PROMISIUNI ELECTORALE
Blitzuri umoristice
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* – Anunțurile din ziare dau rezultate?
– Bineînțeles! Ieri am dat un anunț în ziar că suntem în căutarea unui paznic, iar azi deja eram jefuiți.
.
* Bulă, plictisit de oaspeții care l-au reținut până târziu:
– Tocmai am fost sunat de pompieri. Mi-au spus că la careva din voi îi arde casa, dar n-am înțeles exact la cine!
.
* La NASA sosește un OZN acoperit cu aur. Din el coboară un extraterestru mic, verde, dar cu antenele din aur. Este luat la întrebări, cercetat:
– De unde vii tu?
Extraterestrul:
– De pe Marte.
– Și toți aveți acolo farfurii zburătoare din aur?
– Da.
– Și toți aveți acolo antene din aur?
La care extraterestrul:
– Numai noi, țiganii…
.
* Care este locul cel mai trist de pe Pământ?
– Locul de muncă…
.
* Că tinerețea trece, nu-i mare scofală…
Problema e că trece și bătrânețea.
.
* DOUĂ LUCRURI EXTREM DE DIFICIL DE REALIZAT!
1. Să pui ideile tale în capul altuia.
2. Să pui banii altuia în buzunarul tău.
.
Cel care reușește primul lucru se numește PROFESOR!
Cel care reușește al doilea se numește BUSINESSMAN!
Cel care le reușește pe amândouă se numește SOȚIE!.
.
Cel care nu reușește nici una, nici alta, se numește SOȚ!
.
* Doi tineri se duc în parc. Se așează în iarbă… ea timidă, el îndrăzneț… Pe măsură ce se lasă noaptea, mai multe cupluri de îndrăgostiți se așează în iarbă, în jurul lor. La un moment dat, ea, romantică:
– Ce frumos cântă greierii!…
El, nervos:
– Nu sunt greieri, sunt fermoare!.
.
* – Tată, pot să mă uit la televizor?
– Da, numai să nu-l deschizi.
.
* – … Și când v-ați dat seama că e beată?
– Când am primit un SMS de pe telefonul ei: „Sună-mă, că nu-mi găsesc telefonul!”
.
* Un vânător este întrebat ce calități trebuie să aibă cineva care vrea să devină ca el, iar acesta răspunde:
– Trei lucruri: ochii buni, mâna sigură și o voce puternică.
– Dar vocea pentru ce?
– Să fie auzit dacă se cațără în vârful vreunui copac și cere ajutor…
.
* Care este diferența dintre un om de știință, un filozof și un teolog?
– Omul de știință caută într-o cameră întunecată o pisică neagră. Filozoful caută într-o cameră întunecată o pisică neagră care nu este acolo. Iar teologul caută într-o cameră întunecată o pisică neagră care nu este acolo, dar spre deosebire de filozof, uneori o găsește.
.
* Ploaie de stele. Soacra și ginerele își pun câte o dorință. Ginerele a fost mai rapid, soacra n-a mai apucat.
.
* Sentimente amestecate: Să-ți cadă soacra în prăpastie cu mașina ta.
.
* – Cum se face sex cu o tocilară?
– Ca la carte!
.
* Scopul soției este de a cheltui atâția bani, încât să nu rămână nimic pentru amantă.
.
* Să-i mulțumim lui Columb. Dacă nu exista el, toți americanii ar fi trăit în Europa!
.
* Mai devreme m-a sunat un amic și m-a întrebat dacă poate să doarmă la mine pe canapea în noaptea asta. A trebuit să-i explic că acum sunt însurat și pe canapea dorm eu.
.
* Reporterul, la Avicola:
– Și, câte găini aveți aici?
– 6.000…
– Și cocoși?
– Unul…
– Și face față un cocoș la 6.000 de găini?
– Face față doar la alea mai bagaboande, la pițipoance, da’ la restul face normal…
.
