Sentimente

Posted on by racoltapetru6

Se spune că a fost odată, demult, o insulă. Şi pe această îndepărtată insulă trăiau toate sentimentele şi valorile umane: Buna Dispoziţie, Tristeţea, Înţelepciunea… şi – ca toţi ceilalţi – Iubirea.

Într-o bună zi, sentimentele au fost anunţate că insula era pe cale să se scufunde şi îşi pregătiră navele pentru plecare. Doar Iubirea rămase până în ultimul moment.

Când insula era pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise să ceară ajutor. Bogăţia a trecut pe lângă Iubire cu o barcă luxoasă. Iubirea îi zise:

– Bogăţie, mă poţi lua cu tine?

– Nu te pot lua, căci e mult aur şi argint în barca mea şi nu am loc pentru tine.

Iubirea se hotărî atunci să ceară ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superbă navă:

– Orgoliu, te rog, mă poţi lua cu tine?

– Nu te pot ajuta, Iubire… –  răspunse Orgoliul – aici totul e perfect şi mi-ai putea strica nava.

Atunci Iubirea imploră Tristeţea, care trecea pe lângă ea:

– Tristeţe, te rog, lasă-mă să vin cu tine!

– Oh, Iubire – îi răspunse Tristeţea – sunt atât de tristă încât trebuie să rămân singură…

Chiar şi Buna Dispoziţie trecu pe lângă Iubire, dar era atât de mulţumită, încât nu auzi când a fost strigată. Dar dintr-o dată se auzi o voce:

– Vino Iubire, te iau cu mine.

Vorbea un bătrân. Iubirea se simţi atât de recunoascătoare şi plină de bucurie, încât uită să îl întrebe pe bătrân cine este. De cum sosiră pe ţărm, bătrânul plecă. Iubirea îşi dădu seama cât de mult îi datora bătrânului şi a întrebat Cunoaşterea:

– Cunoaştere, îmi poţi spune cine m-a ajutat?

– A fost timpul, i-a răspuns Cunoaşterea.

– Timpul? – se întrebă Iubirea – De ce tocmai Timpul m-a salvat?

Cunoaşterea, plină de înţelepciune, răspunse:

– Pentru că numai Timpul e în stare să înţeleagă cât de importantă e Dragostea în viaţă!

Prinţesa Ileana

Posted on by racoltapetru6

Prinţesa Ileana, o zână a familiei regale româneşti

Acum mai bine de două decenii, murea într-o clinică din Youngstown, Ohio (SUA), Maica Alexandra, stareţa mănăstirii ortodoxe Ellwood City din Pennsylvania, născută principesa Ileana, fiica cea mică a reginei Maria şi a regelui Ferdinand al României, sora regelui Carol al II-lea şi mătuşa bună a regelui Mihai I. Prima femeie căpitan de cursă lungă din România.

Din volumul în care îşi povesteşte viaţa, rezultă că era răsfăţata familiei şi foarte apreciată pentru frumuseţea ei, deşi surorile mai mari au avut şansa unor căsătorii mai spectaculoase: Maria a ajuns regină a Iugoslaviei, iar Elisabeta prinţesa moştenitoare a Greciei. De cultura şi educaţia domniţei Ileana – acesta era numele sub care era răsfăţată în familie – s-a ocupat personal mama ei, regina Maria, care s-a îngrijit să înveţe sculptura cu marele Ion Jalea şi pictura cu pictorul Jean. Al. Steriadi.

Pasiunea tinerei domniţe nu se îndrepta însă spre arte. A îndrăgit sportul nautic: înotul şi iahtingul. A fost prima femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă pe iaht. Succesul în sport şi desele apariţii în public l-au deranjat pe fratele ei, regele Carol al II-lea, care tocmai se instalase la tron, după lovitura de stat din iunie 1930. El i-a cerut să abandoneze sportul şi iahtingul, nefiind de demnitatea rangului ei princiar. Răspunsul a venit printr-o scrisoare: “Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci ştii cât de mult ţin la tine şi cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulţumesc, dar sunt tânără şi greşesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc, fiindcă îmi eşti rege şi apoi eşti fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”.

Repudiată de fratele ei

Regele spera să se impună printr-o confruntare în forţă, cum mai făcuse şi cu alţi membri ai familiei regale, dar, simţind că armele surorii sale sunt altele decât confruntarea, a ales să schimbe şi el strategia, îndepărtând-o pe domniţă din ţară, prin căsătorie. Într-o vizită la Barcelona, întâmplătoare sau nu, domniţa îl întâlneşte pe arhiducele Anton de Habsburg, caracterizat chiar de ea ca fiind “un bărbat foarte frumos, înalt, blond, sportiv şi distins”. Căsătoria a avut loc la castelul Pelişor din Sinaia, la 26 iulie 1931, iar, la scurt timp după aceea, principesa, îndrăgostită lulea, a rămas însărcinată. Atunci, pe neaşteptate, Carol al II-lea a decis că, pe pământul românesc, să nu se nască niciodată un descendent al familiei Habsburg. Tinerii au trebuit să plece imediat în Austria. În castelul Sonnberg, de lângă Viena, s-au născut cei şase copii ai fericitului cuplu: Ştefan, Maria, Alexandra, Dominic, Magdalena şi Elisabeta.

A găsit înţelegere la comunişti

Către sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Ileana se întoarce în ţara ei sângerândă şi se instalează în proprietatea sa, castelul Bran, loc demult îndrăgit. Aici, hotărăşte să se dedice operelor de binefacere şi reuşeşte să organizeze un spital pentru răniţi, în apropierea castelului. Erau vremuri grele, familia regală nu dispunea de mijloace materiale, iar intrarea ruşilor în ţară punea sub semnul întrebării orice operă de binefacere. Domniţa Ileana şi-a luat inima în dinţi şi s-a adresat comuniştilor. Cererea i-a ascultat-o Emil Bodnaraş, de la care a primit un surprinzător sprijin material, ca să-şi continue activitatea cu răniţii. Inflexibil faţă de alţii, Bodnaraş a rămas impresionat de faptul că un membru al familiei regale se ocupa de binefacere, în vremuri atât de grele şi de primejdioase. A ajutat-o în funcţionarea spitalului, dar, la scurt timp după abdicarea regelui Mihai I, s-a prezentat personal la Bran, pentru a o sfătui pe prinţesă să plece repede din ţară. A urmat exilul, mai întâi Elveţia, apoi Argentina, apoi SUA. În 1954, fericita familie a divorţat. Principesa s-a recăsătorit în acelaşi an, dar, după 11 ani, a divorţat din nou.

