Selecție de pe Google
Banii (XI): Controversă
Deși surpriza revederii era la fel de mare pentru toate trei personajele, pe chipul bărbatului nu se regăsea și bucuria. Chiar o trase pe Rodica mai departe de masa lui, întrebând-o neliniștit:
– Ce cauți aici? Mă urmărești cumva?
Tânăra își desprinse brațul din mâna care o ținea ca într-o menghină și îi făcu semn să se liniștească, adresându-i-se la fel de familiar:
– Ca să fim corecți, tu ai dat iar peste mine, cu aceeași stângăcie.
– Daaa?, exclamă el cu o voce sarcastică, ce nu se dorea auzită de altcineva. Îmi pare rău, dar nu mai am patru milioane de euro la mine, să te despăgubesc iar.
– Nu fi răutăcios. Recunosc că relația noastră a început cu stângul, dar nici tu nu ai cooperat deloc.
– Ce relație? Ce cooperare? Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic unul altuia.
– Eu nu cred. În momentul când oferi cuiva o sumă atât de mare, se înfiripă o relație, vrei nu vrei. De asemenea, pot apărea niște probleme, așa cum s-a întâmplat și de această dată.
– Iartă-mă că ți-am făcut probleme, zise tânărul la fel de ironic. Dacă tot ai acceptat banii, acceptă și problemele… și rezolvă-le. Eu nu am nevoie de ele, sunt fericit cu ce am. Apropo: cum m-ai găsit? Sper că nu ai povestit tuturor despre această întâmplare, pentru că tocmai situația asta am vrut s-o evit.
– Nicio grijă! M-am gândit eu că vrei să rămâi anonim, și numai întâmplarea a făcut să ne ciocnim din nou. Eu zic să o luăm de la început, ca doi oameni civilizați, chiar dacă arăt groaznic cu rochia pătată, iar lumea se holbează la noi. Numele meu e Militaru Rodica…
Femeia îi întinse mâna, deși erau aproape lipiți unul de altul.
– Liviu… Pop Liviu. Ar trebui să zic că-mi pare bine, dar sărbătorim ziua unui coleg de muncă și mi-ar plăcea să mă întorc la masă. Deja îmi fac semne…
– Te înțeleg, Liviu. Și eu trebuie să mă schimb…, stau la hotelul de alături…, trebuie să vorbim ceva important.
– Important pentru mine este să mă uiți. Lasă-mă să-mi trăiesc viața fără valuri prea mari, că îmi fac rău.
– Doar o discuție îți cer să suporți. După aceea îți promit că te las în pace, dacă asta-ți va fi voia. Promite-mi, te rog!
Liviu se uită în ochii ei imploratori, apoi la colegii nerăbdători, din nou la ea…
– Bine, după masă sunt liber.
– Excelent! Pe la patru, la barul hotelului?
– Mai bine la șase, că avem de jucat un meci de fotbal.
– Atunci, ne vedem la șase. Sper că ești punctual.
Cei doi se despărțiră, iar Rodica îi făcu semn Verei să iasă de la masă. Aveau de făcut un drum până în Seini cu bunica Ana, după care urma o pregătire amplă pentru a-l convinge pe acest încăpățânat să li se alăture, una dintre arme fiind o ținută cât mai fermecătoare. Niciun bărbat nu putea rezista unei femei tinere, inteligente și frumoase, cu atât mai puțin un simplu provincial. Numai să nu-i tragă clapa! Dar niciuna din ele nu-și exprima această temere, mai ales că Liviu se temea de o eventuală deconspirare.
– Cum de nu m-ai avertizat din timp că tipul e la masa de alături?, întrebă Rodica în timp ce-l așteptau în fața unui coctail. Aș fi putut să-l abordez mai finuț.
– Nu l-am recunoscut decât după ce s-a ridicat și a deschis gura. Acu’ trei luni nu era bărbos și cu ochelari de soare. Se vede că s-a pus la patru ace când a plecat în Capitală.
– Da, e genul de bărbat care nu pune accent pe cum arată în zona lui, că oricum știe lumea ce-i poate capul.
– Lasă că tot e mai drăguț decât Virgil!, chicoti Vera. Are un vino-ncoa de om natural.
– Da? Mie nu-mi plac bărbații cu barbă. Și nici cei împiedicați, încăpățânați, fără ambiții…
– Pssst! Uite-l că vine!, anunță Vera în șoaptă.