* O pisică e călcată de o mașină. Se desfoliază de pe carosabil, se scutură odată și pleacă mai departe spunându-și:
– Altă viață, frate!
.
* Neil Armstrong ajunge pe lună: 5 poze.
Pițipoanca bea o cafea la mail: 42 de poze.
.
* Soția era în casă cu amantul, un tip bine făcut, când la ușă sună soțul, un tip prăpădit ca vai de el. Amantul îi deschide și îl întreabă ce vrea, iar soțul răspunde cam fâstâcit:
– Păi știi, locuiesc aici, am venit să mănânc.
– Ciorba de ieri mănânci?
Soțul: – Da, da.
Amantul: – Ok, vino mâine.
Provocare la Vila Alpin
În articolul precedent despre Vila Alpin din Straja, încheiam exprimându-mi intenția de a aduna o echipă, pentru un benefic team building Straja, în acest fel asigurându-mă că excursia și cantonamentul mult visat se va concretiza fără nicio îndoială. Mi-am dat seama că nu e prea ușor, însă, ca într-un orășel micuț să găsești 4-5 persoane care să se plieze cu timpul și gusturile tale. Era nevoie de o pasiune comună, un hobby care să ne stimuleze și să ne unească totodată. Și așa mi-am adus aminte de colegii mei de șah, cu care mă întâlnesc periodic și ne disputăm aprig primele locuri. Când e vorba de o competiție și o petrecere comună, nimic nu-i împiedică să fie prezenți la mesele de joc și să se lupte până la ultimul pion.
Cu toții suntem vreo 14, dar cei mai buni sunt și mai consecvenți. Aceștia suntem 6, „vulpoi bătrâni” care formăm o echipă ambițioasă și cu visul de a demonstra altor echipe din județ, și chiar din țară, că avem un cuvânt greu de spus în sportul minții. Iar locul cel mai potrivit pentru o astfel de întrecere ar fi un cantonament la Straja, situat în centrul țării și al naturii, ideal pentru turiștii din orice parte a României. Știm cu toții că o minte sănătoasă are nevoie de un corp sănătos și de aceea, după un efort susținut al gândirii, se impune și un antrenament al fizicului. Tabăra de la Straja ne oferă posibilități multiple de a ne destinde prin practicarea drumeției și a diferitelor sporturi, indiferent că e vară sau iarnă. La care se adaugă o cazare de trei stele și un personal cu o servire ireproșabilă. După ce le-am arătat imagini sugestive de pe Internet și le-am citit aprecierile celor care au petrecut măcar un sejur la Vila Alpin, echipa șahiștilor din orășelul meu a votat pentru excursia propusă de mine.

În consecință, prin acest articol, provoc orice echipă de șah din țară sau străinătate, compusă din 6-7 persoane, să vină la Vila Alpin din Straja și să ne înfrunte, dacă au curajul. Contactați-mă printr-un comentariu și vom stabili data exactă a cantonamentului, pentru a disputa cât mai multe partide și a beneficia împreună de condițiile oferite de natură și personalul de acolo. Țin să menționez că nu suntem profesioniști și vrem să jucăm tot cu amatori. Mă gândesc chiar și la un premiu pentru echipa câștigătoare. Rămâne să ne întâlnim și să ne înțelegem acolo în toate aspectele. Noi suntem gata de concurs și distracție! Cine răspunde provocării?
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Viața mea și Internetul
Înainte de toate, vreau să mulțumesc sponsorului MediaDOT.ro, care îmi oferă ocazia unui articol despre un subiect atât de important pentru mine. Locuind într-un orășel mic, în care ajunge mai greu progresul tehnologiei, am intrat pe Internet doar acum șapte ani. Deși aveam calculator de multă vreme, îl foloseam doar pentru jocuri și alte programe pe care le încărcam în prealabil. Nici nu-mi închipuiam pe atunci ce înseamnă navigarea pe Internet, iar timpul meu liber era dedicat lecturii, pescuitului și televizorului.
