Există o poluare legalizată a alimentelor

În ultima vreme, tot mai multe clinici și laboratoare de cercetare fundamentală din țările civilizate comunică aproape zilnic pe internet efectele nefaste ale poluării alimentare. Datoria medicilor este aceea de a explica oamenilor că este mai bine să consume o hrană naturală decât o hrană tratată chimic, cu E-uri. Cei care produc alimente cu E-uri (substanțe care se folosesc la prepararea produselor în scopul ameliorării calității acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare) au un interes pur comercial.

În ultimii ani, mai multe școli de medicină și agenții de protecție a consumatorului au demonstrat că E-urile sunt nocive, chiar cancerigene, cu toate că sunt permise de lege. Cu alte cuvinte, există o poluare legalizată a alimentelor. În istoria speciei umane, mecanismele fiziologice sunt antrenate să recunoască și să metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul cu E-urile este enorm, pentru că organismul uman nu le recunoaște ca hrană, nu le acceptă și se revoltă, în felul acesta apărând bolile.

Autorii americani consideră aspartamul una din cele mai periculoase substanțe de pe piața alimentară, notat cu E 951. Cu toate acestea, îl găsim în foarte multe produse dulci: prăjituri, gumă de mestecat, napolitane, creme. Au fost raportate 90 de simptome ca urmare a folosirii acestei substanțe, printre care cefaleele (durere de cap), spasme cerebrale, îngrășare, tulburări de vedere, scăderea auzului, tulburări de memorie, oboseală, palpitații. De asemenea, aspartamul are un rol în declanșarea unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, epilepsiei, bolii Alzheimer, malformațiilor și a diabetului.

Există un principiu străvechi în medicina naturistă care spune că nimic nu este mai periculos decât a administra o substanță străină timp îndelungat, în mod repetat. Metabolismul omului este făcut, prin naștere, să recunoască, să accepte și să prelucreze un aliment natural. O substanță străină nu poate fi administrată timp îndelungat fără să provoace anumite efecte secundare.

Iată mai jos doar câteva dintre cele mai periculoase otrăvuri legalizate în țara noastră:

E 555 (silicatul de aluminiu și potasiu) este folosit în sare, lapte praf și făină. Deși se cunoaște că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii și este asociat cu boala Alzheimer, este permis în România.

E 210 (acidul benzoic) se adaugă la băuturi alcoolice, produse de brutărie, brânzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, în special la persoane dependente de medicație, și poate reacționa, provocând hiperaciditate la copii. În urma testării pe animale de laborator, a fost asociat cu cancerul.

E 211 (benzolatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar și pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă. Băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conțin o cantitate mare de benzolat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte și produse din carne, produse de brutărie și dulciuri, este de asemenea prezent în multe medicamente; se cunoaște că provoacă urticarie și agravează astmul. Asociația consumatorilor din Piața Comună Europeană îl consideră cancerigen, însă este permis în România.

E 250 (nitriul de sodiu) este utilizat în stabilirea culorii roșiatice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dogs și șunca ar arăta gri-cenușiu) și dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriți în alimente poate duce la formarea de cantități mici de substanțe cu potențial cancerigen, în special în șuncă.

Companiile care procesează carnea adaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic, pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriților pentru efectul lor inhibator asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică.

E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete și capsule, înghețată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiți; poate provoca greață, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respirație și alte reacții alergice. Este permis în România.

E 123 (anaranthul) este obținut din planta cu același nume și este folosit în amestecuri pentru prăjituri, umpluturi cu aromă de fructe, cristale pentru jeleuri. Poate provoca astm, eczemă și hiperaciditate; în teste pe animale a provocat defecte neonatale și moarte fetală.

E 122 (azorubina) este un colorant roșu, obținut din gudron (un produs petrolier), care se adaugă la dulciuri, marțipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacții adverse la persoanele astmatice și la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia. Este permis în România.

E 155 (brun HT) este utilizat în ciocolată și prăjituri. Poate produce reacții adverse la persoanele alergice la aspirină și la cele astmatice. Se cunoaște, de asemenea, că poate produce sensibilitate dermică. Este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis în România.

E 952 (ciclamat de sodiu) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene și alte reacții adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen. Este interzis în SUA (din 1970) și Anglia din cauza potențialului cancerigen. Este permis în România.

