Medicina nu cunoaşte cauza hipertensiunii!
“La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinantă pentru apariţia hipertensiunii arteriale.”
.
Boala este descrisă şi clasificată în “hipertensiune arterială esenţială sau primară”, dar despre cauzele bolii nu se ştie o iotă în mod sigur!
.
Ce medicamente se dau în cazul hipertensiunii arteriale de către medicina clasică? Medicamentul standard la hipertensiunea arterială şi pe care îl primesc aproape 100% din pacienţi este un medicament care conţine o substanţă numită betablocher şi care inhibă bătăile normale ale muşchiuliu inimii, reducând randamentul ei natural. Prin această metodă inima nu mai bate cu amplitudinea necesară a organismului şi acest lucru duce automat la scăderea presiunii sângelui în artere la fel ca şi atunci când un robinet la care se află legat un furtun este închis un pic.
.
Randamentul inimii este redus prin betablocheri cu 20-40% şi acest lucru va duce inevitabil la:
– distrugerea sigură a muşchilor inimii şi ca urmare la boli cronice de inimă
– lipsa de putere şi energie
– oboseală cronică
– infecţii în sânge datorită lipsei de oxigen şi de sânge proaspăt în extremităţi
– slăbirea sistemului imunitar
– slăbirea tuturor organelor (toate organele sunt alimentate şi întărite cu sângele pompat de inimă)
– capacitate cerebrală scăzută
.
Alte medicamente date împreunnă cu betablocherii sunt cele care “subţiază” sângele, deci care alterează în mod artificial consistenţa lui sau medicamente care dilată arterele.
.
Întrebarea 1: Dacă hipertensiunea nu are de a face cu inima – după cunoştinţele actuale ale medicinii – de ce se dau totuşi medicamente care reduc puterea inimii?
.
Întrebarea 2: Betablocherii vindecă hipertensiunea arterială?
Bineînţeles că nu vindecă nimic, pentru că inima are de a face cu tensiunea arterială la fel de mult ca şi un robinet cu un furtun înfundat care este conectat la el. Prin închiderea robinetului nu se curăţă furtunul, chiar dacă presiunea din acesta scade.
.
Întrebarea 3: De ce se dau totuşi betablocherii la hipertensiunea arterială dacă nu vindecă nimic?
Tocmai fiindcă nu vindecă se dau aceste medicamente. Dacă medicamentele ar vindeca ceva, cine ar mai cumpăra aceste medicamente decenii întregi? Scopul industriei farmaceutice este profitul şi nu vindecarea. Cu vindecarea nu se fac bani.
.
Întrebarea 4: De ce doctorii nu caută o alternativă mai bună?
Industria farmaceutică nu produce alte medicamente contra acestei afecţiuni şi ca urmare doctorii nu au ce să aleagă.
Betablocherii funcţionează rapid (deşi distrug inima şi slăbesc întregul organism) şi acest lucru le este mai mult decât suficient celor mai mulţi “doctori”. Un doctor adevărat însă va căuta cauza bolii şi va căuta să o înlăture, dar un astfel de doctor este mai rar decât 7 cifre la lotto.
.
Întrebarea 5: Care este de fapt cauza adevărată a hipertensiunii arteriale?
Dacă privim sistemul cardio-vascular îl putem compara cu o pompă de apă care ţine lichidul în circulaţie într-un lac artificial.
Acest sistem este format dintr-o pompă (inima), furtun (vase sanguine), un filtru (rinichii).
Pompa de apă este aleasă de aşa natură să garanteze circulaţia ideală a apei.
Dacă presiunea apei din furtun creşte la un moment dat, există numai două cauze posibile:
a)indundarea furtunului
b)înfundarea filtrului (rinichii)
.
Reducând randamentul pompei de apă se scade tensiunea ridicată care apare în mod automat în furtun însă acest lucru nu duce la repararea problemei. Un istalator va face în acest caz ceea ce trebuie: va curăţa filtrul înfundat.
În cazul organismului cauza hipertensiunii arteriale sunt rinichii. Rinichii filtrează permanent sângele şi atunci când randamentul lor scade automat creşte tensiunea arterială, căci inima nu îşi schimbă randamentul în funcţie de cel al rinichilor.
.
De ce scade randamentul rinichilor?
Rinichii omului sunt organele cele mai puternic legate direct de emoţii şi sunt afectaţi foarte puternic de supărări şi de emoţiile negative, îndeosebi de cele de durată (tristeţe, depresie, decepţii sentimentale, pierderea celor iubiţi, singurătate).
Cei mai mulţi oameni încep să facă hipertensiune arterială după un deces sau o supărare care ţine mai mult timp. În cazul supărărilor cronice, rinichii nu mai pot lucra cum trebuie – se strâng de tristeţe – şi reducându-se capacitatea lor de filtrare, creşte în mod automat tensiunea din artere.
.
Şi conflictele sau enervările zilnice la oameni care nu sunt trişti sau depresivi duc la hipertensiune arterială, însă acest lucru este cauzat nu numai de randamentul slăbit al rinichilor (cei mai mulţi oameni au rinichii slăbiţi şi înfundaţi), ci mai mult de ficat, care are o funcţie compensatoare la volumul de sânge aflat în circulaţie în organism. Enervarea afectează în mod direct ficatul. Deci, cauza majoritară a hipertensiunii sunt conflictele emoţionale, certurile, care duc la tensiune emoţională şi ca urmare şi la tensiune în sânge.
.
Ca urmare, voia bună şi echilibrul emoţional sunt factorii care vindecă cel mai uşor hipertensiunea arterială. Fiindcă pacienţii nu ştiu acest lucru, de îndată ce au aflat că suferă de această afecţiune a ei, vor lua medicamentele prescrise de medic ani de zile – chiar dacă necesitatea lor dispare – fiind convinşi că boala este nevindecabilă şi că trebuie să ia aceste medicamente o viaţă întreagă.
.
Un alt factor important la hipertensiune este ficatul. Ficatul acţionează ca un rezervor de sânge care menţine cantitatea de fluid din organism la nivelul necesar – asemănător cu rezervoarele de dilatare folosite la instalaţiile de încălzire. Oricine a văzut un ficat de animal îşi poate da seama uşor că acesta este asemănător unui burete care conţine mult sânge. La mişcare muşchii trebuie alimentaţi cu sânge şi acestea este eliberat de ficat, care îl adună în timpul repausului.
Şi la enervare sau emoţii puternice, ficatul eliberează acest sânge care se duce în zonele necesare, mai ales la cap, unde se creează o congestie. La un om cu ficatul sănătos sângele se retrage repede înapoi în ficat după un efort sau enervare, pe când la unul cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece în mod rapid.
.
Din cauza afecţiunilor ficatului care, ca şi cele la rinichi, le are aproape orice om din ziua de azi, mai mult sau mai puţin datorită mai multor factori (alimentaţie nesănătoasă, lipsa de mişcare, toxine acumulate, calculi renali şi biliari), ficatul nu mai poate îndeplini această funcţie în mod ideal, iar compensarea cantităţii de sânge din artere nu mai poape fi făcută în timp util, ducând la valori mărite de tensiune. Un ficat bolnav şi enervările duc deci la valori şi mai mari ale tensiunii arteriale decât în cazul unui ficat sănătos. Şi acest lucru este cunoscut: bolnavii depresivi şi mânioşi fac tensiune şi mai mare decât cei care sunt numai depresivi. Deşi cauza primară a hipertensiunii este pe plan organic sistemul renal, ficatul are deci o influenţă destul de mare asupra valorilor ei.
.
Al treilea factor al hipertensiunii arteriale, care este însă minor, este pierderea elasticităţii arterelor. Arterele elastice sunt în stare să compenseze prin umflare o parte din tensiunea mărită apărută, în timp ce arterele rigide şi cu elasticitatea alterată vor păstra creşterea presiunii arteriale la valoarea cauzată de emoţia creată.
.
Întrebarea 6: De ce doctorul meu nu ştie toate aceste lucruri?
Doctorii au fost învăţaţi cândva la facultate – în mod evident greşit – că hipertensiunea nu are cauze şi se tratează cu betablocheri. Majoritatea doctorilor au rămas la acest stadiu de necunoaştere totală, stadiu la care a rămas şi “ştiinţa” oferită de industria farmaceutică de mai multe decenii. În ultimii 30 de ani nu s-a făcut un singur pas înainte pentru vindecarea hipertensiunii, căci cine are nevoie de un pas îainte când se câştigă atâţia bani cu betablocheri şi cu alte medicamente?
.
Timp de cercetare proprie şi mai ales de gândire, doctorii din ziua de azi nu deţin, iar ei, ca şi cei mai mulţi “oameni de ştiinţă”, se mulţumesc cu ceea ce ştiu deja.
.
Cum se poate vindeca hipertensiunea arterială în mod adevărat?
Pentru a vindeca hipertensiunea există un singur mod real şi eficient: trebuie vindecată sau eliminată depresia, supărarea sau tristeţea pacientului! Acest lucru se poate face în mod efectiv cu ajutorul homeopatiei sau prin schimbarea modului de viaţă.
Oamenii care se enervează uşor trebuie să îndepărteze sursele conflictelor şi să încerce să se stăpânească.
.
În cazul hipertensiunii trebuie tratate cu remedii naturiste atât organele (rinichii şi ficatul) care duc la creşterea ei, dar mai ales cauzele psihice care duc la dereglarea acestor organe: supărarea, depresia şi enervarea. Acest lucru se poate face cel mai efectiv şi precis cu ajutorul remediilor homeopatice.
.
Tratamentul cu betablocheri şi subţietori de sânge aduce numai daune întregului organism şi nu vizează deloc cauza adevărată a bolii, făcând bolnavii dependenţi de aceste medicamente pentru decenii întregi.
În plus, în acest caz este evident faptul că doctorii dau la hipertensiune un medicament pentru inimă, când de fapt cauza bolii nu este cunoscuta şi mult utilizata inimă! Acest tratament este tot aşa de mare prostie ca şi reducerea randamentului pompei de apă în loc de desfundare a filtrului pentru un instalator. Dacă un instalator ar face aşa ceva, ar fi concediat imediat. Doctorii fac acest lucru de decenii întregi, fără nici măcar să se întrebe care este cauza reală a acestei boli.
.
Mulţi bolnavi care au reuşit să depăşească stadiul depresiv nu mai au hipertensiune şi nu mai au ca urmare nici nevoie de medicamente, dar le iau în continuare din obişnuinţă sau din cauză că doctorii lor nu le spun că nu mai sunt necesare.
Frica de “a nu se întâmpla ceva” este întreţinută şi inoculată de sistemul medical şi aceşti betablocheri se dau în cele mai multe cazuri decenii întregi, deşi necesitatea lor dispare des şi de la sine în multe cazuri.
.
Alternative eficiente la betablocheri
.
O alternativă naturală foarte eficientă la betablocheri şi mult mai sănătoasă, care funcţionează pentru cei mai mulţi bolnavi, este remediul naturist de la plafar cu numele de “Regulator de tensiune”. Remediul costă 25 de lei şi se poate găsi peste tot unde este un magazin naturist gen plafar. Acest remediu merită încercat, deşi nu-i poate ajuta pe toţi, dat fiind factorii diferiţi care cauzează mărirea tensiunii, cât şi organele afectate.
.
Mult mai eficiente la vindecarea cauzelor hipertensiunii ar fi deci dronările renale şi hepatice, remedii care înlătură depunerile din rinichi împreună cu remedii naturale contra depresiei sau a irascibilităţii.
.
traducere după Dr. Johann Georg Schnitzer

