* Un oltean, întors recent dintr-o excursie la Londra, îi povesteşte prietenului său:
– Am cunoscut o englezoaică şi, cu toate că nu ştiu engleza şi nici ea româna, ne-am înţeles de minune. I-am desenat o farfurie cu mâncare şi direct m-a luat la un restaurant. I-am desenat un pahar şi ea m-a luat la un bar şi tot aşa până spre dimineaţă, când ea mi-a desenat un pat. Dar ştii ce m-a uimit cel mai tare? Cum a ştiut că sunt tâmplar?!
.
* Se apropie primăvara! Cântarele vor ieşi încet-încet de sub paturi şi vor crea multă panică…
.
* Ea: – Tot ce vei spune va fi folosit împotriva ta!
El: Ţâţe!
.
* Aseară i-am tras nevesti-mii două palme din cauză că supa era rece. Acum, dacă stau bine să mă gândesc, cred că am exagerat puţin… Toţuşi, eram la restaurant.
.
* Azi dimineaţă, când m-am dus la sala de fitness, am observat că au adus un aparat nou. L-am folosit vreo oră, după care mi s-a făcut rău.
E tare oricum. Are chips-uri, sucuri, batoane de ciocolată, tot ce vrei…
.
* În dragoste, întotdeauna inima unui bărbat, fie depăşeşte viteza legală, fie e parcată unde nu trebuie.
.
* Bărbaţii nu au nevoie de ghilotină ca să-şi piardă capul. O femeie e de ajuns.
.
* Femeile pot folosi amorul ca o armă, pentru a obţine ceea ce vor.
Bărbaţii nu pot face asta, pentru că amorul este ceea ce vor.
.
* Am fost la psiholog din cauza obsesiei mele pentru amor. Mi-a spus:
– Am să-ţi arăt un desen. Să-mi spui care sunt primele cuvinte care îţi vin în minte.
– Sâni şi fund!, i-am răspuns.
– Te rog, aşteaptă mai întâi să vezi desenul…
.
* La maternitate, tatăl copilului se strâmba prin geam la bebeluşii noi dosiţi:
– Gulu-gulu, gulu-gulu… uite a zâmbit! Nu-i aşa că-i adorabilă?
– Dar copilul tău n-a zâmbit, spuse prietenul care îl însoţea.
– Eu vorbeam de sora medicală.
.
* Test de abilităţi:
– Bun… acum urmează o întrebare: presupunem că vă-nsuraţi cu una dintre gemene identice. Ce metodă aţi folosi pentru a vă deosebi soţia de sora ei?
– Niciuna.
.
* – Soldat Popescu, nu te-am văzut azi la lecţia de camuflaj!
– Mulţumesc, domnule colonel!
.
* Vine mama soacră acasă şi îşi găseşte ginerele furios la culme, împachetându-şi bagajele.
– Ce s-a întâmplat?, întreabă ea.
– Ce s-a întâmplat?!, răbufni ginerele. Îţi spun eu ce s-a întâmplat!… I-am trimis un e-mail nevesti-mii în care i-am spus că astăzi mă întorc din delegaţie. Când am ajuns acasă, ghici ce am găsit? Nevastă-mea, da, Maria mea, se tăvălea cu un tip în patul nostru matrimonial!! Acesta este sfârşitul căsniciei noastre, voi pleca pentru totdeauna!
– Calmează-te, îi zice soacră-sa. Ceva nu e în regulă în toată povestea asta. Maria nu ar face niciodată aşa ceva! Stai numai o clipă, să mă duc să verific ce s-a întâmplat…
După câteva momente, intră soacră-sa înapoi în cameră, afişând un zâmbet larg şi-i zice ginerelui:
– Vezi, ţi-am spus eu că trebuie să existe o explicaţie simplă: Maria nu a primit nici un e-mail!…
.
*** Pentru mai multe bancuri, precum şi alte articole de mare interes, accesaţi adresa “weblog.ro@petrisor6yahoocom”. Să aveţi o duminică binecuvântată!
MUŞCATA
Muşcata roşie
Ne-am obişnuit să o vedem la fereastră, între perdele, roşie ca focul şi ca speranţa. O floare care alungă tristeţea şi ne umple de optimism. Nu e doar o simplă impresie, pe lângă frumuseţea ei plină de farmec şi energie, muşcata este şi o fenomenală (aţi citit bine) plantă-medicament.
Ce spune astrologia
În astrologie, muşcatele cu flori rubinii aparţin zodiei Berbecului şi servesc la aplanarea stărilor de conflict, potolesc persoanele predispuse la certuri, permanent ţâfnoase şi iritate. Roşul de purpură al muşcatelor îi ajută pe oameni să perceapă viaţa mai relaxat, îmbunătăţeşte starea sufletului. De fapt, astrologii au presimţit ceea ce a fost dovedit şi de cercetările ştiinţifice contemporane, şi anume: faptul că planta are multiple efecte terapeutice. Muşcatele îmbunătăţesc metabolismul, împiedică creşterea tumorilor, dizolvă pietrele, opresc hemoragiile. În medicina populară, frunzele şi florile se folosesc în cazuri de diaree, dizenterie, reumatism, gută, astm bronşic, abcese, cangrene ale plămânilor. Frunzele uscate, înmuiate cu apă clocotită, se aplică pe bătăturile vechi timp de câteva zile până se desprind.
O rivală a usturoiului
În medicina populară, muşcata, atât cea sălbatică, din natură, cât şi cea cultivată în ghiveci, se foloseşte încă din secolul XVI. Dintr-o varietate foarte largă de muscate, cel mai mare efect terapeutic îl are muşcata cu frunze mari, palmate, care au un miros puternic şi conţin cea mai mare cantitate de fitocide. Savanţii au constatat că în lupta cu bacteriile, muşcata depăşeşte puterea usturoiului şi a cepei. Pentru prepararea reţetelor medicale, se folosesc nu numai frunzele şi florile, dar şi rădăcinile plantelor îmbătrânite, cu tulpinile desfrunzite (goale). Rădăcinile se spală şi se folosesc imediat sau se usucă şi se păstrează în pungi de hârtie. Rădăcinile plantei sunt bogate în glucide, amidon, flavonoizi, saponine, substanţe tanante, iar în frunze sunt depozitate acid ascorbic (vitamina C), carotină, ulei eteric, glucoză, alcaloizi, microelemente.
Preparate din muşcată
Ulei de muşcată
Uleiul esenţial de muşcată se vinde în farmacii, dar puteţi să-l preparaţi şi acasă, folosind unul din procedeele următoare:
1. Într-un borcan transparent, de 750 ml, se pune un pahar de terci din frunze şi florile tocate de muşcată, se toarnă deasupra 125 ml de alcool dublu rafinat, se închide etanş şi se ţine în bătaia soarelui puternic, timp de două săptămâni. Se deschide borcanul, se umple cu uleiul nerafinat (de porumb, de măsline, de floarea-soarelui), se închide iar ermetic şi se mai ţine la soare încă două săptămâni. Se strecoară şi se stoarce bine. Plantele macerate se păstrează la congelator pentru comprese, iar lichidul, în sticluţe de culoare închisă, în frigider.