Citeam mult mai mult ca acum, chiar și atunci când eram la pescuit cu prietenul meu, Mitru. Mulți pești mi-au scăpat din cauza sau datorită acestei preocupări, iar ceilalți pescari se amuzau pe seama mea și se lăudau cu capturile lor. Dar aveam și eu satisfacție atunci când ei stăteau degeaba toată ziua, iar eu mă alegeam, totuși, cu o lectură plăcută. Serile le petreceam în fața televizorului, dar neavând multe canale, vedeam filme de pe casete. La început era mare lucru să ai un video – costa cât un autoturism la mâna a doua – și plăteam mult pentru o noapte de „cinematecă”, organizată de cei mai pricopsiți. După 5-6 filme văzute consecutive, într-o atmosferă nesănătoasă, eram frânți de oboseală și dormeam aproape toată ziua.
Și totuși, îmi amintesc cu o dulce nostalgie de acele vremuri, astăzi, când viața mea s-a schimbat foarte mult. Din cele 200 de casete cu filme, nu mai am nici măcar una, iar aparatul video stă nefolosit de ani de zile. De când am cunoscut Internetul, timpul meu este calculat în așa fel încât să-mi pot petrece minim 6 ore în fața calculatorului. La început au fost jocurile de tot felul, melodii dragi sufletului meu, filme de top, rețele de socializare, dialoguri cu prieteni din întreaga lume, dar și cumpărături de la câte un magazin online hdd. Aproape în fiecare zi găseam ceva nou și extraordinar, care mă făcea să trăiesc intens într-o altă lume, cu totul diferită de cea care mă înconjoară.
A durat patru ani până am reușit să-mi fac primul meu blog și odată cu asta prioritățile mele s-au modificat radical. Zi de zi scriam mai mult, exprimându-mi gândurile încătușate atâta vreme. Nu mai aveam timp de jocuri sau rețele sociale, fiindcă eram absorbit în a schimba opinii cu ceilalți bloggeri, ce aveau aceeași pasiune ca și mine: scrisul. În plus, ponderea cumpărăturilor prin Internet creștea pe zi ce trece, mai ales în domeniul IT, unde ofertele sunt foarte atractive, după cum vedeți aici. E o lume aparte, intensivă și frumoasă, în care intru zilnic și o voi face atâta vreme cât voi trăi.
Se poate spune, pe bună dreptate, că și viața mea se împarte în două părți total diferite: înainte și după Internet. Atâta vreme cât nu am un lucru, nu poțsă jinduiesc după el, dar după ce am cunoscut lumea online, simt că nu aș putea trăi fără ea. I-aș duce mereu dorul și cred că nimic altceva nu i-ar putea lua locul. Dar imaginația omului e nemărginită și cine știe ce invenție ne poate rezerva viitorul. Așa cum n-aveam habar de Internet, în urmă cu doar două decenii, nici nu putem bănui ce alte facilități extraordinare ne așteaptă.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Prima agenție nud de curățenie
O agenție de curățenie, nud, a fost înființată de un grup de studenți cehi care și-au pierdut locurile de muncă datorită crizei financiare. Bizara afacere are tarife pentru curățenie doar pentru Republica Cehă, de aproximativ 210 dolari/oră pentru serviciile oferite, care includ, la alegere, tinuta celor care fac curățenie, între lenjerie intimă, topless sau nud.
Conform cu studentul la economie Katka Kopecka, în vârstă de 21 de ani, unul dintre membrii companiei, nimeni nu se uită la cât de curat se face, dar tuturor le place să privească un corp frumos.
A nu se crede, totuși, că această firmă de curățenie oferă servicii prestate doar de doamne; firma are în prezent un amestec de 15 studenți, atât de sex feminin cât și de sex masculin. Potrivit acestora, le sunt cerute serviciile destul de des și mai ales de oameni de afaceri care doresc să se relaxeze puțin. Tot ei, susțin, de asemenea, că nu oferă servicii de prostituție, ci doar de curățenie.
