Rețeta de azi
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un bărbat invită în oraș o profesoară de religie.
Când se plimbă prin parc, el îi oferă o țigară. Ea:
– Nu, mersi, ce le-aș spune după aceea copiilor la școală?
Merg mai departe și o invită la un pahar.
– Nu, mersi, ce le-aș spune după aceea copiilor la școală?
În sfârșit, se urcă în mașină ca să o ducă acasă, iar el, puțin disperat, o întreabă:
– Mergi cu mine la un motel?
– Sigur, cu plăcere!
– Cum se poate? Ce o să le spui copiilor?
– Ce le spun mereu: Nu trebuie să bei și să fumezi ca să te simți bine!
* De ce căsniciile din India sunt cele mai trainice?
Deoarece la nuntă soțului i se dăruiește o armă, iar soției i se desenează un punct pe frunte.
* – Într-o zi pescuiesc, povestește un pescar înrăit, și rămân fără momeală. Alături de mine, pe mal, văd un șarpe care se chinuia să-nghită o broască. I-am luat-o și am tăiat-o bucăți, ca să o folosesc de momeală. Simțindu-mă vinovat că i-am luat șarpelui mâncarea din gură, i-am turnat puțină vodcă pe gât, că tot rămăsese cu gura căscată. Și, ce să vezi? După un timp, simt că mă înghiontește ceva la picior… Era șarpele meu, cu două broaște în gură.
* Într-un compartiment de tren erau un bărbat și o femeie. La un moment dat, bărbatul izbucnește în râs. Femeia îl întreabă dacă râde de ea. Bărbatul îi răspunde că nu. După un timp, bărbatul iarăși râde, iar femeia se irită din nou. El o asigură că nu-i ea cauza răsului. A treia oară, bărbatul izbucnește într-un hohot nestăvilit. Femeia îl întreabă iar:
– Domnule, râdeți de mine?
La care bărbatul îi răspunde:
– Nu, doamnă, îmi spuneam niște bancuri în gând și acum mi-am spus unul pe care nu-l știam.
* Îngrijitorul se uită foarte atent în gura crocodilului.
– Ce are?, întreabă vizitatorul.
– Încă nu știu. Medicul veterinar n-a mai ieșit de-acolo de vreo jumătate de oră…
* Fericirea este atunci când soția seamănă cu idealul, copiii seamănă cu tine, serviciul seamănă cu un hobby, soacra nu seamănă cu șeful tău, șeful tău nu seamănă cu un idiot, iar salariul nu seamănă a pomană.
* La Conferința Internațională a Mafioților
După ședință, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, șeful mafiei românești, la el.
– Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu?
– Nu, răspunde Ion.
– Dar Mertzane ca ale mele ai?
– Nu.
– Dar lanț din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai?
– Nu.
– Măi, păi ce mafiot ești tu? La congresul următor să nu te aud că nu ai ce ți-am zis azi, clar?
Merge Ion acasă și îl strigă pe servitorul lui, Ghiță:
– Ghiță!!! Dărâmă ultimele 3 etaje de la casă, vinde elicopterele și cumpără Mertzane, iar câinele du-l în casă, că lanțul lui trebuie să-l port eu…
* Ion pleacă la muncă pe vapor, iar la plecare Gheorghe îl roagă să-i aducă și lui un papagal. După un timp, Ion se întoarce, dar cum a uitat să cumpere un papagal, îi ia o bufniță. Cei doi se întâlnesc, Ion îi dă bufnița lui Gheorghe și-i spune că e papagal regal. O săptămână mai târziu, se întâlnesc la o bere, iar Ion îl întreabă pe Gheorghe dacă papagalul a început să vorbească. Gheorghe spune:
– Măi, încă nu vorbește, dar tu știi ce atent se uită?
* – Tatiii, ce e ăla „bărbat”?
– Păi… este un om puternic, care iubește, protejează și are grijă de familia lui!
– Supeeer! Vreau să devin bărbat, ca mama!!!
* Reporterul către un tânăr parlamentar:
– Și ce-ați fot înainte de-a fi om politic?
– Păi ce să fiu, băiat politic!
.
* Mama către fiică:
– Fetița mea, vrei un frățior?
– Vreau!
– Atunci culcă-te și dormi!
