CNA-ul, Ce Ne-Ar putea ajuta

Posted on by racoltapetru6

Că televiziunea din ziua de azi ne minte şi ne prosteşte o ştim o mare parte din noi. E o instituţie bazată pe profit, şi pentru posturile private – în special, dar nu exclusiv – contează doar ratingul. Dacă o emisiune nu atrage mulţi telespectatori, chiar dacă e de cultură şi educativă, este scoasă automat din grilă şi mai bine se bagă pentru a N-şpea oară un film cu Steven Segal. Că bătaia are întotdeauna adepţi fideli. Prin urmare, şansa ca să ne educăm gusturile şi să ne împrospătăm cunoştiinţele cu ceva util, este foarte mică şi doar la canalele Discovery. Doar că pentru asta ar trebui dresată telecomanda.

Îmi amintesc cu nostalgie (ce ne-am face fără ea?) că pe la începuturi, prin anii ’90, erau nişte emisiuni foarte interesante. Mă gândesc la cea de la Antena 1 (dacă nu mă-nşel), în care telespectatorii trebuiau să completeze în direct, prin telefon, un careu de rebus. Sau cea în care se juca o partidă de şah tot prin telefon. Ar mai fi şi alte exemple de emisiuni interactive menite să ne stimuleze creierul, dar care au dispărut demult din preocupările producătorilor de televiziune. În schimb au apărut altele, care ne arată cum se bârfesc vedetele între ele, cum se înjură milionarii, cine mai divorţează şi de ce, cine cu cine se mai cuplează… Iar ratingul la aceste dispute în direct este cel mai mare, fiindcă mulţi oameni respiră mai bine când aud ceva rău despre cineva.

Dar CNA-ul veghează şi aplică sancţiuni atunci când se depăşeşte limita în limbaj sau scene de violenţă. Doar prostia nu e amendată, ci chiar încurajată. Nu ar trebui oare ca şi aici să aibă un rol această instituţie de supraveghere a televiziunilor? Pe lângă numărarea minutelor de publicitate şi a orelor în care s-au difuzat scene pentru adulţi, nu ar trebui să intervină şi la calitatea educativă (sau mai degrabă needucativă) a multor emisiuni de prost gust? Poate că legislaţia nu le oferă încă aceste atribuţii, dar atunci ar trebui adaptată în aşa fel încât să li se impună tuturor posturilor un procentaj de emisiuni cu caracter cultural-educativ.

Aici, însă, ar fi rolul legislativului, şi când zic asta mă refer, bineînţeles, la parlament. Iar când zicem “parlamentul românesc”, ne dăm seama că zicem o “gaşcă de pierde-vară”, care vin uneori cu nişte idei şi legi atât de tâmpite încât nici ei nu le mai înţeleg. Aşa că cea mai bună soluţie rămâne să apelăm cât mai rar la telecomandă şi să ieşim mai bine la iarbă verde. Cel puţin natura nu ne tâmpeşte.

Minte proastă

Posted on by racoltapetru6

MINTE PROASTĂ
.
(după Miron Radu Paraschivescu)
.
Credeau mulţi c-o am prea mare
şi s-au pus să mi-o măsoare…
Ca să vezi ce minte proastă,
puteau veni la nevastă
s-o întrebe cum stă treaba,
nu să măsoare degeaba,
doar ea putea să le zică,
de la-nceput, c-o am… mică!
O fi ea cu roboteală,
da–mi ţine şi…socoteală,
nu care cumva să scap
şi, bătrân, să-mi fac de cap.
Că, dac-o ai… nesimţită,
poci să nu pici în ispită?
De-asta zic eu că muierea
îmi ştie bine durerea,
da’ ei, proştii, ce poci spune,
căzuţi toţi în cap, pă bune,
fără să se mai gândească,
săriră s-o ciopârţească.
Trecui eu peste necaz,
fără să fac prea mult caz,
şi încerc, cum s-o putea,
să îmi fac treaba cu ea.
Uneori, când, printre deşte,
îmi scapă, de zici că-i peşte,
simt că mă ia cu răcori
şi stau treaz până în zori,
făcându-mi plan după plan,
cum să mai câştig un ban,
că ăştia patru la sută,
daţi de Guvern la derută,
pensia tot nu-mi ridică
şi rămâne mică, mică…
.
Minte de pitic, se pare!
Zicea că o am prea mare,
cănd a pus să mi-o măsoare…
.
DESPRE CE CREDEAŢI CĂ E VORBA…???