2. Frunzele tinere, de pe vârful crenguţelor, se rup primăvara, înainte de înflorire, de pe o plantă cu vârsta mai mare de un an. Două pahare de frunze se toacă mărunt, se amestecă cu zece linguri de ulei nerafinat, încălzit la 40-45 grade, şi se macerează timp de două săptămâni, într-un borcănel de culoare închisă, în loc răcoros. După filtrare, frunzele se storc bine (eu folosesc în cazuri similare un ciorap de nailon, deoarece este mult mai rezistent decât tifonul) şi uleiul se păstrează timp de trei luni la frigider, în sticluţe de culoare închisă sau învelite în hârtie neagră.
Mod de administrare:
* Profilactic. Cu 15 minute înainte de masă, se ia în gură o linguriţă de ulei şi se suge precum o caramea. Se face o cură de şapte zile, în fiecare primăvară. Nu se recomandă asocierea tratamentului cu consumul de alcool. Uleiul de muşcată se administrează numai în cure scurte.
* Aromoterapie – câteva picături de ulei se amestecă cu sare fină sau se toarnă pe un şerveţel şi se păstrează într-un flaconaş închis etanş. Se folosesc pentru diminuarea epuizării psihice, în cazuri de insomnie, astenie, ateroscleroza vaselor sanguine din creier, hipertensiune, distonie vasculară, nevroză, imunitate scăzută. Uleiul se adaugă în creme pentru masaj, în apa pentru baie.
* Cură de slăbire. Pentru micşorarea apetitului, în loc de medicamente scumpe, puteţi folosi aroma de muşcată, care se inhalează înainte de masă.
Important: Înainte de folosirea uleiului, faceţi un test pentru hipersensibilitate sau alergie: se aplică o picătură de ulei pe încheietura mâinii cu 12 ore înainte. Nu se foloseşte aromoterapia în cazuri de atac de cord, astm bronşic, epilepsie (dacă mirosul nu-i place bolnavului).
Unguent de muşcată
Se mixează frunze verzi de muşcată în robotul de bucătărie sau în maşina de tocat carne. Separat, se topeşte osânză sau untură de gâscă. La fiecare 3 linguri de grăsime, se adaugă 3 linguri din terciul cu suc din frunze. Amestecul se păstrează la frigider, cel mult o săptămână, şi se foloseşte în cazuri de dureri în articulaţii şi de ulcer varicos.
Tratamente interne cu muşcată
* Afecţiunile sistemului respirator: faringita, laringita. Preparatele din muşcată s-au dovedit eficiente şi în afecţiunile căilor respiratorii. Se fac spălături nazalo-faringiene cu infuzie din flori sau frunze proaspete de muşcată. O lingură cu vârf de plantă tocată se infuzează 8 ore, în 250 ml de apă fierbinte. Cu 100 ml de infuzie se fac spălături, iar în cei 150 de ml rămaşi se adaugă 5 picături de lugol şi se face gargară. În acelaşi timp, degetele mari de la picioare se înfăşoară cu 2-3 straturi de frunze verzi şi se leagă cu faşă de tifon, înainte de culcare. Conform hărţilor de reflexoterapie, pe degetele mari de la picioare sunt reprezentate organele localizate în zona capului.
* Bronşita şi pleurita – Se foloseşte tinctura din frunze de muşcată tocate mărunt. Într-un borcănel de 300 ml se pun 1/3 frunze şi se toarnă peste ele ţuică, până la marginea borcanului. Conţinutul borcanului se mută apoi în sticlă de culoare închisă, cu filet, se infuzează în frigider timp de 3 săptămâni. Se bea tinctura strecurată câte o lingură, cu 150 ml de ceai de mentă, de 3 ori pe zi. Cu aceeaşi tinctură se fac frecţii în zona plămânilor, pe piept şi pe spate, înainte de culcare. Pentru frecţii, mai ales pentru copii, puteţi să preparaţi tinctura cu oţet kombucha sau oţet de mere, în loc de ţuică.
* Hipertiroidie (guşă). Un pahar de frunze tocate se mută într-un borcan de sticlă, se toarnă 500 ml de ţuică şi se lasă la macerat timp de 30 de zile, cu vasul închis etanş, agitând periodic. Se bea câte o linguriţă, de 3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Pentru o cură de tratament, este nevoie de două doze (un litru de tinctură).
* După chimioterapie sau citostatice. Pentru eliminarea toxinelor care apar în organism după procedurile de chimioterapie, se prepară ceai din 3 frunze rotunde de muşcată, infuzate în 250 ml de apă fierbinte. Se lasă până la răcirea apei. Ceaiul se bea în timpul zilei, câte o înghiţitură la fiecare oră (în nici un caz nu se bea tot paharul odată!).
* Afecţiuni stomacale, diaree. La ţară, bătrânii rezolvau problema simplu: preparau infuzie din 8-10 frunze de muşcată şi 250 ml apă fierbinte, care se lasă să se răcească. Ceaiul se bea de 3 ori pe zi, câte 1/3 de pahar, înainte de masă, şi ultima dată seara, înainte de culcare.
Mai ales la diabetici, se întâmplă uneori ca diareea să apară fără nicio legătură cu intoxicaţiile alimentare. Atunci se prepară o tinctură din 3 linguri cu vârf de terci de frunze şi flori, amestecate cu 100 ml de alcool dublu rafinat. Se lasă la macerat timp de 3 zile, la întuneric. Se bea câte 20 de picături, cu o lingură de apă. Cei care vor să evite alcoolul prepară o infuzie din 2 linguriţe de terci din frunze şi flori, amestecate cu un pahar de apă fiartă şi răcită, care se lasă peste noapte, se strecoară şi se bea a doua zi, împărţită în 5-6 doze. Se ameliorează nu numai starea aparatului digestiv, dar şi funcţia pancreasului, a inimii, se restabileşte nivelul de glicogen în ficat, se reglează tensiunea arterială.
* Pietrele şi procesele inflamatorii la rinichi. În popor, muşcata se considera din moşi-strămoşi un diluant bun pentru depunerile de pietre la rinichi. Balsamul vindecător se prepară din 20 ml suc proaspăt stors din frunze şi flori, 50 g de miere de albine, 20 ml tinctură de propolis şi 100 ml vin roşu tare sau 65 ml coniac. Amestecul se infuzează 14 zile în frigider şi se păstrează la rece, nu mai mult de 3 luni. Balsamul se bea câte o lingură, de 2 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 2 săptămâni.
Pentru obţinerea sucului: 50 g de frunze verzi se ţin timp de 2 ore în 200 ml de apă, la temperatura camerei, apoi se scutură bine şi se trec prin storcător sau maşina de tocat. Se stoarce sucul prin pânză topită sau un ciorap de damă sintetic.
Tratamente externe cu frunze proaspete de muşcată
* Acnee. Străbunicile noastre foloseau sucul proaspăt de muşcată pentru curăţarea pielii de coşuri şi acnee. Se toacă mărunt 5-6 frunze, apoi se strivesc cu o lingură de lemn. Terciul obţinut se aplică pe locurile cu probleme şi se lasă timp de 15 minute.