Pentru un ten sănătos
Farmecul fiecăruia dintre noi este influențat în mare parte de felul în care știm să ne îngrijim pielea feței. Prima și ultima imagine care contribuie major la părerea pe ne-o facem despre cineva este felul cum îi arată chipul. De aici derivă conceptul de frumusețe, iar ea se bazează în mare parte pe un ten cât mai bine întreținut.
Chiar și un ten normal trebuie să fie îngrijit și hidratat, fiindcă prevenirea este soluția ideală pentru a evita orice surpriză neplăcută. Mai ales că pielea sensibilă a feței este supusă adesea schimbărilor mari de temperatură și contactului cu praful sau alte elemente agresive. Cei mai mulți dintre noi au nevoie de o îngrijire regulată a tenului, care poate fi uscat, gras sau sensibil. Pentru oricare din aceaste situații, Gerovital Doctor în Frumusețe a lansat, în colaborare cu specialiști de marcă din domeniul sănătății, produse dermatocosmetice adaptate cerințelor și tipului de piele sau păr. Gerovital H3 Derma+, care poartă emblema Pharmaceutical Concept, se găsește în farmacii și oferă tuturor soluții cosmetice de cea mai bună calitate.
Tenul meu era din cel gras și nici nu mă miram de ce, având în vedere regimul alimentar și moștenirea genetică. Am urmat diferite recomandări, folosind săpunuri adecvate sau șampoane pentru păr gras, dar nu am fost deloc satisfăcut. Ani de zile m-am confruntat cu această problemă, dar părul continua să-mi cadă, iar pielea să-mi fie predispusă la apariția punctelor negre și a pustulelor. Până când am apelat la produsele Farmec, care mi-au eliminat complet nemulțumirile, redându-mi încrederea în mine. Pielea mea a redevenit fină și strălucitoare, iar părul mai tare și mai mătăsos. Iar aceste calități au fost remarcate în primul rând de cei din jurul meu și mai ales de prietena mea. Înainte, avea mereu de făcut câte o observație în privința tenului și a acneelor care-mi apăreau frecvent. Asta mă irita și mă descuraja totodată, făcându-mă să fiu mai puțin sociabil, chiar retras.
Odată ce am descoperit produsele dermatocosmetice Gerovital H3 DERMA+ Prof. Dr. Ana Aslan, viața mea s-a schimbat radical. Punctele negre au dispărut, pielea mi-a devenit strălucitoare și fină, iar prietena mea îmi zâmbește mereu cu admirație. De atunci sunt mult mai activ în dialoguri și punctele mele de vedere sunt apreciate de cei care le aud. Ca să vezi ce înseamnă aspectul bine îngrijit! Acum știu pe pielea mea că un ten frumos e un ten sănătos, iar sănătatea e cel mai de preț lucru pe care-l avem. De ce să nu avem grijă de ea, când avem soluțiile și produsele necesare?
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
Planeta Paradis: Șarpele marin
Pe la sfârșitul verii, pământenii s-au mutat în casă nouă. E drept că doar două camere aveau acoperiș, însă era un mare progres de la corturile în care se înghesuiseră până atunci, când vremea de afară era potrivnică. Fiecare locatar și-a amenajat colțișorul lui, a încropit un loc de dormit, cu învelitori din blănurile animalelor vânate și țesături din liane. A durat câteva zile până s-a obișnuit Guță cu noua situație,, fiindcă se învățase să stea până târziu printre oamenii din jurul focului și să mai ciugulească din mâinile lor câte ceva. Dar nu rămânea el dator și drept recompensă venea aproape zilnic cu câte un pește, prins cu abilitate din apele deltei. Îl punea în fața femeilor responsabile cu gătitul și aștepta să fie felicitat pentru isprava lui.