E 312 (galat de dodecil) se folosește pentru a preveni râncezirea alimentelor grase; poate provoca iritație gastrică sau cutanată. Nu este permis în alimente pentru sugari și copii mici deoarece provoacă tulburări hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburări nervoase. Se folosește în uleiuri, margarină, untură, sosuri de plante. Este permis în România.

E 420 (sorbitol și sirop sorbitol) este un îndulcitor artificial și umectant care se obține din glucoză sau prin sinteză chimică; se folosește în dulciuri, fructe uscate, hrană săracă în calorii, siropuri farmaceutice și este printre primii șapte conservanți utilizați la produsele cosmetice. Nu este permis în hrana pentru sugari și copii mici deoarece poate provoca tulburări gastrice. Este permis în România.

Oficialii noștri ne spun că în felul acesta ne-am aliniat la standardele europene; mult mai normal ar fi să ne aliniem la standardele bunului simț, iar dânșii să-și facă datoria față de acest popor.

Sursa: e-mail

Se vinde în toate magazinele din țară. Se găsește oriunde este la modă, oricine poate să-l cumpere, să-l guste, fie și numai din curiozitate… dar poate fi MORTAL. „RED BULL” a fost creat pentru a stimula creierul și NU pentru a fi consumat ca băutură inofensivă sau răcoritoare.

RED BULL se comercializează la nivel mondial cu sloganul: „Mărește rezistența fizică, îmbunătățește capacitatea de concentrare și viteza de reacție, dă energie și o stare de spirit mai bună”. Toate acestea se presupune că există într-o cutiuță de RED BULL, băutura energizantă a mileniului (după cum spun proprietarii).

RED BULL se vinde în aproape o sută de țări. Marca Taurului Roșu are ca principali consumatori tineri și sportivi, două segmente atractive care au fost „captivate” de stimulent.

A merge la bar pentru a bea împreună cu prietenii este benefic pentru sănătatea mentală a bărbaților, indică un studiu realizat în Marea Britanie.

Obiceiul de a sta de vorbă, la un pahar, cu prietenii îi ajută pe bărbați să se deschidă emoțional, să vorbească despre sentimentele lor și le ridică moralul, arată studiul realizat de Medical Research Council. Cercetările s-au concentrat asupra unor bărbați de 30-35 de ani din Scoția, care obișnuiau să bea în grup, în baruri. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Health Psychology.

Dr. Carol Emsile, de la Glasgow Caledonian University, autor al studiului, i-a chestionat pe bărbați în privința obiceiurilor lor legate de consumul de alcool și a fost surprinsă să îi audă că mersul la bar le face bine în ceea ce privește sănătatea mentală. „Lucrul cel mai surprinzător”, spune ea, „a fost modul în care faptul de a bea împreună a deschis bărbaților posibilitatea de a se comporta în moduri alternative, care nu sunt asociate cu masculinitatea.”

După cum explică ea, consumul câtorva pahare de băuturi alcoolice ajută la exprimarea emoțiilor într-un mod în care bărbații nu o fac de obicei. Când beau împreună, râd și glumesc, iar acest lucru le ridică moralul, îi ajută să se relaxeze și să-și deschidă sufletul. Bărbații au afirmat că a bea împreună la bar este și un mod de a avea grijă unii de ceilalți.

Totuși, cercetătorii recunosc că obiceiul de a da de băut pe rând, într-un grup, îi determină pe bărbați să bea mai mult, iar mulți dintre participanții la studiu consumau cantități de alcool periculos de mari. Cercetătorii speră că aceste descoperiri vor ajuta la găsirea unor căi noi de a reduce consumul excesiv de alcool, acceptând și înțelegând totodată efectele pozitive ale consumului de băuturi alcoolice.

„E vorba despre un echilibru fragil, deoarece există acea latură problematică a consumului de alcool”, spune dr. Emslie. „Dar trebuie să ținem seama și de plăcerea asociată cu această activitate, descrisă de bărbați ca fiind stimulatoare, esențială, naturală, pozitivă și un mod de a-și arăta preocuparea și prietenia față de alți bărbați. Trebuie să abordăm și latura culturală a consumului de alcool. Trebuie să înțelegem că a bea este o activitate asociată cu plăcerea, sociabilitatea, și că este un element central al prieteniei. Dacă ignorăm această latură, atunci nu vom înțelege contextul în care beau oamenii.”