* Otita. 1. Reţeta este recomandată pentru copii mici, dar şi pentru adulţi. Se folosesc plantele cu frunzele palmate (nu rotunde). Se spală cu apă fiartă călduţă, se usucă puţin, se stoarce sucul (se poate şi manual). Urechea se curăţă bine cu vată, apoi se pune câte o picătură de suc. Procedeul se repetă până la oprirea scurgerilor. Nu se permite umezirea urechilor bolnave cu apă, pe toată durata tratamentului.
2. Frunzuliţele proaspete se strivesc între degete şi se introduc, înainte de culcare, în urechi. Dimineaţa, se aruncă. Ca să intre şi să iasă uşor din urechi, se învelesc în faşă de tifon. O altă variantă: o frunză se rulează şi se introduce în ureche.
3. Vracii din Rusia folosesc de 200 de ani o reţetă mai complexă. Se prepară un aluat din 10-12 frunze pisate bine, 2 linguri de alcool de camfor, 2-3 linguri de făină de secară sau de ovăz (în caz extrem se foloseşte pâine înmuiată puţin). Se picură 2 picături de suc de muşcată în ureche, apoi se modelează din aluat un capac care se aplică peste ureche. Deasupra se pune hârtie de pergament. Se pansează în diagonală, cu o faşă, peste cap, înainte de culcare. Este nevoie de 3-4 proceduri.
* Nevralgie de trigemen, dureri lombare acute. Frunzele de muşcată strivite între degete se întind pe un prosopel de in şi se aplică pe locul bolnav. Deasupra se leagă un batic de lână. La fiecare 30 de minute, frunzele se schimbă. Procedeul se repetă de 3-4 ori. Peste 2 ore, durerile se diminuează, în caz contrar, se mai pun câteva comprese.
* Afecţiuni pulmonare. Se frământă un aluat din 6 linguri de frunze tocate, 3 linguri de miere de albine şi 3 linguri de făină de secară. Se împarte în două terciul, se întinde în straturi subţiri şi se aplică pe zona plămânilor şi pe piept, la bărbaţi, iar la femei pe spate. Se leagă cu un batic subţire. Pentru accelerarea procesului de vindecare, se recomandă să mâncaţi, dimineaţa şi seara, cu 30 de minute înainte de masă, câte 2-3 frunzuliţe mici de muşcată, care apar din muguri terminali.
* Epilepsie, solarită. Se prepară un amestec din 250 ml de zer rece, 3 linguri cu vârf de frunze şi flori mixate de muşcată, o sticluţă de tinctură farmaceutică de odolean sau de talpa-gâştei şi se macerează de la ora 8 dimineaţa până la ora 10 seara. Înainte de culcare, în amestec se adaugă făină (ventual combinată cu tărâţe) ca să obţinem un aluat, din care se modelează o turtă moale ca plastilina. Turta se aplică pe plexul solar. Se pansează cu o faşă elastică şi se lasă până dimineaţa. În acelaşi timp, se administrează tinctura de muşcată, câte 15-20 de picături, de 3 ori pe zi, înainte de masă sau cu o oră după masă. Este o metodă auxiliară în tratamentul epilepsiei.
* Cataractă. În stadiul incipient al bolii, puteţi să stopaţi dezvoltarea afecţiunii folosind picături din sucul proaspăt stors din frunze (câte 1-2, în colţul ochilor). Dacă se inflamează pleoapele, ochii se spală cu infuzie preparată din 10 frunze sau flori tocate, 200 ml de apă fiartă şi răcită şi o linguriţă de miere de albine. Se amestecă bine şi se expune pe timp de noapte la lumina lunii pline. În loc de apă, puteţi să folosiţi după răcire ceai oftalmic din silur, albăstrele şi corn (se vând la plafar).
Băi din rădăcini şi frunze
Băile din rădăcina de muşcată roşie sunt indicate în cazul bolnavilor cu probleme dermatologice (furunculoza, eczeme, vitiligo, lichen). 4 linguri de rădăcină uscată sau proaspătă tăiată mărunt se infuzează o oră în termos, în apă clocotită. Înainte de culcare, se face o baie cu infuzia care se toarnă în cada cu apă caldă (35-36° C). O cură cuprinde 12-14 băi.
* Nevroze, insomnii, stări de agitaţie. Se toacă 4-5 rădăcini şi un pahar din frunzele proaspete, se pun pe foc în 5-7 litri de apă fierbinte, se ţin 20 de minute pe un foc mediu şi se infuzează 2-3 ore într-un vas acoperit, apoi se strecoară şi se adaugă în cada cu apă caldă. Tratamentul are efect calmant şi durează 10-15 zile.
Un efect deosebit îl au băile cu ulei aromat de muşcată în cazul femeilor la menopauză, dar şi al celor cu nervozitate crescută, în zilele “critice”. În urma procedurilor scade nervozitatea, se îmbunătăţeşte somnul.
Contraindicaţii
Persoanelor care suferă de astm bronşic sau alergie la mirosul de muşcată li se recomandă să nu ţină în locuinţă nicio specie de muşcată.
Îngrijirea plantei
Muşcata prezintă un neajuns pentru care este deseori respinsă de floricultori: frunzele ei îmbătrânesc şi cad foarte repede, dezgolind tulpiniţele. Chiar şi udarea abundentă, stropitul regulat nu schimbă situaţia. Dar şi pentru scopuri terapeutice este un minus: ca să obţinem 50 de ml de suc, trebuie să rupem toate frunzele de pe plantă. De aceea, ca să vă trataţi cu succes, trbuie să aveţi cel puţin 5-6 plante în casă şi să le ciupiţi mereu vârfurile, pentru favorizarea creşterii de crenguţe noi.
Scrisoarea unei unguroaice
DREPTUL LA REPLICĂ
Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României
Îmi pare rău, dar oricine care crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV în România. Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului. De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.
Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam “uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ, etc.” Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi pe evrei. Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Dacă aţi fi trăit şi în România, ţară pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar trebui să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii…
Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii mei din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.
Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Kárpátia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi! Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios. Afirmaţia că limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Békés şi Hajdú importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă.
Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns…
Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi ca voi.
Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea “Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte “adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni.
Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.
Mafia uleiului de măsline
Nu mai poţi avea încredere în nimic…
Mafia uleiului de măsline
Făcăturile chimice au penetrat adânc şi piaţa uleiurilor de măsline. Într-un mod chiar foarte roxic. Într-o societate corectă, am vedea semne de avertizare în fiecare supermarket. Nu cu mesajul ,,Atenţie! Cad preţuri”, ci cu ,,Atenţie, uleiul de măsline poate dăuna grav sănătăţii”. Producătorii însetaţi de profit s-au prins că tot mai mulţi oameni caută produse sănătoase, aşa că şi-au pus creativitatea la treabă, pentru a produce ulei de toxine, fără măsline, dar cu etichete şi preţuri pe care doar originalul le-ar merita.
Biochimiştii ne sfătuiesc să facem un test uleiului de măsline, ca să nu ne păcălim. E foarte simplu şi relevant. Într-o farfurie, pui pe un şerveţel o lingură de ulei. Aştepţi 24 de ore. După aceea, îi dai foc şi constaţi dacă miroase a măsline sau a… gudron!****
*******
Website-ul newyorkez Business Insider a rezumat faţa întunecată a acestei industrii în 20 de exemple grăitoare. Cea mai mare parte din uzitatul ,,ulei de măsline extravirgin originar din Italia” nu este ceea ce pretinde eticheta. Câteodată, acesta nu este extravirgin, alteori nici italian, iar alteori, nici măcar din măsline. Iată ce trebuie să ştii despre una dintre cele mai profitabile afaceri din lume, care se poate compara uşor cu industria drogurilor.