Atlas de mitocănie urbană
Gherțoiul de bloc (Apartamentus Ruralus)
Animal sociabil pe scara așa zisei evoluții, Gherțoiul de Bloc ține cu tot dinadinsul să interacționeze zilnic cu semenii săi. De câte ori are ocazia, acest specimen mereu spărgător de semințe, blochează ghena cu propriul gunoi, face focul și grătarul în văzul tuturor pe ritmuri de manele sau își repară și spală mașina în fața intrării blocului, în compania animalului preferat – petul de bere. Prin aceste ritualuri, Gherțoiul de Bloc ține morțiș să-și marcheze teritoriul, ajutat adesea de femela lui, femelă care atunci când gătește ceva are grijă să știe toată scara. Și pentru ca spectacolul zoologic să fie complet, Gherțoiul de Bloc își scoate câinele la plimbare în fiecare zi, având grijă să umple trotuarul cu cât mai multe semne distinctive.
Cocalarul de Trafic (Musculo Cocalarus)
Deseori confundat cu „Melteanul-care-face-biluțe-la-stop”, Cocalarul de Trafic se evidențiază prin agresivitatea sa excesivă, hormonii prost întrebuințați și gesturile sale ample cu unul din degetele membrelor sale superioare. Claxonează permanent, depășește mereu rândul de mașini ce stau la stop, merge pe linia de tramvai, blochează intersecțiile, eliberează excesiv de multă salivă pe geamul deschis al mașinii sale furate din Germania, vorbește la mobil cât poate de tare și – normal – ascultă la volum maxim manele. Are permanent cel puțin un geam deschis. Deseori este confundat cu „Mârlanul de Dorobanți”, dar, de dragul științei, noi și cercetătorii noștri am preferat să îl prezentăm separat.
Mârlanul de Dorobanți (Dorobantio Ostentativus)
Îl recunoști ușor după mașina ostentativă, de obicei mare și albă, ceafa groasă de meltean sau după maioul cu sclipici etalat pe Radu Beller, la o cafea cu o femeie din specia „Pițipoanca de Companie”, pe care o deține… Mușchii lucrați grețos de atent, cele trei rânduri de chei de pe masă, cele două mobile bătute în diamante, lăsate cât mai la vedere sunt numai câteva din semnele ce îți arată că ai avut ghinionul să dai peste un asemenea specimen. Spre deosebire de ruda sa nu foarte îndepărtată, „Bădăranul de cinematograf”, Mârlanul de Dorobanți nu posedă curiozitatea necesară vizionării unei întregi ore de film.
Bădăranul de cinematograf (Pelicula Bipedo Retardus)
Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoțit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată. Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit zgomotos din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunțat cu voce tare. Se instigă reciproc, prin hârjoneli și țipete ce definesc specia: „Pensionarii, cu fața la perete!”, „Bine băăăăăh!” sau „Arde-o, frate!!!”. Poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al „Țăranului de mall”, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu „Băă, sunt la film și nu pot să vorbesc, băăă! Te sun eu, băăă!”, el fiind, în mod evident, un personaj foarte important.
Țăranul de mall
(Mallus Homo Retardus)
Îl recunoști ușor după maneaua care îl anunță că este apelat pe telefonul mobil, după lanțul gros ce îi cuprinde grumazul, după gelul din cap și perciunii îngustați până la ridicol sau după tricoul fake, cumpărat din En Gross, pe care este scris greșit numele unui brand celebru. Rudă foarte apropiată cu „Bădăranul de cinematograf”, „Țăranul de mall” își părăsește adăpostul îndeosebi seara, mai ales sâmbăta și duminica, cu întreaga familie, pentru a se recrea, unde altundeva, decât la mall. Mascul-Alfa de felul lui, vorbește tare, gesticulează mult, cele două beri băute acasă fiind mai mult decât suficiente pentru a îl face remarcat.
Pițipoanca de companie (Siliconatus Felina)
Poate cea mai răspândită specie din fauna urbană, Pițipoanca de companie se distinge ușor în peisaj, numele vorbind de la sine despre apucăturile speciei. Superficială, stridentă și opulentă, ea se va afișa întotdeauna în dreapta unui „Mârlan de Dorobanți” sau a unui „Țăran de mall”. Ființe nocturne, de tip club, poartă de-a lungul zilei, indiferent de condițiile atmosferice, ochelari de soare mari și negri pentru protecția ochilor. Aflate pemanent în căutarea hranei, au în dotare genți mari și scumpe, de marcă evidentă, necesare depozitării acesteia. Sunt ființe comunicative, telefoanele mobile devenind de-a lungul vremii o prelungire firească a urechii. Le place să apară la televizor, unde să vorbească despre orice. Visul lor este ca măcar o dată în viață o cunoscută revistă de poze să le publice fotografia și să le laude pentru prețurile exagerate ale veșmintelor și accesoriilor. Apelativul „Hai fată!” este, de departe, cel mai utilizat în comunicarea verbală.
Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)
Versatil, mereu furișându-se pe după copiatoare, acesta este cel mai puțin văzut specimen din regnul mitocanilor. Foarte rar este prins câte un exemplar rătăcit, și, chiar și acesta scapă basma curată, fiind un mitoman de excepție. Cutiile goale de pizza lăsate pe masa din bucătăria firmei, farfuriile, tacâmurile și cănile de cafea nespălate, urmele din WC-ul companiei, dârele de transpirație de pe holuri și scrumierele pline din sălile de conferință sunt semne care atestă că „Mitocanul de birou” a trecut pe acolo.
Indolenta de Magazin (Shopus Indolentus)
Mereu plictisită, Indolenta de Magazin este soră bună cu Indolenta de Ghișeu, o diferență fiind că, în acest caz, puterea care îi vine de la o casă de marcat sau de la un raft plin cu produse de care tu ai nevoie. În cazul în care nu mănâncă și nu îți vorbește cu gura plină, Indolenta de Magazin poartă discuții interesante cu o colegă sau vorbește la telefonul mobil, asta doar ca să nu te servească. Dacă ai și ghinionul să fii la mall, iar ea să fie și mai tânără decât tine, te va tutui din primul moment. Ca trăsătură particulară, specia aceasta nu are niciodată rest, așa că vei avea mereu în buzunar câte ceva de ronțăit. Nu încercați să o înțelegeți. Comportamentul anumitor specii ține pur și simplu de misterele faunei urbane.
Țopârlanul de Transport în Comun (Troleus Puturosus)
Specie des întâlnită în autobus, troleibuz și metrou, Țopârlanul de Transport în Comun se distinge prin mirosul puternic de transpirație pe care-l răspândește peste tot. Plecat la vânătoare de locuri libere, acesta se îmbrâncește de fiecare dată la intrare, împinge și își face loc cu coatele, iar după ce se așează, nu cedează niciodată locul femeilor sau semenilor mai în vărstă, pe care se face că nu-i vede. În general pipăie femelele din imediata vecinătate, el fiind mereu în călduri. Ascultă adesea manele pe mobil, iar atunci când trebuie să coboare, Țopârlanul de Transport în Comun rămâne la fel de agresiv, dând din toate membrele, în toate părțile. Așa că, practic, este imposibil să te ferești de el.
Bătrânelul de Discotecă (Pedofilus Libidinosus)
Asemenea „Mârlanului de Dorobanți”, Pedofilus Libidinosus își petrece întreaga zi odihnindu-se în cafenelele din zona fierbinte „Dorobanți – Radu Beller”. Îl recunoști ușor, el având mari probleme cu glandele salivare ori de câte ori întâlnește o femelă mai tânără, care ar putea să-i fie nepoată. Bătrânelul de Discotecă vânează mai mult noaptea, în cluburi întunecoase, cu nume de bambus, pentru a fi ferit de ochii semenilor săi. Plin de bani, își permite să se îmbrace aproape modern, ba chiar tinerește, crezând că în felul acesta își va păcăli prada. Ciudat, dar de cele mai multe ori șiretlicul chiar reușește cu „Pițipoanca de Companie” – specie prezentată de noi într-un episod anterior – care îl iubește dezinteresat, câtă vreme are nevoie. Fire nestatornică, o consumă însă repede, căci timpul nu stă pe loc, iar el știe asta prea bine.
Mogâldanul de pază (Badigardus Retardus)
Deși creierul său este mult mai mic decât sfertul bicepsului, Mogâldanul de Pază este des întâlnit la intrarea oricărui club, având puterea de a nu te lăsa să intri. Mereu agresiv, pus pe scandal, Mogâldanul de Pază va găsi mereu un motiv să te îmbrâncească, să te jignească, să te facă să te simți că tu chiar n-ai ce căuta în locul ăla. Ciudat, intuiția lui funcționează bine. O discuție civilizată este exclusă, Mogâldanul de Pază neavând prea multe cuvinte în vocabular. Fără a mira pe nimeni, se aseamănă în comportament cu Ciumele de Pază, umila sa rudă din parcări, de care-l desparte cel mult un costum de haine.