Dr. Evelyn Gillan, director executiv al organizației Alcohol Focus Scotland, a avertizat totuși: „Se prea poate că a bea împreună în baruri să fie, pentru bărbați, un mod pozitiv de a construi relații și de a se sprijini unii pe ceilalți, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la boli ale ficatului sau alte probleme de sănătate. E mult mai probabil ca bărbații să bea excesiv și să moară din cauza unor probleme legate de alcool, comparativ cu femeile, în special la vârstă mijlocie. Totuși, cercetarea evidențiază nevoia de a ne ocupa de problema consumului excesiv de alcool de către bărbații de vârstă medie.”

Sursa: Mail Online

M-am gândit că este momentul să vorbim despre roșcove. Rudă îndepărtată cu fasolea, roșcova este fructul unui arbore care poate crește la latitudini foarte variate, de la cele cu climă temperată până la clima tropicală. Inițial a fost folosită pentru hrana animalelor, dar grecii au fost cei care au înțeles că este un aliment ideal pentru o dietă. Ceea ce se poate spune cu certitudine despre roșcove este faptul că sunt una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale și că au calitatea de a fi un aliment non-alergen.

În prezent boabele din păstăile de roșcove sunt transformate într-o făină care seamănă foarte bine cu pudra de cacao, dulce în mod natural, aromată și ideală în preparatele dulci, fiind unul din aditivii naturali și sănătoși (din păcate prea puțin folosiți) în produsele de panificație, înghețată, sosuri pentru salate și alte produse alimentare. Păstăile de roșcove pot fi măcinate și fierte în apă pentru a produce un sirop gros. Consumul de roșcove în mod regulat și în cantități mici este o sursă de beneficii pentru sănătate. Roșcova merită să fie lăudată pentru capacitatea de a regla procesul de digestie, având calități natural anti-alergice, este un antiseptic și anti-bacterian foarte eficient.

Pudra de roșcovă crudă conține taninuri, bogate în acid galic, care îi conferă toate aceste efecte benefice ce fac din roșcovă un medicament natural. Nu în ultimul rând, roșcova este un anti-viral eficient și o sursă de antioxidanți esenți. Combinația acestor proprietăți îl face foarte eficient în cazul celor care suferă de diaree din cauze infecțioase. Pudra de roșcove este un îndulcitor natural foarte sănătos, având capacitatea de a regla nivelul de glucoză din sânge. Roșcova conține fibre care ajută la reglarea în mod natural a nivelului zahărului din sânge, ceea ce este deosebit de benefic pentru persoanele cu diabet zaharat.

Fiind foarte bogate în fibre insolubile, roșcovele au capacitatea de a reduce în mod natural nivelul de colesterol. Efectele benefice asupra nivelului de colesterol sunt potețate de conținutul natural ridicat de lignină și polifenoli, care sunt antioxidanți puternici, de obicei prezenți în produsele alimentare pe bază de plante. Pudra de roșcove poate fi adăugată pentru un plus de gust și pentru capacitatea de a îndulci laptele, iaurtul și alte preparate care permit consumul pudrei ca atare. Este perfectă în aluaturi și creme, în loc de cacao.

Consumul constant recomandat este de o lingură de pudră de roșcove zilnic. Într-o lingură cu pudră de roșcove sunt circa 17 calorii. Carbohidrații reprezintă 15 calorii, iar proteinele, două calorii. Într-o lingură de pudră de roșcove sunt 0,1 grame de grăsime, în întregime grăsimi nesaturate. Așadar roșcova nu conține grăsimi saturate și nici colesterol.

Într-o lingură de pudră de roșcove sunt 7,1 grame de carbohidrați, 3,2 grame de fibre alimentare, ceea ce reprezintă 13% din valoarea zilnică de fibre. O lingură de pudră mai conține 3,9 grame de zahăr și 0,4 grame de proteine, respectiv 1% din cantitatea zilnică necesară.

Roșcovele sunt foarte bogate în riboflavină, niacină și vitamina B6, aducând într-o lingură circa 10% din doza zilnică. Roșcovele nu conțin vitamina A și nici vitamina C. O lingură de pudră aduce 3% din doza zilnică de calciu și 2% din doza zilnică de cupru și potasiu. Pudra de roșcove conține fier, magneziu și fosfor, scrie livestrong.com.