Faţa ascunsă a industriei uleiului de măsline în 20 de istorioare
1. Uleiul de măline este mai scump decât alte soiuri de ulei, dar în acelaşi timp, în mod surprinzător, este foarte uşor de falsificat.
2. Industria uleiului de măsline fals este la fel de veche ca şi cea adevărată. În trecut, negustorii amestecau uleiul cu untura.
3. În Roma Antică, consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor era foarte ridicat (5 de litri pe an)), datorită valorii mari al acestuia. La vremea aceea, oamenii erau dispuşi să cheltuiască pe ulei aceeaşi sumă care se dă astăzi pe petrol.
4. Romanii luau mult mai în serios problema uleiului de măsline fals, decât se face astăzi. Containerele erau marcate cu greutatea uleiului, numele fermei unde s-au presat măslinele, comerciantul care a transportat uleiul şi numele celui care a verificat aceste informaţii.
5. Industria falsă a continuat în timpurile moderne. În romanul Goodfather (Naşul), personajul Vito Corleone a întruchipat un mafiot real din industria uleiului de măsline, pe nume Joe Profaci.
6. Domenico Ribatti, cândva cel mai mare comerciant de ulei de măsline contrafăcut, a fost condamnat la 13 ani de închisoare în anii ’90.
7. Odată cu subvenţiile Uniunii Europene, o dimensiune nouă s-a adăugat fraudei din industria uleiului de măsline. Curtea Europeană a Auditorilor a raportat că 87% din cazurile de delapidare a fondurilor UE acordate pentru această industrie s-au înregistrat în Italia, în perioada 1985-2000.
8. În acelaşi interval (1985-2000), consumul de ulei de măsline a crescut constant – cu 37% în sudul Europei şi cu 100% în America de Nord.
9. Se crede că în industria uleiului de măsline fals s-au infiltrat membri ai unor organizaţii mafiote. Ceea ce i-a atras în afacere pe aceştia a fost faptul că pedepsele pentru falsificare în domeniul food sunt la jumătatea celor din business-urile cu droguri.
10. Profiturile sunt comparabile cu cele obţinute din contrabanda cu droguri.
11. În anul 2005, autorităţile italiene au spart o organizaţie criminală care deţinea 100.000 de litri de ulei de măsline fals, valorând aproape opt milioane de dolari!
12. Mafia din domeniu a dezvoltat metode prin care uleiul fals trece uşor de testele chimice. Testul gustului este mai greu de păcălit, dar metoda de testare nu a fost susţinută de Uniunea Europeană, din cauza costurilor ridicate ale acesteia.
13. În aprilie 207, ministrul italian al agriculturii a raportat că a investigat 787 producători din branşă, dintre care 205 au fost găsiţi vinovaţi de falsificare, etichetare falsă şi alte infracţiuni.
14. Tot în 2007 s-a raportat faptul că doar 4% din uleiul de măsline pe care îl exportă Italia este ulei de măsline pur, italienesc.
15. Italia vinde de trei ori mai mult ulei de măsline decât produce!
16. 70% din ,,uleiul de măsline extravirgin” care se comercializează este probabil fals.
17. În SUA, o mare cantitate de ulei de măsline cu etichete ce spun că e importat din Italia nu a fost făcut din măsline din Italia.
18. SUA s-a aliniat standardelor de verificare în domeniu abia în anul 2011.
19. De aceea, 50% din uleiul de măsline oferit la vânzare în magazinele din SUA este fals.
20. Problema este una serioasă, având în vedere că în 1981, nu mai puţin de 600 de persoane au murit şi alte 25.000 au fost spitalizate în urma afecţiunii denumită ,,sindromul uleiului toxic”.
P.S. – Astăzi problema s-a accentuat şi mafia uleiului de măsline a dezvoltat instrumente mai rafinate de a înşela piaţa. De aceea vă recomand să fiţi atenţi când cumpăraţi o stică de ulei de măsline
Scrisoarea lui Mihai Bendeac către cocălari
“Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta “decapotabila” căci cu motoreta e mai simplă viaţa în oraş). Pun eu 3 litri fără plumb şi intru să plătesc. În faţa mea, o doamnă. Achită. Scot şi eu banii din buzunar şi n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vârtej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, şapcă Adidas, creier Adidas.
– Cine p…a mea şi-a lăsat motoreta aia la pompă, că a încurcat tot acolo?!
– Eu. Dar de ce am încurcat?! (Mă recunoaşte, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).
– Păi de ce-ai lăsat-o acolo?!
– Păi, unde s-o las? Dacă eram cu maşina, unde o lăsam până achitam benzina?!
Benzinarul, intervine şi el:
– Cu ce a încurcat domnule?! Plăteşte şi pleacă.
– Păi ce p…a mea băăăăă!!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă?!
Eu zic:
– Păi, cine vă pune? Staţi ca deşteptu’…
– Mă iei la mişto?! Ce p…a mea!!!
Ies afară. Maşina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter. Zice:
– Poate mi-o zgârii.
Nu i-am zgâriat-o. Am plecat şi m-am oprit după 20 de metri. Am tras pe dreapta şi am plâns protejat de cască.
DA! Recunosc! Am plâns! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost un român obişnuit şi nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât? Am plâns pentru că ăştia vor ajunge atât de mulţi încât ne vor îngropa. Am plâns pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani şi-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele. Am plâns pentru frate-meu care are neşansa de a creşte lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată, căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor! Nu vă minţiţi! Nu vă amăgiţi! Va fi lumea lui Salam şi a lui Guţă! Lumea cămătarilor, şmenarilor, maneliştilor, cocalarilor, burtoşilor, nesimţiţilor. Pentru că nevestele şi gacicile ăstora sunt mereu gravide! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat! Şi m-am gândit ce mult mi-aş dori să am pistol legal, cu permis, şi de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el şi să-l înjur în şoaptă de mamă. El va lua foc şi mă va lovi. Eu scot pistolul şi poc! Direct în cap! Legitimă apărare. Cât despre faptul că ăştia fac copii, cu regret vă spun că uşor-uşor devin extremist în cel mai dur sens al termenului…
Dragi cocalar, mârlani, mitocani, manelişti,
Aţi câştigat. Voi şi ai voştri v-aţi fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteţi, conform aceluiaşi coeficient de “inteligenţă") şi iată că sămânţa voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparaţi. Aţi reuşit să vă “educaţi” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimţirii, manelismului infect… Felicitări! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem şi noi respira, vorbi, privi, daţi-ne voie să râdem de voi. Daţi-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteţi pe drumul cel bun şi-n curând veţi ajunge atâţ de puternici încât să-i luaţi pe ăştia ca mine şi să-i daţi la lei. Până atunci însă…
1. Cojile de seminţe scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolţesc! Vă jur! Ştiu că voi n-aţi prea mers pe la şcoală, dar credeţi-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Aşa că folosiţi un cornet.