Capanul s-a obișnuit, însă, cu noua situație și urletele din prag din amurg au devenit din ce în ce mai rare. Doar că, într-o astfel de noapte, Guță părea că turbase și nu se oprea nicio secundă din lătrat, trezindu-i pe toți din somn. Parcă și pământul trepida din cauza zgomotului, iar Relu a ieșit afară pentru a vedea despre ce-i vorba. Cei dinăuntru au auzit imediat un strigăt al acestuia și cu toții au sărit din așternuturi. Gavrilă a înhățat pușca de alături și a fost primul care a trecut pragul. Ceea ce i-a fost dat să vadă, l-a făcut să înlemnească de groază.
La vreo 20 de metri de casă, se târa spre ei un șarpe imens, cum nici măcar nu-și imaginau că există. Nu puteau distinge lungimea, dar diametrul lui depășea doi metri, iar țeasta îi era cât cabina unui TIR, a cărui capotă era deschisă. Pe cap, deasupra ochilor hipnotizanți avea o proeminență fosforescentă în formă de piramidă, care lumina puternic în jur. Limba-i elastică și lungă îi era precum un arcan lipicios trimis în avangardă, iar cei patru colți, lungi și încovoiați, arătau ca niște sulițe gata să străpungă orice prindea în cale. Situația era disperată, căci Guță părea o gânganie pe lângă matahala care se apropia târându-se cu greutate prin iarbă.
Gavrilă își reveni la timp din buimăceală și se avântă în fața lui Relu, care era neînarmat. Ochi și trase un foc, dar fără niciun efect favorabil, ci doar o tresărire a monstrului. Încercă a doua oară, țintind de data asta în ochii șarpelui, dar tot fără succes. În schimb captase atenția animalului, care își ridică capul la vreo patru metri de pământ, pregătindu-se să-și lanseze limba. Gura îi era deschisă ca un hău întunecat și privirea îi făcea să le înghețe sângele în vine. Erau toți șase în fața casei, dar Bogdănel apucase să fugă după cea de-a doua pușcă. I-o întinse tatălui său, atenționându-l, iar acesta o luă fără să-și ia ochii de la atacator. Era probabil ultima încercare și viața tuturor depindea de glonțul pe care-l va trimite.
– Trage-i în cerul gurii!, se auzi strigătul lui Relu.
Gavrilă se concentră pe cât îi permitea situația și se rugă în gând pentru reușită. Ochi din nou și trase de trăgaci chiar înainte ca limba șarpelui să pornească precum o praștie. Capul înspăimântător rămase pentru o clipă nemișcat și tăcut, apoi se auzi un șuierat strident și îndelung. Se părea că vânătorul îi găsise punctul slab și, ca să fie sigur, trase și cel de-al doilea glonț, în aceeași direcție. Matahala tresări puternic și începu să-și bălăngăne capul dintr-o parte în alta, în timp ce oamenii căutau un loc mai ferit. Apoi se produse impactul cu pământul, de parcă era un seism major. Șarpele a mai respirat încă multă vreme și nimeni nu a avut curajul să se apropie prea mult. N-au mai dormit toată noaptea și au făcut planuri pentru a doua zi.
Dimineață au putut vedea pe îndelete tot corpul neînsuflețit al monstrului marin. Avea aproape 20 de metri în lungime și cântărea peste trei tone. Era imperios necesar să scape de el, altfel duhoarea cărnii stricate le-ar fi făcut aerul insuportabil. Ar fi putut să-l rostogolească până pe plajă, cu ajutorul cavanelor, dar tot nu era suficient de departe. Relu a propus tranșarea în bucăți, cu drujba. Era o treabă grea și scârboasă, dar aveau și beneficii notabile. Cornul fosforescent l-au detașat și i-au făcut un piedestal chiar în fața casei. Astfel că aveau lumină toată noaptea. Din colții cei mari și-au făcut săbii performante, cu care puteau tăia chiar și pielea șarpelui. Din acea piele, Florica le-a făcut apoi bărbaților și lui Bogdănel câte un tricou ușor, dar prin care nu trecea glonțul sau orice cuțit din metal.