Ghiolbanul de Galerie (Huliganus Oligofreneticus)
Rasă extrem de violentă, umblând mereu în haită, Ghiolbanul de Galerie este foarte atașat de fenomenul fotbalistic. Indiferent dacă echipa sa pierde sau câștigă, este bine să-l eviți, comportamentul său fiind extrem de agresiv: sparge sticle și semințe, își lasă saliva peste tot, urlă și înjură. Cantitatea de alcool suportată de sângele său este una cu adevărat impresionantă. Lipsit de viață personală, interesul Ghiolbanului de Galerie va fi mereu redus la scandal, la cum să mai agreseze vreo haită rivală sau, de ce nu, vreun cameraman de la vreo televiziune interesată de aceste instincte de turmă. Dacă se poate, este bine să eviți orice contact cu această specie.
Sursa: WWW.ELIBERADO.RO/ANTIMITOCANIE
Șase fobii sexuale extreme
Șase fobii sexuale extreme despre care nici nu știai că există
Există oameni care au mari probleme când trebuie să își găsească jumătatea, pentru simplul fapt că se tem de diferite lucruri care fac parte din viața sexuală a cuplului. Persoanele care au o repulsie puternică față de tot ce înseamnă erotism și sexualitate suferă de arotofobie. Există însă altele cu temeri extrem de particulare.

1. Partenofobie. Partenofobia este caracterizată printr-o teamă patologică față de virgine sau fecioare. Oamenii care suferă de această fobie evită mănăstirile, școlile și orice loc unde s-ar putea întâlni cu astfel de adolescente sau tinere.
2. Medortofobia. Această teamă irațională se manifestă, în principal, la femei. Lor le este frică de penisul în erecție.
3. Medomalacufobia. Aceasta este o fobie care se manifestă opus ca medortofobia. Bărbații care suferă de această teamă patologică se tem că își vor pierde erecția.
4. Gimnofobia. Gimnofobia este caracterizată de aversiunea patologică la vederea corpului gol. Persoanele care suferă de această fobie nu suportă să îi vadă pe alții dezbrăcați.
5. Filemafobia. Această fobie se manifestă prin teama de a fi sărutat. Cei care suferă de filemafobie se tem practic de intimitatea care vine odată cu sărutul, dar și de actul sexual care poate urma unui sărut. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de filemafobie sunt și germofobi (le e frică de bacterii).
6. Claustrofobia sexuală. Există oameni care sunt terifiați de ideea de a întreține relații sexuale între patru pereți.
Sursa: The Frisky
Epigrama care mușcă (CL)
Primul ministru consideră că primarul Iașului, Gheorghe Nichita, care și-a urmărit iubita cu poliția, nu trebuie sancționat.
PROPUNERE
” Revolta din ograda ” si Petru Racolta, scriitor celebru
Planeta Paradis: Nori negri
Costumația Zakalei era aproximativ asemănătoare cu cea a femeilor din garda personală. O rochiță scurtă, care lăsa să se vadă două picioare lungi și perfect proporționate; o bluziță ce nu-i cobora decât puțin sub sânii superbi, oferind văzului o siluetă de invidiat, cu o piele ușor bronzată și cu siguranță catifelată. La brâu avea o cingătoare de care erau prinse în partea stângă o sabie lungă, iar în dreapta un pumnal. Asta se putea deduce după tecile de care războinica divinitate își sprijinea mâinile.
Pașii îi erau de felină agilă, iar privirea-i dominantă cerea supunere totală și necondiționată. Era urmată îndeaproape de alte patru amazoane bine înarmate și la fel de atente la fiecare mișcare. Femeia asta chiar se credea zeiță și nimeni nu avea curajul să-i conteste acest statut. Se vedea din comportamentul fiecărui comandant care-i dădea raportul și al grupurilor de militari. Niciunul dintre ei nu o privea în ochi și nu vorbea fără să fie întrebat. Și totuși, în timpul trecerii în revistă a trupelor, se pare că unul dintre ofițeri n-a respectat în totalitate protocolul, cedând ispitei de a o privi pe Zakala de aproape. N-a apucat să-și dea seama când și cum a venit pedeapsa: mâna femeii a țâșnit fulgerător spre mânerul sabiei, și într-o fracțiune de secundă capul impertinentului era detașat de corp. Imediat, locul nenorocitului a fost luat de alt combatant, care s-a grăbit să șteargă de sânge arma întinsă de stăpână și apoi să ordone evacuarea cadavrului. Inspecția a continuat fără alte incidente.
