Cu toţii am citit povestirea hâtrului nostru scriitor, Ion Creangă, şi am rămas oripilaţi de răutatea soacrei cele rele, care le făcea zile fripte sărăcuţelor nurori. Dar să nu uităm că e vorba, totuşi, doar de o poveste şi naratorul o fi avut ceva ghimpe împotriva soacrei ce i-a fost hărăzită şi aceste sentimente le-a transpus în acea satiră foarte picantă, de altfel. În realitate soacrele nu sunt poame acre, precum se mai spune, ci dulci precum strugurii târzii.

De vină pentru toate aceste acuzaţii nedrepte sunt numai nurorile, care profită de bunătatea femeii bătrâne şi o bârfesc în tot felul: ba că le dă prea mult de lucru, ba că se amestecă în treburile lor, ba că ar avea un ochi în ceafă cu care ar vedea toate prostiile pe care ele le fac. De aici ne putem da seama că totul e o minciună sfruntată, un complot pus la cale de cele trei nurori cărora nu le plăcea lucrul. Ele ar fi stat toată ziua la bârfe, şi-ar fi făcut manichiura, pedichiura, coafura, machiajul ş.a.m.d. Dacă nu ar fi fost mama-soacră, pe când veneau feciorii de la muncă, nu ar fi avut ce le pune în farfurie. Căci domniţele nici nu ştiau să gătească, dar nici să înveţe nu prea le trăgea inima.

Să nu credeţi că fac numai nişte presupuneri şi că pledoaria mea pentru soacre este nefondată. Ca orişice om însurat, am avut şi eu parte de soacră, iar relaţia mea cu ea a fost la fel de călduroasă ca şi cea dintre o mamă şi un fiu. Dar nu mă limitez la un singur exemplu şi merg mai departe. Mama mea o iubea pe noră-sa cel puţin la fel ca pe mine şi uneori chiar deveneam gelos. Nu cred că această afecţiune e caracteristică doar familiei mele, fiindcă în jurul meu văd nenumărate exemple în care soacrele sunt foarte ataşate de nurori.

E în firea lucrurilor şi dacă cineva trebuie să fie luat în vizorul sarcasmului, acelea sunt nurorile care au timp prea mult la dispoziţie şi îşi folosesc energia pentru a critica pe cea care munceşte pe brânci şi le pune şi pe ele să facă câte ceval. Plus că ele sunt mai multe şi mai “şcolite”. Biata femeie bătrâna a ajuns în gura lumii pe nedrept. Ar trebui să formeze un front comun, un sindicat al soacrelor, care să le restabilească prestigiul. Aşadar, soacre din toată lumea, uniţi-vă!