Cercetătorii ruşi au observat de asemenea şi o accelerare a degradării structurale a alimentelor şi o scădere în nutrienţi a acestora. Astfel, alimentele şi-au pierdut între 60 şi 90% din nutrienţi.  Au fost observate:

– Pierderea bio-disponibilităţii complexelor de vitamina B, vitamina C şi vitamina E.

– Pierderea mineralelor esenţiale precum şi a altor factori lipotropici în toate alimentele testate.

– Diferite deteriorări a mai multor substanţe din plante, precum alcaloidele, glucozidele, galactozidele şi nitrilozidele.

– Degradarea nucleooproteinelor din carne.

Microundele ucid apa

Apa, elementul vital al vieţii, este afectată cel mai repede şi în cel mai periculos fel de către microunde. Cum explicam mai devreme, apa este cea mai sensibilă la interacţiunea cu aceste unde şi în consecinţă este afectată şi denaturată în mod fatal. Există un experiment simplu în care peste o sămânţă ţinută în vată sau pământ se toarnă apa încălzită într-un cuptor cu microunde. Acea sămânţă nu va creşte. Este un experiment care poate fi făcut de oricine. O concluzie simplă este trasă: apa îşi pierde proprietăţile dătătoare de viaţă. Dacă ne gândim atunci că oamenii sunt undeva la 70% , ne putem imagina ce efect au aceste radiaţii asupra apei din interiorul nostru.

Radiaţiile din cuptoarele cu microunde se scurg

Poate că aţi aflat de pericolul rezultat din faptul că din aceste cuptoare se scurg radiaţii şi atunci când ele nu sunt pornite. Trebuie să recunoaştem că acest risc era mai mare cu modelele mai vechi, cele mai noi fiind testate mai riguros. Adevărul este că oricum există scurgeri. admise şi de instituţiile de specialitate, prin geamul de privit, însă se spune că nu sunt în cantităţi periculoase. Deoarece expunerea la radiaţii scade cu cât ne aflăm la mai mare distanţă de cuptorul cu microunde, este sugerat să ne aflăm mereu la o distanţă destul de mare de acesta. Sistemele de siguranţă necesare la fabricarea acestora sunt foarte stricte. Ele trebuie să aibă două sisteme independente care să oprească funcţionarea în caz că uşa se deschide şi încă un sistem de monitorizare care să oprească funcţionarea în cazul în care cele două sisteme de închidere nu mai funcţionează.

Şi cu toate astea, ar trebui să credem că suntem în siguranţă. Însă după cum afirmă o organizaţie non-profit, “Powerwatch”: “Chiar şi în cazul în care cuptorul cu microunde funcţionează corect, nivelul de radiaţie din bucătărie este probabil să fie crescut şi chiar mai mare decât cel emis de o staţie de telefonie mobilă aflată în apropiere. Amintiţi-vă de asemenea şi de faptul că microundele călătoresc prin pereţi dacă aparatele sunt lipite de aceştia.” Există afirmaţii cum că un singur cuptor cu microunde lipit de peretele bucătăriei, poate iradia toate apartamentele din scara respectivă. Cu toate astea, s-a observat că şi dacă stăm la o distanţă de un pas de cuptor, suntem expuşi la o cantitate de radiaţii care a fost în mod clar legată de leucemie. Deci pentru cei care au un astfel de aparat, este de preferat să nu staţi în preajma lui prea mult, mai ales femeile însărcinate şi copiii. De asemenea, datorită faptului că ochii sunt foarte sensibili la radiaţia provenită de la microunde, există un mare pericol de cataractă.