Seara târziu, după ce ultimele bucăți din cadavrul monstrului au fost aruncate în mare, au răsuflat ușurați în jurul unui foc de tabără, binevenit după o zi atât de grea. Relu a considerat că meritau să bea ultima porție de pălincă de pe Pământ.
– Cred că nu am fost prea inspirați atunci când am botezat această planetă, a zis el după ce a golit paharul din lemn, meșteșugit de copii. De când am venit, am fost atacați de păsări, animale terestre și marine. Și nici nu vreau să-mi închipui ce alte grozăvii ne va fi dat să înfruntăm.
– Eu am fost cu ideea numelui și nu-mi schimb părerea, răspunse Olguța, de lângă el. Chiar și în Rai era un șarpe rău și viclean.
– Ăla era Satan, draga mea, ținu să clarifice Florica, în timp ce învârtea în mâncarea de pe foc.
– De data asta am crezut că s-a zis cu noi, spuse Carmen, încă având emoție în glas.
– Da’ de unde!, se făli Bogdănel. I-am venit noi de hac monstrului! Dacă n-ar fi astfel de animale, n-ar fi nici aventură și ne-am plictisi…
– Ia nu te mai lăuda atâta și pune-te de mănâncă!, se auzi vocea lui Gavrilă. Nici nu-ți dai seama cât de mare a fost pericolul, ci te gândești numai la aventuri!
Dar voia bună pusese stăpânire pe toți, așa că au izbunit în râs.
Epigrama care mușcă (CXXIV)
Hai la urna cu bancuri!
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* La birou, un bărbat vine în fiecare zi la colega sa, se așează foarte aproape de ea, trage cu putere aer în piept și îi spune cât de frumos îi miroase părul. Zi de zi același lucru timp de o săptămână, până când tânăra colegă nu mai suportă și se duce la superiorul său să se plângă; îi spune ce face în fiecare zi colegul său și că vrea să depună o plângere împotriva acestuia pentru hărțuire sexuală. Șeful mirat întreabă:
– Dar cum poate să fie hărțuire sexuală faptul că îți spune că părul tău miroase frumos?
Femeia răspunde:
– Păi, este pitic!
.
* Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Elysees. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costă o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă:
– Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să-mi promiți că nu-mi vei pune nicio întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vâeful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer, în urma acestuia. L-au urmat cu toții, într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel.
Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune, scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare.
Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costă nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune o întrebare.
Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună unica întrebare. Primarul întreabă:
– Aveți și un țigan albastru??
.
* O dentistă căuta un ac pentru anestezia unui pacient
– Nu vreau injecții. Urăsc injecțiile!, strigă bărbatul
Dentista agită atunci o butelie cu protoxid de azot, la care pacientul începe să țipe:
– Nu pot să suport gazele, masca mă sufocă!
Dentista îi întreabă atunci pe pacient dacă n-are nimic împotrivă să ia o pilulă.
– Nicio problemă, zice pacientul. Mă împac bine cu pilulele.
Dentista revine cu o pilulă și-i zice:
– Uite aici o Viagra.
Bărbatul:
– Nu mi-am închipuit niciodată că Viagra atenuează durerea!
– Nu o atenuează, dar cel puțin o să ai de ce să te ții, în timp ce-ți scot măseaua…
.
* Intră un domn extrem de agitat în farmacie și țipă:
– Repede, dați-mi ceva pentru diaree, e urgent!
Farmacistul, care era nou, devine foarte nervos și-i dă un calmant. Domnul, în foarte mare grabă, ia medicamentul și pleacă. După câteva ore, domnul cu diaree revine și farmacistul îi spune:
– Mii de scuze, domnule. Cred că din greșeală v-am dat un medicament pentru nervi. Cum vă simțiți?
– Căcat tot, dar liniștiiiiit…
.
* – Doriți să vă pun un dinte din aur sau din viplă?
– În afară de preț, ar mai fi o diferență?
– Dacă este din viplă, n-o să vă deschidă nimieni niciodată cavoul!
.
