nu mai foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut metastază, deci practic e ca şi vindecată”, ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit vieţile a câtorva zeci de canceroşi. “La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri. Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este un medicament, ci doar completează medicamentaţia”, ne-a mai explicat doctorul Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără pauze.

Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone

Există, însă, un japonez care se îmbăia în “apă vie” cumpărată din România. Avea un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind, ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu-Vâlcea, s-a întors acasă cu promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi cum n-ar fi fost bolnav niciodată. “A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea”, râde profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea. “Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de viaţă”, zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.

Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de creme pentru întreţinerea pe bază de apă echilibrată în deuteriu. “Încetineşte îmbătrânirea cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă. Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de multe sute de mii de euro, dar nu am aceşţi bani”, spune doctorul Nedelcu. Mai demult au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apă pe Marte, pentru “un transport de fiinţe vii”. Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.

Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii – 15%

Cum s-a “născut” apa? S-a întâmplat prin anii ’80 şi a avut doi “tătici”; unul este chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au obţinut… un litru de apă săracă în deuteriu. “Primul nostru şoc: nu aveam nici un element de toxicitate, nici urmă de nenatural. Prin ’86 am obţinut şi brevetul, iar bolnavii au început să curgă la uşa institutului”, zice profesorul Ştefănescu.

Afacerea a început odată cu un anunţ – un ungur cumpăra sute de tone de apă. “Noi ne chinuiam cu un litru… ce să facă, ăla, dom’le, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică”. Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. “Ne aflăm exact unde trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică”, zice inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e energie pură. “Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby, deocamdată trăiesc din alte afaceri”, zice stăpânul afacerii.

Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore

La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care “munceşte” 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro – e un soi de vitrină perfect curată, cu comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.

Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea. Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face analiza izotopică a apei, cu nişte aparate de o “tehnologie incredibilă”; nişte fire ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci “părinţii” apei vii sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.

după Gândul

Puţini ştiu că Biblia, această ,,carte a cărţilor”, conţine şi lecţii importante pentru sănătatea fizică. Astfel, una din mâncărurile folosite ca desert la Cina cea de taină a fost ,,Charosetul”.

Acesta constă într-o combinaţie de mere tocate mărunt (o jumătate de măr de mărime potrivită, pentru o persoană) şi nuci pisate, cărora li se adaugă stafide pisate sau strivite, curmale, scorţişoară şi miere.

Consumând în mod constant acest desert biblic, putem alunga durerile de inimă, putem scăpa de calculii renali şi biliari, care sunt eliminaţi, putem ajuta o tiroidă hipoactivă, putem face să dispară petele de pe piele, petele hepatice, acneea, psoriazisul şi herpesul, insomnia.

Miracolul din Chasoret înfruntă cancerul şi ajută la tratamentul infecţiilor cu candida. Doamne ajută.

– ,,Suntem martorii unui “război împotriva populaţiei” fără precedent, unul în care omului i se cere o atenţie sporită faţă de ceea ce se întâmplă în jur, pentru a evita ceea ce altfel i-ar putea distruge viaţa, fără ca măcar să-şi dea seama de ce a ajuns atât de neputincios şi lipsit de vlagă.

Ajungem treptat asemenea puilor din crescătoriile de păsări – o masă de carne, obezi, fără memorie şi iniţiativă, cu data de expirare cât mai recentă, înhămaţi mai degrabă la căruţa morţii. Şi – dacă se poate – fără urmaşii!”, scrie Petru Molodeţ, într-un articol publicat în revista ,,Familia Ortodoxă”.

Glutamatul monosodic este un potenţiator de aromă şi este adăugat în cantitate mare la amestecurile de condimente şi mirodenii, cum ar fi produsele de tip Vegeta sau Delikat, care conţin până la 15% glutamat monosodic, precum şi supele la plic, condimente pentru peşte, ,,fix pentru cartofi” etc., adică toate prafurile dubioase care promit mâncare bună făcută din nimic. Alte produse care pot conţine glutamat monosodic sunt unele mezeluri sau unele tipuri de brânză topită.

Într-un raport prezentat în 2006 în faţa comisiei de experţi pentru aditivi alimentari din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi intitulat ,,Otrăvirea lentă a omenirii” (,,The Slow Poisoning of Mankind”), cercetătorul John Erb a rezumat sute de studii ce au tratat în ultimii 50 de ani efectele glutamatului de monosodiu asupra animalelor şi oamenilor.

