Tentațiile care ne înconjoară pot fi dintre cele mai diferite și depinde doar de noi dacă le putem învinge sau ne lăsăm coduși de ele. În filmul „Tentații (i)rezistibile” e vorba de dorința nestăvilită de a face sex și lupta eroului principal de a învinge această boală. Că a reușit sau nu să se vindece, veți vedea după vizionarea peliculei. Eu am să vă vorbesc despre o altfel de tentație, una care la noi în țară e persistentă și întâlnită în toate zonele. E vorba de consumul exagerat de alcool, care face ravagii atât printre maturi, cât și printre adolescenți, printre bărbați, dar și printre femei chiar.
Trăiesc într-o regiune în care se fabrică multă tărie, în special pălincă, din tot felul de fructe sau cereale, dar în special din prune. Unii se ocupă de asta de când se știu și își rotunjesc veniturile din acest produs. Dar pentru mulți tentația e prea mare și când știu că au băutură în pivniță, nu se pot abține să n-o guste, cât de des se poate. Și astfel păhărașele se îndesesc, mintea se tulbură și munca rămâne nefăcută. Ba, de multe ori, intervine violența și dorința de a distruge tot ce-i pică la îndemână. Sunt sigur că mulți dintre voi ați văzut astfel de comportamente deviate de aburii alcoolului, măcar la televizor, dar eu le-am trăit și le-am simțit aievea.
Cumnatul meu era un om înalt și bine făcut, deci era tare din punct de vedere fizic. Doar că psihicul lui era labil și ușor de influențat. Iar multiplele tentații din jur l-au înrobit foarte repede. Fumatul, băutul excesiv de cafea, mâncarea nesănătoasă, goana după femei și, bineînțeles, alcoolul, care a pus capac la toate. Doar tentația lucrului bine făcut nu se lega de el nici în ruptu’ capului. Nevasta lui (sora mea) a încercat să-l mai domolească și l-a dus chiar și la preot ca să se jure de băutură. Zicea că poate cu frica de Dumnezeu o să se abțină de la atâta băutură. Astfel a plătit părintelui 25 de lei și acesta i-a făcut jurământ, cu blestem dacă nu-l respectă. Prima oară s-a răbdat cam trei luni, dar apoi s-a dus la popă și a plătit 50 de lei ca să-l dezlege. Câteva săptămâni la rând a băut apoi într-una, ca să recupereze timpul pierdut.
Au urmat alte jurăminte și alte dezlegări. Cea mai scurtă perioadă de abstinență a durat două ore. La ora 8 s-a jurat, iar pe la 10 i-a spus preotului care ieșea de la slujbă să-i anuleze jurământul. Neonorocirea era că, pe lângă răul pe care și-l făcea sieși, precum și banii cheltuiți pe băutură, era un om violent. Am văzut asta foarte des, fiindcă trăiam în aceeași casă. Scandalurile se țineau lanț în familie și de multe ori se lăsa cu bătaie. Poliția îl cunoștea ca pe o persoană foarte periculoasă, dar degeaba îl amenda și amenința cu detenția. Tentația alcoolului era prea mare și fiecare zi a lui începea cu un pahar mare de pălincă. Iar, în cele din urmă nici organismul nu a mai rezistat. A murit într-o după-masă, de ziua lui, după ce a sărbătorit și băut zdravăn. Doctorul, care îl avertizase de mult că așa se va întâmpla, a venit și a constatat decesul din cauza unui infarct miocardic. Dacă ar fi avut voință și ar fi știut să se ferească de excese, ar fi trăit încă mulți ani.
Acest articol contează pentru competiția SuperBlog.
racoltapetru6 
Reblogged this on The International Blogspaper.
Foarte bun postul. Dar poza e de milioane…de euroi! Oare cel lovitu’ de copac o mai trai sau doar se viseaza in lumea lui Bachus?!… 🙂
Acum serios: orice viciu salasluieste in suflete slabe…parerea mea.
Chiar asta e și părerea mea. Totul depinde de voința pe care o are omul și nu neapărat de cultură.
Din păcate tot mai mulţi semeni ai noştrii se lasă pradă tentaţiei bahice şi devin alcoolici, distrugându-şi atât propriile vieţi cât şi familia.
Îmi pare nespus de rău pentru sora ta că a trecut printr-o astfel de teroare. Ea sărmana a luptat să-l aducă pe drumul cel bun, dar din ce ne povesteşti, el era prea bolnav de această boală incurabilă şi progresivă, alcoolemia şi şi-a găsit sfârşitul mult mai repede decât poate i-ar fi fost scris, probabil era şi foarte orgolios iar tratament pentru orgoliu nu există decât conştiinta ta.
Ai o zi minunată, Petru! 🙂
Mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale de compasiune și sper că a fost o lecție pentru ea: să fie atentă cu cine vrea să-și întemeieze o familie! Pentru că semnele sunt vizibile atunci când nu ești orbit de sentimente.
Să ai o duminică fantastic de minunată, Stefania! 🙂
E foarte grav ca se pierd oameni si destine din pricina lipsei de vointa.Inteleg oarecum toate astea pentru ca si eu ma las tentata de tigara, o tot las, si reiau dupa cateva luni…
Eu m-am lăsat de fumat când mi-am pierdut mama. Mi-am dat seama că viața e prea prețioasă și nu are sens să-i reduc chiar eu din durată.
Se poate scapa de acest viciu dar trebuie sa ai o vointa foarte mare sa fi inconjurat de oameni dragi tie dar nu toti reusesc din pacate!Iti doresc o seara minunata.
Când ai persoane dragi alături e mult mai ușor să scapi de tentații. Cu condiția să nu fie chiar ele cele care te influențează în persistența sau dobândirea unor vicii.
Bună dimineața și o duminică superbă pentru tine, Gabi! 🙂
O ”boală” grea la români. Și, din păcate, o întâlnim de la vârste tot mai fragede. Pentru că mulți văd în beție o dovadă de ”bărbăție”. Ca și ”vitejii” din poza atât de sugestivă.
Și eu am avut un coleg de școală care a preferat să moară la 40 de ani, decât să se lase de marea lui ”iubire” – băutura.
Oricât de mari și ”amețitoare” ar fi tentațiile, viața și sănătatea sunt mult mai prețioase. Iar pentru ca toți semenii să conștientizeze asta, trebuie făcut mult mai mult. Societatea, cu legi mai aspre, Școala, Biserica…
O duminică frumoasă, dragă Petru! 🙂
Foarte reală postare! Știai că din păcate România ocupă locul 1 în Europa pentru consumul de alcool? Pe România vine cam 15 l de alcool pe cap de locuitor! Probabil din această cauză în unele zone persistă sărăcia!
În familia mea folosim vinul doar la gătit! Nu consumăm nici un fel de băuturi alcoolice (nici măcar bere). Și sincer, pentru că ne ferim de astfel de vicii, se vede diferența financiară dintre noi și alții. Viciile ne duc la sapă de lemn! Bun articol! Felicitări! Știu și eu un astfel de caz între unchii mei!
Din păcate, ai dreptate. Suntem cei mai mari consumatori de alcool din Europa. Iar motivul că producem o pălincă sau un rachiu în cantitate și calitate superioară, nu e o scuză. Recunosc că nici eu nu sunt abstinent, dar am niște limite pe care le respect. Aprecieri pentru tine și familia ta!
Orice abuz provoacă daune… păcat că există oameni care nu conștientizează chestia asta.
Să-ți fie Lunea frumoasă, Petru! Și ferită de tentații bahice.. 🙂
Mulțumesc mult, Bursucel! E o urare binevenită! 🙂