Decepţia

Lovitura de graţie pentru moralul prinţesei a fost moartea fulgerătoare a fiicei sale Maria şi a soţului acesteia, într-un accident de avion. Decepţionată de viaţă, cea care fusese răsfăţata familiei şi admirată de întreaga ţară, a hotărât să se retragă la o mănăstire ortodoxă din America, unde şi-a sfârşit zilele ca stareţă. În 1990, la 81 de ani, prinţesa Ileana a ţinut să mai vadă o dată România. După trecerea în nefiinţă, urmaşii ei habsburgi – cei pe care Carol al II-lea nu-i lăsa să se nască în România – s-au folosit de drepturile legitime, pentru a recăpăta castelul Bran.

Zâmbete în weekend

Posted on by racoltapetru6

* LOGICĂ – Judecătorul:

– În regulă. Procesul de custodie începe. Doamna Maria, de ce credeţi că ar trebui să vă revină custodia?

– Domnule judecător, argumentul meu final este că acest copil a ieşit din mine, aşa că este al meu!

– Domnule Ion, care este argumentul dumneavoastră?

– Domnule judecător, eu vreau să vă întreb doar atât: dacă puneţi o monedă într-un aparat de cafea, cafeaua care iese este a dumneavoastră sau a aparatului?

……………………………………………

* Doamnă, nu bănuiaţi nimic atunci când inculpatul v-a condus în acel parc întunecat?

– Eheee! Bănuiam eu ceva, dar nu-mi trecea prin cap că o să-mi ia geanta şi o să fugă.

………………………………………………

* De fiecare dată când mă opreşte poliţia mă simt ca Scufiţa Roşie:

– De ce ai roţile aşa mari?

– De ce ai jantele aşa late?

– De ce ai toba aşa zgomotoasă?

– De ce ai folie aşa neagră?

…………………………………………….

* Pentru a stimula pofta clienţilor de a face cumpărături, un supermarket american a recurs la o soluţie ingenioasă: când te apropii de sectorul de carne, un dispozitiv emană mirosuri de barbecue şi cârnaţi prăjiţi. În dreptul rafturilor cu ouă şi produse de pui se aude cotcodăcitul găinilor, însoţit de o aromă de ouă cu şuncă sau omletă. La fel, la lactate se aude mugetul vacilor şi se simte fânul proaspăt cosit.

De atunci nu mai cumpăr hârtie igienică de la ei.

……………………………………………….

* Informaţie din zootehnie: În vămile din România nu mai e nimic de muls!

………………………………………………..

* Un grup de turişti vizitează ruinele unui castel medieval. Privind în jur, un băieţel îşi întreabă încet tatăl:

– Aici a învăţat mama să conducă maşina?

…………………………………………………

* Mulţumesc, d-le doctor, că m-aţi vindecat de grandomanie. Acum sunt un om de o excepţională, neîntrecută, fantastică, ba chiar, aş putea spune, fenomenală modestie.

………………………………………………….

* Domn’ doctor, nevastă-mea nu mai vrea să se culce cu mine!, se plânge un bărbat însurat.

– Vreau să vorbesc cu soţia dumitale, îi spune doctorul.

Vine femeia. Doctorul:

– E adevărat ce mi-a spus soţul dumneavoastră? De ce nu mai vreţi să vă culcaţi cu el?

– Domnule doctor, sunt foarte obosită. Toată ziua lucrez. Dimineaţa sar într-un taxi să mă duc la serviciu. Când ajung, taximetristul mă întreabă: :Facem socoteala sau…” Ca să fac economie, aleg “sau”. Ajung la serviciu, şeful îmi zice: “Iar ai întârziat. Ce facem, îţi tăiem din salariu, sau?…” Bineînţeles că aleg “sau”. După lucru, obosită, mă urc într-un taxi şi acelaşi lucru…

La care, doctorul:

– Ei, şi acum, ce părere aveţi, îi spunem soţului, sau?…

………………………………………………..

* Eu şi soţia mea am decis să ne sinucidem împreună. Ciudat e că, după ce s-a sinucis ea, eu nu am mai simţit nevoia…

………………………………………………..

* O doamnă, cumpărându-şi o haină de blană, la casierie scoate din geantă bancnote mototolite şi umede. Văzând faţa nedumerită a casieriţei, îi spune:

– Soţul meu a plâns. Tare, tare a mai plâns…

…………………………………………………..

* În faţa porţii Raiului stătea un popă şi un şofer de autobuz. Vine Sfântu’ Petru şi zice:

– Tu, şoferule, poţi să treci, iar tu, părinte, mai aşteaptă.

Popa, indignat:

– Cum aşa? Sfinte Petre, eu care mi-am închinat toată viaţa bisericii?

– Ei, şi?… La tine în biserică, toată lumea dormea, iar la el în autobuz, toată lumea se ruga…

…………………………………………………

* O fetiţă vine acasă şi îi spune mamei:

– Un băiat de la mine din clasă mi-a zis azi să ne jucăm de-a doctorul…

– Vai de mine! Şi ce-aţi făcut?

– M-a lăsat să aştept o jumătate de oră pe culoar şi apoi m-a trimis acasă când n-am avut să-i dau şpagă.

………………………………………………….

* Tatăl este chemat la şcoală:

– Fiul dumneavoastră a desenat pe bancă o muscă foarte reală şi mi-am zdrobit pumnul încercând să o omor.

– Ha! Să mă fi văzut pe mine când am intrat în baie şi, văzând în cadă un crocodil pictat, de frică, am ieşit printr-o uşă pictată…

………………………………………………….

* Soţia îşi sună soţul:

– Dragul meu, ai o problemă…

– Ce s-a întâmplat?

– Am intrat cu maşina într-un Maybach, i-am propus proprietarului să-i achit “în natură” şi el a fost de acord.

– Şi care e problema mea?

– Proprietarul e gay!

…………………………………………………

* – Mărie, uită-te pe geam, e un cal un curtea noastră?

– Nu e cal Ioane, e vacă!

– Pe geam, Mărie, nu în oglindă!

…………………………………………………..

* Un tip cam beat, împreună cu doi prieteni, se mişcă cu o viteză nebună pe străzile oraşului. Prietenii nu mai puteau rezista şi l-au rugat să se oprească:

– Opreşte, coborâm!

Şoferul se opri şi când ei au ieşit, le strigă din urmă:

– Laşilor! Îngerii mei păzitori nu-mi vor da voie să fac accident!, şi o porni din nou din loc.

Peste câteva minute, cineva din spate îl loveşte uşor pe umăr şi spune:

– Suntem îngerii tăi păzitori. Opreşte… şi noi dorim să coborâm.

Cine poate, înţelege!

Posted on by racoltapetru6

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seatle. Această scrisoare se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei Mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATLE şi-a primit numele după această căpetenie.

,,Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru – ne cere prea mult… Cum se poate vinde ceva, sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei… Fiecare părticică a acestui pământ este sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleaşi familii.