Aşadar, cu toate că guvernele au la dispoziţie o largă bibliografie ştiinţifică privind efectul nociv al glutamatului, nu iau nici o măsură măcar de a informa populaţia, dacă nu şi de a interzice această otravă cu efect întârziat.

În acelaşi timp, la comandă, din când în când, mai-marii şi responsabilii cu sănătatea publică luptă înverşunat pentru a proteja sănătatea publică prin vaccinuri. De ce?

De ce mâncăm fără să ne putem opri, până ajungem obezi?

Potrivit cercetătorilor F. Belliste şi M. Monneuse, un procent de 0,6% glutamat de monosodiu (MSG) este suficient pentru a-i determina pe oameni să mănânce tot mai mult şi mai repede; se pare că în jur de 6% din dieta zilnică a unei persoane ar putea fi alcătuită din MSG.

Aceasta înseamnă că, la un consum de două kilograme pe zi, un adult sau un copil ar primi o doză de 12 grame de glutamat de monosodiu: o astfel de doză este suficientă pentru a omorî un şobolan de un kilogram (cf. JECFA Toxicology Study, FAO Nutrition Meetings Report Series, 1974, No. 53). În literatura de specialitate, ,,şoarecii trataţi cu MSG” este o expresie sinonimă cu obezitatea, letargia şi creşterea nivelului de insulină.

De zeci de ani, cercetătorii produc în laborator şoareci ce suferă de obezitate, datorită aplicării de glutamat de monosodiu în diferite doze. De asemenea, MSG-ul adăugat în hrana oilor a condus la creşterea experimentală a apetitului, încât consumul de hrană de slabă calitate poate fi mărit prin tratarea acesteia cu MSG (cf. Factors affecting the voluntary intake of food by sheep, Colucci P.E., Grovum W.L., 1993).

Într-un alt studiu având la bază subiecţi umani, ,,Umami şi apetitul” (,,Umami and Appetite”) realizat în 1990 de către P.J.Rogers şi J.E. Blundell, s-a constatat că atunci când un om consumă o masă în care este adăugat MSG, acestuia i se face curând foame din nou şi va consuma o cantitate mai mare de hrană cu MSG, decât cea fără acest ingredient.

Glutamatul distruge sistemul nervos şi creşte riscul de epilepsie

Într-un studiu realizat în 1984, cercetătorii au reuşit să provoace atacuri de epilepsie şoarecilor cărora li s-a administrat mici doze de MSG: ,,Severitatea convulsiilor şi frecvenţa deceselor a crescut în mod progresiv odată cu vârsta” (cf. Monosodium-L-glutamate-induced-convulsions-I. Differences in seizure pattern and duration of effect as a function of age in rats, Arauz-Contreras J., Feria-Velasco A., 1984).

Dereglări hormonale – insulina şi hormonul de creştere

MSG-ul este responsabil şi pentru creşterea secreţiei de insulină, într-un studiu documentat de A. Niijima şi T. Togiyama, în 1990: ,,Când cavitatea orală a şoarecelui a fost infuzată cu o soluţie de MSG, s-a constatat o creştere rapidă a nivelului de insulină din sânge la 3 minute de la simulare”. Aceleaşi efecte au fost observate şi într-un experiment cu subiecţi umani (cf. Glutamate ingestion and its effects at rest and during exercise in humanas, Mourtzakis M., Graham T.E., 2002). Glutamatul de monosodiu reduce, de asemenea, secreţia hormonului de creştere în timpul adolescenţei. Experimentele realizate pe şoareci au arătat că MSG reduce secreţia hormonului de creştere, şoarecii devenind obezi şi având o creştere deficitară.

Efectele se observă însă şi la oameni: ,,La indivizii obezi, secreţia hormonului de creştere este împiedicată (…), iar gradul acestui defect în secreţie este proporţional cu gradul de obezitate” (cf. Growth hormone status in morbidly obese subjects and correlation with body composition, Savastano S., Di somma C., Belfiore A., 2006).

Glutamatul afectează pruncul încă din pântecele mamei sale

În anii ’80 şi ’90 ai secolului trecut, cercetătorii au descoperit că MSG poate să depăşească bariera pusă de placentă şi să pună astfel în pericol copilul aflat în pântecele mamei sale.