De ce nu sunt vegetarian

Posted on by racoltapetru6

Am citit mai multe bloguri care te îndeamnă să mănânci sănătos, dar exclusiv produse vegetale şi, pe cât se poate, nepreparate termic. Chiar am scris şi eu câteva articole care vorbeau despre diete vegetale şi cât mai naturiste. Recunosc că îmi plac salatele, legumele şi fructele, din care consum cu plăcere în fiecare zi. Doar că îmi place şi carnea, din care gust cu aceeaşi plăcere ori de câte ori am ocazia. La fel au făcut părinţii, bunicii şi strămoşii noştri, din care mulţi nu ar fi supravieţuit dacă se bazau numai pe vegetale. Dar Dumnezeu – sau pentru atei, Natura – a făcut ca omul să fie OMNIVOR, la fel ca ursul cel puternic, precum câinele din curte, pisica cea vicleană şi alte animale care au stomacul adaptat la consumul de vegetale şi carne.

În ultima vreme tot mai mulţi nutriţionişti devin mentori pentru o sumedenie de discipoli care sunt convinşi că dacă nu mănâncă alimente din carne vor fi mereu sănătoşi şi vor trăi 100 de ani. Greşit: s-a constatat că recordurile de vârstă le deţin omnivorii care au ştiut să păstreze proporţia dintre produsele vegetale şi animale, şi nu cei care au căzut dintr-o extremă în alta. Mulţi dintre vegetarieni s-au îndopat până acum cu carne, cartofi prăjiţi şi tot felul de produse pe care dintr-o dată au fost sfătuiţi să le elimine din meniu. Au greşit o dată prin lăcomie, iar acum greşesc prin totală abstinenţă.

E ca la abstinenţa de alcool. Cel care nu ştie să-l consume moderat ar face bine să nici nu încerce. Mie îmi place să mănânc din toate câte puţin, să variez mâncărurile vegetale sau animale şi nu cred că depăşesc măsura. E vorba de voinţa personală şi nu de cântar sau calculul permanent al caloriilor. De asemenea, regula care zice să te ridici de la masă înainte să te simţi sătul. Doar că foarte mulţi nu se pot abţine şi se otrăvesc singuri. Iar pentru ei singura soluţie rămâne abstinenţa totală de la carne, ouă, lapte, brânză – alimentele cu cel mai mare aport de proteine şi substanţe nutritive.

Nu ar fi nici o problemă dacă unii cred că aceste diete permanente la fac numai bine, dar am văzut exemple concrete când copiii nou-născuţi au avut de suferit din cauza acestui regim alimentar şi al naivităţii părinţilor. Au urmat tratamente costisitoare şi uneori insuficiente pentru a înlătura sechelele provocate de lipsa proteinelor necesare. Dacă unii vor să o apuce pe această cale, nu au decât, dar de multe ori procedează ca Martorii lui Iehova: vor cu tot dinadinsul să te îndoctrineze şi pe tine, iar dacă ai ocazia să le fii oaspete, rişti să pleci flămând de la “ospăţul” lor.

Trebuie să respectăm părerea celui din jurul nostru, doar să nu ne-o impună pe a lor. Poate că noi, cei care ne bucurăm de deliciul fiecărui fel de mâncare, indiferent că e de provenienţă animală sau vegetală, vom trăi mai mult… sau mai puţin. Dar există şi năzuinţa care dăinuie în noi şi pe care, dacă o parafrazez ar spune: decât să trăiesc 100 de ani ca un bou sau o vacă, mai bine 50 de ani precum un leu sau un vultur.

O gustare cu Dumnezeu

Posted on by racoltapetru6

“A fost odată un băieţel care a dorit foarte mult să îl întâlnească pe Dumnezeu şi s-a gândit el într-o zi să pornească în căutarea Lui. Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine valiza cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când.

Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin suflul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân amărât care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi ceva de-ale gurii.

Băieţelul şi-a pus valiza în braţe şi a scos din ea o sticluţă cu apă şi când să se servească a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el lacom, de parcă voia să îl mănânce cu tot cu papuci. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul l-a recompensat cu un zâmbet.

Atât de incredibil şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă, doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să-şi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, cu gândul că îşi va continua călătoria în următoarea zi. Nici nu apucă să facă câţiva paşi că dădu fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul, surprins de fapta copilului, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei plină de fericire a copilului ei, nu se răbdă să nu-l întrebe: “Ce ai făcut azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”

Copilul îi răspunse: “Am luat masa cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi copilul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a ezitat să nu îl întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti atât de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”. El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu Dumnezeu!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat: “Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât am crezut!”

MORALA: Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de caritate. Toate acestea au potenţialul de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt printre cele mai obişnuite lucruri prin care acţionează ajutorul divin.”

Mămăliga – ce a fost şi ce-a ajuns

Posted on by racoltapetru6

Mămăliguţa noastră…

Odinioară, mămăliga era mâncarea săracului… Astăzi, ea a devenit o delicatesă apreciată de gurmanzi în restaurantele de lux din întreaga lume!!! Iar reţetele moderne cu mămăligă sunt mai complexe decât clasicul preparat cu brânză şi smântână al românilor. Conţin carne, sosuri aromate, legume sau ingrediente specifice pastelor italiene. Ca să nu mai spunem că arată extrem de apetisant!!!

Mamaliguta cu branza. Imagini pas cu pas pentru mamaliguta cu branza

Iată reţeta de  bază:
Ingrediente: 1 l apă, o linguriţă de sare, 200 g mălai.
Mod de preparare: se pune apa la fiert împreună cu sarea şi când dă în clocot se adaugă mălaiul, lingură cu lingură, amestecând cu telul, pentru a evita producerea cocoloaşelor. După ce s-a încorporat tot mălaiul, se lasă să fiarbă 30 de minute la foc mic, până începe să se desprindă de pereţii vasului şi devine închegată. Se răstoarnă într-o tavă unsă cu puţin ulei, se nivelează şi se lasă să se răcească.

1. Mămăligă la grătar

Ingrediente pentru sos: o ceapă albă, 3 linguri de pastă de tomate, o lingură de ulei, piper alb, mămăligă  tare.
Mod de preparare: în uleiul încins se căleşte ceapa, apoi se adaugă pasta de tomate diluată cu puţină apă, sare şi piper, după gust. Se încinge grătarul şi din mămăliga rece se taie cuburi – cu un cuţit trecut prin apă rece la fiecare tăiere – şi se pune pe grătar câte trei minute, pe fiecare parte. Cuburile se servesc cu sos de roşii, ca atare sau ca garnitură la o friptură.

2. Tocăniţă cu morcovi şi mămăligă

Ingrediente: 3 morcovi tăiaţi cubuleţe, 4 cepe tocate, o cană de lapte de soia, două linguri de ulei de floarea-soarelui, 3 linguri de făină, două linguri de pătrunjel verde mărunţit, sare după gust, mămăligă, frunze de  dafin.
Mod de preparare: se călesc ceapa şi morcovii în două linguri de ulei şi o jumătate de linguriţă de sare. Făina se amestecă bine cu laptele de soia şi se adaugă treptat la compoziţie. Se fierbe totul 10 minute, iar la sfârşit se adaugă pătrunjelul. Se serveşte pe felii de mămăligă şi se decorează cu frunze de dafin.