Această apă strălucitoare ce curge prin torente şi râuri, nu este numai apă, ci şi sângele strămoşilor noştri. Dacă vă vindem pământul, trebuie să ştiţi că e sfânt. Că fiecare reflectare din lacul limpede vorbeşte despre întâmplări şi amintiri din viaţa poporului meu. Murmurul apei – e glasul tatălui-tatălui meu. Râurile ne sunt fraţi, ne sting setea. Râurile poartă canoele noastre. Ne hrănesc copiii. Dacă vă vindem pământul, trebuie să vă amintiţi şi să învăţaţi copiii voştri că râurile sunt fraţii noştri şi ai voştri. De aceea va trebui să oferiţi râului bunătatea pe care nu aţi oferit-o fratelui.

Ştim că omul alb nu ne înţelege. Pentru el un pământ e la fel ca oricare altul. Faţă de pământul-mamă şi fratele-cer se poartă ca faţă de lucruri care se pot cumpăra, prăda, vinde ca vitele sau podoabele strălucitoare. Lăcomia lui va distruge pământul şi va lăsa în urmă pustiu.

Nu ştiu. Modul nostru de viaţă se deosebeşte de al vostru. Numai privind la oraşele voastre, pe omul roşu îl dor ochii… În oraşele omului alb nu există un colţişor de linişte. Nu există un loc în care să se audă deschiderea frunzelor primăvara sau tremuratul aripii musculiţei.

Cea mai mare comoară a omului roşu este aerul… Omul alb parcă nici nu observă aerul pe care îl respiră. Ca unul care e de multă vreme muribund – e imun la duhoare. Dacă vă vindem pământul trebuie să vă amintiţi că aerul ne este preţios. Că aerul îţi împarte spiritul cu întreaga viaţă pe care o întreţine. Vântul care i-a dat bunicului meu primul suflu va primi şi ultima lui răsuflare. Dacă vă vindem pământul trebuie să-l păziţi ca pe ceva sfânt. Ca pe un loc în care şi omul alb va putea să inspire aerul îndulcit cu mireasma florilor.

Vom examina oferta voastră de a ne cumpăra pământul. Dacă vom decide să fim de acord, vă vom pretinde să îndepliniţi următoarea condiţie: Omul alb va trebui să se poarte faţă de animalele acestui pământ, ca faţă de fraţii săi.

Ce este omul, fără animale? Dacă animalele ar dispărea omul ar muri de marea însingurare a spiritului. Tot ceea ce li se întâmplă animalelor, curând i se va întâmpla şi omului. În lume totul se leagă.

Va trebui să vă învăţaţi copiii că sub tălpile lor este cenuşa strămoşilor noştri. Pentru ca să respectaţi pământul, le veţi spune că pământul lor este bogat prin viaţa străbunilor noştri. Va trebui să vă învăţaţi copiii, aşa cum îi învăţăm noi pe ai noştri, că pământul ne este mamă. Ce păţeşte pământul, păţesc şi copiii lui.

Dacă omul scuipă pe pământ, se scuipă pe sine însuşi. Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.”

Actualitatea în comentarii

Posted on by racoltapetru6

Postul şi politicienii

De două zile am intrat în Postul Crăciunului şi acest subiect este abordat din plin de toate canalele mass-media. La televiziune şi în ziare suntem sfătuiţi de preoţi să ne abţinem de la mâncăruri “de dulce” şi să ne purificăm, atât trupeşte, cât şi sufleteşte. Apoi apar nutriţioniştii care ne recomandă tot felul de alimente sănătoase pe care e bine să le consumăm în această perioadă, pentru a reduce sau elimina complet substanţele nocive acumulate în perioadele de exces alimentar sau de nesocotire a unei alimentaţii sănătoase.

Este un post pe care ar trebui să-l ţină toată lumea, chiar şi cei care nu au nici un Dumnezeu, fiindcă e benefic sănătăţii şi oferă organismului un respiro înainte de a-l bombarda cu tot felul de preparate din carne şi brânzeturi grase. Dar tot atât de important este şi sufletul, care cere, la rândul lui o “curăţire” de sentimentele negative pe care le-a nutrit până acum, din motive mai mult sau mai puţin obiective.

E timpul să uităm duşmăniile şi să ne abţinem de la vorbele răutăcioase, acuzaţii calomnioase şi minciuni hilare pe care trebuie să le suportăm zi de zi. Anul acesta, deodată cu postul se desfăşoară şi campania electorală parlamentară. Ei, politicienii care se luptă pentru un scaun călduţ şi aducător de oportunităţi inimaginabile pentru noi, cei care-i alegem, ar trebui să fie primii care să dea dovadă de credinţă şi – prin urmare – să renunţe la vorbele de ocară în această perioadă.

Asta s-ar întâmpla dacă ar fi credincioşi cu adevărat! Dar se vede şi acum că ei nu cred în Dumnezeu, ci numai în banul care-i împinge în lupta crâncenă pentru putere şi înavuţire. Se întâmplă uneori să-i vezi la câte o slujbă mediatizată, mimând o rugăciune, dar cu gândul la avantajul ce l-ar putea scoate din această falsă imagine. Politicienii noştri nu au credinţă, pentru că dacă ar avea, ar posti cu sufletul, aşa cum ne cere Domnul.

Minciuna e un mare păcat, înrudită îndeaproape cu furtul, dar ei continuă să o prolifereze şi în această perioadă de abstinenţă creştinească. O condimentează din belşug cu injurii şi expresii vulgare ce-i fac pe alegători să se dezguste de cele auzite. Ei chiar nu-şi dau seama că cel care îl ponegreşte pe rivalul său, este privit cu scepticism şi scade substanţial în ochii celor care-l ascultă? Ei chiar cred că sunt crezuţi în minciunile lor? Probabil că sunt atât de rupţi de realitate, încât anturajul lor este cel care le dă impresia că discursurile lor sunt bine primite şi sondajele sunt favorabile. Cât pot şa fie de naivi!!!

Naivi, dar mulţi, ca să parafrazez o expresie celebră. De fapt cu toţii sunt aşa! Astfel că votanţii trebuie să aleagă dintre păcătoşi, care crede că mai are ceva urmă de credinţă în el. Pentru că şi dacă se găseşte vreun idealist cu intenţii bune, care ar vrea să amelioreze clasa politică, nu ar avea nici o şansă. Ar fi obligat să se compromită şi el, iar dacă nu ar accepta, ar fi mâncat de viu de hienele ce-l înconjoară din toate părţile. Animale flămânde şi fără scrupule, dar cu figuri făţarnice şi discursuri mieroase.

Eu vă doresc să fiţi cu mult mai buni ca ei, să uitaţi şicanele vechi şi iertarea să vă inunde sufletul. Curăţaţi-vă de relele spirituale şi trupeşti, pentru că e spre binele vostru şi a celor care vă înconjoară.

.