* Un turist, în Scoția, vizitează Loch Ness-ul în speranța de a-l vedea pe Nessie. Dezamăgit, întreabă un băștinaș:
– Când se arată monstrul ăsta, de obicei?
– După cinci pahare de scotch, îi răspunde acesta.
.
* Doi oameni de zăpadă stau…
Începe să ningă, iar unul dintre ei rupe tăcerea:
– Uite: celule stem!
Parfumul amintirilor
Cele mai vechi parfumuri datează de peste 4000 de ani, dar în Europa au ajuns doar în secolul al XIII-lea. Bineînțeles că Parisul a fost primul oraș care a plantat flori în vederea obținerii de esențe necesare fabricării mult râvnitelor miresme. Parfumurile erau rare pe atunci și foarte scumpe, astfel că puțini aveau posibilitatea să le folosească. De aceea, în Anglia anilor 1500, nunțile se făceau în luna iunie, după baia anuală din luna mai, care mai atenua mirosul corporal, și după apariția florilor. Tot pentru a-i îmbunătăți mirosul, mireasa primea un buchet proaspăt cu flori, de atunci provenind tradiția buchetului miresei.
Eu am cunoscut parfumurile încă de mic copil, când toți băieții din localitate mergeam să le udăm pe fete, a doua zi de Paște. Țin minte că cele mai uzuale erau în sticluțe ce aveau forma de mașinuță și costau puțin, după buzunarul părinților. Uneori, când micuța sticluță se golea, aveam grijă să o umplem cu apă de la fântână și nimeni nu observa diferența. După ce am mai crescut, simțul olfactiv mi-a devenit mai pretențios și eram fermecat de colegele de școală care miroseau plăcut. Parcă erau mai frumoase și aveau o personalitate aparte, ce mă atrăgea instinctiv. Cel mai bine mirosea, însă, profesoara de limba franceză, care mi-a spus că folosea un parfum Chanel, adus de cineva chiar din Paris. Când trecea printre băncile noastre, inspiram cu toții adânc și ne bucuram de mireasma discretă, dar proaspătă și inconfundabilă. Acel miros deosebit îl caut mereu, pentru a-mi stimula amintirile.
Astăzi, pretențiile noastre sunt pe măsura ofertei și fiecare dintre noi, bărbați sau femei, vrem un parfum de calitate, la un preț cât mai accesibil. Și pentru a ni le satisface, nici nu e nevoie să colindăm prin orașe mari sau supermarketuri. Avem la îndemână magazinul OnlineParfum, situat doar la un click distanță. De aici avem garanția că luăm numai parfumuri originale, dintr-o gamă foarte diversificată de produse, dar și un serviciu online ireproșabil. Și dacă totuși ar fi unele nemulțumiri, există posibilitatea returnării contravalorii produselor, prin garanția „money back”.
Am aflat de acest magazin de la prietena mea, care e foarte exigentă în alegerea parfumurilor, iar această calitate o apreciez ori de câte ori sunt în preajma ei. Mi-a spus că ea folosește fiecare parfum în funcție de activitatea din acea zi, de oamenii cu care se întâlnește și locurile pe care le vizitează. Uneori este atrasă de ambalajul parfumului, pe care-l păstrează apoi ca amintire, iar dacă mirosul n-o satisface pe deplin, nici nu-l folosește. Preferarințele ei sunt parfumurile Bvlgari și Yves Saint Laurent, dar pe masa ei de toaletă am văzut și alte sticluțe, cum ar fi Viorella sau Tresor. Fiecare dintre ele avea vraja lui și te atrăgea într-un fel aparte.
Mirosul pe care-l emanăm este foarte important în ziua de azi. Iar pentru a-l alege pe cel mai potrivit, este nevoie de inspirație și chiar artă. Parfumurile ne caracterizează și e bine să fim atenți de unde le achiziționăm, pentru a nu avea surprize neplăcute. La magazinul OnlineParfum nu riscați nimic, având certitudinea că veți cumpăra un produs de firmă, original și de calitate.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014




