Sunt lângă noi, se petrec în jurul nostru iar multe dintre ele le-am trăit fără a le da o prea mare importanţă. Sunt atât de comune încât le considerăm parte din viaţa noastră de zi cu zi, uitând că ştiinţa a eşuat atunci când a trebuit să le explice. Sunt enigmatice, sunt înspăimântătoare şi sunt atât de bine închise în carcasa lor de mister încât, probabil, nu le vom dezvălui niciodată tainele. Ele sunt fenomenele a căror explicaţie nu a putut fi oferită până în prezent, şi asta în ciuda sutelor de experimente şi studii efectuate de oamenii de ştiinţă din toate colţurile lumii. Mai jos vă prezint 10 dintre cele mai cunoscute astfel de bizare întâmplări…

10. Amfibieni vii închişi în piatră

Până în prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toată lumea, în care amfibieni vii au fost descoperiţi în carcase ermetice de cărbune sau piatră. În peste 40 dintre ele a fost vorba de broaşte sau mormoloci. Cercetătorii care au documentat cazurile respective susţin că batracienii erau acoperiţi de mucus şi căpătaseră o culoare albă a pielii, asta ca o reacţie a privării de lumină. Ceea ce este de-a dreptul şocant este faptul că animalele, odată intrate în contact cu aerul, au revenit la viaţă, chiar dacă pentru scurt timp. În majoritatea cazurilor, subiecţii au decedat în decurs de 24 – 72 de ore, deşi există menţiuni despre excepţii în care animalele au supravieţuit pe termen nelimitat.

În mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales când implică o vertebrată, să poată supravieţui mii sau chiar milioane de ani – atât cât este nevoie pentru formarea unei roci – privat de oxigen, hrană şi apă, într-o carapace ermetică de piatră sau cărbune. O posibilă explicaţie ar fi aceea conform căreia amfibienii îşi pot încetini funcţiile organismului atât de mult, încât să poată supravieţui luni de zile fără elementele necesare vieţii. În plus, aceiaşi amfibieni ar fi trebuit să pătrundă într-un anumit tip de mal, capabil să se solidifice rapid, mai ales în contact cu o apă puternic mineralizată. Şi totuşi, nu toate cazurile întâlnite împlinesc aceste condiţii. Cert este că fenomenul este mult mai comun decât ne-am putea închipui…

9. Imaginile periferice surprinse de ochiul uman

Fenomenul a fost descris pentru prima dată în secolul al XVI-lea de către alchimistul Jackob Bohme, şi prezentat ca o capacitate a oamenilor de a surprinde figuri şi siluete enigmatice, asemenea unor umbre, cu colţul ochiului. Siluetele au, în cele mai multe cazuri, forme umane, întunecate, şi sunt foarte agile. Adevărul este că aproape fiecare persoană a trăit acest sentiment cel puţin o dată în viaţă, iar observaţiile de acest gen au fost însoţite de stări de nelinişte, fiori şi sentimentul că un lucru neobişnuit tocmai s-a întâmplat. Oamenii de ştiinţă au sugerat faptul că atari senzaţii pot fi percepţii false sau halucinaţii de scurtă durată, dar nu au putut explica de ce au acestea loc.

Este posibil ca, în încercarea de a reda realitatea, creierul uman să transmită informaţii false, prin prisma capacităţilor sale de analiză, şi astfel să apară asemenea senzaţii stranii. Nu puţine sunt vocile care susţin, însă, că oamenii au capacitatea de a descifra “realităţile” unei dimensiuni paralele. Cu secole în urmă, o opinie tributară superstiţiilor şi credinţelor vremii susţinea că silueta întunecată care apare uneori nu este altceva decât moartea, iar de aici şi până la apariţia unor interpretări care să susţină că aceeaşi siluetă este un mesager al cărui rol este acela de a transporta sufletul celor decedaţi în lumea de dincolo, un suflet rătăcit între dimensiuni sau un demon răuvoitor, nu a mai fost decât un pas. În realitate, nimeni nu poate explica de ce majoritatea oamenilor trăiesc asemenea senzaţii…