Bărbatul gelos

Evenimente de tot felul se succed în jurul nostru, în ţară sau în lume. Unele te îngrijorează, altele sunt amuzante, unele le uiţi în câteva momente în timp ce altele ţi se întipăresc în memorie. O ştire de acest fel m-a făcut să râd, dar mi-a dat şi de gândit.

Era vorba de un bărbat de pe la noi, care din gelozie, îşi spiona soţia. Pentru aceasta a implantat un dispozitiv de ascultare într-un ursuleţ de pluş, pe care micuţul lor fiu l-a dus la grădiniţă. Acolo, educatoarele au descoperit aparatura cu pricina şi, revoltate, au anunţat poliţia. În cele din urmă, cazul a ajuns la SRI.

E interesant faptul că, deşi soţia omului nu era deranjată de fapta soţului, motivând că aşa e firea lui, mai geloasă, SRI-ul a promis că va lua măsura pedepsirii vinovatului. Probabil că se simţea ameninţat de concurenţă şi trebuia să dea o lecţie detectivului de ocazie. Cum şi-a permis acesta să-şi spioneze nevasta. Nu ştia el că doar SRI-ul şi alte vreo zece instituţii de acest gen – plătite cu bani frumoşi de către noi – au dreptul să asculte pe oricine şi oricând, înregistrând chiar şi pârţurile pe care le producem la toaletă? Asta era concurenţă neloială, căci dacă voia să ştie pe unde-i umblă consoarta şi cu cine se întâlneşte, trebuia să apeleze la ei sau la un detectiv autorizat, ce plăteşte impozit la stat şi le divulgă şi lor dacă a aflat ceva interesant. De pildă: dacă a votat sau nu la referendum.

.

Potopul

După cum sunt sigur că aţi aflat, conform unui călugăr tibetan zis şi Oracolul Shambalei, nu vom mai apuca să sărbătorim Crăciunul, fiindcă din data de 21-12-2012, se prefigurează o Apocalipsă. Se zice că vor fi trei zile de întuneric şi va muri o bună parte din populaţia globului.

De la o vreme ne-am obişnuit cu tot felul de predicţii apocaliptice, pe care oamenii întregi la cap nu le bagă în seamă sau se amuză pe socoteala lor. Şi pe bună dreptate. Sunt sigur că şi cei care le fac sunt conştienţi că sunt nişte aberaţii, dar publicitatea e în folosul lor, indiferent că e bună sau rea. Cine e acest Oracol pe care nu l-a văzut nimeni şi de ce se ascunde? Poate nici nu există, iar în spatele numelui se ascund nişte şarlatani care râd pe socoteala celor pe care-i influenţează. Desigur că au pregătit cu atenţie un nou comunicat prin care vor explica de ce nu s-a întâmplat nimic pe data de 21 decembrie. Sau că au făcut ei ceva pentru a ne feri de întuneric. Ori că totul a fost real, dar noi, în nesimţirea noastră, nu am sesizat.

Că e o prostie publicitară, se poate deduce şi din cele trei zile de întuneric pe care ei le prezic. Oare ei nu-şi dau seama că în acest caz temperatura de pe pământ ar scădea sub -90° C, iar omul nu ar mai avea nici o şansă de salvare? Ce să mai vorbim de animale?

Dar dacă, totuşi, vă temeţi că această predicţie se va adeveri, puteţi devansa Crăciunul, să nu regretaţi că nu aţi gustat din cârnaţii şi costiţele de la porcul de anul ăsta.

Cu aceasta, eu vă doresc o zi mai bună decât ieri şi mai proastă decât mâine!

Multiplele întrebuinţări ale castravetelui

Posted on by racoltapetru6

Castravetele nu este numai leguma potrivită pentru salate şi mâncărurile uşoare de vară. Această legumă are proprietăţi uimitoare care te pot scăpa din situaţii jenante în viaţa cotidiană. Iată mai jos câteva lucruri interesante despre castravete:

1. Castraveţii sunt legume care conţin majoritatea vitaminelor de care ai nevoie într-o zi. Un singur castravete conţine vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, acid folic, vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu şi zinc.

2. Te simţi obosit după-amiaza? Uită de cafea sau de alte băuturi energizante şi mănâncă un castravete. Castraveţii sunt o bună sursă de vitamina B şi carbohidraţi, care îţi vor reda energia de care ai nevoie până la finalul zilei.

3. Te-ai săturat de aburul de pe oglinda din baie care apare de fiecare dată când te speli? Atunci încearcă să freci oglinda cu o felie de castravete. Acesta nu numai că va elimina foarte repede aburul, dar va oferi băii tale o aromă proaspătă de spa.

4. Melcii dau târcoale grădinii tale şi fac ravagii printre răsadurile tale? Atunci pune într-o farfurie de tablă câteva felii de castravete şi grădina ta va scăpa întreg sezonul de dăunătorii nepoftiţi. Chimicalele din castravete reacţionează cu aluminiul farfuriei şi emană un miros imperceptibil pentru oameni, dar care este neplăcut pentru dăunătorii care vor elibera zona.

5. Vrei să elimini celulita într-un mod cât mai rapid, înainte de a merge la piscină sau la plajă? Ei bine, tot castravetele te va salva. Freacă câteva felii pe zonele problemă şi în câteva minute pielea ta va arăta mult mai bine. Substanţele din castravete au un efect pozitiv asupra colagenului din piele, care va face ca pielea şi tenul tău să fie mai ferm şi mai compact. Astfel vei reduce semnele vizibile de celulită şi chiar ridurile.

6. Vrei să eviţi mahmureala sau durerile de cap? Mănâncă o bucată de castravete înainte de culcare şi te vei trezi proaspăt şi fără dureri. Castraveţii conţin suficiente cantităţi de zahăr şi vitamina B, care vor înlocui pierderea nutrienţilor din corp, în momentele intense. Cu un singur castravete vei menţine echilibrul nutrienţilor din corpul tău şi vei evita durerile de cap, cât şi mahmureala.

7. Eşti la cura de slăbire şi simţi că foamea îţi dă târcoale? Consumă câteva felii de castravete. Aceştia au fost folosiţi timp de secole de către exploratorii europeni pentru mese mici, care să le ofere nutrienţii de care au nevoie şi să prevină apariţia înfometării.

8. Ai o întâlnire importantă, însă ai realizat că nu ai timp să îţi cureţi pantofii? Atunci freacă o felie de castravete proaspăt pe pantofi. Chimicalele din această legumă îţi vor face pantofii să strălucească şi vei ţine la distanţă şi apa.

9. Dacă ai probleme cu scârţâitul balamalelor de la uşi, aplică puţin suc de castravete pe zona cu probleme. Vei vedea că scârţâitul va dispărea.

10. Eşti stresat? Nu ai timp pentru câteva momente de relaxare? Taie un castravete în mai multe felii, pe care le pui într-o oală cu apă fierbinte. Substanţele din acesta vor reacţiona cu apa fierbinte şi vor emana o aromă proaspătă şi relaxantă. Ştiinţific este demonstrat că această aromă reduce stresul mămicilor şi celor care se pregătesc pentru examene.