13 motive să-ţi arunci cuptorul cu microunde

1. Continuând să mâncăm alimente preparate în cuptorul cu microunde, vom suferi pe termen lung, în mod permanent, deteriorări neurologice (scurt-circuite ale impulsurilor electrice, depolarizarea şi demagnetizarea ţesuturilor nervoase);

2. Organismul uman nu poate metaboliza produsele necunoscute rezultate în urma supunerii alimentelor la microunde;

3. Producerea de hormoni este oprită sau modificată, atât la bărbaţi cât şi la femei;

4. Efectele produselor secundare rezultate în urma folosirii cuptoarelor cu microunde, sunt reziduale (pe termen lung, permanente) pentru corpul uman;

5. Mineralele, vitaminele, cât şi alţi nutrienţi ai alimentelor preparate în cuptoarele cu microunde, sunt reduse sau alterate, astfel încât corpul uman ori nu poate beneficia de acestea ori absoarbe nutrienţi alteraţi care îi fac rău în loc de bine;

6. Mineralele din legume, sunt transformate în radicali liberi cauzatori de cancer când sunt preparate la cuptorul cu microunde;

7. Alimentele preparate la cuptorul cu microunde provoacă tumori intestinale şi stomacale. Acest lucru poate fi cauza creşterii îngrijorătoare a cancerului de colon în America, unde 90% din populaţie foloseşte un astfel de aparat;

8. Consumul prelungit de astfel de alimente determină creşterea celulelor canceroase din sângele uman;

9. Consumul continuu de alimente preparate la microunde determină deficienţe imunitare grave în ceea ce priveşte glandele limfatice şi alterarea sângelui;

10. Alimentaţia cu astfel de alimente provoacă pierderea memoriei, a concentraţiei, instabilitate emoţională şi chiar scăderea inteligenţei;

11. Scurgerile necontrolate pot provoca leucemie şi cataractă;

12. Radiaţiile se pot scurge prin pereţi;

13. Dacă torni apa  care a stat pentru doar două minute în cuptorul cu microunde, peste o sămânţă, aceasta nu va creşte.

Nu l-ai aruncat încă?

Când vine vorba de cuptorul cu microunde, pe care trebuie să recunosc că l-am folosit în mod îndelungat în studenţie, îmi vin în minte filmele cu Steven Segal, care în situaţiile extreme se ajuta de cuptorul cu microunde pentru a încropi o bombă artizanală, cu care reuşea să doboare vreo zece “duşmani”. Şi îmi pun nişte întrebări, zic eu fireşti pentru fiecare din noi: de ce am vrea noi oamenii să avem aşa ceva în casă? Şi mai mult: de ce am vrea noi oamenii să ne preparăm hrana în astfel de dispozitive?

Fapte şi dovezi ştiinţifice

Într-un studiu publicat în 1992 de către Raum & Zelt numit “Stiudiu comparativ între mâncarea pregătită convenţional şi cea pregătită în cuptorul cu microunde”, autorii afirmă următoarele: “O simplă ipoteză a medicinii tradiţionale spune că introducerea în corpul uman de molecule şi energii, cu care acesta nu este obişnuit, este foarte probabil să producă mai mult rău decât bine. Mâncarea preparată la microunde conţine atât molecule dar şi energii care nu sunt prezente în alimentele gătite în modul în care oamenii au gătit mâncarea încă de la descoperirea focului. Energia microundelor de la soare şi alte stele este bazată pe curent direct. Microundele produse în mod artificial, inclusiv cele din aceste cuptoare, sunt produse prin alternarea curentului şi forţează inversarea polarităţii de milioane de ori pe secundă în fiecare moleculă de alimente pe care o ating. Producerea de molecule nenaturale este inevitabilă. S-a observat că amino acizii care se formează în mod natural suportă schimbări izotermice şi transformări în forme toxice sub impactul produs de microundele din aceste cuptoare.”

Studiu clinic elveţian

Doctorul Hans Ulrich Hertel, care este acum pensionar, a lucrat ca cercetător în domeniul alimentaţiei pentru una din marile companii de profil elveţiene, ale cărei afaceri sunt la nivel global. Cu câţiva ani în urmă acesta a fost concediat pentru că a pus întrebări în legătură cu anumite proceduri prin care alimentele erau preparate, proceduri ce deteriorau mâncarea. În 1991, acesta împreună cu un profesor de la Universitatea Lausanne au publicat un studiu indicând că mâncarea preparată la cuptorul cu microunde cuprinde riscuri mai mari asupra sănătăţii decât mâncarea pregătită în mod convenţional. De asemenea în numărul 19 al revistei Franz Weber a apărut un articol în care se arată faptul că alimentele pregătite în cuptorul cu microunde au efecte cancerigene asupra sângelui.