Complexul medico-industrial creşte în ţările dezvoltate, mult mai repede decât puterea economică a ţărilor respective. Şi acesta, deoarece sistemul se orientează nu după cerere, ci după medici, care joacă un rol dublu. Ei oferă servicii medicale şi, în acelaşi timp, controlează necesitatea (cererea) acestora. Numărul operaţiilor creşte în mod liniar cu numărul chirurgilor! Economiştii denumesc acest fenomen “cerere indusă”. Prin acest procedeu, medicii îşi apără şi chiar îşi sporesc veniturile.

Deoarece între 1970 şi 1982 rata natalităţii a scăzut cu mai mult de 13 procente, medicii din maternităţile americane au reacţionat împotriva acestei situaţii prin sporirea numărului de naşteri prin cezariană, pentru care se încasează onorarii mai mari de la casele de asigurări de sănătate!  Astfel s-a ajuns la naşteri prin cezariană, într-un procent de 23%, deşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră că procentul firesc ar fi de 15%.

Problema principală este că numărul mare de servicii medicale şi calitatea lor NU influenţează de facto, longevitatea populaţiei. Un rol mult mai mare l-a jucat şi îl joacă şi în prezent îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de viaţă ale oamenilor. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea o serie de studii (de exemplu cel efectuat în Anglia, de expertul în medicină socială, Thomas McKeown) releva clar faptul că o serie de boli foarte grave, cum ar fi holera, tifosul, tuberculoza, scarlatina sau meningita, au început deja de la sfârşitul secolului al XIX-lea să piardă teren, să dea înapoi. Şi asta, cu mult înainte ca factorii patogeni responsabili pentru aceste boli să fie identificaţi. Luând ca exemplu tuberculoza, McKeown releva că 92 la sută din factorii care au dus la eradicarea tuberculozei ca maladie gravă se pot pune pe seama îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă (apa curentă, canalizare, ferestre mai mari, luminoase şi etanşe, sisteme de încălzire eficiente a locuinţelor – în general, îmbunătăţirea condiţiilor igienice) şi doar 8 procente se pot atribui antibioticelor. Medicina modernă nu este nici pe departe atât de eficientă precum îşi închipuie marea parte a oamenilor, spune acelaşi McKeown. Iar microbiologul francez, Rene Dubos, un pionier în cercetarea antibioticelor, dădea următotul verdict:

,,Introducerea lenjeriei de bumbac, care se poate spăla uşor, a geamurilor mari, care permit intrarea unei cantităţi mai mare de lumină şi creşterea calităţii şi posibilităţilor igienice, joacă un rol mai mare în diminuarea şi eliminarea inflamaţiilor de diferite sorginte, decât medicamentele şi terapiile”. Cadourile aduse de medicina modernă – cum ar fi pilulele, tehnologia performantă, secţiile intensive din spitale etc. – au un aport la nivelul de sănătate al populaţiei de numai 10%!

O altă statistică edificatoare ne arată următoarele: deşi în Germania se investesc anual în medie pe cap de locuitor 2283,48 de Euro –  în comparaţie investiţia medie din alte ţări e de doar 1757, 34 Euro – totuşi Germania se află la aproape toţi indicatorii specifici relevanţi pentru sănătatea populaţiei unei ţări, doar în zona de mijloc a ,,clasamentului”. În timp ce prognoza de longevitate a unei fetiţe în Germania este de 80,7 ani, în Japonia aceasta este de 84,6 ani, deşi acolo se investeşte mult mai puţin în sistemul de sănătate! Pare paradoxal, nu?

În USA investiţia şi sumele alocate sănătăţii diferă de la un stat la altul. Şi astfel putem constata că deşi în Manhattan sau în Florida aceste sume sunt evident mai mari decât în Portland, statul Oregon (unde investiţia respectivă este de peste două ori mai mică), totuşi persoanele din Manhattan şi Florida trăiesc în medie mai puţin decât cele din Portland. Aceasta în mod sigur şi datorită faptului că în Manhattan fiecare cetăţean merge săptămânal la medic (dispunând de o asigurare de sănătate “generoasă”) şi astfel îi sunt administrate pilule mult mai multe şi mult mai de timpuriu, fapt ce chiar că-l termină pe bietul om. Gândiţi-vă numai la câte kilograme de pilule în plus înghite unul din Manhattan!

Rezultă că ideea precum că medicina modernă şi intensivă prelungeşte viaţa este o iluzie! Efectuând un studiu la nivel naţional american asupra bolnavilor de cancer de intestine sau cardiaci, cercetătorul Elliot Fisher, de la Darmouth Medical School din New Hampshire, a ajuns la concluzia că în statele în care costurile terapeutice erau cu 6% mai mici decât maxima la nivel naţional, pacienţii respectivi trăiau mai mult! Încă o dovadă în plus că medicina super-performantă şi intensivă aduce mai degrabă daune decât foloase, pacienţilor.

Într-adevăr, medicina modernă merge atât de departe încât îl consideră pe omul sănătos ca pe o persoană care nu a fost îndeajuns consultată şi diagnosticată şi de aceea încă nu i s-a găsit nici o afecţiune. Şi astfel au fost inventate programele de consult preventiv, gratuite. Primul consult e gratuit. Pe celelalte le plătim însă. Şi ele urmează, garantat. La un control tomografic, un sfert dintre oamenii tineri au anomalii la genunchi! La fiecare al doilea adult discurile intervertebrale sunt deformate (hernie de disc). Deja începând cu vârsta de 30 de ani, fiecare dintre noi poartă în el “începuturi de boli”. Marea majoritate au simptome de diabet, boli ale arterelor, hepatite, cancer sau afecţiuni ale sistemului circulator şi ale inimii. Desigur că aceasta nu înseamnă că aceste boli vor afecta vreodată starea de bine a persoanei respective.

Marea majoritate a acestor afecţiuni progresează extrem de încet. Înainte încă de a apărea primul simptom deranjant, e probabil ca aceste persoane să nu mai existe, ca urmare a unor cu totul alte cauze. Dar ceea ce este grav e faptul că medicul ,,diagnostichează” ca având te miri ce afecţiune, lucru care poate avea consecinţe psihice devastatoare asupra pacientului. Şi care, ,,îmbolnăvit” de către medic, în cele din urmă, condiţionându-se astfel pe sine însuşi, chiar se îmbolnăveşte. În general, cu cât metoda de diagnosticare este mai exactă, cu atât apar mai multe cazuri de îmbolnăviri. Să fim înţeleşi, nu vreau să spun că nu e cazul să mergem la medic sau că nu mai e cazul să ne facem, din când în când, nişte analize. Vreau să cer însă un mai mare discernământ şi corectitudine din partea medicilor, căci, aşa cum se poate vedea, mai toate persoanele trecute de 30 de ani pot fi ,,diagnosticate ca bolnave”. Iar acest lucru, manipulat cu intenţii financiare clare, poate să aducă daune grave persoanelor respective. Ceea ce corespunde, din partea medicului, cu încălcarea jurământului. Deci, cu o fraudă.

Analizele clasice constată că un procent de 21% dintre oameni au noduli tiroidieni. La o analiză cu ultrasunete însă, acest procent creşte până la 67%. Aceşti noduli, în marea lor majoritate inofensivi, sunt însă de cele mai multe ori înlăturaţi prin operaţie, ceea ce în 90% dintre cazuri e compet inutil! Înţelegeţi acum modul în care se pot face bani, punând în pericol sănătatea unei persoane? Mai simplu spus, îi fac unuia o sonografie la tiroidă, îl anunţă ,,în cadru festiv” că are circa 67% noduli la tiroidă, îl întind pe masa de operaţie şi încasează costurile respective de la Casa de sănătate. Dacă aceste Case de sănătate n-ar exista (minunată invenţie pentru corpul medical, mană cerească) pacientul s-ar gândi de zece ori înainte de a se lăsa tăiat şi să mai şi plătească din propriul buzunar pentru aceasta. Aşa însă… încasăm asigurări de sănătate (şi unele firme fac bani frumoşi cu asta) de la oameni, după care-i operam pentru boli fictive, pe gratis. Pentru ei pe gratis, dar nu şi pentru noi, care scriem ordine de plată grase Caselor de sănătate.