Au urmat la rând hamalii și apoi verificarea materialelor și animalelor debarcate pe plajă. După câteva comenzi scurte, Zakala și trei războinice din garda ei au încălecat o parte din zifari, restul de opt fiind repartizați unor comandanți. Fiecare grup de câte patru a luat-o în câte o direcție. Unul spre nord, altul spre est și ultimul, cel condus de Zakala, către sud. Exact spre fuiul halanilor și reședința pământenilor. Relu și Ucu aveau motive serioase de îngrijorare, dar până la lăsarea întunericului nu puteau să-și părăsească ascunzătoarea. Priveau cum ronii se împrăștie către corturi sau bărci, căutând și scoțând la iveală alimente și băutură. Erau liberi până la revenirea echipelor de cercetași, iar asta însemna vreo două ore. Moment potrivit să mănânce și ei, în tăcere și fără prea mare poftă. Dar de ce se temeau ei mai mult s-a adeverit la întoarcerea Zakalei. Din gesturile și acțiunile care au urmat, se vedea clar că războinicele au detectat fuiul halanilor, iar comanda fermă pe care au primit-o cei aproximativ cinci mii de invadatori – cu tot cu hamali – se putea ușor intui: toată lumea spre sud!
Doar că în fața lor se întindea o pădure deasă și populată de animale, iar tunurile și carele aveau nevoie de spațiu. Plaja se îngusta și ea mai încolo și nu lăsa suficient loc pentru deplasare. Răspunsul la întrebarea pe care și-o puneau cei doi spectatori ascunși veni destul de repede și cât se putea de dureros. Zakalei i se aduse un arc și o săgeată având vârful îmbrăcat într-o pânză îmbibată cu un lichid inflamabil. Una dintre gărzile din apropiere apropie torța și îi dădu foc, iar zeița ronilor o slobozi cu putere spre coroanele arborilor. Imediat, urmându-i exemplul, sute de alți arcași se dotară cu astfel de săgeți și procedară la fel. Soarele era deasupra capului și ziua se anunța la fel de călduroasă precum una de vară. În fața lui și a potopului de focare, pădurea virgină se aprinse repede, arzând cu trosnete, gemete și urlete sălbatice, precum și stoluri mari de păsări ce-și luau zborul prin fumul tot mai dens. Iar vântul ducea focul mai departe, tot mai departe, către sud. Așa cum calculase Zakala, care dispăru apoi în cortul său.
Restul zilei s-a scurs într-o veselie pentru roni, care petreceau slăvindu-și regina, dar într-o cruntă dezamăgire și îngrijorare pentru Relu și Ucu. Cei doi așteptau cu înfrigurare înserarea și eliberarea din locul acesta blestemat. Trebuiau să ajungă cât mai repede acasă și să-și avertizeze prietenii, să caute împreună o soluție în fața potopului care se profila. Au răsuflat mai ușurați când soarele s-a pierdut la orizont și primele focuri rone au fost aprinse. Pădurea murise prin apropiere, însă vântul purta jarul mai departe, făcând prăpăd pe unde trecea. Ieșind din ascunzătoare, Marele Șef și comandantul său au încălecat în liniște și au decolat direct spre casă, urmând de data asta calea cea mai scurtă. Vreme de o jumătate de oră au trecut peste scrumul rămas după incendiu și inima i-a durut. Paradisul de sub ei se transformase într-un iad groaznic, cum nu și-ar fi putut imagina. Doar mai apoi au dat peste un curs de apă care a stăvilit înaintarea focului. Dar pentru câtă vreme?, se întrebau amândoi în sine.
Aterizarea au făcut-o la lumina Muzei și a lui Cupidon, în fața casei pământenilor. Erau așteptați de familia îngrijorată din cauza unor zifari necunoscuți pe care i-au văzut de dimineață. Dar și fumul care s-a văzut de departe le-a întărit convingerea că se întâmplă ceva foarte rău.
Câte ore pe zi se uită românii la televizor?