Doctorul Hertel este primul om de ştiinţă care a efectuat un studiu de calitate asupra efectelor pe care le au nutrienţii, supuşi cuptorului cu microunde, asupra sângelui şi a fiziologiei corpului uman. Studiul său restrâns, dar foarte bine documentat, au arătat forţa degenerativă produsă în alimentele preparate în cuptoarele cu microunde. Concluzia ştiinţifică a arătat că prepararea la cuptorul cu microunde schimbă nutrienţii din mâncare, schimbări având loc şi în sângele celor care consumă aceste alimente, ceea ce cauzează deteriorarea organismului uman. Studiul a fost făcut alături de Dr. Bernard H. Blanc, de la Institutul Federal Tehnologic din Elveţia şi alături de Institutul Universitar de Biochimie din Elveţia.

La intervale de două, până la cinci zile, voluntarii participanţi la studiu, au primit una dintre următoarele variante de mâncare pe stomacul gol: ((1 lapte crud; (2) acelaşi lapte gătit convenţional; (3) lapte pasteurizat; (4) acelaşi lapte crud gătit la cuptorul cu microunde; (5) legume crude de la o fermă organică; (6) aceleaşi legume gătite în mod convenţional; (7) aceleaşi legume îngheţate şi dezgheţate într-un cuptor cu microunde; şi (8) aceleaşi legume gătite la cuptorul cu microunde. Odată ce voluntarii au fost izolaţi, probe de sânge au fost recoltate de la aceştia înainte să mănânce, iar apoi alte probe de sânge au fost recoltate la anumite intervale după ce au mâncat alimentele în cauză.

Schimbări semnificative s-au descoperit în probele de sânge recoltate după ce au fost mâncate alimentele gătite în cuptorul cu microunde. Acestea au implicat în special hemoglobina, colesterolul, în special raţia HDL şi LDL şi limfocitele. Nivelele de hemoglobină au scăzut, iar nivelele de celule albe şi colesterol au crescut, în vreme ce limfocitele au scăzut. Toate aceste semne au indicat efectul de degenerare.

O bacterie luminescentă (care emite lumină) a fost introdusă pentru a detecta schimbări energetice în sânge. Creşteri semnificative au fost constatate atunci când a fost expusă sângelui obţinut după consumul de alimente preparate în cuptorul cu microunde. Acest lucru l-a făcut pe doctorul Hertel să concluzioneze că astfel de energii derivate tehnic este posibil să fie preluate de om prin ingerarea mâncării.

Dintre toate substanţele naturale, care sunt polare, oxigenul din moleculele de apă interacţionează cel mai sensibil. Acesta este modul în care prepararea alimentelor la cuptoarele cu microunde funcţionează. Această fricţiune violentă din moleculele apei din interiorul alimentelor. Acest procedeu diferă total de metodele convenţionale în care căldura se transmite din exterior spre interior.

Aceeaşi deformare violentă care are loc în corpurile noastre când suntem supuşi radiaţiei are loc şi în moleculele alimentelor pregătite astfel. Însă aceste cuptoare mai produc şi altfel de componente, numite componente radiolitice, care sunt create prin decompoziţia moleculară ca rezultat direct al radiaţiei.

Producătorii de cuptoare cu microunde insistă asupra faptului că alimentele preparate cu microunde nu au nivele semnificativ ridicate de componente radiolitice, mai mari decât cele preparate convenţional. Dar din cele prezentate aici cred că este destul de clar că acest fapt este o minciună, este ca şi cum ar zice cei de la McDonalds că Big Mac nu este mult mai dăunător sănătăţii decât chifteluţele făcute de bunica.

Şi totuşi există nişte întrebări care ridică suspiciuni. De ce nu există studii mai mari făcute şi în alte ţări, precum Statele Unite? De ce preocupările vin mai mult în ceea ce priveşte modul de manipulare a acestor dispozitive decât efectele lor directe? Personal cred că pentru cei care “controlează” lumea şi implicit sănătatea oamenilor, un astfel de adevăr ar fi un început de avalanşă. În momentul în care oamenii o să realizeze că au fost minţiţi şi otrăviţi atâţia ani, ei o să fie suspicioşi asupra mai multor lucruri din viaţa lor şi o să înceapă să pună mai multe întrebări, o să ceară mai multe răspunsuri. Acest lucru este evitat. Scopul lor este ca oamenii să fie ignoranţi, bolnavi şi lipsiţi de energie, pentru ca în eforturile lor disperate de supravieţuire să nu aibă timp să îşi pună întrebări de acest gen şi astfel să consume în continuare otrăvurile scumpe oferite şi împachetate colorat.