2. Dacă folosiţi cornet (puţin probabil) vă implorăm să rupeţi foi din Manele “almanahe” magazin, că Marin Preda şi Eminescu n-au nicio vină.
3. Tricolul mulat se poartă pe un corp perfect. Ştiu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală şi înghiţit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât şi burta de bere şi ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria.
4. Nu ne deranjează că ascultaţi manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât “ascultaţi” nu se transformă în “ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum…
5. Ştiu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu şi dacă ai bani eşti “de valoare”, dar există nişte “chestii” pe care noi le plătim şi ele se numesc impozite de stat. Ştiu că un manelist de-al vostru i-a făcut “prinţesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro, fără să-l întrebe cineva despre provenienţa banilor, dar dacă reprezentanţii voştri conduc finanţele, poliţia şi justiţia din România, puneţi-ne şi nouă o vorbă bună…
Mulţumim anticipat. Şi am văzut că mulţi sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiţi puşi să plătiţi impozite sau să vă declaraţi averile. Mai bine ieşiţi în stradă pentru “România săracă”. Săraca de ea!
6. Vă rugăm mult să nu mai filmaţi videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile şi presa, lăsaţi-ne la schimb opera şi teatrele!
7. “De puta madre” înseamnă “piz.da mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtaţi tricouri cu această sintagmă. Înseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.
8. Ne arătăm realmente îngrijoraţi de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească şi anume foto fobia. Ştim că medicii nu sunt de-ai voştri că, nah, au făcut şcoală multă ai dracu’ tocilari, dar puteţi apela cu încredere. Probabil e îngrozitor să fii nevoit să porţi ochelarii de soare şi-n baie…
9. Suntem încântaţi că aţi învăţat să folosiţi programe gen “Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionţată, în rochie de leopard şi 5 kile de aur pe prima pagină din “The sun”. Şi suntem încântaţi că în pozele de Hi5 vă încurajaţi de steluţe, brizbrizuri…
10. Faptul că reuşiţi să manevraţi câte 3 telefoane mobile în acelaşi timp este o calitate demnă mai degrabă de un h.omo decât de un h.omo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se susţine…
11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios? Sau e chestie de potenţă, temporară şi ea ca tinereţea.
12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă şi parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Ştim că trebuie şi cocalarul sărac să aibă o ocupaţie, dar…
13. Apreciem faptul că mergeţi toţi pe scutere fără cască! Ne daţi speranţe…
… Dar, vă atragem atenţia că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el şi o ea, “dintre care” el are cască şi ea nu, asta se traduce prin: “Mori, fă, în morţii mă-tii!”. Mă rog… Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relaţia dintre sexe în ţara noastră.
14. Am eu şi familia mea toate motivele să fim “snobi”, cum ni se spune, să preferăm prieteni şi societatea de străini, unde suntem primiţi şi apreciaţi la valoarea noastră şi nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea maşinii strecurată din Germania.
Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această “scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existenţă. Nu vreau să te obosesc.
Ne-aţi furat ţara şi pentru asta nu vă iert.
Ne vedem la mall”
Din jurnalul lui Adam
După cum am promis în articolul ,,Jurnalul lui Adam”, am obţinut aprobarea de a da publicitătii câteva trăiri ale bunului meu prieten. Sunt rânduri scrise cu pana sufletului de către un om cu o sensibilitate deosebită, care iubeşte sincer, cu pasiune şi dăruire. Doar că nu are parte de noroc, iar eşecurile îl afectează profund. Dacă i-aţi adresa câteva vorbe de încurajare, câte un mesaj optimist, cred că i-ar fi de mare folos şi i-ar reda încrederea că va găsi şi el o dragoste adevărată.
Vise erotice
,,Iar te-am visat, precum în fiecare noapte, dar la fiecare revedere mă bucur ca şi cum ar fi prima dată. De fapt eu planific întâlnirile în fiecare seară şi îmi dau seama că ea se consumă doar în visele mele. Cu toate acestea mă exaltez ca un copil când te văd venind cu mâna întinsă şi zâmbetul tău radios. Rochia ta e colorată într-un albastru mângâietor, iar ochii tăi căprui mă privesc cu drăgălăşenie. Credeam că visele sunt în alb şi negru, dar eu văd în tine o paletă întreagă de culori. Poate că şi acestea sunt induse de mintea mea, la fel ca toate acţiunile din vis, dar nu contează, totul e să fim împreună, doar noi doi.
Deşi îmi dau seama de fiecare dată când visez şi pot să realizez orice în această lume fascinantă, cu tine nu îmi permit să fac nimic nesăbuit sau lipsit de cuviinţă. Mă bucur doar de şoaptele tale dulci, de mângăierile line şi de o muzică liniştitoare ce se schimbă la fiecare nouă întâlnire. Acea melodie îmi va aminti toată ziua de acest vis şi mă la alina până în noaptea ce va să vină.
Când eram copil, cineva m-a amăgit că dacă visez un lucru şi vreau să-l obţin, trebuie să-l strâng bine în braţe şi să mă trezesc în acel moment. De atunci au trecut mulţi ani şi am repetat această manevră de nenumărate ori, niciodată însă cu succes. Când vreau să mă trezesc, o fac în câteva fracţiuni de secundă, desprinzându-mă de vis prin închiderea ochilor de acolo, doar că întotdeauna mă trezeam cu braţele goale.
Însă, acum te strâng pe tine în braţe şi parcă mai sper ca măcar o dată să-mi reuşească această metodă şi să te aduc în lumea reală. De fiecare dată amân cât pot de mult despărţirea, prin perceperea unor senzaţii noi, generate de trupul tău ce se modelează divin sub mâinile mele, de căldura pe care o degajă, de promisiunile pe care ni le facem. Eşti lângă mine, eşti a mea şi sunt al tău, ne iubim cu aceeaşi intensitate şi totul pare de vis! Doar că încerc să mă amăgesc şi să uit că trebuie să mă trezesc. Oare de data asta te voi regăsi lângă mine la trezire?
Sunt naiv să cred că te-aş putea răpi din vis şi mă trezesc cu un surâs dulce-amar. Realitatea e cu mult mai dură şi mă readaptez cu greu la ea. Dar are şi ea părţile ei bune. Te voi vedea în realitate şi te voi mângăia, doar cu privirea. Te voi urma discret, păşind pe urma paşilor tăi sprinteni. Îţi voi simţi mirosul de flori de primăvară timpurie şi mă voi îmbăta sub dominaţia lui. Adierea ce-ţi va ridica pletele uşoare mă vor mângâia şi pe mine, purtând o părticică din mireasma lor.
Te voi adora în tăcere, dar nu-ţi voi spune niciodată că sunt topit după tine. Nu pot să risc o respingere dureroasă, care ar curma idealul ce l-am clădit cu meticulozitate. Cu atât mai mult dacă ţi-aş destăinui că te visez în fiecare noapte, că te posed blând şi cu pasiune. Ai crede că sunt un ciudat sau un obsedat. Poate că ai avea dreptate. Iubesc cu ardoare ce e frumos şi sensibil, iar femeia e reprezentantul frumuseţii de pe pământ. De aceea te admir în tăcere , fără să fiu vreodată dezamăgit. Vei fi mereu femeia visurilor mele.”