– Măcar și-a schimbat hainele, apucă să-i șușotească Rodica.
Liviu le zări mai târziu, chiar dacă nu erau multe persoane la micuțele mese. Se vedea pe el că nu era insensibil la felul în care s-a aranjat femeia cu care se certase câteva ore înainte. Rodica i-o prezentă pe Vera, după care îl îmbie cu ceva de băut. Spre dezamăgirea ei, omul preferă iarăși o bere.
– Așadar, iată-ne din nou față în față, doar că de data asta nimeni nu-i jenat de vreo cafea vărsată, râse Rodica pentru a intra într-o atmosferă destinsă.
– Nu știu cum s-a întâmplat, dar să nu credeți că sunt mereu așa. Îmi cer încă o dată scuze!, spuse politicos tânărul.
– Dar nu e cazul. Cred că vina e împărțită, mai ales că m-ai prins de fiecare dată cu nervii întinși, răspunse femeia, la fel de amabil.
– Acum… dacă tot ne-am reîntâlnit, îmi spui și mie despre ce-i vorba?
Rodica oftă la gândul că iar trebuia să-și repete tragedia.
– Desigur. E o poveste lungă, dar voi căuta varianta cea mai scurtă. Prietena mea, aici de față, îți poate confirma unele aspecte, doar a fost de față când a început totul… sau aproape totul.
Ha-ha Land
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* O tipă se căsătorește. Mumă-sa îi spune:
– Fata mea, atunci când vei merge la culcare cu soțul, să nu-ți scoți toate hainele, în fiecare femeie trebuie să fie un pic de mister.
După câteva săptămâni de la nuntă, proaspătul soț își întreabă soacra:
– Mamă, fiică-ta e nebună?
– De ce crezi asta?
– Păi de ce se culcă în fiecare seară cu căciula pe cap?
* Mă pregăteam să plec la pescuit, dar am observat că nu mai am țigări.
Am fost nevoit să iau din țigările fiică-mii.
După o oră de pescuit am prins 3 delfini, 5 rechini, o balenă și monstrul din Loch Ness…
* Ca să impresionezi o femeie, fă-i complimente, fă-i curte, sărut-o, fii grijuliu, îmbrățișeaz-o, drăgălește-o, protejeaz-o, invit-o la o cină, ia-i cadouri, ascult-o, respect-o, susține-o, mergi până la capătul pământului pentru ea.
Ca să impresionezi un bărbat, vino goală și cu o bere.
* – Șefule, am avut un vis tare urât. Eram amândoi în iad. Dumneata te perpeleai într-un cazan cu smoală.
– Dar tu?
– Eu tot slugă. Puneam lemne pe foc.
* – Inculpat, de ce ai jefuit banca?
Inculpatul:
– Domnule judecător, cu permisiunea dumneavoastră, ea a început.
* O tânără își plimbă copilul proaspăt născut pe holul spitalului, doctorul către ea:
– Doamnă, haideți în salon că e ora de supt.
– Imediat, las copilul și vin!
* Un american angajează un ghid ca să-i arate Londra. La un moment dat îi zice ghidului:
– Mă minunez cum aici, la voi, toate par atât de mici, de compacte… Uite, de pildă, clădirea asta. Păi dacă era la noi în America ar fi fost de zece ori mai mare.
– Sunt total de acord cu dv., domnule. Asta este Clinica de Psihiatrie a orașului nostru.
* Un pitic intră într-o librărie și întreabă:
– Aveți vreo carte despre ironie?
Bibliotecarul:
– Avem. Puteți să o luați; e pe raftul de sus!
* – Doctore, am auzit că nucile sunt bune în cazul iradierii cu uraniu. E adevărat?
– Sigur că da! Fără nuci cum ți-ar mai face mă-ta colivă?
* Studenții europeni strâng bani pentru studii.
Studenții români strâng pentru examene!
* Se întâlnesc doi prieteni ce nu s-au văzut demult:
– Cu ce te mai ocupi?
– Am grijă de creierele mici.
– Neurolog pediatru?
– Consilier de imagine…
* O blondă reușește să se angajeze la domeniul public, iar printre sarcini îi revenea să vopsească banda de pe mijlocul unui drum de țară.