Încercări de a ascunde adevărul

În momentul în care doctorii Hertel şi Blanc şi-au publicat rezuktatele, autorităţile au reacţionat. O organizaţie comercială puternică, Asociaţia Elveţiană de Distribuitori de Electronice Menajere şi Industriale, l-au forţat în 1992 pe preşedintele Tribunalului de la Sftigen, Berna, să emită un ordin împotriva celor doi doctori. În 1993, doctorul Hertel a fost condamnat pentru “intervenirea în comerţ” şi i s-a interzis să publice restul rezultatelor sale. Cu toate acestea Hertel nu s-a dat bătut şi s-a luptat mulţi ani împotriva acestei decizii. În cele din urmă, în 1998, Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, a inversat decizia, hotărând că s-a comis un abuz împotriva lui Hertel în 1993.

Cine a inventat cuptoarele cu microunde?

Există mai multe surse în acest sens. Pe de o parte invenţia îi este atribuită unui american, Dr. Percy Spencer, care în 1946, în timp ce experimenta cu o tehnologie radar a observat întâmplător cum alimentele care erau în preajmă se încălzeau. Pe de altă parte îi este atribuită unui englez, Leonard Gfoellner. Însă mai există o ipoteză interesantă şi anume că acesta a fost inventat de nazişti. Poate nu era o variantă la care v-aţi aşteptat. Însă să nu vă ducă acum imaginaţia că era o tehnologie menită să ucidă ci din contra, chiar să hrănească. În timpul invaziei lor în Rusia, germanii ar fi elaborat aceste cuptoare ale căror avantaje permiteau rezolvarea multor probleme legate de prepararea meselor pe scară largă şi a producerii de alimente într-un timp foarte scăzut precum şi economisirea de combustibil pentru gătit. După război, aliaţii, americanii, englezii dar şi ruşii, au găsit aceste cercetări medicale făcute de nemţi în acest domeniu, pe care le-au transportat înapoi, în ţările lor, şi le-au clasificat ca şi secrete de stat. În vreme ce în America, după aşa zisa invenţie a sa, cuptorul cu microunde a ajuns să facă miliarde, în Rusia acesta a fost interzis complet, iar în urma testelor pe care le-au făcut, ruşii chiar au transmis un avertisment internaţional referitor la pericolele, atât biologice dar şi de mediu înconjurător.

Carcinogeni în mâncarea preparată la cuptoarele cu microunde

În cartea sa “Efectele radiaţiei de la microunde asupra sănătăţii”, precum şi în ediţiile din martie şi septembrie ale revistei “Scrisoarea Pământului”, Dr. Lita Lee a făcut afirmaţia că fiecare cuptor cu microunde scapă radiaţii electromagnetice, denaturează mâncarea, şi transformă substanţele din alimente în produse toxice şi chiar cancerigene. Alte cercetări citate în aceste surse au ajuns la concluzia că aceste dispozitive sunt cu mult mai periculoase decât se crezuse până atunci.

O serie de studii făcute în Rusia au ajuns la concluzia că substanţele cancerigene sunt formate în toate alimentele preparate la microunde. Nici un aliment nu a fost ţinut în aparat mai mult decât era necesar. Iată câteva astfel de rezultate:

– Carnea preparată la microunde provoacă formarea de d-nitrosodientanolamide, un cunoscut cancerigen

– Laptele şi cerealele preparate la microunde îşi transformă o parte din aminoacizi în carcinogeni

– Dezgheţarea fructelor îngheţate cu ajutorul microundelor, transformă glucoza şi galactoza acestora în substanţe carcinogene

– Scurta expunere a legumelor, fie crude, gătite sau îngheţate la microunde, transformă alcaloidele din plante în carcinogene

