Felicitări, Petru! Așa cum ai spus și tu, e un interviu consistent! Un interviu serios, documentat! Felicitări doamnei Cotelin! Foarte inspirat titlul – Omul care visează pentru alții! ❤
Mulțumesc din toată inima, Zaraza! Într-adevăr, Issa a fost la înălțime și în această privință, venind cu întrebări de care n-am avut parte până acum. Sunt recunoscător și colectivului de redacție a revistei „Sintagme codrene”, pentru găzduire.
Mulțumesc și pe această cale, Petru, pentru promptitudinea și căldura răspunsurilor! Dacă toate colaborările ar curge atît de simplu și de firesc, toată lumea literară (cel puțin) ar fi cu totul alta 🙂
Eu sunt acel care trebuie să mulțumească – și o fac cu căldură – pentru această experiență frumoasă și interesantă, Issa! Sunt onorat că te-ai gândit la mine și ai avut generozitatea să-mi oferi ajutorul și sfaturile necesare.
Ce întâlnire faină ați avut voi doi! Nu știu dacă a fost doar la telefon sau față în față, dar am avut senzația de căldură pe care ți-o dă focul de lemne arzând încet în șemineu, când doi prieteni deapănă amintiri pe înserat, la un pahar de vorbă. 🤗❤️
Mă bucură mult aprecierea ta, Lau! E curios că, deși am comunicat destul de des cu Issa, încă nu am vorbit niciodată la telefon, deci nici nu știu ce voce are. Totul s-a făcut numai prin scris, pe o cale sau alta. 🙂
Pfui, mult mi-a luat să citesc! Nu c-am reţinut mare lucru – tequila e divină… pardon… de vină. 😆 Dar noi ne cunoaştem deja de atîţia ani, ce-ar mai fi fost de aflat nou, în afară poate de proiectele în lucru.
Interviul a ieşit foarte bine şi culmea e că n-am găsit nici o eroare de tipar (să fi fost tot tequila cea care le-a ascuns? nah! 😀 ). Multă baftă şi inspiraţie în continuare, atît ţie Petru cît şi Issei! 😉
Mă bucur că am trecut cu bine peste vânătoarea ta de greșeli! Nici nu se putea altfel, din moment ce textul a fost examinat de Issa, care e o profesionistă și în corecturi. Mulțumesc frumos pentru frumoasele urări!
Totuși, sunt curios ce gust are tequila aceea… divină, că am auzit mult vorbindu-se despre ea, dar nu am gustat-o încă. Merită să o încerc o dată? 😉
Eh, a căuta defecte e tot un defect. Profesional. Care la mine pare a fi înnăscut. CSF, NCSF. 😀
În ce priveşte tequila, e dificil de spus. Sînt foarte multe mărci/tipuri, şi diferite metode de servire. În funcţie de asta una poate fi mai bună, alta mai neplăcută (la gust). Depinde chiar şi de conjunctură: dacă-i servită direct (la bar etc) sau la masă, cu diverse alimente…
Prima oară a fost de Revelion, era la temperatura camerei şi s-a servit la masă începînd cu aperitivele. Atunci mi-a părut foarte apropiată de gustul unui coniac fin. Acum, exact aceeaşi marcă şi tip fiind dar consumată simplu şi întîmplător, fără alimente sau altceva ajutător (cel mult cafea), mi s-a părut mai “crudă”, parcă gustul original de agave e mai pregnant. Nu ştiu dacă ar plăcea oricui, la mine s-a întîmplat să nu mă deranjeze dar ştii cum e: de gustibus non est disputandum. 😉
Acum, de astea două dăţi a fost tip añejo. Am mai băut un alt tip (blanco) cu cîteva săptămîni în urmă, tot la Romică. Numai că aia nu sînt sigur că a fost originală, nu scria pe etichetă 100% [blue] agave aşa cum am citit prin multe locuri c-ar trebui să apară la produsele originale. A avut un gust mai ciudat, n-aş şti să-l definesc şi nu prea a “intrat”. Poate nici nu eram în dispoziţia propice atunci pe moment.
Mai există şi extra añejo da’ aia e mult prea scumpă ca să merite investiţia pentru o probă. 🙂 Oricum, la comanda prin eMag asta añejo a costat 30 RON manipularea de partea furnizorului şi încă 30 RON transportul/livrarea, aşa că din 150 RON cît era butelia de 0.7L la furnizor s-a ajuns la 210 RON preţul final. Cam mult, zic.