11. Tocmai ai mâncat în pauza de masă de la serviciu şi nu ai gumă de mestecat sau bomboane mentolate? Ţine apăsat o felie de castravete în gură. Chimicalele din această legumă vor elimina bacteriile care sunt responsabile de mirosul neplăcut.

12. Cauţi o soluţie “verde” pentru a curăţa robineţii, chiuvetele sau alte obiecte din oţel? Freacă obiectele respective cu o felie de castravete. Nu numai că robineţii şi chiuvetele tale vor luci de curăţenie, dar astfel nu îţi vei distruge degetele şi unghiile cu substanţe toxice.

13. Ai scris ceva cu stiloul sau cu pixul şi ai făcut o greşeală? Cu coaja unui castravete şterge încet greşeala de scris. Aceeaşi metodă o poţi folosi şi pentru creioane sau markere.

Reţetă miraculoasă

Posted on by racoltapetru6

Miraculoasa reţetă cu ORZ

Vă prezint cea mai tare reţetă de suc natural, o reţetă care poate să salveze vieţi, să ajute în lupta împotriva bolii şi să dea satisfacţie gusturilor atunci când vă arde buza după “răcoritoare”.

Dintre toate cerealele lăsate omului de Dumnezeu, orzul s-a dovedit a fi cel mai bun în curele de tratare şi regenerare. Ce este de fapt sucul de orz? Un amestec natural şi puternic de vitamine, minerale şi enzime, hormoni naturali şi clorofilă. Pentru ca aceste substanţe să fie prezente în cantitate maximă, trebuie să recoltăm firele verzi la 2-3 centimetri de la rădăcină. În cazul unor cure mai lungi, se recomandă cultivarea orzului în ghivece, la domiciliu. Seminţele de orz se ţin la înmuiat în apă vreme de 24 de ore, după care se pun în pământ la 1 cm adâncime şi se stropesc regulat (zilnic). Într-o săptămână, vor apărea firele de orz. După 10 zile, aveţi orz la dimensiunea optimă pentru tratament.

Ce facem mai departe?

Sucul de orz verde se poate obţine prin trei metode simple: cu maşina de tocat carne, cu storcătorul de fructe sau în mixer. Pasta obţinută se strecoară prin tifon şi se bea doar lichidul limpede, de culoare verde. Este recomandat ca sucul să fie consumat imediat după preparare. Atenţie mare: termenul său de valabilitate nu depăşeşte 6 ore. Sucul se bea diluat: la o treime de pahar de suc de orz se adaugă două treimi de apă sau de suc proaspăt de legume.

Schema de tratament este simplă:

Doza zilnică este de câte un pahar de suc diluat, băut de două-trei ori pe zi, pe stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă. Pentru o cură de întreţinere sunt suficiente două săptămâni de tratament, în timp ce pentru tratarea unor boli cronice este necesar ca o cură să dureze minimum o lună. Un caz aparte îl constituie bolile tumorale, benigne şi maligne, în care această cură are efecte maxime, dacă este ţinută trei luni.

Vreţi să ştiţi lista bolilor pe care le ţineţi departe sau le învingeţi cu suc natural de orz? Notaţi-vă:

Anorexie, anemie, stomatite, afecţiuni oculare, gastrite, ulcer, cancer, colite, pancreatite, afecţiuni hepatice, constipaţie, arteroscleroză cerebrală, infarct miocardic, hipertensiune, hipotensiune, astm bronşic, gripe, viroze pulmonare, TBC pulmonar, rinite alergice, dereglări hormonale, diabet, obezitate, retard psiho-motor, neurastenie, insomnie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie facială, reumatism articular acut, lombosciatică, artrite, acnee, dermatite, eczeme, ulcere varicoase, tromboflebite, hemoroizi, fracturi, varice, avitaminoze, alopecie, sterilitate şi… mare atenţie domnilor: impotenţă sexuală. În cancer şi tumori benigne, sucul de orz verde inhibă, prin mecanisme încă necunoscute, procesul formării şi proliferării formaţiunilor tumorale.

Pentru a înţelege cât este de importantă reţeta pe care am primit-o şi pe care v-o prezint, trebuie să ştiţi că orzul conţine:

– de 250 de ori mai multă vitamina A decât salata verde

– de 25 de ori mai mult potasiu decât bananele

– de 11 ori mai mult calciu decât laptele

– de 11 ori mai mult fier decât ţelina

– de 7 ori mai multă vitamina C decât portocalele

– de 10 ori mai multă vitamina B1 decât spanacul

– de 23 de ori mai multă biotină decât laptele.

Acum faceţi ce vreţi, treceţi pe sucul de orz sau rămâneţi pe “răcoritoarele” de la raft!!!

În caz de cutremur

Posted on by racoltapetru6

SALVARE ÎN CAZ DE CUTREMUR

Citiţi şi împărtăşiţi şi altora – v-ar putea salva viaţa vouă şi celor dragi!!!

Extras din articolul lui Doug Copp despre “Triunghiul vieţii”, editat de Larry Linn.

“Numele meu este Doug Copp. Sunt şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare (ARTI), cea mai experimentată echipă de salvare. Informaţiile din acest articol vor salva vieţi în caz de cutremur.

M-am târât în interiorul a 875 de clădiri prăbuşite, am lucrat cu echipe de salvare din 60 de ţări, am fondat echipe de salvare în mai multe ţări şi sunt membru a mai multor echipe de salvare din diferite state. Am fost Expertul Naţiunilor Unite în Micşorarea Dezastrelor (UNX051-UNIENET) timp de doi ani. Am lucrat la fiecare dezastru major din lume din 1985, exceptând dezastrele simultane.

În 1996 am făcut un film care a demonstrat metodologia mea de supravieţuire ca fiind corectă. Guvernul Federal Turc, oraşul Istambul, “Universitatea din Istambul”, Case Productions şi ARTI, au cooperat pentru a filma acest test ştiinţific.

Am prăbuşit o şcoală şi o casă cu 20 de manechine înăuntru. Zece manechine s-au “aplecat şi acoperit” şi 10 manechine i-am folosit în metoda de supravieţuire “triunghiul vieţii”. După ce cutremurul simulat a avut loc, am intrat printre dărâmături în clădire, pentru a filma şi a documenta rezultatele. Filmul, în care am practicat tehnicile mele de supravieţuire în condiţii direct observabile şi ştiinţifice, relevante pentru prăbuşirea de clădiri, a arătat că ar fi fost 0% supravieţuitori pentru metodele cu “aplecat şi acoperit”. Ar fi fost mai probabil 100% suravieţuire pentru oamenii care ar fi folosit metoda mea, “triunghiul vieţii”. Acest film a fost văzut de milioane de telespectatori la televiziunea din Turcia şi restul Europei, de asemenea în USA, Canada şi America Latină, pe programul TV REALTV.