“Dacă nu ştii să alegi în viaţă, devii victima împrejurărilor”

VIAŢA ÎN VERDE VIU

ALEC BLENCHE

Este posibil ca milioane de oameni să-şi sacrifice sănătatea fără să ştie de pericolele la care se expun? De ce a interzis Uniunea Sovietică aceste aparate în 1979? Cine a inventat cuptorul cu microunde şi de ce? Cum funcţionează acesta? Sunt câteva întrebări la care vom încerca să răspundem în acest articol. Răspunsurile s-ar putea să vă şocheze atât de tare încât este posibil, aşa cum mi s-a întâmplat personal, nici măcar să nu vreţi să îl daţi altcuiva, ci pur şi simplu să-l aruncaţi la gunoi.

Presupun că deja mai toată lumea ştie acum că hrana pe care o mâncăm are directă legătură cu sănătatea noastră fizică, mentală şi spirituală. Alimentele ne pot vindeca sau îmbolnăvi, în funcţie de felul în care au fost crescute, recoltate, păstrate, manipulate, preparate şi bineînţeles, gătite.

Cel mai eficient şi sigur mod de a mânca alimentele este în starea lor cât mai naturală, crudă. Dar nu toată lumea este pregătită să facă asta, iar pe de altă parte sunt unele alimente care nu pot fi mâncate crude şi astfel oamenii au găsit metode de a le găti. În secolul vitezei însă, valoarea unei mese nu este dată nici măcar de faptul că hrana este crudă sau gătită, bio sau procesată. Valoarea este dată de disponibilitate, economie şi eficienţă (rapiditate).

Acesta este unul din motivele pentru care fast food-ul a devenit un aşa mare succes. Nu este vorba neapărat de gust cât de metoda rapidă de preparare şi servire precum şi de disponibilitate şi bineînţeles, economie. Pentru cei care nu ştiu, deşi în România nu este cazul încă, în ţările vestice şi mai ales la americani, fast-food-ul oferă cea mai ieftină mâncare, dacă o putem numi mâncare.

Problema vine de fapt din această preparare rapidă a mâncării. Din dorinţa de a vinde ceva aparent hrănitor, într-o viteză cât mai mare, totul este preambalat, conservat şi depozitat cu mult timp înainte. Iar metodele de “gătit”, pentru a da impresia unei mese calde sunt “prăjeala” sau încălzirea. Şi ce dispozitiv este folosit pentru cea mai rapidă încălzire sau gătire? Aţi ghicit: cuptorul cu microunde.

Dacă stăm bine să ne gândim, multe din casele noastre se transformă încet, încet, în mici restaurante fast-food, unde dacă nu ne aducem sau nu ne comandăm o asemenea “mâncare”, o preparăm, deja preambalată, la cuptorul cu microunde. Personal consider că este posibil ca nimic altceva să nu fie mai periculos pentru hrana noastră decât cuptorul cu microunde.

Dacă este atât de periculos, de ce există pe piaţă?

În acest moment foarte mulţi români au în apartamentele lor un asemenea cuptor. De fapt sunt puţini cei care nu au aşa ceva. Să nu mai vorbim de restaurante şi chiar bucătăriile din diferite birouri de firme unde cuptorul cu microunde este un element de bază. Faptul că este destul de ieftin, uşor de folosit şi îşi face treaba într-un mod aparent curat şi rapid, dă o valoare considerabilă acestui dispozitiv în mai toate bucătăriile. Puţini sunt cei care cred că aceste aparate sunt periculoase. Bineînţeles, dacă ar fi periculoase, guvernul ne-ar spune, nu? Cineva s-ar sesiza şi ar fi interzise, nu? Ei bine… se pare că într-adevăr, NU!

Cum funcţionează!

Microundele sunt o formă de energie electromagnetică, precum undele radio, şi ocupă o parte din spectrul de putere sau energie electromagnetică. Microundele sunt o formă de unde foarte scurte (de unde şi numele) care călătoresc cu viteza luminii. În lumea noastră modernă, microundele sunt folosite pentru telefoniile pe distanţe mari, programe de televiziune, internet, sateliţi, ş.a.m.d. Dar pentru mulţi dintre noi acestea reprezintă doar o noţiune legată de gătirea sau încălzirea rapidă a alimentelor.