O altă modalitate de a-i face pe oameni bolnavi cu de-a sila este modificarea valorilor de referinţă pentru analizele (îndeobşte cele de sânge). Scandalul colesterolului poate că vă este deja cunoscut. Prin anii ‘9o, mai multe grupuri de influenţă (compuse îndeobşte din medici profesori universitari) au reuşit să impună modificarea valorii superioare de referinţă pentru colesterol, de la 240 de miligrame pe decilitru sânge (care este valoarea maximă normală pentru o persoană adultă) la 200 de miligrame. În acest fel, peste noapte, jumătate dintre persoanele masculine între 30 şi 40 de ani devin bolnavi, cu colesterolul mărit şi astfel potenţiali pacienţi buni de muls. În mod normal, o valoare de 250 pentru o persoană de 50 de ani este o valoare ideală. Dar la o limită de referinţă maximă de 200, suntem cu toţii bolnavi!!! Ei, asta da afacere! Sau… escrocherie? Vă las pe Dvs. să apreciaţi.

Impunerea unor valori limită stricte, precum şi dezvoltarea permanentă a tehnicii de măsurare, i-au deschis medicinii noi şi minunate perspective. Astfel s-a reuşit crearea unui nou catalog de afecţiuni. Pseudo-boli. O serie lungă de astfel de afecţiuni nu ar fi resimţite vreodată de-a lungul vieţii dacă nu am face imprudenţa ca, mergând la medic, să luăm de bune toate gogoşile care pot să ne fie servite acolo. Desigur, nu toţi medicii folosesc aceste… tertipuri. Dar posibilitatea rămâne deschisă. Ea există. Diagnosticul este cea mai răspândită boală!!!

Şi încă un aspect foarte interesant pe care nu-l avem în vedere şi care este deseori speculat de medicină, pentru a arăta cât de utilă şi importantă este prezenţa Domniei Sale. Şi anume, durata de supravieţuire a unui bolnav. Medicina susţine că a reuşit să mărească, în comparaţie cu secolele trecute, durata de viaţă a unei persoane bolnave. Speculaţie măiastră! Şi mulţi o cred. Această durată de viaţă se calculează, statistic vorbind, din momentul depistării unei afecţiuni şi până în momentul în care bolnavul este răpus de aceasta. Păi, bine… dar dacă descopăr bolnavi cu colesterol mărit la 30 de ani şi ei decedează în mod normal, ca şi în trecut, pe la 70 de ani, asta înseamnă că este meritul medicinii, care, cu măestria ei cunoscută, l-a ţinut pe bolnav în viaţă 40 de ani şi că astfel a reuşit să-i prelungească viaţa? Fals. Poate eventual să-l omor cu bună ştiinţă, chinuindu-l 40 de ani cu teama unei afecţiuni inexistente!

Mulţumim frumos pentru grija acordată! Nu cred că ne închipuiam vreodată că… pentru aceasta suntem aici, pe lumea asta. Se pare însă că medicina ştie pentru ce suntem aici. Pentru ea!

articol preluat de pe e-mail

Am citit mai multe bloguri care te îndeamnă să mănânci sănătos, dar exclusiv produse vegetale şi, pe cât se poate, nepreparate termic. Chiar am scris şi eu câteva articole care vorbeau despre diete vegetale şi cât mai naturiste. Recunosc că îmi plac salatele, legumele şi fructele, din care consum cu plăcere în fiecare zi. Doar că îmi place şi carnea, din care gust cu aceeaşi plăcere ori de câte ori am ocazia. La fel au făcut părinţii, bunicii şi strămoşii noştri, din care mulţi nu ar fi supravieţuit dacă se bazau numai pe vegetale. Dar Dumnezeu – sau pentru atei, Natura – a făcut ca omul să fie OMNIVOR, la fel ca ursul cel puternic, precum câinele din curte, pisica cea vicleană şi alte animale care au stomacul adaptat la consumul de vegetale şi carne.

În ultima vreme tot mai mulţi nutriţionişti devin mentori pentru o sumedenie de discipoli care sunt convinşi că dacă nu mănâncă alimente din carne vor fi mereu sănătoşi şi vor trăi 100 de ani. Greşit: s-a constatat că recordurile de vârstă le deţin omnivorii care au ştiut să păstreze proporţia dintre produsele vegetale şi animale, şi nu cei care au căzut dintr-o extremă în alta. Mulţi dintre vegetarieni s-au îndopat până acum cu carne, cartofi prăjiţi şi tot felul de produse pe care dintr-o dată au fost sfătuiţi să le elimine din meniu. Au greşit o dată prin lăcomie, iar acum greşesc prin totală abstinenţă.

E ca la abstinenţa de alcool. Cel care nu ştie să-l consume moderat ar face bine să nici nu încerce. Mie îmi place să mănânc din toate câte puţin, să variez mâncărurile vegetale sau animale şi nu cred că depăşesc măsura. E vorba de voinţa personală şi nu de cântar sau calculul permanent al caloriilor. De asemenea, regula care zice să te ridici de la masă înainte să te simţi sătul. Doar că foarte mulţi nu se pot abţine şi se otrăvesc singuri. Iar pentru ei singura soluţie rămâne abstinenţa totală de la carne, ouă, lapte, brânză – alimentele cu cel mai mare aport de proteine şi substanţe nutritive.

Nu ar fi nici o problemă dacă unii cred că aceste diete permanente la fac numai bine, dar am văzut exemple concrete când copiii nou-născuţi au avut de suferit din cauza acestui regim alimentar şi al naivităţii părinţilor. Au urmat tratamente costisitoare şi uneori insuficiente pentru a înlătura sechelele provocate de lipsa proteinelor necesare. Dacă unii vor să o apuce pe această cale, nu au decât, dar de multe ori procedează ca Martorii lui Iehova: vor cu tot dinadinsul să te îndoctrineze şi pe tine, iar dacă ai ocazia să le fii oaspete, rişti să pleci flămând de la “ospăţul” lor.

Trebuie să respectăm părerea celui din jurul nostru, doar să nu ne-o impună pe a lor. Poate că noi, cei care ne bucurăm de deliciul fiecărui fel de mâncare, indiferent că e de provenienţă animală sau vegetală, vom trăi mai mult… sau mai puţin. Dar există şi năzuinţa care dăinuie în noi şi pe care, dacă o parafrazez ar spune: decât să trăiesc 100 de ani ca un bou sau o vacă, mai bine 50 de ani precum un leu sau un vultur.

Astăzi vei învăţa cum se utilizează puterea minţii în folosul sănătăţii. Există multe tipuri de practică în direcţia asta, însă eu am ales o metodă simplă şi practică pe care o folosesc şi eu. ATENŢIE! Acest exerciţiu se face doar în linişte totală, în locuri unde nu există posibilitatea să fii întrerupt (aşadar, telefonul şi alte chestii să fie închise).

1. Aşază-te în pat pe spate, cu mâinile pe lângă corp, apoi închide ochii şi ridică-i ca şi cum ai vrea să-ţi priveşti fruntea cu ochii închişi.

2. Respiră profund – şi trage aerul “în burtă”.

3. Relaxează-ţi trupul repetând mental: “Cu fiecare expiraţie sunt din ce în ce mai relaxat”.

4. Concentrează-te pe fiecare parte a corpului separat: “fruntea îmi este din ce în ce mai relaxată, sprâncenele, obrajii, buzele, gâtul, pieptul, braţele, palmele îmi sunt din ce în ce mai relaxate… până ajungi la degetul mic de la picioare.

5. Apoi numără descrescător de la 100 la 1 şi VIZUALIZEAZĂ fiecare număr cum se îndepărtează încet. Dă fiecărui număr o formă şi o culoare şi imaginează-ţi-l cum se îndepărtează încet. Lasă cam 2 secunde între numere.

* Notă: De-a lungul numărătorii ţi se va întâmpla să uiţi să vizualizezi numerele sau să-ţi sară gândul şi la alte lucruri. Fii atent de fiecare dată când păţeşti aşa ceva (se va întâmpla de câteva ori) şi direcţionează-ţi atenţia iar pe vizualizarea numărătoarei.

7. Când ajungi la 1, repetă mental “sunt o persoană sănătoasă, tânără şi echilibrată.

8. În timp ce repeţi, imaginează-ţi un ecran mental ca la cinematograf, pe care apare întreg corpul tău. Vizualizează pe ecranul mental toate procesele prin care corpul tău se vindecă, întinereşte şi se echilibrează şi încearcă să SIMŢI fiecare modificare pozitivă din corpul tău. SIMTE şi bucuria/împlinirea/entuziasmul unui om complet sănătos.

* Nu e nevoie să ştii anatomie, poţi doar să-ţi imaginezi o rază de lumină care trece prin corpul tău şi îl vindecă, întinereşte şi echilibrează… sau orice altă imagine care sugerează vindecarea.

9. Apoi numără mental de la 1 la 5. Când începi, spune: “Când ajung cu numărătoarea la 5 mă simt complet treaz şi cu programele de vindecare activate”. Când eşti la cifra 3 în numărătoare – mai repetă o dată fraza precedentă.