Șeful tinerei îi spune că se află în perioada de probă și trebuie să vopsească cel puțin doi kilometri pe zi, dacă vrea să-și păstreze serviciul.
La sfârșitul primei zile, șeful vede că făcuse 4 kilometri, dublu față de medie.
A doua zi a fost dezamăgit, pentru că tânăra nu vopsise decât 2 km. Se gândește că oricum asta e media și trece cu vederea.
Dar a treia zi, când blonda vopsise doar un km, îi spune:
– Ce problemă ai? Vreo boală, vreo defecțiune a echipamentului? Ce te oprește să faci norma de doi kilometri pe zi?
– Știți, cu fiecare zi sunt din ce în ce mai departe de găleată.
* Ion revine după o perioadă petrecută într-un teatru de operațiuni. Ajuns acasă, o găsește pe Maria pregătită pentru o seară romantică. Urmează momente toride!
EA: – Arată-mi că ești bărbat adevărat!
EL: – DA! DA! DA!
EA: – Spune-mi lucruri murdare!
EL: – Baia, bucătăria, covorul din sufragerie…
* Un cangur scapă de la Zoo. Urmărire, furișări, în final cangurul e capturat și adus înapoi la Zoo.
Directorul pune să fie înălțat gardul parcului de la trei la cinci metri.
A doua zi, iar evadează cangurul, iar urmăriri, etc, este adus din nou înapoi și directorul pune să fie înălțat gardul la șapte metri.
Gorila din cușca de alături întreabă cangurul:
– Cât de înalt trebuie ăștia să facă gardul ca să nu mai poți evada?
– Pot să-l facă și de 100 de metri dacă ultimul lasă poarta deschisă!
Definiție
ANALISTUL POLITIC
Omul care ne explică
Ce-a vrut să spună vlădică,
Și tot el, traducătorul,
Ne prezice viitorul.
Un dulce la mulți ani, femeie!
Selecție de pe Google
Banii (X): Idiotul
Revederea dintre Vera și bunica Ana a fost înduioșătoare, lacrimile și bucuria alternând sau contopindu-se în momente care au făcut-o și pe Rodica să apeleze la șervețelele din dotare. Bătrâna zâmbea fericită în timp ce-și îmbrățișa nepoata, iar aceasta o săruta pe fața-i umedă și zbârcită de ani, după care tot ea o ștergea de lacrimi cu batista pe care știa că buni o are mereu în buzunarul rochiei. În acest timp, bucureșteanca se întreba cum a fost posibilă o despărțire atât de îndelungată între doi oameni care se iubesc atât de mult, și de ce s-a temut prietena ei de acest moment. Poate numai sufletul lor știa ce zbateri interioare le frământă.
– Dar Sebi? Nu-i acasă?, întrebă după o vreme Vera.
– Nu, draga mea. Îi plecat iară cu marfă păstă graniță, răspunse bătrâna cu amar.
Sebi trebuie să fie fratele de care pomenise Vera de vreo două ori.
– Buni, ea este prietena mea, Rodica.
Cele două femei își dădură mâna schițând un zâmbet politicos, după care bunica veni cu reproșurile firești. De ce nepoata nu a mai sunat-o prin telefonul vecinei de vizavi, de ce nu a anunțat-o că vine, să se pregătească, de ce-i atât de slabă…
– Am fost foarte ocupată, buni, dar totul e ok! Și mie mi-a fost tare dor de tine, crede-mă, se scuza fata când prindea prilejul.
– Ei, da luați loc, domnucă dragă, o invită Ana pe străină. Să știți că tot am cu ce să vă servesc, deși nu-i cine știe ce. S-a nimerit că mâine trebuie să merg la tătâne-său și am pregătit câte ceva.
Vera se întunecă dintr-o dată când auzi, iar Rodica evită să pună întrebări. A tăcut și a privit liniștită cum cele două seinence aranjează masa, aducând apoi câte ceva din curte, din frigider și din cămară. Struguri dulci și mere frumoase, slănină cu caș și roșii, cartofi franțuzești făcuți în cuptor, o prăjitură cu brânză, pâine de casă și o sticlă pântecoasă cu vișinată. Atmosfera s-a mai destins în timpul prânzului, iar Rodica a reușit să afle mai multe secrete de la bătrână, în momentele când rămâneau doar ele în cameră.