Fiecare cuptor cu microunde are în dotare un magnetron, un tub în care electronii sunt afectaţi de către câmpurile magnetice şi electrice în aşa fel încât să producă radiaţii de microunde la aproximativ 2450 MHz. Aceste radiaţii interacţionează cu moleculele din alimente. Toate undele îşi schimbă polaritatea de la pozitiv la negativ cu fiecare ciclu al undei. În cazul microundelor această schimbare are loc de milioane de ori pe secundă. Moleculele alimentelor, în special cele ale apei, au un capăt pozitiv şi unul negativ, precum un magnet are polaritate nord şi sud.

În modelele comerciale, aceste cuptoare au o putere de 1000 de waţi. În timp ce microundele generate de magnetron bombardează alimentele, ele fac moleculele polare să se rotească la aceeaşi frecvenţă de milioane de ori pe secundă. Toată această agitaţie crează fricţiune moleculară care încălzeşte mâncarea. Fricţiunea însă este şi cauza multor deteriorări ale moleculelor dimprejur, pe care le distruge, le rupe sau le deformează forţat.

Făcând o comparaţie cu soarele, microundele generate de soare sunt bazate pe principiile curentului direct pulsat care nu crează căldură prin fricţiune. Microundele generate de cuptoare folosesc curentul alternativ care crează căldură prin fricţiune. La acestea energia undelor se duc într-o singură frecvenţă strâmtă din spectrul energetic, pe când energia soarelui operează într-un spectru de frecvenţă foarte larg. În vreme ce căldura soarelui vine progresiv din exterior în interior, în cazul microundelor de la cuptoare, căldura vine dinspre interior în afară.

Poate partea aceasta este puţin prea tehnică sau ştiinţifică (şi pe mine m-a obosit), dar trebuie să cunoşti cum funcţionează un lucru pentru a-l înţelege.

Periculos pentru bebeluşi

Din păcate, tot mai multe mame tinere folosesc microundele pentru a încălzi laptele bebeluşilor. Pentru multe din ele, este o metodă rapidă şi uşoară însă majoritatea nu realizează că de fapt cele câteva minute în plus câştigate pot afecta serios sănătatea micuţilor.

Într-un articol publicat în 1989, într-una dintre cele mai respectate reviste de medicină, Lancet, Dr. Lita Lee afirma următoarele:

“Formulele pentru bebeluşi încălzite la microunde transformă aminoacizii trans în izomeri cis sintetici. Izomerii sintetici nu sunt activi biologic. Mai mult de atât, un aminoacid, L-prolina, este converit în d-izomer, care este cunoscut a fi o neurotoxină (otravă pentru sistemul nervos) şi o nefrotoxină (otravă pentru rinichi). Este destul de rău, nu numai faptul că bebeluşii nu sunt alăptaţi la sânul mamei, dar acum le este dat “lapte fals” transformat în ceva otrăvitor prin microunde”.

O modalitate mult mai sigură este de a încălzi recipientul cu lapte la jetul de apă caldă a chiuvetei sau într-un vas cu apă caldă pe aragaz, testând din când în când temperatura. Cele câteva minute în plus nu merită riscul la care ne supunem copiii.

Un alt pericol vine din faptul că, în cazul cuptoarelor cu microunde, încălzirea alimentelor nu este uniformă, aşa că în unele cazuri, unele părţi sunt mai calde, altele mai puţin calde. Au fost cazuri când bebeluşii s-au ars pe buze datorită faptului că mamele testaseră temperatura într-o porţiune mai rece.

Sângele încălzit la microunde omoară

În 1991, a existat un proces în Oklahoma, în care un spital a folosit la o transfuzie sânge încălzit la microunde. Cazul a implicat o pacientă, Norma Levitt, care în urma unei operaţii la şold, a primit o transfuzie de sânge încălzit la microunde de către o asistentă. În urma transfuziei, pacienta a decedat. Această tragedie ne face să credem că încălzirea prin microunde are efecte mult mai periculoase decât suntem lăsaţi să credem. Sângele pentru transfuzii este încălzit câteodată, dar în nici un caz la cuptorul cu microunde. În cazul de mai sus, sângele a fost alterat, astfel încât a cauzat moartea.

