Simt că am atâtea de spus…
cuvintele adunate își cer libertatea,
unele îmi zburătăcesc fluturii din stomac,
altele stau agățate ca scaiul de trahee,
iar cele mai multe îmi frâng zborul gândurilor.
Declar libertate cuvintelor remanente
și le aștept să iasă în mod ordonat,
dar se bulucesc întâi vorbele tranșante,
ca oamenii din manifestațiile străzilor,
doar la urmă apar și cele mai tăcute,
cum e pescarul singuratic pe marginea bălții.
Pe măsură ce mă descarc devin mai ușor,
năzuind să-mi iasă câte un porumbel din gură,
din care simt că am ascunși în adâncul meu,
dornici să se arate semenilor din alte stoluri
și să se exprime fără îngrădire.
racoltapetru6 
💛
Mulțumesc!
Mi-ai adus aminte de o poezie de a mea de demult. ❤
Secunda critică
Să deschidem larg porțile
Și cuvintele să iasă
înșirate.
Vă rog să fiți îmbrăcate
în haine de sărbătoare.
Dar ce e îmbulzeala asta?
Vă rog, înșirați-vă!
Nu în linie câte zece.
Eu nu pot scrie zece deodată,
Ei nu pot înțelege zece deodată.
Zece capete de probleme
Formează doza mortală.
Mă bucură să constat încă o dată că avem cam același fel de judecată, iar gândurile ni se transpun în idei similare, doar timpul când ies la iveală diferă. Mulțumesc pentru elocventa exemplificare!
Versuri excelente, arta de a scrie e menirea ta! O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Mulțumesc frumos pentru compliment și încurajare, dragă prietenă! O zi luminoasă și plăcută îți urez! ❤
Îmi place.
Felicitări!
Mulțumesc și eu! Mult!
Cuvintele sunt pasari zburatoare, rapitoare, pasari de prada sau curate, binefacatoare. Puterea lor e-n aripi, cioc si gheare, zboara cu viteze supersonice…ametitoare…
Încă mai avem parte de păsări felurite, toate create cu o menire pentru natura înconjurătoare. Doar păsările de fier care poartă în pântece explozibil nu au alt rost decât de a ucide și distruge.
Cunosti zicerea: Fiecare pasare pe limba ei piere.
„Omul e unica specie care-și sapă singură groapa.”
Se zice ca unii oameni cheltuie milioane pentru gropile lor numite buncare.
Cred că acei oameni au fantezii bolnăvicioase.
Cred ca au bani prea multi si… mai multa frica de moarte, decât de somnul din noapte…a mintii.
Trăiască libertatea cuvântului! 🙂 La capitolul vorbe de duh stai destul de bine. Apropo de porumbeii ăia… 🙂
Toată lumea iubește porumbeii, iar mie cred că mi-au rămas la suflet din copilărie, când eram pus de fratele mai mare să-i hrănesc și să-i urmăresc, când el nu era acasă. 🙂