Prima clădire în care am intrat, a fost o şcoală din Mexico City, în timpul cutremurului din 1985. Toţi copiii erau sub băncile lor. Fiecare dintre ei a fost zdrobit până la nivelul oaselor. Ar fi putut supravieţui dacă s-ar fi întins pe jos, pe culoarele dintre băncile lor. M-am întrebat de ce copiii nu erau pe acele culoare. Nu am ştiut atunci că li s-a spus să se ascundă sub ceva stabilit dinainte. Când clădirile s-au prăbuşit, greutatea tavanelor care au căzut pe obiectele de mobilier, le-a zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spaţiu liber lângă ele. Acest spaţiu este ceea ce eu numesc “triunghiul vieţii”. Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic şi se va compacta mai puţin. Cu cât obiectul se va compacta mai puţin, cu atât va fi mai mare spătiul gol şi cu atât mai mare probabilitatea  ca persoana care foloseşte acest gol pentru siguranţă, să nu fie rănită.

Data viitoare, când priviţi clădiri prăbuşite, număraţi “triunghiurile” pe care le vedeţi formate. Sunt peste tot. Este cea mai comună formă pe care o vei vedea într-o clădire prăbuşită. Am antrenat Departamentul de Pompieri din Trujillo (populaţia de 750.000) cum să supravieţuiască, să aibă grijă de familiile lor şi să-i salveze pe alţii în caz de cutremur.

Şeful salvării din Departamentul de Pompieri din Trujillo este profesor la Universitatea Trujillo. M-a însoţit peste tot şi a făcut o declaraţie personală:

“Numele meu este Roberto Rosales. Sunt şeful salvării din Trujillo. Când aveam 11 ani, am fost prins înăuntrul unei clădiri prăbuşite. Această situaţie a apărut în timpul cutremurului din 1972, care a omorât 70.000 de oameni. Am supravieţuit în “triunghiul vieţii”, care a existat lângă motocicleta fratelui meu. Prietenii mei, care au nimerit sub pat şi sub mese, au fost zdrobiţi şi omorâţi. (Dă mai multe detalii, nume, adrese, etc). Sunt un exemplu viu a “triunghiului vieţii”. Prietenii mei sunt exemplul “aplecat şi acoperit”.

DOUGG COPP sfătuieşte:

1) Oricine care pur şi simplu “se apleacă şi se acoperă” când clădirile se prăbuşesc, este zdrobit şi ucis. De fiecare dată, fără excepţie. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau maşini, sunt întotdeauna zdrobiţi.

2) Câinii, pisicile şi copiii mici sunt în mod natural ghemuiţi în poziţia fetală. Şi tu ar trebui să faci la fel în caz de cutremur. Este un instinct de supravieţuire cu care ne naştem. Poţi supravieţui într-un spaţiu gol. Du-te lângă un obiect, lângă o canapea, o piesă mare şi voluminoasă, care se va comprima într-o oarecare măsură, dar care va lăsa un gol în apropiere.

3) Clădirile din lemn sunt cele mai sigure clădiri în timpul unui cutremur. Motivul este simplu: lemnul este flexibil şi se mişcă după forţa cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbuşeşte, sunt create mari goluri de supravieţuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puţină greutate concentrată care se poate prăbuşi. Clădirile din cărămizi se vor sparge în cărămizi individuale. Cărămizile vor cauza multe răni, dar mai puţine trupuri zdrobite decât lespezile din beton.

4) Dacă eşti în pat, pe timp de noapte şi apare un cutremur, pur şi simplu rostogoleşte-te jos din pat. Un spaţiu de siguranţă va exista în jurul patului. Hotelurile pot obţine o rată mai mare de supravieţuire la cutremure, dacă pun un semn pe spatele uşii fiecărei camere, spunându-le oaspeţilor să se întindă pe podea, lângă baza patului, în timpul unui cutremur.

5) Dacă apare un cutremur în timp ce te uiţi la televizor şi nu poţi scăpa uşor ieşind pe geam sau pe uşă, atunci întinde-te pe jos şi ghemuieşte-te în poziţie fetală, lângă canapea sau un obiect mare.

6) Toţi care se aşează sub uşa de la intrare când clădirea se dărâmă, sunt omorâţi. Dacă stai sub o uşă de la o intrare şi tocul uşii cade înainte sau înapoi, vei fi zdrobit de tavanul de deasupra. Dacă tocul cade în părţi, vei fi tăiat în două de intrarea uşii. În oricare din cazuri vei fi omorât.

7) Niciodată să nu mergi pe scări!!!!! Scările au un moment de frecvenţă diferit (se leagănă separat de partea principală a clădirii). Scările şi restul clădirii se lovesc reciproc încontinuu, până când are loc prăbuşirea scărilor. Oamenii care fug pe scări înainte să se prăbuşească, sunt ciopârţiţi de trepte. Sunt mutilaţi oribil. Chiar dacă imobilul nu se prăbuşeşte, nu mergeţi pe scări!!!!! Scările sunt partea din clădire care e de aşteptat să fie cele mai avariate. Chiar dacă scările nu sunt prăbuşite de cutremur, s-ar putea prăbuşi mai târziu, când ar putea fi aglomerate cu oameni. Ar trebui întotdeauna să fie verificate chiar dacă restul clădirii nu este avariat.

8) Mergeţi lângă zidul exterior al clădirilor sau în afara lor, dacă este posibil – este mult mai bine să fi lângă exteriorul unei clădiri decât în interior. Cu cât eşti mai în interior faţă de perimetrul exterior al clădirii, cu atât este mai mare probabilitatea ca drumul tău de scăpare să fie blocat.

9) Oamenii din interiorul vehiculelor sunt zdrobiţi când şoseaua de deasupra cade într-un cutremur şi le zdrobesc vehiculele; ceea ce s-a întâmplat cu lespezile dintre punţile de trecere ale Autostrăzii Nimitz. Victimele cutremurului din San Francisco au stat în interiorul vehiculelor. Au fost omorâţi. Ar fi putut să supravieţuiască cu uşurinţă, ieşind afară şi întinzându-se lângă vehiculele lor. Toate maşinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu excepţia maşinilor care au avut coloane căzute direct pe ele.

10) Am descoperit, în timp ce mă târam înăuntrul unei instituţii ziaristice şi al altor instituţii cu multă hârtie, că hârtia nu se tasează. Se găsesc mari goluri în jurul teancurilor de hârtie.”

Cu umor, despre zodii

Posted on by racoltapetru6

Scuzele zodiilor

* Berbec: Nu am făcut eu asta. Am fost forţat să fac asta. A fost doar un accident. Nu a fost nimic intenţionat. Fiecare dintre noi are dreptul să facă ceea ce îi place.

