Poate că era din cauza gândurilor nu tocmai liniștitoare, însă nu mi se lipea genă de geană. Era trecut de 22:00, oră la care de obicei mă aventuram în lumea viselor, dar acum nu reușeam deloc să adorm, chiar dacă-mi puneam la bătaie toată tehnica de care dispuneam: televizorul, cu o muzică lină, număratul a sute de oi sau o călătorie imaginară intergalactică. Nu aș fi vrut să apelez la calmante, însă asta era ultima soluție, astfel că am înghițit două diazepame deodată. Să fiu sigur că nu dau greș!
Așteptam efectul de liniștire, când mi s-a părut că aud un zgomot venind din bucătărie. Am ciulit urechile și am mai auzit ceva, tot din acea direcție. Ce putea să fie?, că locuiesc singur și nici măcar o pisică nu am. M-am ridicat încet și am pășit precaut spre zona în cauză. Ciudat! Lumina era aprinsă și la masa micuță stătea un individ scund, chel și cu o mustață stufoasă. Era îmbrăcat într-o ținută lejeră de sportiv și savura o cafea. Nu părea să-mi vrea răul, din moment ce-mi zâmbea și stătea liniștit, așa că am îndrăznit să-l întreb:
– Ce cauți, dom’le în casa mea?! Și ce vrei?… Și cine ești?
– Ahaaa! Trei întrebări deodată!, a exclamat el ridicând degetul arătător în sus. Am să-ți răspund pe rând, dacă iei loc și nu mă privești cu figura aia speriată. Stai liniștit și ia o cafea proaspăt făcută de mine, din marfa ta. Hai!
Avea o voce plăcută și o figură blajină, așa că m-am mai liniștit și i-am urmat îndemnul. În timp ce-l priveam, totuși uluit, el îmi turnă cafea într-o ceașcă și mi-o împinse tacticos. Apoi se așeză la loc și glăsui:
– Chiar așa! Ce caut eu într-o casă în care stă un om singuratic, fără perspective și cu slabe șanse să-l mai viziteze cineva a doua oară? Te plângi că ești singur, n-ai somn și crezi că e din pricina caracterului tău, nu? Ei bine, de aceea am poposit la tine. Sunt Doctor Deco, specialist în decorațiuni interioare, și vreau să te ajut.
Mă uitam năuc la el și nu înțelegeam ce vrea, deși îmi citea multe din gândurile care mă apăsau în ultima vreme. Nu mă oboseam să-l întrerup și poate că nici n-aș fi putut, fiindcă vorbea neîncetat și gesticula mereu.
– Dragul meu, am să-ți dau câteva sfaturi prietenești, care-ți vor schimba total viața. Uită-te în jurul tău acum și spune-mi ce vezi, ce mesaj recepționezi? De fapt nu trebuie să-mi spui, că îți răspund eu: nici un mesaj! Totul e mut, utilitar dar rece. Iar când casa ți-e e atât de tăcută, tinzi să te închizi și tu, să nu mai comunici cu cei din jur. Iată pe scurt ce îți propun eu, începând chiar de la culorile pereților și până ceștile de cafea. Schimbă-le, dragule, cu ceva mai atrăgător în culori vii, calde.
La fel și ceainicul. Înlocuiește vechitura aia din metal cu ceva vesel, potrivit pentru o conversație destinsă.
Am văzut veioza de duzină din dormitor. N-are nici o personalitate, așa că-ți recomand una care va face impresie chiar și ziua.
Lângă veioză ar sta foarte bine un ceas deșteptător deosebit, că e la modă în această perioadă să ne amintim de trecut.
Asta mi-a amintit că ai moștenit pasiunea de a găti de la mama ta! Pentru ca să impresionezi, îți recomand un set: mănușă plus suport termic pentru oală.
Doctor Deco mi-a vorbit în continuare de fiecare încăpere în parte și mi-a dat sfaturi din cele mai diverse, amintindu-mi mereu să caut produsele descrise de el la adresa http://www.doctordeco.ro/category/colectie-foxtrot/ La un moment dat am simțit că diazepamul își face efectul și ochii mi se închid. M-am trezit dimineață, când primele raze de soare mă iritau pe față. Eram singur în locuință, iar în bucătărie toate erau la locul lor. Doar un petic de hârtie de pe măsuță, mi-a atras atenția. Pe ea era trecută adresa din „visul” meu. Ba chiar și adresa magazinului fizic: Str. Blănari, nr. 12, București. Am intrat pe site, ca să mă conving, și am găsit lucrurile descrise de Doctor Deco, și multe altele. În zilele următoare am făcut schimbările sugerate și de atunci am mai mulți vizitatori, dar mai ales vizitatoare. Am aruncat și cutia cu diazepam.
Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014












