Bunicuţa lui Pandele

De pe strada Ghica Tei

A băgat discret de seamă

Cum că nepoţelul ei,

Când nu-i observat de nimeni,

Nici de Tonc, nici de Rodica,

Lasă orice jucărie                                                                      

Şi se joacă cu puţica.

Şi i-a zis:- Pandele dragă,                                                

Vai de mine, nu-i frumos!

Vezi pe domnul cel de colo,

Ăla grasu’ şi burtos?

Tot aşa o burtă mare,

I-a spus tainic bunicuţa,

O să-ţi crească, de vreodată

Ai să te mai joci cu puţa!

Rău s-a speriat Pandele,

Şi ofta cu-nfrigurare

Când gândea c-are să-i crească

Tot aşa o burtă mare;

Dar primind cadou o tobă

Şi un cerc şi o maimuţă,

De atuncea, niciodată

Nu s-a mai atins de puţă.

Şi-ntr-o zi, trecând pe stradă,

Într-o zi înnourată,

A văzut şezând pe-o bancă

O femeie-nsărcinată.

Şi-a strigat în gura mare,

De-a roşit şi bunicuţa:

– Vezi ce ai păţit, cucoană,

Dacă te-ai jucat cu puţa!