Pudra de roșcove este ideală în alimentația copiilor mici, încă de la șase luni, este perfectă în dieta cotidiană pentru beneficiile pe care le aduce și este un excelent înlocuitor pentru cei care nu tolerează pudra de cacao. Pudra de roșcove are un gust plăcut, specific, dulce-amărui, cu gust de caramel, și se dizolvă ușor.

Sursa foto: publicdomainpictures.net

Curățarea ficatului (foarte util în aceste zile) – 14 Alimente Detoxifiante Puternice

Ritmul agitat și alimentația plină de toxine sub amprenta cărora trăim fac tot mai multe victime ale bolilor de ficat. Mâncatul în exces, sau alimentele procesate și prost-gătite (prăjite în mult ulei), expunerea la poluanții din mediu și la hormonii de stres, sunt toți factori care suprasolicită ficatul și îi îmbolnăvesc. Grăsimile nu mai sunt procesate eficient, iar toxinele rămân stocate în corp, cauzând boli.

Din fericire, majoritatea bolilor, mai ales cele de stomac sau de ficat, pot fi tămăduite sau îndreptate cu ajutorul unui regim alimentar bine pus la punct. Curățarea ficatului se poate face cu ajutorul unei diete bogate în alimente cu efect detoxifiant, cu ajutorul plantelor și ceaiurilor diuretice și hepatice. Acestea pot stimula funcția naturală a ficatului de a curăța deșeurile din organism. Este bine să se urmeze cel puțin două diete de curățare a ficatului și vezicii biliare pe an, consumând unele alimente cu efect sporit în acest sens.

1. Usturoiul. Doar o cantitate mică de usturoi iute poate activa enzimele hepatice responsabile cu detoxifierea ficatului și a corpului. Usturoiul are cantități importante de seleniu și alicină, doi compuși naturali care ajută la curățarea ficatului.

2. Grapefruit. Bogat în vitamina C și antioxidanți, grepfruitul crește rata procesului de curățare a ficatului. Se poate bea în acest scop câte un păhărel de suc de grepfruit proaspăt stors, pentru stimularea producției de enzime hepatice și eliminarea celulelor potențial cancerigene.

3. Sfeclă și morcovi. Atât sfecla, cât și morcovii, conțin flavoinoide din plante și beta-caroten, care contribuie la îmbunătățirea funcției hepatice per ansamblu, și la eliminarea deșeurilor nocive.

4. Ceai verde. Această băutură iubește ficatul și are un rol protector asupra lui. Ceaiul verde conține antioxidanți din plante de tipul catechinei, un compus renumit pentru stimularea ficatului. Ceaiul verde nu este doar o licoare delicioasă, ci și un remediu foarte bun pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate, pornind de la curățarea și revigorarea celulelor hepatice.

5. Legume cu frunze verzi. Dintre aliații noștri cei mai puternici în curățarea ficatului amintim verdețurile, sau legumele cu frunze verzi. Este ideal ca acestea să se consume crude, dar se pot prepara și fierte sau sub formă de sucuri naturale. Clorofila din verdeața sezonieră extrage toxinele din fluxul de sânge, neautralizează substanțele grele, chimice și pesticidele, contribuind astfel la crearea unui mecanism puternic de apărare pentru ficat. Spanacul, păpădia, cicoarea, muștarul, sunt doar câteva legume care crește fluxul din bilă și ajută la eliminarea deșeurilor din organe și din sânge.

6. Fructe. Avocado este un super-aliment care ajută corpul să producă glutation, un compus care e necesar pentru curățarea și eliminarea toxinelor dăunătoare din ficat. Merele conțin pectină, o componentă chimică vitală pentru eliberarea toxinelor din tractul digestiv. Acest lucru ajută ficatul să-și îndeplinească sarcinile mai ușor în procesul de detoxifiere.

7. Ulei de măsline. Uleiurile organice presate la rece, cum este uleiul de măsline, uleiul de cânepă sau de semințe de in, sunt benefice pentru ficat, atât timp cât sunt utilizate cu moderație. Acestea asigură organismului un aport necesar de lipide, care la rândul lor „sug” toxinele din organe. Uleiul de măsline ușurează un ficat supraîncărcat de toxine.