Tatăl Verei era la închisoare pentru tentativă de omor prin înjunghiere, după o beție și o încăierare la restaurant, iar tanti Ana îl vedea lunar, ducându-i câte un pachet. Mâine era una din acele zile. Vera nici nu voia să audă de el, socotindu-l vinovat pentru destrămarea familiei și plecarea mamei în Spania, la muncă. E drept că trimitea câte o sută-două de euro lunar, dar nu mai venise în țară să-și vadă copiii și pe maică-sa. Aceasta avea o pensie mică, după răposatul ei soț, dar încă putea să-și muncească grădina și mica livadă. În plus, Sebi, fratele mai mic al Verei, își împlinise visul și lucra pe un TIR ce urma să fie în curând achitat în rate. Odată fusese cu marfă în Spania și își căutase mama, dar ori n-o găsise, ori nu i-a plăcut ce-a aflat, pentru că nu voia să vorbească despre asta. Poate Verei i-ar fi spus mai multe, că tare mult țineau unul la altul.
Până seara a fost asaltată Rodica de amintirile celor două, de povestiri garnisite cu poze de pe pereți sau din albumul familiei, precum și de vizita obligatorie în grădina îngrijită cu pasiune de bunică. Și cina s-a prelungit, somnul venind târziu, ca o binecuvântare.
La ivirea zorilor, tanti Ana era în picioare, pregătită de călătorie. Vera urma să conducă până la penitenciarul din apropierea Băii Mari, iar până bunica își va petrece cele câteva ore cu ginerele, ea și cu Rodica aveau să se afișeze pentru ultima dată pe terasa din apropierea agenției Loto. Era o vreme plăcută, în care soarele se juca de-a ascunselea de după norii răsfirați pe cer. Probabil de aceea erau aproape toate locurile ocupate, iar berea predomina aproape la fiecare masă. S-au strecurat printre niște tineri gălăgioși, prea ocupați cu dezbateri pătimașe pentru a le băga în seamă. S-a dovedit că degeaba s-au înghesuit, chelnerii fiind ocupați să preia comenzi mai serioase, neglijând cererea lor de cafea.
Rodica răbufni în cele din urmă și se ridică nervoasă. Fiind mai aproape de ieșirea din înghesuială, a ieșit să aducă singură cafelele de la bar, odată cu criticile pe care voia neapărat să le împartă celor în drept. Vera o așteptă ceva mai calmă să preia ceștile și să le pună pe masă. Doar că în acel moment, unul din tinerii din gașca de alături izbucni la o remarcă și se ridică brusc în picioare. Astfel lovi cu cotul o ceașcă din mâna Rodicăi, iar o mare parte din conținut se împrăștie pe rochia ei. Atât i-a mai lipsit femeii ca să-și reverse furia asupra vinovatului bărbos, cu ochelari de soare și o căciulă cu un cozoroc lung precum pliscul unui pelican:
– Idiotule!!!
Bărbatul se întoarse pe cât de repede îi permitea spațiu, evaluă scena și personajul principal, după care exclamă:
– Tu?!!
– Ba tu, nu eu! Ar fi bine să-ți dai jos ochelarii ăia, ca să vezi mai bine pe unde gesticulezi!
Vera privea cu gura căscată cum tânărul voia să spună ceva, dar nu reușea. Într-un târziu, vinovatul silabisi:
– Nu, nu… Tu ești!
– Dar ce-i cu tine? Ai rămas cuplat?
Atunci văzu semnele disperate ale prietenei sale și îi auzi cuvintele:
– El e! Pe el îl căutăm. EL!!!
Baba de azi se ține de glume
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Poliția londoneză prinde un țigan care furase o sută de mii de lire și încearcă să afle unde a ascuns banii. Deoarece țiganul nu dă semne că ar cunoaște limba engleză, poliția aduce un translator român, unul bulgar, altul polonez. Încearcă polonezul să scoată o vorbă de la el însă nu reușește. Încearcă și bulgarul, țiganul tace chitic. Vine și românul și îl întreabă:
– Unde ai ascuns banii?
Țiganul îi răspunde:
– Nu spun nimic.
Văzând unul dintre polițiștii englezi că acesta dă din cap negativ, dar totuși e dispus să vorbească prin translatorul român, îi pune un revolver la cap și îi transmite prin român:
– Dacă nu spui unde sunt banii, acest revolver o să se descarce din greșeală și toți creierii tăi o să îmi decoreze biroul.