10. Când ajungi la 5, vizualizează imaginea cu tine sănătos, apoi mişcă-ţi uşor degetele de la mâini şi de la picioare şi deschide ochii.

Bravo! Tocmai ţi-ai programat creierul să se ocupe de însănătoşirea corpului. Pentru a amplifica puterea de vindecare a creierului tău, îţi recomand să îţi acorzi în fiecare zi câte 15 minute, în care să faci MEDITAŢIE pentru sănătate

………………………………

Este demonstrat ştiinţific faptul că ne putem îmbunătătii starea de sănătate folosindu-ne puterea minţii. Creierul deţine controlul absolut asupra organismului . El ne ajută să facem acţiunile conştiente, dar în acelaşi timp coordonează şi programele inconştiente (adică cele în care nu te gândeşti în mod activ).

Adică, pe de o parte ne ajută să ne mişcăm conştient, să vorbim sau să muncim conştient, iar pe de altă parte reglează cât acid gastric să fie în stomac, reglează componenţa sângelui, reglează cât de des să bată inima, reglează câţi hormoni să elibereze toate glandele… şi aşa mai departe. Toate aceste acţiuni inconştiente sunt coordonate cu mare precizie de către creier.

Aşadar, creierul tău se ocupă 24 de ore pe zi de procesele inconştiente care au loc în corp, pentru a-ţi asigura starea optimă pentru supravieţuire. Ca să dau un exemplu: Poţi să simţi acum tricoul pe care-l ai acum pe tine? Îl simţi? Dacă eu acum nu ţi-aş fi spus… ce crezi? Corpul tău ar fi simţit că are un tricou pe el?

Normal că n-ar fi simţit, însă tu nu ai conştientizat asta, până nu ţi-am spus eu. Adică tu ai fi simţit tricoul tot timpul zilei, însă în mod inconştient, până când ţi-am spus eu să te gândeşti la el şi astfel te-am făcut conştient de el. Pe acelaşi model funcţionează TOATE procesele din organismul tău. De exemplu:

Stomacul produce acid gastric în mod inconştient, adică NU trebuie tu să te gândeşti “acum produc acid gastric”, ci creierul tău se ocupă de asta, în mod automat. Partea bună este că toate programele inconştiente pot fi controlate şi manipulate pozitiv, odată ce devii conştient de ele. Însă pentru a le putea controla eficient e necesar să intri în STAREA ALFA.

…………………………………………………..

Starea alfa

“Vindecarea se petrece cel mai eficient în starea alfa.” Ce este starea alfa?

Ca să înţelegeţi ce înseamnă starea alfa trebuie să-ţi spun câteva lucruri despre creierul uman. Creierul tău funcţionează pe baza unei cantităţi foarte mici de curent electric, asemenea unui computer. Acest curent produce încontinuu pulsaţii/vibraţii la diferite frecvenţe (adică uneori pulsează mai rar, alteori mai des).

Când frecvenţa este între 12 şi 16 Hz (pulsaţii mai dese), atunci te afli în STAREA BETA. Acum, când citeşti aceste rânduri, te afli în starea BETA, la fel şi când munceşti sau vorbeşti, sau faci orice activitate conştientă. Aşadar, starea BETA este starea “normală” de peste zi. Simplu.

Însă, când adormi… creierul tău îşi scade frecvenţa la 8-12 Hz sau frecvenţa ALFA (pulsaţii mai rare). Aşadar când aţipeşti, intri instantaneu şi inconştient în starea ALFA. Totuşi, partea frumoasă e că poţi intra în starea alfa şi când eşti conştient şi treaz.

Aşadar, dacă îţi poţi reduce frecvenţele cerebrale la aceste nivele fără să dormi, eşti capabil să intri într-o stare alfa conştientă. O stare situată undeva la graniţa dintre somn şi veghe. Aceasta îţi va permite să controlezi şi să valorifici puterea creativă şi vindecătoare a minţii. Cum intri în starea alfa?

Simplu. În primii 5 paşi de la începutul articolului. Adică, în timp ce faci numărătoarea de la 100 la 1. Acea numărătoare de a-ţi scădea frecvenţa creierului de la beta la alfa. Dacă procedezi corect, ar trebui să fii în starea alfa în momentul când ajungi la 1.

După ce ai intrat în starea alfa, comenzile pe care le dai creierului intră direct în subconştient, având astfel o influenţă puternică asupra programelor care rulează în acest nivel. Practic, de la această fază programezi direct softul care coordonează programele inconştiente din corpul tău.

Vindecarea propriu zisă

În starea alfa te poţi folosi de 2 unelte esenţiale pentru vindecare: Afirmaţiile şi Vizualizarea. În exerciţiul de mai sus le-am folosit împreună, însă ele pot fi folosite şi separat.

A) Afirmaţiile… sunt idei pozitive pe care trebuie să le repeţi mental în timpul stării alfa.

+ Afirmaţiile se fac MEREU la timpul prezent, ca şi cum acţiunea s-ar fi întâmplat deja.

Dacă spui: vreau să fiu sănătos, subconştientul tău va înţelege acest lucru ca pe o aşteptare a ta. Ceea ce vei primi este doar aşteptarea dorinţei de a fi sănătos şi nu starea în sine. Ceea ce ar trebui să spui este: “Sunt un om sănătos”. Subconştientul tău va înţelege acest lucru ca pe o realitate prezentă şi va face ca această realitate să fie adevărată.

* IMPORTANT: înlocuieşte “vreau” cu “am” sau “sunt”. Evită cuvântul NU, afirmaţiile trebuie să fie pozitive. De exemplu: în loc de “Vreau să nu mai fiu bolnav” vei folosi “Sunt din ce în ce mai sănătos”. Sau în loc de “vreau să nu mă mai îngraş/slăbesc”, vei folosi “Greutatea mea optimă este de 52 kg” – observi timpul prezent şi lipsa negaţiei.

+ Fă afirmaţii hotărât, fără pic de îndoială! Poţi folosi orice afirmaţie pozitivă, ca de exemplu: corpul meu este din ce în ce mai sănătos; inima mea funcţionează din ce în ce mai bine; părul meu este din ce în ce mai des/puternic/sănătos; stomacul meu digeră din ce în ce mai bine; pielea mea este din ce în ce mai frumoasă/netedă/curată…

B) Vizualizarea… constă în formarea unor imagini mentale care descriu sănătatea, aşa cum ţi-o doreşti

1. Imaginează-ţi că ai în faţa un ecran mental asemenea unui televizor imens pe care vei proiecta vizualizarea.

2. Pe acest ecran vizualizează starea actuală a corpului cu boala sau durerea inclusă. Nu foarte sofisticat, îţi poţi imagina durerea ca o pată neagră de exemplu.

3. Acum vizualizează cum dispare boala.. Imaginează-ţi pata neagră cum dispare din ce în ce mai mult. (Nu contează dacă foloseşti pata neagră sau ţepi, sau orice altceva. Eşti liber să reprezinţi boala cum doreşti. Trebuie doar să fii simbolic. Mintea ta înţelege).4. SIMTE EMOŢIILE asociate cu imaginea! – foarte important. Cum te-ai simţi dacă ai fi mai sănătos/slab/gras/frumos? Simte acele emoţii cum circulă prin fiecare celulă din corpul tău! Simte bucuria, împlinirea, entuziasmul, euforia, fericirea, eliberarea!

5. Foloseşte-ţi cât mai mult simţurile pentru rezultate cât mai bune. Simte parfumul sănătăţii! Priveşte-o ca o lumină strălucitoare! Simte-o ca o mângâiere caldă, ca o binecuvântare!

6. Încheie cu o imagine minunată! Fă o poză cu imaginea ta, aşa cum îţi doreşti, plus o afirmaţie pozitivă de tipul: “Sunt sănătos şi mă simt excelent!”.

Note suplimentare

+ Această tehnică poate fi utilizată în multe alte scopuri, pe lângă sănătate, deoarece are şi o latură spirituală. Poate fi folosită chiar şi pentru a atrage TOATE lucrurile pe care ţi le doreşti de la viaţă. De exemplu, dacă-ţi doreşti o maşină, vei reprezenta pe ecranul mental o imagine cu tine la volanul acelei maşini… sau pentru orice alt scop.

+ Este foarte important ca în timpul meditaţiei să nu te deranjeze nimeni şi să NU fie deloc zgomot în jur! Excepţie face muzica meditativă <http://google.ro&gt;

+ Pentru rezultate bune recomand consecvenţă şi perseverenţă. În concluzie… Eu găsesc această practică extraordinară, deoarece este simplă, naturală şi foarte eficientă. Mai mult, o găsesc şi foarte plăcută şi relaxantă. Prefer să stau seara 15-30 de minute ca să meditez, decât să-mi irosesc timpul aiurea, la televizor.

Aşadar… dacă decizi să integrezi meditaţia între obiceiurile tale zilnice, vei avea numai de câştigat. Iar dacă te ţii de ele şi te decizi să evoluezi în direcţia asta, vei descoperi mulţimea de comori ascunse ale meditaţiei, care probabil îţi vor schimba viziunea asupra lucrurilor pentru totdeauna (aşa cum mi s-a întâmplat mie).

It’s up to you!

Sâmburii amari de caise – Vitamina B17

Doar sâmburii amari de caise conţin Vitamina B17

Ani de-a rândul, chimioterapia a fost considerată ca fiind singurul mod de a elimina cancerul. Specialiştii încep să reconsidere o cale alternativă, nutriţia. Se pare că toţi avem celule canceroase în corpul nostru. Un sistem imunitar puternic poate distruge aceste celule înainte ca ele să se multiplice şi forma tumori. Mâncarea procesată, stilul de viaţă şi mediul poluant pot duce la apariţia cancerului în corpul uman.