Efectele negative au fost amplu analizate pe şoarecii folosiţi în experimente, dar ,,aceste observaţii dovedesc posibilitatea unei otrăvuri dincolo de placentă a fetuşilor umani, după consumul de către mamă a unor alimente bogate în glutamat” (cf. Neurotoxicity of monosodium-L-glutamate in pregnant and fetal rats, Toth L., Karcsu S., 1987). ,,S-a demonstrat că glutamatul de monosodiu (MSG) penetrează bariera placentei. Activarea excesivă a receptorilor de glutamat şi supraîncărcarea intracelulară cu calciu indusă de către MSG, care, în cele din urmă, conduce la moartea neuronilor, ar putea rezulta într-o reducere a capacităţii de învăţare şi memorare a puilor de şoareci, dacă mama a fost tratată cu MSG pe când purta puiul în pântece” (cf. Transplacental neurotoxic effects of monosodium glutamate on structures and functions of specific brain areas of filial mice, Gao J., Wu J., Zhao X.N., 1994).

În urma acestor observaţii experimentale a efectelor nocive pe care le are glutamatul asupra sarcinii, cercetătorii M. Hermanussen şi J.A. Tresguerres au tras în 2003 un puternic semnal de alarmă: ,,Sugerăm cu tărie abandonarea agentului aromatizator glutamat de monosodiu şi reconsiderarea dozelor zilnice de proteine şi aminoacizi recomandate în timpul sarcinii”.

Glutamatul potenţează comportamentul agresiv şi antisocial, scăzând totodată nivelul de atenţie şi concentrare

Un alt efect deosebit de important observat de cercetătorii în testarea glutamatului de şoareci este comportamentul agresiv şi antisocial generat asupra rozătoarelor.

Acesta este de fapt o trăsătură surprinsă de toate experimentele din domeniu, fără excepţie, aşa cum a subliniat şi doctorul Russel Blaylock în cartea sa Exitotoxinele.

Şi cum omul este de cinci ori mai receptiv la glutamat decât şoarecii, iar copiii de patru ori mai mult decât adulţii, să ne mai mire oare că, îndopaţi cu glutamatul mai ales în chips-uri, dresinguri şi supe, copiii noştri sunt tot mai agresivi?

Având în vedere că studiile ştiinţifice arată tot mai concludent cum glutamatul distruge zonele cerebrale responsabile cu concentrarea şi atenţia şi, în general, slăbeşte capacităţile cognitive – atât la animale, cât şi la oameni, chiar din faza intrauterină, dacă mama a consumat multe alimente bogate în glutamat – de ce ne-am mai mira de slabele rezultate cognitive ale copiilor noştri sau de faptul că, aşa cum arată aceleaşi studii, oamenii devin infertili? Petru Molodeţ – Articol apărut în nr. 18 al revistei ,,Familia Ortodoxă”.

Ştiaţi că mâncaţi pate cu astm sau salam cu demenţă?

Magazinele sunt pline de produse care conţin glutamat monosodic, un aditiv periculos. Spitalele din România sunt pline de tineri şi de copii cu boli grave, incurabile. Tot felul de forme de cancer ne macină vieţile şi ne întrebăm de unde aceste maladii. Hai să ne uităm pe etichetele alimentelor şi o să înţelegem ce ne bagă în pământ înainte de vreme…

Reporterii Libertăţii au dat o tură printr-un hipermarket din Capitală, în căutarea uneia dintre cele mai nocive substanţe care se găseşte în alimente şi despre care se tot vorbeşte în ultimele zile în presă. Este vorba de E 621 – sau glutamat monosodic – un aditiv, potenţiator de gust sau de aromă care stimulează apetitul consumatorului şi îl face să creadă că a mâncat ceva gustos. În realitate, omul consumă ceva extrem de nociv!

,,Poate produce dureri de cap, slăbiciune, greaţă, astm, modificări de ritm cardiac. Poate declanşa maladiile Huntington (demenţă, pierderea abilităţilor mentale, tulburări de personalitate şi de comportament), Alzheimer sau Parkinson”, ne-a explicat profesorul Gheorghe Mencinicopschi.

În ce alimente se găseşte E 621 (glutamat monosodic)

– Chipsuri

– Floricele

– Supe-instant

– Condimente

– Pate de ficat

– Pate vegetal

– Salam

– Parizel

– Crenvuşti

Nu cumpăraţi pate, floricele sau salam pe etichetele cărora apare aditivul glutamat monosodic!