Țiganul speriat începe să turuie:
– Gata, spun tot, opriți-vă! Banii sunt în rulota mea ascunsă în parcul central, imediat după pod, în spatele copacilor.
La care românul le traduce englezilor:
– A zis că nu îi este frică de moarte.
* – Alinuța, ce mărțișor ți-a dăruit prietenul tău de 1 Martie?, o întrebă o colegă de clasă.
– Unul cu gust de căpșuni, răspunse ea.
* – Costele, tu ești prietenul meu cel mai bun. Te bagi la o bătaie, dacă se pune problema?
– Pentru tine, oricând!
– Bun, dacă am stabilit asta, mâine la ora 8 să fii la mine, să batem covoarele.
* O domnișoară într-o măcelărie vede agățate pe sus nelipsitele picioare de porc și îl întreabă pe măcelar:
– Cum dați picioarele?
– La o parte, zice măcelarul hlizindu-se șmecher.
Serioasă, fără să zâmbească, femeia-l pune la punct:
– Atunci dați-mi două limbi vă rog…
* Dialog între tată și fiu:
– Nu mi-ai dat nicio satisfacție de când te-ai născut, fiule!
– Așa e, tată… dar înainte?
* Un bătrân în vârstă de 95 de ani, deși e sănătos tun, se plânge tot timpul.
– De ce ești trist, întreabă fiul, am grijă de tine, nu-ți lipsește nimic.
– Bine, până trăiești tu… și pe urmă?
* Matrimoniale:
Femeie frumoasă fără obiceiurile proaste: nu fumez, nu consum alcool, nu lucrez…
* La Zoo din Iași era o singură gorilă femelă.
Ca orice femelă a ajuns să fie în călduri, având nevoie urgent de partener sexual. Devenind tot mai agresivă, conducerea Zoo a hotărât să îi găsească un mascul pentru a-i satisface dorințele.
Găsind la Zoo în Frankfurt, Germania, un mascul gorilă, au luat legătura cu nemții pentru a pune la cale întâlnirea și consumarea actului.
Nemții au estimat costurile deplasării, hranei și prestației la suma de 10 000 euro, un preț exorbitant pentru bugetul Zoo Iași.
Așa că s-au decis să rezolve problema pe plan local.
– Ioane… uite care îi treaba: îi vorba di 1000 de euro… tre’ să regulezi gorila!!!
După câteva momente de chibzuială, Ion zice:
– Ok… sunt de acord, dar cu 3 condiții:
1. O regulez…, da’ nu o pup pi gură;
2. Dacă rămâne grea eu nu îi cresc plodu’;
3. Ăia 1000 de euro pot să îi plătesc și-n rati???
* Cum se spune în engleză ”a căuta”?
– To google!
* Proprietarul unei firme de construcții vorbește cu primarul orașului:
– Am la firmă un Mercedes nou, de care nimeni nu se folosește, mă gândeam să vi-l fac cadou.
– Nu, nici într-un caz!!!… Eu nu pot primi așa cadouri scumpe.
– În cazul acesta, aș putea să vi-l vând cu 100 de euro.
– Eeee… atunci aș vrea să cumpăr două.
* Ion vine într-o zi la Gheorghe și-i spune:
– Ascultă, mi-a murit unchiul, poți să-mi împrumuți costumul tău cel negru?
– Bine-nțeles! La așa un necaz, sigur că te ajut!
Trece o lună, dar Ion nu aduce costumul înapoi. Se duce Gheorghe, cam supărat, la Ion:
– A trecut o lună, unde e costumul?
– Păi… la unchiul!
* Când trebuie să te hotărăști pentru cine votezi e ca atunci când te duci la toaletă într-un loc public și o cauți pe aia care e mai puțin scârboasă.
Epigrama care mușcă (CCXXXIII)
LIPITOAREA POLITICĂ
Cu o sete de putere
Se lipește cu ardoare
De organul cel mai tare
Și îl suge de vigoare.
Mărțișoare, mărțișoare…
Dintre-atâtea mărțișoare
Ce te-mbie-n magazine,
Am ales câteva care
Să te-ncânte și pe tine.
Selecție de pe Google
racoltapetru6 