OMV Petrom denunţat
Publicat de Ion Coja în Textele altorape 15.03.2013
Jaful OMV Petrom denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice
Data publicării: 14.03.2013 00:38:00
“Sunt col. (r) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională”.
Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentând 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tobacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de petrotel-Lukoil Ploieşti. Iată clasamentul:
1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei
2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei
3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei
4. Petrotel-Lukoil: 2,2 miliarde de lei
Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÂT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE?
GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALĂ ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!
Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi apauzele celor din sală nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:
1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.
2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat ,,4,7 milioane tone!”)
3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decât cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcând normele internaţionale în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)! Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze.
4. Din grupul OMV-Petro, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sângele la cap, i-am răspuns că sunt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cât petrol se extrage, cât se raportează, cât se prelucrează, cât se vinde la pompă, dar şi produsele auxiliare…)
Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom! După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicată la Editura ANI Bucureşti “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN) SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (în câmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petro-chimie, Universitatea de petrol şi gaze) l-am băgat în p… a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.
La câteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrâşnind din dinţi, m-a sfătuit să fiu mai blând… După câteva săptămâni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scârbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat! DE atunci, sunt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!
Iar cei ce simt şi gândesc româneşte, să le fie judecători!!! Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!
Cu mare amărăciune,
Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA
Ploieşti, România, 27.02.2013
O lecţie de demnitate
Un profesor de istorie sârb din Voivodina, aflat zilele trecute la Satu Mare, a transmis redacţiei o reacţie pe marginea articolului “Afront adus românilor pe bani europeni”, apărut în numărul din 4.12.2012 al Gazetei de Nord Vest. Reproducem integral textul transmis de profesorul sârb Miodrag Stanojevic:
“Mă numesc Miodrag Stanojevic, sunt sârb din Vojvodina şi profesor de istorie în Novi Sad. Aflându-mă într-o călătorie către Ucraina, am zăbovit trei zile în urbea dvs., bucurându-mă de ospitalitatea unui vechi prieten şi a familiei sale. Menţionez că vorbesc fluent limba română deoarece am copilărit într-un sat mixt vlaho-sărbesc.
Ştiind că sunt profesor de istorie şi bun cunoscător al revizionismului unguresc, amfitrionul meu mi-a arătat articolul “Afront adus românilor pe bani europeni” apărut în ziarul Dvs. Totodată mi-a relatat câteva evenimente recente de acest gen:
– fenomenul Csibi Barna, un degenerat care îşi permite să dea foc în centrul României unei păpuşi reprezentând un erou naţional al românilor (n.r. Avram Iancu), autorităţile române ignorând acest gest.
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: Ce s-ar fi întâmplat dacă:
– un român ar fi dat foc la Budapesta unei păpuşi reprezentându-l pe Kosuth Lajos?
– un turist german ar fi incendiat la Tel Aviv o păpuşă reprezentându-l pe David Ben Gurion (n.r. primul premier al Israelului) sau pe Golda Meir (n.r. de asemenea premier al Israelului)?
– un ungur din Vojvodina ar fi incendiat la Novi Sad o păpuşă reprezentându-l pe Milos Obilic, eroul naţional al sârbilor de la Kosovopolje?
Meciul Steaua – Ujpest de acum 3 ani: la intrarea în România, suporterii unguri aflaţi în tren au afişat “Transilvania aparţine Ungariei”, iar pe stadionul Steaua din Bucureşti au afişat “românii = ţigani”. Acelaşi scenariu:
– ce s-ar fi întâmplat dacă Ujpest ar fi jucat la Belgrad cu Partizan sau Steaua Roşie? Oare ar fi avut curajul ungurii să afişeze mesajele “sârbii = ţigani” sau “Vojvodina aparţine Ungariei”? Nu, nu ar fi îndrăznit, iar dacă ar fi fost atât de tâmpiţi să o facă, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern.
De ce îşi permit asta în România? De ce nu îşi permit acelaşi lucru în celelalte ţări unde au minorităţi maghiare şi revendicări revizioniste, adică Slovacia, Serbia, Ucraina? Simplu, pentru că ei ştiu (aşa cum au menţionat în “Traseul Legendelor Sătmărene”) că românii sunt “un popor paşnic, binevoitor şi primitiv” şi, completez eu, un popor “imbecil de tolerant”. Totodată ei ştiu că slavii (din Slovenia, Serbia, Ucraina) nu sunt aşa. Şi nu îşi permit.
Afirm cu tărie că nu există nicăieri în lumea civilizată o ţară care să acorde atâtea drepturi unei minorităţi alogene cum acordă România minorităţilor maghiare. Şi totuşi nu vor fi mulţumiţi niciodată, sâcâindu-vă perpetuu (ca un ţqnţar în miezul nopţii) cu aceeaşi pretenţie imbecilă: autonomie. Tupeul lor se manifestă şi prin faptul că ei consideră ca fiind similară pretenţia lor de autonomie teritorială în România cu cea a catalanilor din Spania, ignorând cu bună ştiinţă marea diferenţă: catalanii sunt băştinaşi în Spania, pe când maghiarii sunt alogeni asiatici în România.
Gazda mea mi-a spus că, pe lângă “valahi puturoşi”, maghiarii vă mai numesc şi “mămăligari”. Îşi permit asta în ţara voastră. Sunt derutat şi confuz, neputând înţelege cum este posibil să nu existe în rândurile poporului român, “paşnic, binevoitor şi primitiv” un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere:
– în anul 70 sunt menţionaţi în cronicile coreene ca fiind nişte nomazi primitivi care jefuiau prin nordul Coreei şi estul Chinei
– în 896, şapte triburi maghiare şi trei triburi de turci khazari, fugărite din stepele Asiei de către pecenegi, se stabilesc în Panonia (locuită atunci de slavi, valahi, avari, germanici), în total 225.000 de nomazi sub conducerea lui Arpad. Prima lor preocupare după stabilirea în Panonia a fost jaful (logic). Incursiunile lor sângeroase s-au desfăşurat în toată Europa ajungând până în Spania, până când Otto I cel Mare i-a umilit la Lechfeld în 955.
– Ştefan cel Sfânt (997 – 1038) unifică triburile ungureşti şi îi creştinează. Totodată începe şi procesul de maghiarizare agresivă a populaţiilor din jur: germanici, valahi, slavi, acest proces fiind de fapt esenţa strategiei de supravieţuire a acestui mic popor migrator asiatic în Europa. Personalităţile proeminente ale istoriei lor nu au fost unguri: Matei Corvin, Petofi Sandor (Petrovici Alexandar – sârb, părinţii lui nu cunoşteau limba magiară), Kosuth Lajos – slovac, precum şi majoritatea regilor Ungariei. În 1910 un istoric maghiar recunoaşte că doar 10% din unguri sunt urmaşii celor şapte triburi maghiare stabilite în Europa în 896, restul fiind populaţii maghiarizate de-a lungul timpului (valahi, germanici, slavi). De fapt cum ar putea un ungur blond din zilele noastre să fie urmaşul cetelor mongoloide venite în Europa în secolul IX?
Ceea ce trebuie accentuat este faptul că începând de la Ştefan cel Sfânt şi până la dispariţia regatului ungar în 1526, Transilvania nu a făcut parte niciodată din regatul ungar, fiind întotdeauna voievodat autonom.