În fine, uite ce-am luat eu de cele două dăţi:
Foarte interesantă și îmbietoare e povestea ta despre renumita băutură exotică, tequila. Am văzut în multe filme americane ce trecere are și cum se golesc zeci de pahare, iar după informațiile oferite și de tine e musai să comand și eu măcar două sticle (dacă tot plătesc transportul). Nu știu când o să fie, dar o să-ți spun atunci dacă mi-a plăcut. Mulțumesc pentru detalii și poză!
O zi de joi cu veselie, ca la mine! 😀
Adevărul e că şi mie tot de la filmele americane mi s-a năzărit ambiţia asta de a gusta tequila măcar o dată în viaţă de cum prind nişte bani. Ironia e că nu am avut curiozitatea să caut detalii pe web decît după ce am comandat. 😀
De fapt, toată tărăşenia aia din filme cu sarea şi lămîia e o găselniţă. Din cîte am înţeles, la ea acasă în Mexic tequila se consumă simplă şi direct, aşa cum bem noi ţuica/pălinca. Americanii-s mai cusurgii şi nici nu ţin la băutură. 😛 Dar poţi căuta tu însuţi detalii pe web despre cum se serveşte tequila şi o să găseşti şi alte date, precum tipuri, mărci de prestigiu etc. Ba sînt chiar şi filmuleţe iutub (am văzut şi eu vreo două) în care se prezintă şi se compară diverse mărci şi tipuri, dar cele de acolo sînt cam scumpe pentru noi. 😉
Iaca, necazu-i că s-a terminat aseară şi tequila, şi nu mai am absolut nimic de udat gîtleju’ şi de alungat răceala. Iar la cîte am pe cap şi ce mi-a mai dat şi Statul/Administraţia Locală venind ca directivă din Ioropa, crede-mă că nici de mîncare nu-mi mai permit să-mi iau, darămite băutură. Aşa că la mine viaţa o să fie pe uscat muuultă vreme de acu-încolo. Sete mare la tine şi poate va fi şi cu inspiraţie! 🙂
Îmi pare rău că ai rămas „pe uscat” tocmai astăzi, dar îți doresc să ai surpriza de a combate cu cineva și cu ceva setea! 🙂
Poate dacă beau apă laolaltă cu mîţele din castronul lor! 😆
Ar fi trist, dar tot ai umor, ca de obicei. 🙂
Apoi, fără umor aş fi atîrnat de mult în vişinu’ bătrîn, scoţînd limba la lumea întreagă. 🙂
Felicitări, dragilor! Am asistat cu mare plăcere la dialogul vostru.
Felicitari pentru initiativa frumoasa colegiala, amicala relationare si colaborare literara, atât de necesara în contextul precar, socio-politic economic si cultural în care se afla tara.
Mult succes în continuare la o cât mai frumoasa si fructuoasa colaborare!
Esti un erou al condeiului, iar eu personal consider ca meriti sa stai alaturi de cei mai mari autori prozatori-poeti contemporani din România.
Binecuvântari supreme, eterne, perene, în orice loc, împrejurari sau vreme.
Profundă recunoștință pentru generozitate! Să auzim de bine, cu sănătate!
Felicitari! Un interviu excelent cu raspunsuri inteligente! Mult succes in continuare! O zi frumoasa iti doresc! 🙂
Aleasă mulțămire pentru cuvintele frumoase, dragă Gabi! Mă bucur că ți-a plăcut interviul realizat de neobosita Issa! O zi cu soare ca la noi, în vest! ❤
Tii, și eu am făcut cadou Fetița care visa pentru alții… Dar m-am delectat cu alte scrieri semnate de tine. Mă bucur că prin interviul de față ai ajuns în atenția mai multor cititori. La mai mare.
Sper ca luna viitoare să intri în posesia cărții pe care o tot aștept de șase luni: „Satul dintre neguri”. Mai nădăjduiesc să-ți placă lectura, chiar dacă ai mai citit fragmente și pe blog. Mulțumesc mult, Jo!
racoltapetru6 
Felicitări și ție Issa și lui Petru pentru interviu.
Mulțumesc frumos pentru popas și lectură, Magda!
Cu drag!
Felicitări, Petru! Așa cum ai spus și tu, e un interviu consistent! Un interviu serios, documentat! Felicitări doamnei Cotelin! Foarte inspirat titlul – Omul care visează pentru alții! ❤
Mulțumesc din toată inima, Zaraza! Într-adevăr, Issa a fost la înălțime și în această privință, venind cu întrebări de care n-am avut parte până acum. Sunt recunoscător și colectivului de redacție a revistei „Sintagme codrene”, pentru găzduire.