Este clar că încălzirea alimentelor în acest fel alterează mâncarea într-un mod cu multe necunoscute. Iar în momentul în care ne hrănim cu aceste alimente, ingerăm şi toate aceste necunoscute.

Pentru că organismele noastre sunt în natura lor electrochimice, orice forţă care disturbă sau schimbă evenimentele electrochimice va afecta cu siguranţă într-un mod major şi fiziologia corpului.

Într-un metrou din New York se urcă un beţiv jegos, însoţit de mirosul natural şi cu o sticlă de whisky îndesată în buzunar. Clătinându-se în draci, vai de mama lui, se aruncă pe un scaun liber. Lângă el, un preot, vizibil dezgustat de păcătos. Beţivul se scormoneşte, scoate un ziar, îl desface mormăind şi începe să citească. La un moment dat, îşi întoarce privirea aburită către preot şi-l întreabă:

– Nu vă supăraţi… din ce cauze se îmbolnăveşte omul de artrită?

Preotul, stârnit în misiunea sa de îndreptare a oilor rătăcite pe calea cea bună, îi răspunde:

– Artrita se capătă din obiceiuri desfrânate, din beţii, gânduri păcătoase… şi preacurvie cu femeile desfrânate!

Beţivul face ochii mari a mirare:

– Tii, fir-aş al dracului!

După un minut de tăcere, preotul gândindu-se că a fost prea aspru, încercă să afle dacă nu cumva beţivul vrea să se întoarcă pe calea cea dreaptă:

– Dar de ce întrebi, fiule?

– Păi, tocmai citeam în ziarul ăsta că Papa are artrită!

* O toxină celulară mai puţin cunoscută ne subminează grav sănătatea. Însă există metode de a reacţiona contra ei. În primul rând, vitamina B*

Când se discută despre riscurile ce ne ameninţă sănătatea, ne-am obişnuit să-i întâlnim menţionaţi pe cei patru “răufăcători” principali: hipertensiunea, obezitatea, diabetul şi colesterolul mărit. Însă, mai nou, trebuie să adăugăm încă unul: toxina celulară numită homocisteină. Ea este cercetată abia din anul 1992 şi numeroşi specialişti o consideră mai periculoasă decât colesterolul, întrucât face să crească enorm riscul de infarct, demenţă senilă, accident vascular cerebral şi depresie.

Substanţa ia naştere ca un produs intermediar al proceselor metabolice desfăşurate, secundă de secundă, în miliardele de celule ce alcătuiesc organismul nostru. Se descompun materiile de care corpul nu mai are nevoie şi se formează altele, de însemnătate vitală pentru buna sa funcţionare. În acest context, apare homocisteina, un metabolit toxic, preluat în circuitul sanguin. Organismul încearcă să-l neutralizeze şi pentru aceasta îi sunt indispensabile vitaminele B6, B12 şi acidul folic.

Tocmai aici, oamenii se confruntă cu una din carenţele importante ale alimentaţiei moderne, care nu le mai asigură un aport suficient de substanţe bioactive. Tinerii consumă prea multe substanţe de tip fast food, iar vârstnicii asimilează din ce în ce mai greu vitaminele din alimentele ingerate. Consecinţa: nivelul homocisteinei urcă, în fiecare zece ani, cu aproximativ 10%, astfel încât persoanele cu vârste cuprinse între 85 şi 95 de ani, ajung să depăşească limita normală chiar cu 60%.

Valorile crescute provoacă daune considerabile, în primul rând în sistemul circulator. Toxina distruge pereţii arterelor şi favorizează formarea cheagurilor de sânge, urmările fiind devastatoare: studiile confirmă faptul că nivelul ridicat al homocisteinei sporeşte riscul de deces cu până la 33%. Şi invers: în condiţiile unor valori normale, riscul de a suferi o depresie scade cu nu mai puţin de 50%.