– Înfrângerea de la Mohacs din 1526 în faţa turcilor şi cucerirea capitalei Buda în 1541 are ca urmare dispariţia de pe harta Europei a regatului ungar. Partea occidentală a Ungariei este anexată de Imperiul Habsburgic, iar restul, inclusiv Buda, devine paşalâc turcesc. Transilvania rămâne principat independent sub suzeranitate otomană.
– După respingerea asediului otoman asupra Vienei (1683, Imperiul Habsburgic ocupă teritoriul fostului regat ungar şi Transilvania, anexiuni recunoscute prin tratatul de la Karlowitz (1699).
– În 1849 Kosuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenţia habsburgică şi ţaristă înăbuşă această pretenţie.
– În urma pactului dualist din 1867, Ungaria devine regat în cadrul imperiului Habsburgic (numit din acel moment imperiul Austro-Ungar, având constituţie proprie şi o oarecare autonomie.
– În 1918, în urma înfrângerii din primul război mondial, imperiul Austro-Ungar se destramă, Ungaria devine stat independent iar Transilvania alege să se unească cu România.
Trebuie să subliniez imbecilitatea revizioniştilor unguri. Cum pot susţine că Transilvania a aparţinut Ungariei 1000 de ani, când regatul Ungariei a dispărut din 1541 până în 1867, perioadă în care a fost paşalâc sau provincie habsburgică, în timp ce Transilvania a fost voievodat autonom de la Ştefan cel Sfânt (997-1038) până în 1699, când devine provincie austriacă (ca şi Ungaria de altfel). Deci Transilvania şi-a pierdut independenţa în 1699 şi a aparţinut până în 1918 Imperiului Habsburgic, nicidecum Ungariei (care din 1526 până în 1867 nu a existat).
– În 1940, în urma Dictatului de la Viena, o parte a Transilvaniei este cedată (pentru prima dată în istorie) Ungariei. Până în 1944, când revine României, ce fac ungurii în Transilvania? Ce ştiu mai bine: ucid valahi şi evrei, consideraţi rase inferioare. Gena lor asiatică i-a ajutat pe unguri să devină cei mai zeloşi executanţi ai teoriilor rasiale naziste, golind practic Transilvania de evrei. În perioada 1940 – 1944, timp în care Transilvania a aparţinut Ungariei, populaţia evreiască de atunci a scăzut cu 90%, marea majoritate fiind trimisă de către autorităţile maghiare către lagărele de exterminare naziste. La fel s-au purtat şi în Serbia, odată cu invadarea alături de germani a Iugoslaviei, în 1941.
În încheiere, ca să sintetizez relaţia dintre băştinaşii valahi şi alogenii unguri, îmi îngădui un scenariu: un ungur pribeag bate la uşa unui valah. Acesta, ospitalier, îl primeşte în casă. Îi întinde masa, oferindu-i ce are mai bun din cămară. Ungurul, în timp ce se ospătează, pune ochii pe nevasta valahului (frumoasă, bineînţeles) considerând că ar fi normal ca după ospăţ valahul să îi ofere şi un desert, adică nevasta. Indignat de faptul că după ce s-a săturat, valahul nu-i oferă şi nevasta, ungurul îi trage o palmă zdravănă valahului şi încă una. Înainte ca mămăligarul să se dezmeticească, ungurul fuge pe uliţă strigând din toţi rărunchii: săriţi oameni buni, că mă omoară valahul, sunt o victimă.
Aşa că, valahi, fiţi înţelegători şi daţi-le şi nevasta, dar vă avertizez că nu le va ajunge. Următoarea lor dorinţă va fi casa voastră.”
Jurământul lui Bergoglio
BERGOGLIO A DEPUS JURĂMÂNTUL ÎN FAŢA STEAGULUI NEGRU
.
Sfântul Malachia avea dreptate! Francisc I este primul “Papă Negru…
.
APARENŢELE ÎNŞEALĂ!!! MARIO BERGOGLIO A DEPUS JURĂMÂNTUL ÎN FAŢA STEAGUKUI NEGRU IEZUIT CU CRANIUL ŞI OASELE ÎNCRUCIŞATE!!!
.
Toată lumea ridică în slăvi modestia papei Francisc I şi speră să realizeze “reîntoarcerea la “timpurile umilinţei şi spiritualităţii”. “Jorge Mario Bergoglio este primul papă iezuit!!! Mario Bergoglio a depus jurământul în faţa steagului negru iezuit cu craniul şi oasele încrucişate. Vreţi să ştiţi ce a jurat Mario Bergoglio??? Vă prezint mai jos JURĂMÂNTUL IEZUIT AL LUI JORGE MARIO BERGOGLIO:
Sus, I.N.R.I. Isus din Nazaret, Regele Iudeilor. Jos, Ucide Doar Regii Răi.
.
“Eu, preotul JORGE MARIO BERGOGLIO, în prezenţa Atotputernicului Dumnezeu şi a binecuvântatei Fecioare Maria, a binecuvântatului Arhanghel Mihail şi a binecuvântatului Sf. Ioan Botezătorul şi a sfinţilor apostoli Petru şi Pavel şi a tuturor sfinţilor din oastea cerească, precum şi în prezenţa voastră, a părinţilor mei sufleteşti şi a generalului suprem al societăţii iezuite, organizaţie întemeiată din pântecele Fecioarei Maria.
– Declar şi jur că Sfinţia Sa Papa este vice-rege al lui Hristos, capul universal al Bisericii Catolice de pe întregul Pământ şi că prin virtutea cheilor de a lega şi a dezlega, date sfinţilor de însuşi Iisus, Papa are puterea să detroneze regi, prinţi, state, Comonwealt-ul şi guvernatori eretici, tot ce nu are confirmarea Sfântului Scaun şi că ei pot fi cu siguranţă distruşi. De aceea:
– EU voi apăra, cu tot efortul şi puterea mea, doctrina, tradiţiile Bisericii şi pe Papa, împotriva tuturor uzurpatorilor, dintre autorităţile protestante şi în special Biserica Luterană din Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Norvegia şi Anglia, precum şi de pe continentul american şi oriunde s-ar afla protestanţii pe glob.
– EU nu mă voi supune niciodată unui rege eretic, sau să ascult legile unei ţări protestante sau liberale.
– EU declar că voi ajuta şi voi asista anunţând pe Preasfinţia Sa de tot ce pare a fi primejdios intereselor Bisericii. Oriunde m-aş afla pe Glob, eu voi depune un efort maxim de a extirpa toată pretinsa lor putere, în mod legal sau pe orice altă cale.
– EU declar că nu-mi voi asuma nici o doctrină eretică, propagând interesele Bisericii mamă, păstrând strict sfaturile agenţilor iezuiţi care m-au instruit pe mine, precum şi să nu divulg direct sau indirect, în scris sau verbal, ceva din planurile organizaţiei iezuite şi, în acelaşi timp, să execut tot ce-mi vor porunci superiorii mei, în frunte cu Papa.
– EU declar că nu voi avea opinia mea proprie sau orice rezervă mintală, la fel ca un cadavru şi nu voi ezita să ascult orice poruncă pe care o voi primi de la Papă, superiorii mei din poliţia Vaticanului sau de la Iisus.