Mulțumesc și pe această cale, Petru, pentru promptitudinea și căldura răspunsurilor! Dacă toate colaborările ar curge atît de simplu și de firesc, toată lumea literară (cel puțin) ar fi cu totul alta 🙂
Eu sunt acel care trebuie să mulțumească – și o fac cu căldură – pentru această experiență frumoasă și interesantă, Issa! Sunt onorat că te-ai gândit la mine și ai avut generozitatea să-mi oferi ajutorul și sfaturile necesare.
Ce întâlnire faină ați avut voi doi! Nu știu dacă a fost doar la telefon sau față în față, dar am avut senzația de căldură pe care ți-o dă focul de lemne arzând încet în șemineu, când doi prieteni deapănă amintiri pe înserat, la un pahar de vorbă. 🤗❤️
Mă bucură mult aprecierea ta, Lau! E curios că, deși am comunicat destul de des cu Issa, încă nu am vorbit niciodată la telefon, deci nici nu știu ce voce are. Totul s-a făcut numai prin scris, pe o cale sau alta. 🙂
Doi oameni dragi mie! Felicitări! 🤗🤗🙏
Mulțumesc! Sentimentul e reciproc!
Pfui, mult mi-a luat să citesc! Nu c-am reţinut mare lucru – tequila e divină… pardon… de vină. 😆 Dar noi ne cunoaştem deja de atîţia ani, ce-ar mai fi fost de aflat nou, în afară poate de proiectele în lucru.
Interviul a ieşit foarte bine şi culmea e că n-am găsit nici o eroare de tipar (să fi fost tot tequila cea care le-a ascuns? nah! 😀 ). Multă baftă şi inspiraţie în continuare, atît ţie Petru cît şi Issei! 😉
Mă bucur că am trecut cu bine peste vânătoarea ta de greșeli! Nici nu se putea altfel, din moment ce textul a fost examinat de Issa, care e o profesionistă și în corecturi. Mulțumesc frumos pentru frumoasele urări!
Totuși, sunt curios ce gust are tequila aceea… divină, că am auzit mult vorbindu-se despre ea, dar nu am gustat-o încă. Merită să o încerc o dată? 😉
Eh, a căuta defecte e tot un defect. Profesional. Care la mine pare a fi înnăscut. CSF, NCSF. 😀
În ce priveşte tequila, e dificil de spus. Sînt foarte multe mărci/tipuri, şi diferite metode de servire. În funcţie de asta una poate fi mai bună, alta mai neplăcută (la gust). Depinde chiar şi de conjunctură: dacă-i servită direct (la bar etc) sau la masă, cu diverse alimente…
Prima oară a fost de Revelion, era la temperatura camerei şi s-a servit la masă începînd cu aperitivele. Atunci mi-a părut foarte apropiată de gustul unui coniac fin. Acum, exact aceeaşi marcă şi tip fiind dar consumată simplu şi întîmplător, fără alimente sau altceva ajutător (cel mult cafea), mi s-a părut mai “crudă”, parcă gustul original de agave e mai pregnant. Nu ştiu dacă ar plăcea oricui, la mine s-a întîmplat să nu mă deranjeze dar ştii cum e: de gustibus non est disputandum. 😉
Acum, de astea două dăţi a fost tip añejo. Am mai băut un alt tip (blanco) cu cîteva săptămîni în urmă, tot la Romică. Numai că aia nu sînt sigur că a fost originală, nu scria pe etichetă 100% [blue] agave aşa cum am citit prin multe locuri c-ar trebui să apară la produsele originale. A avut un gust mai ciudat, n-aş şti să-l definesc şi nu prea a “intrat”. Poate nici nu eram în dispoziţia propice atunci pe moment.
Mai există şi extra añejo da’ aia e mult prea scumpă ca să merite investiţia pentru o probă. 🙂 Oricum, la comanda prin eMag asta añejo a costat 30 RON manipularea de partea furnizorului şi încă 30 RON transportul/livrarea, aşa că din 150 RON cît era butelia de 0.7L la furnizor s-a ajuns la 210 RON preţul final. Cam mult, zic.
În fine, uite ce-am luat eu de cele două dăţi:
Foarte interesantă și îmbietoare e povestea ta despre renumita băutură exotică, tequila. Am văzut în multe filme americane ce trecere are și cum se golesc zeci de pahare, iar după informațiile oferite și de tine e musai să comand și eu măcar două sticle (dacă tot plătesc transportul). Nu știu când o să fie, dar o să-ți spun atunci dacă mi-a plăcut. Mulțumesc pentru detalii și poză!