Vitamina B17, controversată şi nerecunoscută de către lumea medicală, este conţinută tocmai de către alimentele bogate în nutrienţi: hrişca, ovăz, secară, orz, orez brun, fasole albă, mazăre, broccoli, varză obişnuită, varză vânătă/roşie, conopidă, spanac, migdale amare, dovlecei, cartofi dulci, coacăză neagră, zmeură, struguri, ceapă roşie, vin roşu, vânătă, seminţele şi miezul din sâmburii de caise, piersici, pere, prune. Sâmburii amari de caise de la izvorshop.ro sunt aduşi din Uzbekistan, ţară cu tradiţie în consumul şi producţia lor. Doar sâmburii amari conţin vitamina B17. Dintre toate alimentele, sâmburii amari de caise sunt cea mai bogată sursă de vitamina B17 (amigdalină).

Vitamina B17 a fost izolată pentru prima dată în anul 1950 de către biochimistul dr. Ernest Krebs. Atunci când este digerată se descompune în glucoză, benzaldehidă şi cianură de hidrogen. Aceşti compuşi pot să omoare celulele canceroase cam în acelaşi fel în care o face şi chimioterapia.

Ce conţine sâmburele amar de caisă

Pe lângă vitamina B17, sâmburii amari de caisă sunt o sursă mare de fier, potasiu, fosfor şi vitamina A.

Vitamina B17 – beneficii asupra sănătăţii

Vitamina B17 este un ajutor foarte important în lupta împotriva principalului inamic al sănătăţii omului, cancerul, şi ajută la prevenirea acestei boli. B17 reprezintă un prim ajutor pentru organism în lupta împotriva bacteriilor şi infecţiilor, în remedierea ţesuturilor bolnave, în dezvoltarea unei danturi şi structuri osoase solide. Datorită conţinutului de celuloză şi pectină, sâmburii de caise sunt foarte des folosiţi ca laxativ uşor. Cu un conţinut bogat în fier, sâmburii de caise sunt recomandaţi în cazuri de anemie, ajutând totodată la creşterea cantităţii de hemoglobină.

Îmbătrânirea prematură

Mai multe studii făcute în Statele Unite ale Americii indică miezul de caisă ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea şi chiar pentru “inversarea” îmbătrânirii. În principal, sâmburii de caisă, dar şi caisele proaspete, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului nervos, protejând în special memoria. De asemenea, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular.

În triburile Hunza din Himalaya nu s-a întâlnit nici un caz de cancer, oamenii de aici fiind mari consumatori de caise, sâmburi de caise, legume proaspete, cereale nedecorticate. În medicina chineză, sâmburii amari de caisă sunt un remediu redutabil pentru bolnavii cu probleme respiratorii, de artrită, indigestie şi pentru menţinerea tinereţii biologice. Se spune că cinci sâmburi administraţi zilnic adaugă tot atâtea zile de sănătate şi fericire la viaţa celui care îi consumă. Tratamentul cancerului cu vitamina B17 este ilegal în SUA. Pacienţii suferinzi de cancer care-şi pun speranţe în această metodă trebuie să urmeze tratamentul specific la clinici din alte ţări: Australia, Germania, Belgia, Anglia, Grecia, Israel, Italia, Mexic, Peru, Spania, Elveţia etc.

Cum se consumă sâmburii amari de caisă

Se fac cure la patru săptămâni, timp în care se consumă între 5 şi 8 sâmburi pe zi. Nu consumaţi sâmburii dintr-o dată. Dacă nu vă place gustul amar al miezului de caisă, îl puteţi pisa şi amesteca cu musli, iaurt, făină pentru biscuiţi etc. Consumaţi în timpul curei cât se poate de multe fructe şi legume. Tratamentul se poate relua.

BORŞUL
.
Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni, hipertensiunea şi anemia.
.
Borşul nu e doar o ciorbă acră, atât de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărâţelor de grâu. Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl folosesc şi-i cunosc virtuţile curative. A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are alcool şi dioxid de carbon.
Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are un rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile terapeutice.
.
* UN LEAC ROMÂNESC
.
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărâţelor de grâu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atât de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile şunt clătite cu borş şi apoi binecuvântate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mâncare.
.
PENTRU ANEMIE, BRONŞITĂ ŞI MAHMUREALĂ
.
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sunt binevenite.
Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lângă aceste beneficii, poate fi şi un bun adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute.
Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntâmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de câte trei săptămâni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, câte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.
.
PREVINE INFARCTUL ŞI CANCERUL DE COLON
.
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, câte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mânca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Acestă băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămâni.
De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii, previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptând contra cancerului de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sunt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
.
BUN ÎN CURE DE SLĂBIRE ŞI PENTRU FRUMUSEŢE
.
Curele cu borş sunt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, până la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer.
Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun.
Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii. În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vânt puternic.
Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.
.
BORŞUL DE ACASĂ
.
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mâncării, dar este periculos pentru organism.Cel mai bun borş este cel preparat acasă.
Avem nevoie de 1 kg tărâţe de grâu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărâţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mână de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărâţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de câteva ori cu o lingură cde lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider.
Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte până la 3-4 zile.
.
ŞTIAŢI CĂ?
.
– În loc de tărâţe de grâu se pot folosi câteva felii de pâine neagră (300 g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300 g mălai la 300 g pâine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pâine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
– Când se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
– Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
– Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
– Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii.
.
BORŞ DE SFECLĂ ROŞIE
.
Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie.
Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţână de usturoi, o lingură de drojdie sau o mână de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Când lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, câte patru pahare pe zi.
Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sângelui.

În urmă cu mai bine de trei milenii, în Orientul Mijlociu, bobul de orez simboliza fertilitatea Pâmântului şi puterea Zeilor Binelui. Studiile recente ale unor antropologi confirmă aceste concluzii: în China antică, boabele de orez erau folosite în practicarea unor ritualuri magice-religioase.

Cu timpul, sub influenţa unor popoare venite din nord-vestul Siberiei, orezul a devenit un aliment indispensabil în hrana multor popoare. Valorificat în mii de reţete, alături de proteinele de origine animală sau vegetală, de legume sau de fructe, orezul este un tonic pentru fiecare din noi, în toate etapele vieţii.

Misterele boabelor de orez

Compoziţia chimică a bobului de orez a trezit interesul medicilor şi biologilor din numeroase ţări. În această privinţă, o descoperire importantă aparţine medicului francez Jean Valnet, preocupat de studii fitoterapeutice. El a ajuns la concluzia că bobul de orez, inclusiv cel decorticat, este bogat în vitamine A, B1, B2, B6 (care nu se degradează prin prelucrarea termică) şi în săruri minerale, cum ar fi: sodiul, magneziul, potasiul, fierul, fosforul, prezente într-o formulă benefică pentru digestie.

Surprinzător, studii mai recente au scos la iveală că unele soiuri de orez, cultivate în Europa, conţin un procent minor de metale slab radioactive şi este posibil ca efectele acestora să înfluenţeze pozitiv echilibrul energetic al organismului. Astfel, cercetările efectuate de un grup de biologi britanici de la universitatea din Manchester demonstrau, în urmă cu şapte ani, că dietele bogate în orez, folosite frecvent de asiatici, sunt un scut protector în faţa riscului de a contacta boli digestive grave, chiar şi în cazul diferitelor forme de cancer. În privinţa fosforului, existent în compoziţia bobului de orez, acest mineral are un efect foarte bun asupra sistemului nervos şi în funcţionarea, fără probleme, a creierului.

Orezul – un tonic pentru copiii cu deficienţe de creştere

Etapa de trecere de la copilărie la puberitate, atât de dificilă, poate fi depăşită mai uşor de cei care mănâncă mai mult orez. Studiile medicului olandez Ditter Van Demhagl, efectuate în acest sens în urmă cu 2 de ani, dovedeau beneficiile consumului frecvent de orez asupra copiilor cu deficienţe de creştere, deoarece acest aliment uşurează procesul de asimilare a mineralelor în organismul uman.

Combate problemele psiho-afective ale tinerilor

Tot doctorul Ditter Van Demhagl a studiat şi efectul orezului asupra adolescenţilor care se maturizează în etapa următoare, adică atunci când ei trec la vârsta tânără. Vitamina B6, care contribuie la maturizarea adolescentului, se asimilează cu mare dificultate între 20 de ani şi 24 de ani. De aceea, dr. Van Demhagl recomandă tuturor să consume la micul dejun “medicamentul” orez. De asemenea, dr. Van Demhagl recomandă tinerilor care au probleme psiho-afective (depresii, obsesii şi crize de isterie) să mănânce orez la micul dejun. Aportul de clor şi de potasiu, conţinut în dieta matinală cu orez, reduce starea de nervozitate cu un procent de 70%.

Şocul vârstei de 40 de ani, atenuat de dieta cu orez

În această etapă de viaţă, numită criza de 40 de ani, se petrec o serie de transformări hormonale în organism. Un alt specialist, dr. K.Y. Rothbens de la universitatea din Dublin, a studiat trei decenii această etapă de viaţă, când a făcut noi precizări privind consumul de orez la vârsta “crizei de la 40 de ani”. Un consum ponderat de orez la mesele principale contribuie la detoxifierea hepatică a compuşilor ureei. În plus, este o soluţie pentru profilaxia modernă în cazul impotenţei şi a frigidităţii, dacă dieta este mai săracă în lipide de provenienţă animală, mai ales la porc.