– EU declar că voi merge în orice parte a Globului fără să murmur, supunându-mă oricărui ordin încredinţat mie.
– EU declar că, ori de câte ori mi se va prezenta ocazia, voi purta război necruţător, în secret sau pe faţă, împotriva tuturor protestanţilor eretici şi voi încerca, direct sau indirect, să-i extirp sau să-i extermin de pe faţa Pământului, necruţând nici sex, nici vârstă şi nici o altă circumstanţă.
– EU mă angajez să-i prind, să-i distrug şi să-i spulber, fie prin strangulare, fie arşi sau fierţi în cazane sau îngropându-i de vii pe toţi aceşti eretici.
– EU voi spinteca pântecele mamelor însărcinate, le voi scoate plodul şi îi voi zdrobi capul de piatră, desfiinţând pentru totdeauna această sectă periculoasă.
– Când nu voi putea acţiona deschis împotriva acestor eretici, EU voi folosi în secret cupa cu otravă, lame sau seringi otrăvitoare şi gloanţe de plumb, indiferent de rang, demnitate sau autoritate, în orice condiţii.
– EU voi fi un ostaş credincios Papei sau superiorilor mei din “Ordinul Iezuit”.
CĂLCAREA JURĂMÂNTULUI ÎN FAŢA STEAGULUI NEGRU NU CERE ALTĂ PEDEAPSĂ DECÂT MOARTEA!”
Postat şi pe cristy ţepeş în jurământul iezuitpe 04/08/2011, evident fără referire la Mario Bergoglio care a devenit papă pe 13 ale lunii martie 2o13!!! Cristy Ţepeş mai spune:
În cartea “Marea Luptă”, cu mai bine de 100 de ani în urmă, Ellen G White a scris un fragment din acest jurământ: “Fiecare cardinal arhiepiscop sau episcop depune faţă de papă următorul jurământ: “Pe ereticul şi rebelii contra domnului nostru Papă sau a urmaşilor săi îi voi urmări şi mă voi împotrivi lor cu toate puterile…”
Am prezentat în întregime acest jurământ pentru ca cititorul să-şi dea seama de unde provine fanatismul acestor oameni. Pe lângă jurământul prezentat mai sus, iezuiţii mai au îndreptarul intitulat “Secreta Monita”, divulgată doar de două ori: în anii 160 şi anii 1800…
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Aşa se încheie articolul lui Cristy. Am început să sap pe net şi… am găsit un extras din “INSTRUCŢIUNILE SECRETE ALE IEZUIŢILOR”!!! Înainte de a vă prezenta cele 17 pagini ale instrucţiunilor (de fapt 16 pagini, prima fiind cu jurământul), vreau să vă prezint un pasaj dintr-un articol, al domnului Ronin, intitulat “Iezuiţii – Operaţiuni sub acoperire – 24.01.2011″
Ordinul iezuit are aproape 50 de ani de experienţă în operaţiuni sub acoperire (spionaj), operaţiuni geopolitice, organizaţie doar de sex masculin, cu o structură axată pe operaţii militare secrete; cu jurăminte secrete şi o completă subordonare faţă de fiecare iezuit superior, ultimul fiind Generalul Superior (cunoscut ca papa cel negru, îmbrăcat în negru şi stând în “umbra” papei îmbrăcat în alb). Ordinul iezuit , din 1814, are controlul total asupra instituţiilor Vaticanului (şi asupra ierarhiei clerului catolic) iar în prezent controlează, deasemenea, diferite organizaţii împreună cu ordinul Cavalerilor de Malta, cum ar fi:
– Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU); NATO; Comisia Europeană; Consiliul pentru Relaţii Externe (CFR); Diverse bănci centrale; Mari corporaţii; Servicii secrete; Numeroase societăţi secrete şi culte, cum ar fi Francmasoneria (Frăţia) şi Opus Dej.
Este de asemenea important să reţineţi că Vaticanul (sub control iezuit) din 1929 este recunoscut ca micro-stat suveran, numit Vatican City, având:
– Şef de stat şi cabinet (Sfântul Scaun, care constă din monarhie papală non-ereditară şi Curia)
– Bancă centrală (Banca Vaticanului)
– Reguli jurisdicţionale (Drept canonic, legea admiralităţii)
– 147 de acorduri internaţionale (tratate diplomatice care erau iniţial numite Concordate sau Tratate Laterane, care garantează Vaticanului privilegii naţionale speciale.
– O reţea subterană imensă de arhive secrete (estimate la 84 de kilometri de spaţiu cu rafturi) dar şi o colecţie foarte mare de lucrări de artă antică aflată în muzeele Vaticanului.
– Biroul universal al inchiziţiei (condus de americanul William Levada din anul 2000), o forţă de poliţie italiană, gardă militară elveţiană constând numai din bărbaţi necăsătoriţi de religie catolică, cu cetăţenie şi formare militară elveţiană.
În plus, reţineţi că Ordinul Iezuit, clerul catolic şi ordinul militar al cavalerilor de Malta (şi multe alte ordine papale şi royale militare) au o cultură extrem de patriarhală. Acest tip de structură rigidă este unul dintre principalele aspecte ale grupurilor fasciste.
“Iezuiţii nu au femei. Ei nu au sentimente (iubire) faţă de femeie. Deoarece a avea o soţie, a avea o femeie, însemna să fi legat de soţia ta şi familie, ori asta i-ar împiedica să fie supuşi total generalului superior iezuit. De aceea ei (iezuiţii) nu se vor căsători niciodată şi acesta este unul dintre secretele (cheia) succesului lor” – Eric Jon Phelps.
GHICI, GHICITOAREA MEA!!!
PS: De ce apar craniul şi oasele încrucişate, care sunt însemnele steagului iezuit (pe care se depune jurământul), la unele unităţi de “operaţii speciale”?!
Articolul integral pe ordinul negru!!!
Ce au de gând cu noi?
PUNCTE DE VEDERE
“La sfârşitul acestei luni, la Hamburg, se vor anunţa finaliştii unui proiect care ar putea transforma complet salina de la Slănic Prahova. Mai exact, aici ar putea începe în 2014 construcţia centrului de cercetare cosmică (?!).
La finalizarea amenajărilor, în 214, în salina românească s-ar putea desfăşura experimente care vor să desluşească originea şi evoluţia Universului, inclusiv teoria Big Bangului. Celelalte ţări participante sunt: Anglia, Franţa, Spania, Italia, Polonia, Finlanda.
“Ştirea” nu este corectă. Nu se cercetează crearea Universului, ci informaţia corectă este că se fac testări radioactive . Poate nu ştiţi că salina Prahova are cea mai pură sare şi se ştie că pietrele şi cristalele anihilează radiaţiile. Dacă prostimea ar fi corect informată v-aţi da seama ce ni se pregăteşte.
Este atât de uşor să fim prostiţi! Luaţi aminte şi la proiectul Roşia Montana… De ce oare Salina Prahova nu rămâne o simplă salină unde oamenii se pot vindeca de anumite boli?
Simplu: pentru că Iluminaţii au nevoie de proşti care să moară, de cretini bolnavi pentru a înflori industria farmaceutică şi de roboţi, care să voteze aşa ca dumneavoastră domnule robot…”
racoltapetru6 