8. Cereale integrale. Orezul brun conține vitamine din complexul B, substanțe nutritive renumite pentru capacitatea de a îmbunătății procesul de metabolizare a grăsimilor, funcția hepatică și decongestionarea ficatului. Se recomandă cerealele integrale și reducerea consumului de produse din făină albă.

9. Legume crucifere. Consumul de broccoli și conopidă ajută la creșterea de glucosinolatuli din corp, care stimulează producția de enzime din ficat. Aceste enzime naturale ajută la eliminarea toxinelor cancerigene, reducând astfel riscul de cancer.

10 Lămâie și lime. Aceste fructe citrice conțin cantități foarte mari de vitamina C, care ajută la sintetizarea materialelor toxice în substanțe care pot fi absorbite de apă. Sucul de lămâie băut dimineața stimulează ficatul.

11. Nuci. Nuca are cantități mari de arginină, un aminoacid care ajută la detoxifierea ficatului. Nucile conțin o cantitate mare de glutation și acizi grași Omega-3, care sprijină activitatea de curățare hepatică. Este recomandat ca nucile să se mestece bine înainte de înghițire.

12. Varza. La fel ca și broccoli și conopida, varza ajută la stimularea a două enzime active cruciale din ficat, care sprijină procesul de detoxifiere. Se recomandă așadar consumul mai mare de varză, care poate fi pregătită sub formă de salate sau supe.

13. Turmericul. Este unul dintre alimentele cele mai puternice pentru menținerea unui ficat sănătos și a fost demonstrat că protejează în mod activ împotriva daunelor toxice, regenerând celulele hepatice deteriorate. Turmericul, de asemenea, stimulează producția naturală de bilă, micșorează conductele hepatice umflate și îmbunătățește funcția de ansamblu a vezicii biliare, un alt organ de purificare.

14. Curcumina. Curcumina este condimentul preferat al ficatului. Se poate adăuga în ciorbe de linte sau alte mâncăruri de legume pentru o stimulare rapidă a ficatului. Curcumina ajută la detoxifierea ficatului prin stimularea unei enzime care alungă toxinele cancerigene.

Oamenii de știință cunoșteau faptul că atât izolarea socială, cât și sentimentul de singurătate măresc riscul de boală și deces. Dar nu era clar dacă izolarea, care poate duce la însingurare, subminează sănătatea, sau dacă fiecare factor în parte, acționând individual, sporește riscul de boală. Un studiu recent clarifică problema: lipsa contactelor sociale predispune la boli și moarte prematură, chiar dacă persoana respectivă nu se simte singură.

Autorii studiului, publicat în Proceedings of National Academy of Sciences, au constatat că un contact redus cu familia, prietenii și membrii comunității locale prevestește apariția unor boli și decesul prematur, chiar dacă persoanele ce trăiesc izolate nu suferă de pe urma singurătății. Cercetătorii au analizat date privind 6.500 de persoane cu vârsta de 52 de ani, înscrise într-un studiu mai larg, English Longitudinal of Ageing, care monitorizează sănătatea, adaptarea socială și longevitatea persoanelor care locuiesc în Anglia.
Specialiștii au evaluat izolarea socială pe baza contactelor pe care participanții afirmau că le au cu familia, prietenii și membrii unor organizații civice și au estimat, cu ajutorul unor chestionare, sentimentul subiectiv de singurătate resimțit de participanți. Apoi au cercetat mortalitatea și bolile care au apărut în grupul de persoane studiate, din 2004 până în 2012.
Rezultatele au arătat că izolarea socială este corelată cu o mortalitate mai mare, chiar și după ce se făceau corecțiile necesare pentru a elimina contribuția altor factori, precum afecțiunile medicale preexistente și factorii socioeconomici. În schimb sentimentul de singurătate nu era corelat cu un risc mai mare de boală sau deces.
„Când ne gândim la izolarea socială și la sentimentul de însingurare, le vedem adesea ca pe două fețe ale aceleași monede”, a explicat Andrew Steptoe, psiholog la University College London și conducător al studiului. „Dar rezultatele sugerează că lipsa interacțiunilor sociale este dăunătoare indiferent dacă persoana se simte sau nu singură. Când trăiești izolat, nu numai că îți lipsește compania, ci, în multe cazuri, ești lipsit și de sfaturi și sprijin din partea altor oameni.”
Rezultatele contrazic alte două studii recente, care sugerau că sentimentul de singurătate este asociat cu înrăutățirea sănătății și creșterea mortalității persoanelor vârstnice. După părerea unui autor al unuia dintre aceste studii, ar trebui investigate și diferențele culturale legate de modul în care oamenii resimt și descriu sentimentul de singurătate.
Steptoe plănuiește să verifice, în etapa următoare, dacă izolarea socială influențează tratamentul medical și evoluția bolii, în cazul persoanelor suferinde. Dar acest lucru nu înseamnă că sentimentul de singurătate nu trebuie luat în seamă.
„Trebuie să facem tot ce putem pentru a ușura singurătatea oamenilor în vârstă”, a spus el. „Dar, în același timp, trebuie să ne îndreptăm atenția spre volumul interacțiunilor sociale pe care le au și să ne asigurăm că își mențin contactele sociale. Acest lucru ar putea fi la fel de important.”