La 65 de ani, orezul regenerează unele ţesuturi

Cercetătorii interesaţi de efectele acestei cereale asupra problemelor pe care le ridică vârsta de 65 de ani au ajuns la concluzii încurajatoare. Orezul, ca un “medic” prevăzător, îl susţine pe vârstnic în acele momente care favorizează apariţia diferitelor boli. Preparat cu legume, cu verdeţuri e o formă de energie, necesară pentru rezolvarea problemelor zilnice, specifice acestei etape de viaţă. Studiile recente demonstrează că, la această vârstă, orezul contribuie şi la regenerarea ţesuturilor unor glande endocrine.

La vârsta senectuţii – dieta cu “ceaiuri” de orez nedecorticat

În această etapă de viaţă, marcată de prezenţa bolilor severe, cercetătorii atrag atenţia asupra hranei care să înlăture pericolul unor atacuri cerebrale. Acum, hipertensiunea trebuie ţinută sub control: hrana să fie alcătuită din alimentele nesărate, fără condimente iuţi, iar legumele şi fructele să fie recomandate de medic, în funcţie de afecţiunile cronice. Mai mult, numeroşi specialişti consideră că o dietă hrănitoare şi energizantă trebuie să includă ceaiurile din orez, un compot preparat din mere verzi sau din lămâi verzi, în care se adaugă ceaiul de orez.

Prelungeşte speranţa de viaţă

Consumul de orez nedecorticat, brun, previne bolile de inimă, diabetul şi complicaţiile acestora, bolile de rinichi şi obezitatea. Mai mult, orezul brun întârzie îmbătrânirea, contribuie la scăderea colesterolului “rău” şi protejează pielea de agresiunile exterioare, deoarece soiul de orez alb nu conţine vitamina B1 (benefică pentru buna funcţionare a sistemului nervos şi a inimii, stimulând creşterea şi digestia). De aceea, orezul alb nu trebuie consumat singur pe termen lung, ci doar în combinaţie cu legume, cu ciuperci sau cu carne. Nu întâmplător, anul 2004 a fost proclamat de Naţiunile Unite ca “An internaţional al orezului”. Evenimentul a reamintit lumii cât de importantă este această cereală care hrăneşte mai mult de 2,5 miliarde de oameni.

Menţine echilibrul fizic şi psihic

Compoziţia chimică a orezului a trezit interesul medicilor şi biologilor din numeroase ţări. Alimentul de bază al Orientului, orezul, are un conţinut scăzut în grăsimi, furnizează organismului multe proteine şi majoritatea vitaminelor din complexul B, însă vitaminele A, C şi B12 sunt prezente într-o cantitate modestă. Cercetările efectuate de un grup de biologi britanici de la universitatea din Manchester au demonstrat că dietele bogate în orez, folosite frecvent de asiatici, sunt un scut protector în faţa riscului de a contracta boli digestive grave, chiar şi diferite forme de cancer. În privinţa fosforului existent în bobul de orez, acesta are un efect foarte bun asuora sistemului nervos şi în funcţionarea, fără probleme, a creierului. În general, nutriţioniştii recomandă consumul orezului brun, considerat mult mai sănătos datorită compoziţiei chimice, în comparaţie cu orezul alb. O porţie standard de orez brun are o valoare energetică de 212 kcal.

Se digeră uşor

Din punct de vedere terapeutic, cel mai bun soi de orez este cel brun, în care vitaminele şi mineralele se găsesc în cantităţi mult mai mari decât în orezul alb. Astfel, 100 g de orez brun furnizează organismului 99 mg de potasiu, 43 mg de magneziu, 120 mg de fosfor, 1,3 mg de vitamina B3 şi 0,14 mg de vitamina B1. În schimb, aceeaşi cantitate de orez alb ne oferă doar 54 mg de potasiu, 11 mg de magneziu, 43 mg de fosfor, 1 mg de vitamina B3, iar procentul de vitamină B1 dispare prin procesare. Orientalii apreciază că orezul este un aliment cald pentru stomac şi este indicat în dieta celor care au un stomac iritat, pentru că această cereală se digeră uşor şi se asimilează repede.

Stimulează activitatea creierului

Fosforul conţinut în bobul de orez are un efect benefic asupra sistemului nervos. De aceea, nutriţioniştii englezi recomandă consumul primei porţii de orez (de preferinţă brun) la micul dejun, motivând că soiul de orez brun este mult mai valoros, datorită compoziţiei chimice, care stimulează mai puternic activitatea creierului în comparaţie cu cel alb. O porţie standard de orez brun are o valoare energetică de 212 kcal.

Fiert, reduce tensiunea arterială

Orezul fiert simplu este un leac popular universal pentru diaree, la fel ca şi apa în care a fiert. Orezul fiert, amestecat cu mere pasate, este recomandat de medicii europeni ca ajutor pentru scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, apa de orez din soiul brun poate fi consumată de două ori pe zi, la micul dejun şi la prânz, de persoanele care suferă de enterocolită cronică.

Alte efecte terapeutice

Cercetările efectuate de un grup de specialişti irlandezi au demonstrat că un consum moderat de orez, la mesele principale, contribuie la detoxifierea ficatului care absoarbe toxinele. Preparat cu legume, cu verdeţuri sau sub formă de garnitură la friptura de pasăre, orezul este un aliment benefic pentru persoanele anemice, lipsite de energie. Orezul clasic cu bob lung, basmati, folosit frecvent în bucătăria indiană (prezent şi pe piaţa românească), este uşor aromat, de aceea se recomandă ca ingredient pentru prepararea salatelor şi pentru pilaf. Acest soi se fierbe lent, timp de 20 de minute.

E bine de ştiu: remediu simplu pentru crampe musculare la picioare

Crampele muşchilor de la picioare reprezintă o sursă de disconfort pentru multe persoane, în special pentru femeile care au intrat la menopauză. Însă există un remediu, ciudat, inexplicabil, dar verificat. El constă în ciupirea buzei superioare, această tehnică dovedindu-şi eficienţa în 90% dintre cazuri, conform 

Metoda, descoperită de Milton F. Allen, suferind cronic de spasme musculare, este simplitatea întruchipată. La primul semn de crampe musculare, ciupeşte zona dintre buza superioară şi nas, menţinând această presiune constantă timp de 30 de secunde şi chiar mai mult dacă este necesar. Durerea ar trebui să dispară şi muşchii să se relaxeze la câteva secunde de la ciupitură. Deşi medicii nu-şi pot explica motivul pentru care tehnica are efect, ei sunt nevoiţi să accepte faptul că funcţionează. Iar eficacitatea ei este confirmată de atleţii profesionişti şi de antrenorii lor. Procedeul este valabil şi în cazul unui stop cardiac, cu condiţia să fie făcută imediat (am făcut asta acum câţiva ani, la UPU Braşov, unde au rămas toţi cu gura căscată).

Nu eşti bolnav, doar ţi-e sete.

Într-o conferinţă excepţională pe care Masaru Emoto însuşi a susţinut-o în România, ilustrând prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: “Apa are puterea magică de a da naştere tuturor lucrurilor şi de a păstra informaţia. În stadiul de faţă, suntem aproape în totalitate apă, după naştere suntem peste 80% apă, apoi suntem 70% apă, pentru ca, după vârsta de 60 de ani, să devenim apă tot mai puţin. Ce se întâmplă când suntem doar 50% apă? Ne ridicăm la ceruri (murim)!”

De ce nu putem trăi fără apă? Pentru că ea transformă energia şi informaţia. Experimentele lui Emoto demonstrează faptul că apa ascultă rugăciunile noastre, modificându-şi structura. “Eu sunt budist, nu am crezut niciodată în rugăciune, până când am făcut aceste experimente care mi-au schimbat viaţa”, a mai spus Masaru Emoto la conferinţa susţinută în România.

Dar, aceste experimente demonstrează că apa ascultă şi muzică, aşa cum reproduce structura emoţională a cuvintelor, precum şi forma şi structura emoţională a imaginilor. Emoto a prezentat un eşantion de apă care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum şi Lacul Lebedelor al lui Ceaikovschi. “Când apa din corpul nostru ascultă o muzică frumoasă, se schimbă corpul nostru. Muzica este o formă de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umană. Va veni o vreme în care vom cumpăra de la farmacie muzica vindecătoare”, a mai spus Emoto.

Aşadar, trebuie să bem mai multă apă, trebuie să vedem imagini cât mai plăcute în jurul nostru, să ascultăm muzică vindecătoare şi să auzim, atât de la propria noastră conştiinţă, cât şi de la cei din jur, cât mai multe cuvinte vindecătoare. Trebuie să reţinem că aceleaşi extraordinare experimente au arătat că apa reproduce formele emoţionale ale alimentelor pe care le mâncăm.

Ce se întâmplă în corp când bem sau nu bem apă? Independent de Masaru Emoto, un medic arestat în trecut într-un context politic în India, F. Batmanghelidj, autorul cărţii “Nu eşti bolnav, ţi-e doar sete”, a observat în închisoare că, atunci când arestaţii beau apă, multe dintre durerile corpului fizic dispăreau.

Mulţi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea că sunt cauzate de stresul din închisoare. A început să-i trateze pe aceştia cu diferite feluri de apă: apă sărată, apă dulce, apă amară şi surpriza colosală era că, în 90 la sută din cazuri, spasmele stomacului dispăreau. Medicul a constatat că nu toate simptomele erau cauzate de stresul din închisoare, dimpotrivă; 90% din ele erau cauzate de deshidratare. Observând faptul că apa avea aceste efecte, el şi-a spus că nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Când a fost eliberat, el a înfiinţat o clinică şi a efectuat nenumărate studii, vindecând şi mulţi bolnavi.