Alexandra Iavorschi, Asociate Mananging Director, la compania Starcom, a oferit joi, la conferința „The Future of TV Advertising”, organizată de Mediafax, Gandul.info și Discovery, noi informații despre consumul audiovizual la români.

Românii se uită aproape șase ore la TV în fiecare zi și văd 17.000 de spoturi publicitare, în medie, zilnic, a declarat Alexandra Iavorschi, Associate Managing Director, Starcom.
Alexandra Iavorschi a spus că, „la nivel de share, TV-ul rămâne rege”. „E undeva la 60% din bugetul de media din România”, a spus Iavorschi.
Ea a mai menționat că România este pe primele locuri în lume în privința numărului de ore petrecute în fața televizorului. „Românii se uită aproape 6 ore la televizor în fiecare zi”, a spus Alexandra Iavorschi, precizând totodată că România este și una dintre cele mai dezvoltate piețe de televiziune din Europa.
De asemenea, potrivit Alexandrei Iavorschi, un număr de 17.000 de spoturi sunt difuzate, în medie, în fiecare zi la televizor. „În 2013, dacă adunam toate minutele de publicitate pe toate canalele monitorizate, numărul era de 6,5 milioane de minute de publicitate…”, a completat ea.
Tot ea a mai spus că „TV-ul este în continuare rege și o să fie rege în continuare”, în ciuda faptului că bugetele de publicitate s-au diminuat. „Deși s-au redus bugetele, nu s-a închis nicio televiziune. Televiziunea este în continuare un business”, a adăugat Alexandra Iavorschi.
În ceea ce privește conceptul de „second screen”, Alexandra Iavorschi a prezentat câteva informații recente furnizate de Google, care a făcut un barometru și pentru România. Astfel, potrivit acestui studiu, aproximativ 50% dintre respondenți au declarat că intră pe internet în timp ce se uită la TV…
Însă Alexandra Iavorschi a precizat că trebuie avută în vedere distincția între multiscreening și multitasking, concepte uneori confundate.
A doua chestiune importantă, în opinia prezentatoarei, este aceea că ce se vede la nivel de multiscreen are legătură cu pasiunea. „Pasiunea este exercitată de show-urile mari, precum <<Românii au talent>> și <<X Factor>>, a spus Iavorschi, precizând că s-a constatat, că în ziua de difuzare a unei anumite emisiuni de tipul acesta, căutările pe internet despre program „cresc exponențial”.
De asemenea, Alexandra Iavorschi a vorbit despre conceptul de „sponsorship”. Cred foarte mult în asta și mi se pare că este cea mai evidentă dezvoltare într-un viitor scurt și mediu. Există o creștere a ponderii acestei prezențe de brand în afara timpului de publicitate”, a explicat ea.
Sursa: Mediafax
Insule exotice
Poftiți la bancuri!
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un copil, mergând pe stradă, începe deodată să plângă:
– Ce ai, copile, de ce plângi?
– Păi, mama mi-a dat 5 lei, iar eu i-am pierdut!, răspunse acesta.
Domnul, auzind acestea, i-a dat copilului 10 lei, să nu mai plângă. Însă, după ce a primit banii, băiețelul a început să plângă și mai tare.
– Acum de ce mai plângi?, îl întrebă omul cel bun.
– Păi, dacă nu pierdeam cei 5 lei, aveam acum 15 lei…
* O navetă americană este lansată în spațiul cosmic. Echipajul este format dintr-o blondă și două maimuțe.
La o oră după ce se instalează pe orbită, pe ecranul monitorului de la pupitrul de comandă apare un mesaj de începere a comunicării cu Centrul de la Houston și indicația să vină la discuții prima maimuță. Aceasta vine, se instalează în fața monitorului de dialog și i se transmit indicații precise: să verifice nivelul azotului din aerul din navetă, să controleze presiunea combustibilului la motoarele auxiliare și să înceapă procedurile de verificare a sistemului de comunicații. Maimuța își notează cu atenție totul și pleacă să îndeplinească ordinele primite.
După circa o oră, Centrul de la Houston o convoacă pe cea de-a doua maimuță și-i trasează ca sarcini: să înceapă testele de laborator ce au fost programate încă de la sol, să controleze temperatura scutului exterior și să instaleze panourile de protecție termică. Maimuța notează cu atenție totul și pleacă să îndeplinească ordinele primite.