3. Mămăligă în pături

Ingrediente pentru umplutură: 300 g şuncă de curcan, 150 g spanac fiert şi tocat, 5 linguri de smântână, piper alb după gust, 10 roşii cherry, 200 g mozzarela,  mămăligă
Mod de preparare: se fierbe spanacul 15 minute, apoi se scoate din apă şi se lasă la scurs într-o sită. Şunca se taie mărunt şi se amestecă, într-un vas, cu spanacul tocat, smântâna şi piperul alb. Se face o mămăligă mai tare şi se dă deoparte. Se unge cu ulei o crăticioară şi se aşază în ea, sub formă de strat, jumătate din mămăligă. Se pune apoi umplutura de şuncă şi spanac şi se acoperă cu restul de mămăligă. Se nivelează şi se lasă să se răcească aproximativ o oră, apoi se scoate pe un platou, scuturând crăticioara. Se taie felii, ca tortul, şi se serveşte cu roşii cherry şi cu brânză mozzarela.

4. Burger de mămăligă

Ingrediente: mămăligă, 200 ml ulei de măsline, un dovlecel mai mare, două roşii, 200 g friptură de vită, 100 g  bacon.
Mod de preparare: se face o mămăligă şi se lasă la răcit. Dovlecelul se taie felii groase de 1 cm, iar roşiile, ceva mai subţiri. Rondelele de dovlecel se prăjesc în ulei şi se scot pe şervet din hârtie. Se ţin la cald. Mămăliga se feliază ca un blat de tort, se decupează cu un pahar sau cu gura unui borcan în formă rotundă, apoi se prăjeşte. Se formează burgeri din mămăligă, dovlecel, bacon, friptură de vită, felii de roşii, dovlecel şi iar o felie de mămăligă prăjită.

5. Mămăligă în stil italian

Ingrediente: mămăligă moale, 200 g parmezan ras, busuioc proaspăt; pentru sos – 100 g unt, o ceapă, un morcov, o ţelină, 5-6 roşii, 2 căţei de usturoi, o linguriţă de cimbru uscat, o jumătate de linguriţă de zahăr, sare,  piper.
Mod de preparare: se curăţă legumele pentru sos, se rad şi se călesc în unt. Se fierb 30 de minute şi aproape de final se adaugă zahăr, cimbru, sare şi piper. Mămăliga se împarte în farfurii, în formă de cuib, şi se pun peste ea sos, parmezan şi frunzuliţe de busuioc proaspăt.

6. Fasole cu carne de vită

Ingrediente: 500 g fasole uscată roşie, 1 kg carne de vită, un ardei gras roşu, o ceapă, un morcov, două linguri de bulion, busuioc, sare, piper, ulei,  mămăligă.
Mod de preparare: se alege fasolea şi se lasă în apă de seara până dimineaţa. Se pune la fiert într-o cratiţă, în apă proaspătă cu puţină sare (apa se schimbă de două sau de trei ori în timpul fierberii), apoi se adaugă ceapa, ardeiul şi morcovul curăţate, dar întregi şi se lasă să fiarbă încet, până scade zeama. Separat, carnea se taie cubuleţe şi se căleşte înăbuşit până se frăgezeşte, apoi se adaugă bulionul, busuiocul, sare şi piper după gust şi se mai lasă 5 minute pe foc.
Mod de servire: fasolea se aşază în jurul mămăligii, iar carnea, deasupra ei.

7. Purcel din mămăligă

Ingrediente: 500 g mămăligă rece, 50 ml de ulei sau 50 g de untură, sare.
Mod de preparare: mămăliga se sfărâmă cu o furculiţă, apoi se pune la prăjit într-o tigaie încinsă, în ulei sau în untură. Se sărează, apoi se lasă puţin să se rumenească, amestecând frecvent, ca să nu se lipească. Se serveşte imediat, simplă, cu o bucată de carne sau cu mujdei.

8. Frigărui cu mămăligă şi ciuperci

Ingrediente: 500 g ciuperci mici, 100 g unt, sare şi piper după gust, mămăligă  tare.
Mod de preparare: se face o mămăligă tare şi se lasă la răcit. Se pune untul topit în tava cuptorului şi se aşază în el ciupercile spălate. Se sărează, se piperează şi se introduc în cuptorul încins, 15 minute. Se scot apoi pe un platou, iar sosul se pune într-un castron. Mămăliga se taie cubuleţe şi se pune pe beţe de frigărui, alternată cu jumătăţi de ciuperci. Frigăruile se servesc stropite cu sosul de unt.