Ce se întâmplă în corp când bem apă

Ralph Vornehm a prezentat componenţa de apă a fiecărui organ din corp, începând cu celulele, sângele, neurotransmiţătorii şi terminând cu organele mai mari. Creierul are în componenţa sa 90% apă, ceea ce explică într-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele către toate organele cu viteze uluitoare (dacă ne gândim şi la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmiţătorii – responsabili de transmiterea acestor mesaje – conţin tot 90% apă. Este de înţeles de ce, când nu bem apă, nu mai simţim cu timpul senzaţia de sete. Neurotransmiţătorii deshidrataţi nu mai transmit corect mesajul “mi-e sete”, aşa încât setea începe să mistuie corpul, încep durerile (şi ele semnale de deshidratare) şi patologia multor organe.

Ralph Vornehm a spus că “celulele corpului nostru nu se ating între ele, pentru că înoată în apă, la fel ca şi nervii”. Când apa din corp este murdară, ce se întâmplă? Celulele comunică printr-un sistem tip bio-laser. Există un tip de apă în interiorul celulei şi alt tip de apă în afara ei. Schimbul între acestea purifică celula şi o ajută să funcţioneze corect. Dacă nu bem regulat, celulele se intoxică. Când membrana unei celule nu este bine hidratată, corpul declanşează un mecanism de urgenţă, ca formă de apărare şi de hidratare.

Corpul se protejează de deshidratare cu ajutorul colesterolului!!! Membrana se îmbracă într-o peliculă protectoare, ca o cremă, care împiedică uscarea. Ce este această peliculă? Surpriză. Este colesterol. Corpul nostru se protejează de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au arătat că, în 90% din cazuri, colesterolul scade în 21 de zile de băut apă corect, ceea ce înseamnă că în 90% din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratării.

Studiile făcute pe celulele canceroase au arătat că acestea nu mai comunică între ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arată că celulele deshidratate se află într-un fel de sferă întunecată, după care devin mutante şi se ajunge la cancer.

Sarea este foarte importantă pentru organism, pentru că aceasta efectuează schimbul la nivel celular; apa merge în celulă şi în afara ei cu ajutorul sării. Aceasta înseamnă că a bea apă şi a avea săruri naturale în organism este vital pentru sănătatea celulară. Pentru a se hidrata, sângele trage apă din organele vitale.

Ce se întâmplă la nivelul sistemului digestiv dacă nu bem apă înainte de masă (o cană, cu o jumătate de oră înainte de masă)? Nu trebuie să bem apă în timpul mesei!! Corpul nostru are nevoie de sânge pentru a efectua procesul digestiv, iar sângele este compus 80% din apă. Sângele trebuie să absoarbă tot soiul de componente vitale pentru sănătatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, sângele trebuie să fie hidratat corect înainte de masă. Altfel, sângele se îngroaşă şi, de aceea, pentru a se hidrata trage apa din corp.

Remarcăm, aşadar, că în organismul nostru fiecare celulă, fiecare componentă “luptă” pentru a-şi întreţine viaţa proprie, ceea ce face ca, în ultimă instanţă, să conducă spre viaţa întregului organism. Sângele nu face excepţie de la acest principiu, aşa încât – iată – vedem de ce este atât de important să bem apă cu o jumătate de oră înainte de masă. Sângele nu va mai extrage apă din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va rămâne sănătos.

“Sunt oameni care tuşesc, îi apasă inima sau au colici după masa. Acele organe care ne dor după ce mâncăm sesizează că nu au destulă apă”, spune Ralph Vornehm.”

Cercetările efectuate arată că 90% din durerile de stomac sunt cauzate de deshidratare. Oamenii care au mişcări greoaie sau cei “cu faţa împietrită” au o proastă funcţionare a nervilor cauzată de lipsa apei în corp. La nivelul cartilagiilor, componenţa apei este de 90%. Dacă cartilagiul este deshidratat, începe să pocnească. Oasele au nevoie de apă în aceeaşi măsură  şi multe dintre durerile de oase, precum şi sindromul de alunecare a discului lombar sunt cauzate de deshidratare.

Ce se întâmplă când luăm un calmant pentru dureri sau când avem un şoc? Luăm calmantul cu apă şi ni se dă apă când suntem în stare de şoc. De fapt, când iei un calmant pentru durere, ceea ce calmează durerea este apa, nu calmantul. 90% din durerile din corpul nostru sunt semnale prin care corpul spune: “Te rog, am nevoie de apă!”. Studiile arată că tensiunea arterială mare, problemele legate de vasele de sânge, sunt cauzate de lipsa apei în corp.

Presupunem, însă, că durerile sunt mai mult decât o rugăminte ce corpul ne-o trimite. Durerea trebuie să fie un mare strigăt de ajutor, care s-ar putea traduce: “Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!”

Homeopatia astrologică (II)

BALANŢA

Înzestrate cu acelaşi temperament sangvin plăcut şi gentil ca Taurii, Balanţele sunt însă departe de robusteţea şi vigoarea specifice zodiei fixe de pământ. Vitalitatea lor este cu mult mai scăzută, în schimb sunt firi mai rafinate, de multe ori artistice, efect al planetei Venus într-un semn de aer. Tendinţa către leneveală (caracteristică ambelor zodii venusiene) le face să evite exerciţiul fizic, de care au, de fapt, nevoie în mai mare măsură decât multe alte zodii. Lipsa de mişcare fizică, pe care ar trebui s-o practice cu regularitate, le pricopseşte rapid cu cearcăne şi migrene sâcâitoare persistente.

Balanţa guvernează rinichii şi vezica urinară, în corpul bărbătesc – prostata, partea lombară a coloanei vertebrale (împreună cu Săgetătorul), precum şi nervul facial. În general, tendinţa organismului de-a reţine toxinele este cea care duce la afecţiuni renale, cum ar fi insuficienţa renală acută sau cronică. Disfuncţiile renale pot duce şi la edeme ale membrelor inferioare (picioare umflate). Colibaciloza este, de asemenea, o boală des întâlnită în rândul Balanţelor, la fel ca insuficienţa circulatorie venoasă şi limfatică, mai ales la nivelul bazinului, şi afecţiunile genito-urinare, ca cistita şi anexita. Igiena intimă trebuie respectată cu cea mai mare stricteţe.

Regimul alimentar al Balanţelor, cărora le cam plac mâncărurile grele, trebuie să conţină multe cereale, fructe de pădure, sparanghel, fasole şi, surprinzător, mai toate condimentele, în mod special ardeiul iute. Menta, sub orice formă, ajută la claritatea proceselor mentale. Uleiul sau parfumul de trandafiri imperiali, de zambile şi de toporaşi, folosit în aromoterapie, produce calmarea nervoasă. Principalele remedii homeopatice sunt Cuprum, Pulsatilla, Anacardium, Thuya şi Apis. Organismul Balanţelor cere un aport sporit de vitamină F.

SCORPION

Aceşti nativi, marcaţi de două energii extrem de puternice – cea a temerarului Marte şi cea a necruţătorului Pluto – au un temperament paradoxal. În aparenţă sunt calmul personificat (în astrologie se vorbeşte despre “masca scorpionică”), datorat autocontrolului plutonian, dar de sub această suprafaţă apar izbunirile marţiene, capabile să reducă la tăcere până şi pe cel mai vajnic dintre Berbeci. Avem deci o structură temperamentală limfatico-bilioasă. În reprezentarea astrologică a corpului uman, Pluto guvernează organele genitale externe şi interne, colonul, parţial prostata, rectul şi anusul. El este, de asemenea, pus în legătură cu nasul şi nervii auditivi.

La fel ca rudele marţiene, Berbecii, Scorpionilor le fac bine mâncărurile condimentate (dar nu în exces), ceapa, datorită efectului ei benefic asupra fluidităţii sângelui, urzica, prazul şi ardeii capia. Un puternic efect liniştitor şi, în acelaşi timp, afrodiziac îl au asupra lor esenţa de glicină, uleiul de rododendron şi cel de aloe.

Plantele medicinale în afinitate cu semnul Scorpionului sunt: mintea mâţei (cătşunica) [,,Cătşunica – Nepeta cataria. Denumire ştiinţifică: Nepeta cataria. Denumire populară: cătşunica; iarba mâţei, menta pisicii. Habitat: Planta originară din Europa, cultivată în Marea Britanie şi SUA. Recoltare: Frunzele şi vârfurile înflorite se culeg între iunie şi septembrie. Părţile utilizate: Frunzele şi vârfurile înflorite.

Acţiune: Carminativ (care favorizează expulzarea gazelor intestinale), antiseptic, nervin (acţionează sedativ asupra sistemului nervos), astringent. Indicaţii terapeutice: Cătşunica este un remediu tradiţional pentru răceală şi gripă. Este un diaforetic (provoacă transpiraţia) ce ajută în stări febrile, în special în bronşită acută. Datorită acţiunilor carminative şi antiseptice, planta ameliorează deranjamentele la stomac, constipaţia, flatulenţa şi colicile. Este un remediu perfect pentru tratarea diareei la copii. Combinaţii: În răceli se combină cu salvie indiană, soc, coada şoricelului sau ardei iute.

Preparare şi administrare: Infuzie – se toarnă o cană de apă fierbinte peste 2 linguriţe de plantă uscată şi se lasă la infuzat 10-15 min. Se bea de trei ori pe zi. Tinctura – 2-4 ml de tinctură de trei ori pe zi.”], alunul de munte şi porumbarul. Siropul sau decoctul de porumbele are un efect deosebit de puternic asupra reducerii febrei mari pe care o fac Scorpionii şi ajută la regenerarea rapidă după forme acute de boală – deoarece Scorpionii suferă doar rareori de afecţiuni cronice.