După circa o oră, este chemată insistent blonda (atât în scris – prin ecranul monitorului, cât și acustic – prin difuzoare). După o vreme, blonda apare plictisită și indispusă. Se trântește lasciv în fotoliul pupitrului de comandă și spune:
– Știu, știu! Să dau de mâncare la maimuțe și să nu ating nimic!
* Ion cu Maria, în pat, se pun să doarmă liniștiți, când o voce de afară zice:
– Mă, Ioane, te înșeală Maria!
Se ridică Ion și zice:
– Du-te, mă, dracu’, că Maria-i lângă mine!
Vocea de afară, din nou:
– Ioane, te-nșeală Maria!!!
Ion se enervează și iese în curte, dar, când a ieșit, Vasile a intrat. Ion se duce la geam și zice:
– Să mor de nu!… Că de afară așa se vede!!!
* Într-un autobuz aglomerat, cineva a împins accidental o domnișoară, care a căzut pe genunchii unui preot.
– Oh-ho-ho! – exclamă ea, privind cu interes spre preot.
– Niciun fel de oho-ho, fiica mea, e cheia de la poarta bisericii!
* Se aude că la o stână era un cioban cu o „sculă” imensă și mereu erectă. Se duce o reporteriță să vadă ce și cum și ăsta o așteaptă la gară. Pe drum, o pune frumușel în iarbă, îi ridică fusta și-i dă un număr sănătos. Mai merg ei cinci minute, iar o prelucrează ăsta. Și tot așa de încă vreo 4-5 ori până la stână. Gagica deja saliva la gândul cum o să fie noaptea. Dar, surpriză, baciul se culcă și doarme tun. A doua zi, tipa:
– Bine bade, ieri pe drum nu mă lăsai nici să răsuflu și azi-noapte în pat, nimic?
– Păi, domnucă, pe mine, când mi se scoală, mă împiedică la mers, nu la dormit!
* Proaspăta nevastă o întreabă pe mama ei:
– Cum să-mi păstrez verigheta curată?
Mama îi răspunde:
– Înmoaie-o de trei ori pe zi în apa de spălat vase…
* Un om înțelept mi-a spus odată că, indiferent cât de frumoasă și sexi este o femeie, cineva, undeva, s-a săturat de ea…
* Ion a sărutat-o pe nevastă-sa pe obraz și a adormit. Când s-a trezit, a văzut un tip ciudat care stătea la capul patului, îmbrăcat în robă albă:
– Cine dracu ești?, întrebă Ion, și ce cauți în dormitorul meu?
– Ăsta nu e dormitorul tău, iar eu sunt Sfântul Petru.
– Adică… sunt mort?! Nu se poate! Mai am câteva lucruri de făcut în viață! Nici nu mi-am luat la revedere de la familie! Trebuie să mă trimiți înapoi!
– Ok… poți să te reîncarnezi, dar… nu te putem trimite înapoi decât ca un câine sau o găină.
Ion a fost devastat, dar știind că era o fermă nu departe de casa sa, a rugat să fie trimis înapoi ca o găină.
Flash de lumină și *poof*, s-a trezit acoperit de pene și ciugulind de pe pământ.
– Nu e chiar așa de rău, s-a gândit Ion, până când a simțit o chestie ciudată crescând în el.
Cocoșul s-a dus la el și i-a zis:
– Deci… tu ești găina cea nouă? Cum îți place prima zi aici?
– Nu e chiar așa de rău, zice Ion, dar am o senzație ciudată, de parcă o să explodez.
– Ovulezi, nu-mi spune că n-ai mai făcut niciodată un ou!
– Niciodată!
– Eh… relaxează-te și lasă să se întâmple.
Câteva secunde (destul de incomode) mai târziu, un ou iese de sub coada sa. Un sentiment intens de relaxare îl cuprinde, iar emoțiile îl copleșesc, devenind mamă pentru prima oară. Când a făcut al doilea ou, sentimentul de fericire a fost și mai copleșitor și a știut că reîncarnarea sa ca găină a fost cel mai bun lucru care i s-a întâmplat vreodată!
Cuprins de fericire, a continuat și exact când trebuia să scoată al treilea ou, a simțit o lovitură incredibil de puternică în ceafă și a auzit-o pe nevastă-sa:
– IOANE!!! Trezește-te dracu’, bețiv nenorocit! TE CACI ÎN PAT!!!















