9. Cuburi de mămăligă cu ton

Ingrediente pentru umplutură: o cutie de ton în apă, 3 linguri de maioneză, 4 linguri de iaurt, un avocado, o roşie, o ceapă roşie, câteva fire de pătrunjel, 100 g măsline verzi fără sâmburi, mămăligă  tare.
Mod de preparare: se taie cuburi de mămăligă şi se pun pe un platou. Se scurge peştele şi se pune într-un castron. Se taie fructul de avocado pe lung şi se scoate sâmburele. Pulpa fructului se toacă mărunt şi se amestecă împreună cu maioneza, peştele şi iaurtul. Se adaugă roşia tăiată cubuleţe, ceapa roşie şi pătrunjelul tocate mărunt. Amestecul se pune cu linguriţa pe fiecare cub. Se decorează cu felii de măsline verzi.

10. Mămăligă în straturi, cu cârnăciori

Ingrediente: mămăligă, 200 g telemea, 150 g de cabanos, două ouă, trei linguri de ulei, o linguriţă de  sare.
Mod de preparare: se rade brânza, se bat ouăle, iar cârnăciorii se taie în rondele. Se unge o cratiţă cu ulei şi se pune în ea jumătate din mămăligă. Se toarnă jumătate din ouăle bătute şi brânză. Se acoperă cu restul de mămăligă, ou bătut, brânză rasă şi cârnăciori. Se dă 30 de minute la cuptor.

11. Mămăligă prăjită, cu legume

Ingrediente: o mămăligă tare, o vânătă, o roşie, un ardei, 100 ml ulei de floarea soarelui, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel, sare,  piper.
Mod de preparare: mămăliga se aşază caldă într-o folie şi se rulează, ca un salam de biscuiţi, iar când se răceşte, se feliază şi se prăjeşte puţin în ulei încins. Se scoate apoi pe un şervet din hârtie, ca să se scurgă uleiul în exces. Legumele se spală, se taie cubuleţe şi se călesc câteva minute în ulei, împreună cu verdeaţa tocată. Se condimentează şi se servesc cu feliile de mămăligă prăjită.

12. Mămăligă cu pui paprika

Ingrediente: 6 pulpe superioare, două cepe, un ardei gras roşu, 4 roşii, 2 ardei iuţi roşii, sare, piper, ulei, pătrunjel proaspăt, mămăligă  moale.
Mod de preparare: se taie pulpele în două şi se pun la prăjit în ulei, într-o tigaie din teflon. Legumele, cu excepţia ardeiului iute, se curăţă şi se taie mărunt, apoi se pun la prăjit peste carnea rumenită, cu sare şi piper. Ardeii iuţi se curăţă de cotor şi se adaugă întregi în tigaie. Se pun puiul şi legumele peste mămăligă şi se presară pătrunjel tocat.

13. Mămăligă fiartă în lapte

Ingrediente: 350 ml lapte, două linguri mari de mălai, două linguri de brânză de vaci, o lingură de smântână, puţin unt, sare după  gust.
Mod de preparare: se pune la fiert laptele, iar când clocoteşte, se adaugă mălaiul “în ploaie” şi sarea. Se fierbe 30 de minute, amestecând cu o lingură de lemn. La final, se adaugă untul şi brânza de vaci şi se amestecă. Se taie felii şi se serveşte cu smântână proaspătă. Sfaturi:
– Mămăliga tare se taie perfect dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
– Ca să nu facă cocoloaşe, udă mălaiul înainte de a-l pune la fiert.
– La mâncărurile cu sos e mai bună mămăliga tare (mai… “vârtoasă”, cum se spune pe la ţară…), în timp ce la clasicul preparat cu brânză şi smântână e mai bună cea… mai moale.
– 100 g de mălai au 351 de calorii.

Aşadar consumaţi cu încredere mămăligă şi nu-i luaţi în considerare pe cei care ne fac mămăligari. Ei nu ştiu adevărul, şi anume că:

Istoria  demonstrează,
Şi morala o reţin:
Mămăliga explodează
Când “mălaiul” e puţin.

S-a văzut şi în decembrie ’89.