Scorpionii trebuie să se ferească de hemoroizi, deci constipaţiile prelungite nu trebuie trecute cu vederea. Sunt, de asemenea, predispuşi la contractarea maladiilor venerice. Bărbaţii fac adesea prostatită, pe când femeile au, de multe ori, probleme cu ovarele şi uterul, cum ar fi leucoreea (sângerări intermitente între menstre), dismenoree (ciclu neregulat), chist sau fibrom şi ulceraţii.

Remediile homeopatice de bază sunt Lochesis, Thuya şi Platina. Pentru a întări rezistenţa organismului, Scorpionii au nevoie de vitaminele P şi B12.

SĂGETĂTOR

Săgetătorii sunt binecuvântaţi de marele benefic Jupiter cu un temperament sangvin care are însă şi o componentă bilioasă. Adică, sunt vioi şi au un bun echilibru între stimuli şi reacţie, dar din când în când pot avea ieşiri de mânie care ne aduc aminte de Jupiter – Zeus, tatăl zeilor. Le place să se împărtăşească din plăcerile vieţii şi nu prea ţin justa măsură nici la mâncare, nici la băutură. Plăcerea de mişcare este mare şi le face foarte bine, însă, arareori există disciplină. Deşi sportul îi atrage, ei exersează fie prea mult, fie prea puţin.

Părţile corpului ce corespund zodiei Săgetătorului sunt: ficatul, vezica biliară, în parte, pancreasul, coapsele şi partea sacrală şi coxigeală a coloanei vertebrale, nervul sciatic, circulaţia arterial în ansamblul ei. Mâncarea foarte consistentă şi băutura afectează invariabil ficatul şi pancreasul, a căror leneveală produce în timp obezitate, cu tot cortegiul ei de afecţiuni digestive.

Grăsimile şi zaharurile se prelucrează foarte greu, ceea ce poate duce la pancreatită şi diabet. Coxartroza şi artroza lombară şi alte afecţiuni sau traumatisme pot afecta femurul şi nervul sciatic. Citricele, mai ales grapefruitul şi coacăzele roşii sau negre pot face minuni pentru un ficat obosit şi pot menţine elasticitatea vaselor sangvine, prevenind, de asemenea, hipertensiunea. Ceapa şi usturoiul, în cantităţi cât mai mari, fortifică organismul de tip jupiterian, iar ţelina şi dafinul adăugate în mâncare le fac, de asemenea, foarte bine.

Plantele medicinale în afinitate cu Săgetătorul sunt: anasonul, scorţişoara, melisa şi răşinile aromatice. Remediile homeopatice corespunzătoare planetei Jupiter sunt Sulful, Colchicum şi Nux vomica. Vitaminele de care are nevoie un jupiterian sunt multe la număr: F, K, B6, H, I şi J.

CAPRICORN

Saturnienii sunt potcoviţi de marele malefic cu un temperament limfatico nervos, adică închis, tensionat, adesea înclinat către depresii. Îi salvează umorul sec, care trebuie cultivat pentru că este un remediu excelent împotriva încărcărcării nervoase la care semnul este predispus. Sedentarismul de care suferă mulţi capricorni le poate accentua stările negative. Moderaţi din fire, capricornii sunt mai degrabă anorexici, decât rubiconzi şi pot pierde uşor câteva kilograme în condiţii de stres.

La corpul omenesc, Capricornilor le corespunde scheletul osos în general, cu accent asupra genunchilor, care se înţepenesc cu mare uşurinţă. Pielea este guvernată de Saturn, iar dinţii şi măselele cad tot în curtea lor, deoarece semnul pierde mult calciu din organism.

Lipsa de exerciţiu duce la atrofierea încheieturilor, ceea ce poate duce în timp la diverse tipuri de scleroză. Tot din sedentarism decurg şi atrofia musculară şi reumatismul articular. În cazuri extreme se poate instaura paralizia. Scleroza atinge adesea nervul auditiv, ceea ce poate duce la surzenie, iar pielea este de cele mai multe ori uscată, cu tendinţa de descumare. Eczeme de multe tipuri pot să apară pe un fond de stres prelungit, iar în cazuri mai rare psoriazisul. Ceea ce este remarcabil este cât de rezistenţi sunt Caprocornii la boli, mai ales la cele cronice. Paradoxul acestui semn este că tinde să fie extrem de bolnăvicios în copilărie, iar sănătatea se fortifică pe măsură ce înaintează în vârstă.

Alimentele cu un efect imediat reconfortant asupra Capricornilor sunt cele care conţin amidon: cartofi (ca şi alt semn de pământ, cel al Fecioarei), pastele, malţul, ovăzul, cele care conţin fier – ca sfecla roşie şi spanacul – şi ciupercile de pădure, în mod special hribii şi mânătărcile. Fructul ideal pentru Capricorn este gutuia. Plantele aromatice şi medicinale în afinitate cu Saturn sunt: cânepa, ţăţăneasa, mătrăguna (sau floarea-grâului). Mirosul discret de panseluţe, de viţă căţărătoare şi amaranthus are un efect deosebit în aromoterapie. Remediile homeopatice de bază sunt: Plumbum, Iris vesicolor, Silicea. Saturnienii se refac cu ajutorul vitaminei C şi L1.

VĂRSĂTOR

Ecentricii copii ai lui Uranus au un temperament nervos cu coloratură bilioasă. Asta înseamnă că acumulează cu uşurinţă stresul, mai ales stresul mental, şi au probleme în exteriorizarea stărilor de nervi şi se închid în ei, devenind ursuzi. Acest semn fix de aer are o adevărată predilecţie pentru răcoare şi tinde să se îmbrace prea uşor când afară este frig, iar de-aici i se trag multe belele. Pentru a se motiva să facă exerciţii fizice, Vărsătorii trebuie să urmeze un program creativ, nu repetitiv sau bazat pe rutină.

Vărsătorul guvernează circulaţia periferică la nivelul gambelor, încheietura gleznei, sistemul nervos simpatic, cortexul cerebral şi nervul spinal. Problemele de sănătate la care se pot aştepta uranienii sunt, în primul rând, de ordin nervos. Glumind, Linda Goodman scria: “Vărsătorii furnizează 70% dintre nebuni şi 70% dintre genii” (care nici ei nu sunt prea normali – n.r.).

Oboseala nervoasă, stările de depresie şi angoasa pot duce la spasmofilie. Toate afecţiunile sistemului nervos central cad, de asemenea, în ograda uranienilor (encefalită, tumori, Parkinson şi nevroze obsesive). Varicele şi arteritele sunt rezultatele proastei circulaţii periferice. Vărsătorii sunt predispuşi la accidente violente. Cel mai indicat aliment pentru Vărsători îl constituie fructele de toate felurile: fructe exotice – precum kiwi, mango – şi fructul pasiunii, iar fructele uscate – caise, curmale, prune sau mere – îi ajută foarte eficient să-şi recupereze energia nervoasă.

În aromoterapie, esenţele florilor de pomi fructiferi şi discretul parfum al orhideelor au efecte remarcabile. Plantele aromatice şi condimentele benefice pentru uranieni sunt cele cu gust şi miros foarte pregnant, cum ar fi ardeiul iute, piperul alb sau negru sau curry. Remediile homeopatice sunt Uranium şi Phodphorus. Toate vitaminele din complexul B au un efect tonic şi binevenit asupra sistemului nervos al Vărsătorilor.

PEŞTII

Razele lui Neptun îi înzestrează pe nativii din Peşti cu un temperament limfatic, care poate îmbrăca orice altă coloratură temperamentală, semnul fiind eminamente adaptabil, reuşind să se integreze în orice mediu social. Hipersensibilitatea neptuniană este difuză, ei intrând în rezonanţă până şi cu cele mai nesemnificative detalii din mediul înconjurător, cum ar fi temperatura, zgomotul de fond etc. Orice disonanţă a mediului le poate provoca simptome fizice, dar acestea nu sunt rezultate ale ipohondriei, ci simptome psihosomatice, cât se poate de reale. Se poate ajunge la situaţii cu adevărat grave, pentru că Peştii sunt rareori activi, deci sunt receptori empatici ai lumii înconjurătoare şi le lipseşte agresivitatea naturală. Nevoia de-a se izola de stimuli neplăcuţi îi face pe mulţi dintre ei să se refugieze în alcool sau droguri şi devin foarte repede dependenţi. Neptun stăpâneşte labele picioarelor, întregul sistem limfatico-ganglionar şi ţesutul reticulo-endotelial.

Vitalitatea Peştilor este îndeobşte scăzută, ceea ce de multe ori se datorează abuzului de alcool, ţigări, sedative, tranchilizante sau droguri. Faptul că organismul lor are tendinţa de-a reţine toxinele înrăutăţeşte situaţia, ceea ce impune necesitatea de-a avea un regim alimentar foarte echilibrat şi de-a consuma suficiente lichide pentru a-şi menţine organismul detoxifiat. Până şi la medicamentele prescrise de medici, Peştii pot avea reacţii inexplicabile, de aceea se recomandă evitarea, pe cât posibil, a medicamentelor produse pe cale chimică. Peştii ar trebui să mănânce alimente cu un înalt conţinut de lichide, cum ar fi pepenii, dovleceii, castraveţii şi salata verde.

Plantele medicinale şi aromatice corespunzătoare neptunienilor sunt florile de tei, cicoarea şi muşchiul de copac. Principalele remedii homeopatice recomandate Peştilor sunt: Tabaccum, Coffea şi Petroleu.