A urmat ritualul obişnuit: stimulentele, luminile ce mă bombardau şi desprinderea de corp. George era alături, însă, de data asta era mai implicat şi aceasta i se putea citi din comportament. Aş fi zâmbit dacă aş fi avut cu ce, dar aşa m-am mulţumit să-mi iau zborul pentru a-i căuta aleasa inimii. Mă simţeam bine şi starea de plutire mă fascina.

Ocoleam blocurile de locuinţe cu o viteză şi dexteritate crescândă şi în curând am ieşit din aglomeraţia urbană. Intram pe Valea Usturoiului şi sub mine se înşiruiau vilele baronilor locali ce au răsărit după căderea comunismului. Fiecare în alt stil, vrând să epateze prin mărime şi opulenţă. Nu departe de ele era situată şi Grădina Zoologică a municipiului şi mă gândeam că se potriveşte perfect în peisaj.

Una din aceste “cuşti”  impozante pentru oameni era destinaţia mea şi nu mi-a fost greu s-o găsesc. Avea piscină şi uşi glisante din termopan. Pe un balansoar de la intrarea din spate era aşezată Puşa, pe care am recunoscut-o imediat. Era preocupată de unghiile degetelor de la picioare, pe care le vopsea cu ojă de un roşu aprins. Astfel că am putut s-o admir în linişte şi să-i dau dreptate prietenului meu: în realitate era şi mai fermecătoare!

Am fost întrerupt din contemplaţie de o voce care anunţa:

– Gata băuturile! Sper că mi-a ieşit bine martini-ul. E rece şi înviorător.

Din casă venea Maria, prietena Puşei, şi trebuie să recunosc că nici ea nu arăta deloc rău. A pus tava pe măsuţa de alături şi s-a aşezat în balansoarul din faţă, legănându-se lasciv. Mă simţeam ca un intrus în vestiarul femeilor, un spion sentimental, situaţie cu care nu m-am mai confruntat, dar nu puteam să renunţ acum. Tăcerea a rupt-o tot Maria:

– Ei, nu guşti? Ai zis că azi ne facem de cap, doar noi două.

Blonda se opri să-şi admire lucrarea, îndepărtând şi apropiind laba piciorului. Satisfăcută, înşurubă sticla cu ojă şi întinse mâna după un pahar pântecos. Zise râzând:

– Aşa să fie! Să bem pentru noi! Saluti!

Maria se conformă şi ciocniră zgomotos. Apoi întrebă:

– Ce program avem? Nu ai nimic de lucru?

– Lasă tu lucru’, că e doar pentru cei proşti. Ţi-am zis că aştept un telefon de la Dinu. Tocmai de aceea nu puteam să mă văd cu George, ar fi intrat la bănuieli.

Ooops! Deja am auzit ceva interesant şi, din păcate, deloc îmbucurător. Eram curios şi foarte atent la fiecare cuvinţel sau expresie facială. Maria exclamă:

– Da’ bine i-ai îmbrobodit pe amândoi! Nu te temi că o să afle unul de celălalt?

Puşa râse şi întrebă:

– Chiar ai uitat cu cine au de-a face? Nu degeaba sunt poreclită “Călugăriţa”! Pe când or să afle va fi prea târziu. Doar ştii că am nevoie de amândoi.

Cu aceasta mai sorbi o dată din licoarea brumărie, iar prietena ei îi urmă exemplu. Apoi, cea din urmă concluzionă:

– Ai dreptate şi ai avut de la cine să înveţi “meserie”. Dar nu uita că şi maică-ta a fost prinsă şi acum plăteşte la răcoare.

Blonda se oţărî:

– Ştii ceva: te rog să nu-mi mai aminteşti de mama! Nici nu ar fi trebuit să-ţi povestesc despre ea, dar eşti singura mea prietenă şi am crezut că mă pot destăinui.

– Dar nu am zis-o din răutate!, se apără bruneta. Eu ţin la tine şi de aceea mi-e frică să nu păţeşti ceva.

Puşa se domoli, mai sorbi din pahar şi continuă:

– Nu te teme, Măriucă, fiindcă eu nu fac greşeli. În plus, bărbaţii sunt proşti când îi vrăjeşti cu frumuseţea şi vorbele dulci. Doar aşa l-am ameţit şi pe Dinu, iar el mi-a lăsat casa în administrare, plus că-mi mai trimite şi bani pentru întreţinere. Toate acestea pentru câteva nopţi de amor, în însorita Italie. Bine că nu poate veni aici şi nu are cum să-l cunoască pe George. Pe ăsta îl folosesc mai des, că şi banii lui circulă, iar ca arhitectă, ştii şi tu că nu se prea câştigă.

– Ferice de tine! Eu trebuie să mă mulţumesc cu salariul şi nu mă plâng. Mă mir, totuşi, ce faci cu atâţia bani…

Blonda îşi scutură capul, învolburând marea de păr sclipitor şi răspunse:

– Draga mea, obrazul subţire cu cheltuială se ţine. Plus că îmi plac bijuteriile şi nu din alea ieftine… dacă ştii ce vreau să zic. Un fel de investiţie pentru viitor.

– Le-am văzut, sunt minunate!, se entuziasmă Maria. Totuşi, nu le porţi decât foarte rar.

– Doar nu o să mă etalez cu ele şi să spulber imaginea de fată cuminţică şi calculată. Las deschis terenul pentru viitoarele podoabe.

Şi îşi arătă gâtul subţire, degetele prelungi şi urechile mignione. Bruneta ridică paharul:

– Aleluia! Să bem pe chestia asta! Dar Georgel ăsta, are bani destui?

– Încă nu am început exploatarea minei! I-am promis că mă mărit cu el şi l-am adus în starea de contemplare absolută. Urmează să apăs pe acceleraţie şi să încep al stoarce.

– Doar n-o să te măriţi!, se miră Maria.

– Nu, dragă, nu fi prostuţă! Am să-l duc cu vorba. Pentru început am să-i spun că sunt gravidă şi că nu pot păstra copilul. O să-mi dea bani pentru avort, dar la o clinică din Italia. Oricum trebuie să plec până la Dinu, doar e vremea scadenţei.

– Eşti genială, păpuşico!