Sursa: Nature

De puțină vreme, medicii au reușit să găsească o metodă pentru a trata victimele atacurilor energetice nocive de tipul deochiului sau făcăturilor, descântecelor rele etc. Metoda se bazează pe bioenergie, dozată și aplicată riguros, științific. În vremurile acestea tulburi și stranii, aparatura medicală sofisticată – lasere, tehnica cuantică etc. – coexistă pașnic cu specialistele în descântece de alungare a deochiului și altor rele.

Ce se știe despre deochi?

Despre natura acestui rău – deochiul, descântecele rele etc. – se cunoaște însă prea puțin. Dușmanul nevăzut și neștiut este însă de două ori mai periculos!

Cum putem ști că suntem victimele unei agresiuni energetice?

Conan Doyle, autorul aventurilor marelui detectiv Sherlock Holmes, a fost un vestit medium. El a emis cel dintâi teoria existenței în corpul uman a ceva, numit de el ectoplasmă (în greaca veche, prefixul ecto înseamnă exterior). Prin natura sa, ectoplasma constituie un fel de cheaguri energetice, generate de emoțiile negative. Ele sunt emise din anumite zone ale creierului uman, când acesta se află în anumite stări: iritare, oboseală sau neliniște. Zonele responsabile de producerea ectoplasmei au fost identificate de neurologi și neurofiziologi abia acum câteva decenii. Când aruncăm o vorbă rea, o formulare nelalocul ei, nu ne gândim niciodată în ce se poate transforma aceasta pentru cei din jur, cu atât mai puțin, ce se petrece cu noi. N-ar strica însă să putem vedea!

Ce sunt klasterii?

Când omul este furios, supărat sau puternic ofensat, din ochi îi ies un fel de germeni energetici, numiți klasteri. Aceștia sunt încărcați cu un gând sau o emoție distrugătoare, care uneori poate chiar ucide. Formațiunile de ectoplasmă agresivă pătrund în corpul victimei, de cele mai multe ori prin chakra de la baza gâtului (Vishudha) sau prin cea din zona splinei și a pancreasului (numită Svadhishthana). Aceasta reprezintă, de fapt, agresiunea energetică numită deochi sau făcătură.

Efectele pătrunderii ectoplasmei în organismul victimei

Victima își pierde echilibrul sufletesc, simte o apăsare permanentă a unei senzații de disperare, de situație fără ieșire; apatia alternează cu o impulsivitate maladivă. Metabolismul și schimburile energetice sunt date peste cap, tensiunea arterială a victimei scade, ca și metabolismul, bolile cronice (dacă există) se acutizează. În final, omul agresat de ectoplasmă își pierde puterile, se stinge, abandonează orice luptă pentru existență. Victima simte că i se întâmplă ceva de neînțeles, dar nici măcar nu încearcă să scape din vârtejul care o trage la fund. Până și medicii au fost neputincioși, până de curând.

Cum își găsește klasterul victima?