* Taur: Am mai făcut asta de multe ori şi nu am ştiut că este greşit. Credeam că voi economisi nişte bani prin asta. Nu mi-am dat seama. Aveam de gând să repar totul cât de curând. Mi-era foame.

* Gemeni: Poftim? Nu înţeleg despre ce vorbeşti. Cine, eu? Nu am crezut că se va întâmpla aşa. Nu eu, X a făcut acest lucru. Vai ce glumă bună! Hai să trecem peste discuţia asta.

* Rac: Am simţit că trebuie să fac acest lucru. Aşa am simţit. E o tradiţie pe care trebuie să o urmez. Am fost obligat să fac asta. Totul a început în copilărie. De fapt, mama m-a sfătuit să fac asta.

* Leu: Nu ştiam că mă vede cineva. Nu gândeam clar. Am anumite privilegii, ar trebui să mi se ierte acest lucru. Aş prefera să uităm cu toţii cele întâmplate.

* Fecioara: Contabilul mi-a spus că totul este în ordine. Doctorul mi-a spus să procedez aşa. Nu ştiam ce fac de fapt. Nu m-am putut abţine. Am greşit, nu se va mai repeta. Pot să şi semnez pentru asta.

* Balanţa: Am făcut asta numai pentru că şi soţul meu/soţia mea o face. X m-a făcut să fac asta. Nu am putea ajunge cumva la un compromis? M-am luat după X, îmi cer scuze. Sunt o victimă a sistemului şi a conjucturii.

* Scorpion: Aşa mă simţeam atunci. Nu m-am gândit că voi fi prins. Nu am vrut să o fac. Nimeni nu mai trebuie să afle aceasta. Credeam că sunt pe moarte. Nu ştiam ce naiba fac.

* Săgetător: Trebuia să fac asta, altfel eram dat în judecată. Avocatul mi-a spus că totul este în regulă. Ce mare lucru? Altul este de vină. Este un lucru rasist (sexist sau o decizie politică greşită).

* Capricorn: Nu este ceva serios. Eu doar am urmat ordinele. Totul s-a întâmplat atât de repede. Slujba mea este de vină. Aveam nevoie de bani.

* Vărsător: Toţi ceilalţi făceau acelaşi lucru. Era cel mai interesant lucru de făcut. Mă plictiseam rău de tot. Şi ce e cu asta? Ce vei face în acest sens? Cui îi pasă de lucrurile astea stupide până la urmă?

* Peşti: Am fost influenţat. Dumnezeu mi-a spus să fac aşa. Eu doar am îndeplinit dorinţa Domnului. Credeam că mă pot opri fără să pierd controlul. Nu mi-am dat seama cât de târziu se făcuse.

.

Dacă fiecare zodie ar purta pe spate un semn de circulaţie, care ar fi acesta?

* Berbec – Oprirea şi staţionarea interzise.

* Taur – Drum îngustat. Depăşirea interzisă.

* Gemeni – Punct de informare turistică.

* Rac – Puneţi-vă centurile de siguranţă.

* Leu – Drum cu prioritate.

* Fecioară – Întoarcerea interzisă.

* Balanţă – Intersecţie nesemaforizată.

* Scorpion – Atenţie! Succesiune de curbe deosebit de periculoase.

* Săgetător – Sfârşitul tuturor restricţiilor.

* Capricorn – Limitare de viteză.

* Vărsător – Parcare cu plată. Timp limitat la 1h.

* Peşti – Drum alunecos şi cu denivelări.

.

De câţi…  este nevoie ca să schimbi un bec?

* Berbec. Nu te mai întreba, deja l-au schimbat!

* Taurii. Se gândesc întotdeauna la toate, aşa că folosesc becuri care nu trebuie schimbate.

* Gemeni. Este nevoie de cel puţin doi care să scoată din funcţiune vechiul bec, doi care să cumpere unul nou, doi care să scrie o carte despre asta şi încă doi care să discute într-un show sau pe un forum despre bec.

* Raci. Mama lor îl va schimba pentru ei. Iar dacă ea nu este prin preajmă, atunci vor aprinde o lumânare. Dumnezeu este întotdeauna cu ei.

* Lei. De nici unul. Echipa de profesionişti pe care o au mereu în preajmă îl va schimba pentru ei.

* Fecioare. De obicei una este de ajuns. Oricum, va curăţa priza în prealabil, va citi informaţiile destinate utilizatorului şi garanţiile becului.

* Balanţe. Păi, de cel puţin două pentru a cumpăra becul şi de alte câteva pentru a cumpăra accesoriile pentru schimbarea becului şi poate alte câteva pentru a duce becul înapoi dacă este defect.

* Scorpioni. Pentru Scorpioni becul nu se schimbă. El se transformă. Doar apasă pe un buton şi activezi alt bec. Dar de ce întrebi? Eşti de la o agenţie de asigurări?

* Săgetători. Ei nu schimbă becuri, dar te pot învăţa pe tine cum să faci acest lucru.

* Capricorni. Capricornul este ocupat momentan. Secretara vă va răspunde mai târziu.

* Vărsători. Vărsătorii nu trebuie să schimbe becuri. Pot inventa unele mai bune.

* Peşti. O Doamne, nu ştiu! Dar becul se va schimba singur, dacă asta e dorinţa Domnului.

Spirit călător: Interviu cu Ceauşescu

Posted on by racoltapetru6

M-a impresionat în mod deosebit o călătorie care mi-a dezvăluit una din tainele spiritelor care părăsesc pentru totdeauna trupurile în care s-au născut şi au evoluat. Se poate spune că a fost o întâmplare norocoasă, dar şi capacitatea mea tot mai mare de a găsi alte spirite ce călătoresc liber prin atmosferă sau Univers. Nu mai era nevoie să-i văd sclipirea aproape insesizabilă într-o zonă neatinsă de vreo altă licărire de lumină, ci puteam să percep căldura infimă, dar de neconfundat care o degaja spiritul când era în apropierea mea.

O astfel de căldură mi-a atras atenţia în timpul unei seri pe care o petreceam hoinărind prin Bucureşti. Mi-am dat seama că era un spirit plin de energie şi m-am străduit să-l urmăresc pentru a vedea cărui corp îi aparţine. Nu făcea ocoluri şi mergea hotărât într-o anumită direcţie, ceea ce-mi uşura sarcina. A intrat într-o casă de la periferia Capitalei şi eu am făcut la fel. Mă aşteptam să văd un corp în stare de inconştienţă, iar alături un asistent, aşa cum eram obişnuit că se procedează în călătorii de acest gen. Dar nu era deloc felul acela de spirit.