O zi de joi cu veselie, ca la mine! 😀
Adevărul e că şi mie tot de la filmele americane mi s-a năzărit ambiţia asta de a gusta tequila măcar o dată în viaţă de cum prind nişte bani. Ironia e că nu am avut curiozitatea să caut detalii pe web decît după ce am comandat. 😀
De fapt, toată tărăşenia aia din filme cu sarea şi lămîia e o găselniţă. Din cîte am înţeles, la ea acasă în Mexic tequila se consumă simplă şi direct, aşa cum bem noi ţuica/pălinca. Americanii-s mai cusurgii şi nici nu ţin la băutură. 😛 Dar poţi căuta tu însuţi detalii pe web despre cum se serveşte tequila şi o să găseşti şi alte date, precum tipuri, mărci de prestigiu etc. Ba sînt chiar şi filmuleţe iutub (am văzut şi eu vreo două) în care se prezintă şi se compară diverse mărci şi tipuri, dar cele de acolo sînt cam scumpe pentru noi. 😉
Iaca, necazu-i că s-a terminat aseară şi tequila, şi nu mai am absolut nimic de udat gîtleju’ şi de alungat răceala. Iar la cîte am pe cap şi ce mi-a mai dat şi Statul/Administraţia Locală venind ca directivă din Ioropa, crede-mă că nici de mîncare nu-mi mai permit să-mi iau, darămite băutură. Aşa că la mine viaţa o să fie pe uscat muuultă vreme de acu-încolo. Sete mare la tine şi poate va fi şi cu inspiraţie! 🙂
Îmi pare rău că ai rămas „pe uscat” tocmai astăzi, dar îți doresc să ai surpriza de a combate cu cineva și cu ceva setea! 🙂
Poate dacă beau apă laolaltă cu mîţele din castronul lor! 😆
Ar fi trist, dar tot ai umor, ca de obicei. 🙂
Apoi, fără umor aş fi atîrnat de mult în vişinu’ bătrîn, scoţînd limba la lumea întreagă. 🙂
Felicitări, dragilor! Am asistat cu mare plăcere la dialogul vostru.
Sărut-mâna pentru vizită și companie, Potecuță! Mă bucur că ți-a plăcut!
Felicitari pentru initiativa frumoasa colegiala, amicala relationare si colaborare literara, atât de necesara în contextul precar, socio-politic economic si cultural în care se afla tara.
Mult succes în continuare la o cât mai frumoasa si fructuoasa colaborare!
Aleasă mulțămire pentru lectură și apreciere, Iosif! Toate cele bune și frumoase în continuare!
Esti un erou al condeiului, iar eu personal consider ca meriti sa stai alaturi de cei mai mari autori prozatori-poeti contemporani din România.
Binecuvântari supreme, eterne, perene, în orice loc, împrejurari sau vreme.
Profundă recunoștință pentru generozitate! Să auzim de bine, cu sănătate!
💙
Mulțumesc!
Felicitări! Frumos interviu, frumoase răspunsuri!
Succes în continuare!
Mulțumesc din toată inima pentru cuvintele frumoase! Cu aceleași gânduri bune și urări benefice!
Felicitari! Un interviu excelent cu raspunsuri inteligente! Mult succes in continuare! O zi frumoasa iti doresc! 🙂
Aleasă mulțămire pentru cuvintele frumoase, dragă Gabi! Mă bucur că ți-a plăcut interviul realizat de neobosita Issa! O zi cu soare ca la noi, în vest! ❤
Tii, și eu am făcut cadou Fetița care visa pentru alții… Dar m-am delectat cu alte scrieri semnate de tine. Mă bucur că prin interviul de față ai ajuns în atenția mai multor cititori. La mai mare.
Sper ca luna viitoare să intri în posesia cărții pe care o tot aștept de șase luni: „Satul dintre neguri”. Mai nădăjduiesc să-ți placă lectura, chiar dacă ai mai citit fragmente și pe blog. Mulțumesc mult, Jo!
Foarte interesantă discuție!
Felicitări!
Mulțumesc frumos pentru lectură și reacție!
Felicitări, dragă Petru!
Și… cât mai multe realizări și aprecieri pentru tot ceea ce reușești cu atâta talent! 🙂
Mulțumesc mult și tare călduros, dragă Alex! Mă bucur că mi-ai fost mereu alături! 🙂
Un interviu care mi-a produs o mare bucurie și te relevă exact așa cum ești: bun, sincer și înțelept. Felicitări!
Îți mulțumesc cu recunoștință pentru lectură și cuvintele generoase, ca de la „înțelept” la înțelept! 🙂