Cel ce este victima deochiului, spre exemplu, va trebui să fie recunoscut de agresorul său, care trimite asupra victimei furia-i ucigătoare: ori își cunoaște victima, ori i-a văzut chipul sau cel puțin îmbrăcămintea (cămașa, spre exemplu). Deochiul este, de obicei, de două feluri: cu intenție sau neintenționat; există însă cea mai surprinzătoare dintre variantele posibile. Iată un exemplu mai mult decât grăitor: medicul-specialist remarcabil în bioenergie care a inventat, de fapt, metoda extragere a ectoplasmei agresive (numele extraordinarului specialist este Ludmila Serebrennikova) s-a întâlnit cu un caz fără precedent. O femeie a implorat să-i fie extras răul care o chinuia și ectoplasma a început să iasă… și a tot ieșit, timp de opt zile, fără întrerupere! Este pur și simplu un mister cum a putut supraviețui cu o asemenea cantitate de energie negativă, practic mortală, în organism! Aceasta a fost un caz de autodeochi, care îi afectează pe cei extrem de înrăiți (care se sufocă de furie) sau persoanele extrem de sensibile la jigniri și foarte supărăcioase (să ne amintim sugestiva expresie „jignit de moarte”).

Modul de acțiune a klasterelor

Când își atinge ținta, puterea ucigătoare a klasterelor este dată de informația negativă, foarte agresivă, pe care o conțin. Ajuns în corpul victimei, klasterul îi distruge treptat organismul cu vibrațiile sale negative, absorbind potențialul informațional și emoțional al victimei, pe care-l înlocuiește cu propriul program distructiv. De fapt, aceasta este cauza îmbolnăvirii victimei. În cazul prezentat anterior, victima s-a otrăvit cu propriul venin. De regulă, așa se manifestă oamenii foarte răi, plini de venin, în jurul cărora se produce un gol – toți se feresc să se afle în preajma lor, iar dacă sunt obligați totuși să o facă, sfârșesc prin a se îmbolnăvi. Femeia aceea era furioasă nu pe cineva sau pe ceva anume, ci pe toate: starea vremii, drumurile, familia, colegii, viața, în general! O parte din cantitatea imensă de energie negativă degajată ajunge la cei din preajmă, dar cea mai mare cantitate rămâne blocată în propriul organism al celui ce degajă energia negativă. Așa a pățit și femeia despre care este vorba.

Răutatea constituie factorul cel mai nociv

Pericolul cel mai mare îl constituie răutatea și nu starea de nervozitate. Răutatea, ura, agresivitatea și jignirea, ofensele produc cele mai mari daune. Emoțiile – spaima, agitația – nu sunt decât reacții ale creierului la o situație concretă, pe când deochiul și agresiunea energetică sunt consecințe ale unui atac premeditat. Dacă atacatorul îi spune victimei: „să te lovească infarctul”, klasterul trimis de el se va orienta cu precizie spre inima celui vizat. De fapt, totul se petrece după principiul unde-i ața mai subțire, acolo se rupe, căci în zona organului bolnav sau doar slăbit se formează o zonă de vid energetic. Iar aici, după numai 7 minute, klasterul invadator începe să se înmulțească, iar când răul s-a multiplicat, atacul va fi și mai puternic.

Cine este mai expus la deochi?

De obicei, cei mai expuși sunt oamenii temători, care se tem de umbra lor, cei prea bănuitori, nervoși sau excesiv de prudenți. Gândindu-se într-una la posibilele pericole, ei nu trăiesc cu motoarele în plin, și de aceea nu pot și nu știu să se apere. Totuși, nu ar trebui să ne temem chiar atât de mult: cu cât pericolele sunt mai mari, cu atât șansele de a scăpa cu bine cresc. De ce? Pentru că în situațiile-limită este mobilizat subconștientul, care nu prea știe să se teamă, în schimb are soluții pentru toate pericolele și necazurile.

Jignirea, ofensa – mai nocivă decât agresiunea

Bucuria o împărțim cu toți cei dragi, pe când supărarea și jignirea se ascund în străfundurile ființei noastre, atingând concentrații monstruoase de energie negativă. Supărarea și jignirea ucid, încet dar sigur! Uneori însă poate ucide și dintr-o dată! Totuși, cel mai bun remediu este să nu ne dăm bătuți de greutăți, să nu ne înfuriem, să nu ne jignim și să nu ne considerăm jigniți din orice. De asemenea, nu trebuie să fim mereu supărați, mohorâți și acriți. Calmul și optimismul ne vor fi un ajutor neprețuit, astfel încât nu vom reprezenta o pradă ușoară pentru ochiul rău și gândurile urâte ale nimănui.