Am pătruns într-o cameră mobilată ciudat şi decorată strident în diferite culori ţipătoare, iar altele de-a dreptul morbide. La o masă rotundă stăteau trei persoane. O femeie bătrână, în straie ciudate, parcă de epocă, cu părul vopsit în blond cu mov şi un machiaj exagerat de consistent. În faţa ei era o femeie între două vârste, cu ochii înlăcrimaţi, pe care-i tot ştergea cu o batistă albă ce o frământa în mâinile-i tremurânde. Pe scaunul dintre cele două personaje se mai afla un domn ce se părea că doarme cu capul pe spătarul înalt. Pe masă se mai găsea un vas vechi cu un lichid din care ieşeau aburi. Doamna înlăcrimată se uita la bătrâna care se părea că-i gazda şi apoi întorcea privirea către bărbatul adormit. Cu o voce şoptită se adresă gazdei:

– Acum pot să-l întreb, doamnă Jiji?

Femeia cea fardată, căreia i se adresase, dădu din cap a negaţie şi zise:

– Doamnă Enache, aveţi răbdare să văd dacă am stabilit legătura. Doar v-am spus că nu întotdeauna funcţionează, fiindcă spiritul nu vrea sau nu poate să răspundă.

Atunci m-am luminat şi mi-am dat seama că nimerisem la o şedinţă de spiritism. Niciodată nu am avut încredere în şarlatanii care pretindeau că pot vorbi cu spiritele celor morţi, dar de data asta eram curios fiindcă “văzusem” un spirit care intrase în această încăpere. Să fie un spirit al cărui corp a decedat?

– Sebastian, eşti aici? Mama ta vrea să te audă, se adresă doamna Jiji omului care era în transă.

Se aşternu liniştea în timp ce doamna Enache aştepta cu inima chircită un semn. Când corpul inert al bărbatului se cutremură ca electrocutat, femeia îndurerată tresări la rândul ei. Spiritista întrebă iar:

– Sebastian, mă auzi?

După câteva clipe de suspans, omul grăi:

– Nu sunt Sebastian… Voi ce vreţi?

Doamna Enache se pierdu cu firea şi începu să plângă, astupându-şi gura cu batista. În schimb, doamna Jiji nu se pierdu cu firea şi continuă:

– Părinţii lui Sebastian, domnul şi doamna Enache, aici de faţă, vor să intre în legătură cu spiritul fiului lor pe care l-au pierdut de un an. Se poate să-l laşi pe el să ne vorbească?

– Ghinion, tovarăşelor! Dacă era prin preajmă trebuia să răspundă. Dacă nu a făcut-o, am profitat eu de chemare.

– Dar cine eşti şi ce vrei?

– Ai noroc să vorbeşti cu cel mai mare om din istoria modernă a României. Sunt fostul vostru preşedinte, Nicolae Ceauşescu! Aşa-i că nu vă aşteptaţi?

Doamna Enache nu-şi putu reţine un ţipăt de groază, dar şi gazda era profund răscolită. Totuşi putea să vorbească şi să-şi alimenteze curiozitatea:

– Chiar eşti… cine spui tu?! Dar eu nu te-am chemat…

– Ştiu, dar am venit oricum. Trebuia să mă descarc cumva de frustrările pe care le simt zi de zi, de atâtea lucruri pe care le văd şi n-am cui să i le dezvăluiesc…

– Doamna Elena Ceauşescu e cu dumneavoastră?, se interesă Jiji.

– Nu, ea a plecat de mult spre Eternia şi cred că spiritul ei s-a reâncarnat pe undeva. Nu a mai suportat să vadă toate ticăloşiile pe care le fac criminalii ce ne-au linşat. Eu nu plec şi stau aici, pe teritoriul patriei mele pentru a-i urmări peste tot, chiar şi la WC când se duc. Ei nu mă văd, dar eu văd tot ce fac. Cum vând ţara agenturilor străine, bucată cu bucată, cum fură şi mint poporul în fiecare zi.

Ascultam şi nu-mi venea să cred. Chiar întâlnisem spiritul lui Ceauşescu, iar acum aveam ocazia să-l ascult vorbind prin intermediul altui corp! Era ceva impresionant pentru mine şi se vede treaba că nu numai. Doamnele îi sorbeau vorbele şi gazda punea câte o întrebare:

– Dar, domnule Ceauşescu…

– Te rog să nu-mi spui aşa. Poporul meu îmi spunea tovarăşe Nicolae Ceauşescu şi m-a iubit cu mult mai mult decât pe şleahta asta de parveniţi… O văd când vin la mormântul meu şi când se adună în pieţe, regretând zilele acelea…

– Tocmai asta voiam să întreb? Pe vremea când eraţi preşedinte, nu aveam seara curent, televiziune şi, cei mai rău, stăteam la cozi imense pentru alimente.

– Asta a fost singura mea greşeală: că nu am cercetat situaţia mai îndeaproape. Am crezut ce-mi spuneau cei de lângă mine. Trebuia să mă conving cu ochii mei, să văd care sunt lipsurile şi să le elimin. Dar măcar eu am plătit datoriile externe şi am realizat multe obiective de interes major: Canalul Dunăre- Marea Neagră, Casa Poporului, Transfăgărăşanul, Porţile de fier, Complexul de la Cernavodă şi multe altele. Ei se înglodează în datorii, din care o mare parte o fură, iar poporul va trebui să o plătească. Am  fost de faţă la multe afaceri murdare pe care le-a făcut Ion Iliescu, Traian Băsescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Elena Udrea, Ion Videanu şi toată gaşca de politicieni…

Doamna Jiji interveni din nou:

– Asta o ştim şi noi, dar n-avem dovezi solide. Dumneavoastră aţi avea dovezi dar fiind doar spirit, nu le puteţi expune. Astfel că aproape toate ilegalităţile vor rămâne nepedepsite…

– Nu pentru multă vreme. Crede-mă că nu vorbesc în vânt. Doar am o experienţă de peste două decenii de existenţă sub formă de spirit. Am crezut că e mult, dar m-am întâlnit cu spiritele unor oameni morţi de sute de ani. Şi nu orice fel de oameni. E vorba de Alexandru Ioan Cuza, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare şi alţi conducători care şi-au iubit cu adevărat patria şi care nu au vrut să plece de pe aceste meleaguri. La fel ca voi, cei cu trupuri vii, şi noi evoluăm şi am descoperit comunicarea între noi. Deocamdată veghem deasupra voastră şi vă urmărim. Dar suntem pe cale să punem la punct o metodă prin care vom putea interveni activ şi eficient în activitatea pe care o desfăşuraţi. Atunci va fi ZIUA JUDECĂŢII pentru cei care au înşelat şi au furat poporul. Vor plăti pentru toate păcatele făcute şi dacă vor fi deja spirite, nu vor scăpa decât în Eternia. Iar urmaşii lor vor da socoteală prin boli cumplite şi accidente groaznice. Căci noi nu uităm nimic şi pe nimeni! Şi să ştiţi…

În acel moment am simţit că trupul meu îşi cheamă spiritul, iar această călătorie ia sfârşit.