8. Urme imposibile

Atât arheologii, cât şi paleontologii sau chiar simplii amatori, au descoperit urme de dinozauri încrustate în piatră. Astfel de urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de ani, după ce uriaşele animale ar fi călcat pe un sol moale care, cu timpul, s-a solidificat transformându-se în piatră. Nimic neobişnuit până acum cu privire la acest proces natural. Misterul apare odată cu descoperirea în mai multe site-uri arheologice a urmelor de dinozauri alături de… urme umane. Cel mai renumit sit este Palixy, aflat în apropiere de Glen Rose, Texas, Statele Unite ale Americii. Aici, alături de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se regăsesc urme cât se poate de clare de om. Controversele sunt cu atât mai aprinse cu cât, din datele pe care le deţinem, este imposibil ca un om să fi trăit în perioada uriaşelor reptile dinozauriene. În fapt, oamenii au apărut acum circa 200.000 de ani, pe când ultimii dinozauri şi-au dat sfârşitul în urmă cu aproape 65 de milioane de ani. Şi totuşi, cum se pot explica astfel de urme? Ei bine, oamenii de ştiinţă nici nu vor să discute posibilitatea autenticităţii unei astfel de coexistenţe umano-dinozauriene. Ei consideră totul o farsă bine pusă la punct, şi asta în ciuda faptului că urme identice au fost descoperite şi în siturile de la Antelope Spring, Nevada şi Stinnet, Texas.

7. Oameni care dispar fără urmă

În fiecare colţ al lumii există oameni care dispar fără urmă în fiecare zi. Nu trebuie decât să încercaţi o simplă căutare pe internet pentru a vedea proporţiile acestui fenomen. Unii dintre cei dispăruţi sunt găsiţi în cele din urmă, dar marea lor majoritate dispare pentru totdeauna. Nu la aceste persoane ne vom referi, însă, aici de faţă. Mult mai bizară este dispariţia oamenilor în faţa a zeci sau sute de martori. Există, în prezent, sute de mărturii cu privire la persoane care dispar, pur şi simplu, ca şi cum s-ar volatiliza în faţa unei audienţe. Nu există nici un motiv aparent al dispariţiei lor, cei mai mulţi erau mulţumiţi de viaţa pe care o duceau, aveau familii şi nici nu dădeau semnele unei depresii care să îi împingă către acte necugetate. Şi totuşi, fie că se aflau pe stradă, că făceau jogging în parc sau că lucrau pe câmp, oamenii au dispărut în faţa a cel puţin un martor. Tema a fost deja preluată de mai multe producţii hollywodiene dar oamenii de ştiinţă nu au putut oferi o explicaţie plauzibilă nici până în prezent.

6. Zgârieturile şi vânătăile care apar din senin

V-aţi trezit vreodată dimineaţa ca să observaţi că pe corp v-au apărut zgârieturi sau vânătăi fără o explicaţie prealabilă? Ei bine, atunci faceţi parte dintre sutele de milioane de oameni care au păţit acelaşi lucru. De fapt, sunt atât de multe cazuri de acest gen încât pe internet au apărut forumuri specializate în care oamenii postează fotografii cu rănile apărute din senin şi încearcă să le găsească o explicaţie plauzibilă. Cei mai mulţi dintre noi pun aceste răni pe seama înţepăturilor de insecte, a unor reacţii alergice, a unor lovituri pe care nu le-au sesizat în timpul zilei sau pe seama mişcărilor necontrolate din timpul somnului. De cele mai multe ori, zgârieturile dispar după câteva ore sau zile, nu au complicaţii şi nu sunt luate în seamă. Şi totuşi, persoane care sufereau constant din cauza unor asemenea răni, au fost supuse unor teste repetate pentru a afla cauza bizarului fenomen. Chiar dacă au dormit cu mănuşi de cauciuc, dacă întreaga casă a fost curăţată de insecte şi chiar dacă subiecţii în cauză nu prezentau alergii, rănile au continuat să apară. Este de notorietate cazul unei femei din Marea Britanie care a cerut să fie supravegheată în timpul somnului pentru a putea afla dacă îşi producea singură rănile. Nici de această dată nu s-a putut oferi o explicaţie…

Medicii au înaintat ipoteza unei boli a pielii, Pityriasis Rosea, dar această interpretare nu şi-a găsit un fundament real. Evident, că nu putem accepta nici teoriile fantasmagorice cu privire la prezenţa demonilor, goblinilor sau a străvechilor incubus şi succubus despre care unii cred că ar fi autorii semnelor misterioase. Cert este că acestea, deşi extrem de des întâlnite, rămân încă un mister pentru toţi cei care au încercat să le descifreze tainele.