Femeile şi dietele lor de slăbit

Se poate spune că avem de-a face cu un paradox. Tocmai în ţările dezvoltate, cu economie prosperă, mulţi oameni prezintă un deficit sever de substanţe bioactive. Un studiu recent arată că doar un sfert din tinerele femei europene (Categoria de vârstă 19-36 de ani) dispun de vitamina B6 în cantitate suficientă. 76% din ele nu-şi asigură nici măcar aportul minim recomandat de nutriţionişti. De vină este mai ales obsesia siluetei perfecte, care duce la un abuz de diete şi chiar la regimuri drastice de înfometare.

Alimente fără vitamine

Uneori însă, nici alimentaţia echilibrată şi nici prepararea corectă a alimentelor nu ne protejează cu adevărat contra deficitului de substanţe biologic active. Vina o poartă, printre altele, recoltarea legumelor şi fructelor înainte de coacere, iradierea lor pentru a le împiedica să se strice, precum şi durata mare a depozitării şi transportului (în special la fructele şi legumele din import).

O altă problemă: monoculturile şi excesul de îngrăşăminte chimice au sărăcit solul în asemenea măsură încât în zilele noastre alimentele nu mai posedă decât 20-30% din nutrienţii pe care îi conţineau odinioară. Şi prelucrarea industrială elimină o parte din substanţele hrănitoare importante. Cerealele măcinate şi transformate în făină albă pierd până la 60% din cantitatea de vitamină B6, iar orezul decorticat şi lustruit- circa 50%. În ce priveşte preparatele fast food, acestea reprezintă practic o hrană “mortală, complet lipsită de vitamine.

Bolile favorizate de homocisteină

*Accident vascular cerebral – Valorile crescute ale homocisteinei indică un risc major de accident vascular cerebral. Dacă sunt readuse în limite normale, pericolul se diminuează cu 82%.

* Ateroscleroza – Chiar şi o creştere uşoară a nivelului homocisteinei sporeşte de trei-patru ori riscul de formare a ateroamelor. Dacă valoarea urcă numai cu 5 micromoli/litru, pericolul de deteriorare a vaselor de sânge este cu 80% mai mare la femei şi cu 60% la bărbaţi.

* Cancer de colon – Cu cât este mai mare cantitatea de vitamina B6 prezentă în sânge, cu atât se diminuează riscul cancerului de colon. Studiile ştiinţifice dovedesc că el se reduce până la 49%.

* Cancer de sân – Femeile aflate în premenopauză, care ingerează cantităţi foarte mici de vitamina B12, prezintă un risc major de carcinom mamar.

* Colopatii – 80% dintre suferinzii de boala Crohn sau de colită ulcero-hemoragică au un deficit de acid folic.

* Demenţă senilă – Când valoarea homocisteinei depăşeşte 14 micromoli/litru, se dublează riscul de apariţie a maladiei Alzheimer.

* Depresie – La femeile mai în vârstă, lipsa vitaminei B12 dublează pericolul de declanşare a unei depresii. Şi carenţa de acid folic provoacă o stare de deprimare profundă, afectând totodată capacitatea de concentrare şi memorare.

* Diabet – Bolnavii de diabet sunt deosebit de sensibili la creşterea nivelului de homocisteină. Le este afectat nivelul nervos şi se produc tulburări ale circulaţiei periferice, cum este aşa-numitul “picior diabetic”.

* Infarct – Surplusul de homocisteină sporeşte riscul de infarct miocardic cu până la 70%. În schimb, femeile care îşi asigură un aport masiv de acid folic şi vitamină B12, reduc riscul de infarct la jumătate.

* Malformaţii congenitale – Deficienţele canalului medular la nou-născuţi (ex. splina bifida) se numără printre cele mai frecvente malformaţii congenitale (1 la 1000 de naşteri). Prin administrarea zilnică a 400 micrograme de acid folic în timpul sarcinii, se pot preveni 50-70% din malformaţiile congenitale.

* Neurastenie – Deja o creştere minimă a nivelului homocisteinei poate duce la tulburări cerebrale, dereglând echilibrul psihic şi provocând stări de epuizare.

* Osteoporoza – Potrivit unui studiu al cercetătorilor din Boston, frecvenţa fracturilor de col femural este mai mare la femeile aflate la menopauză care au un nivel ridicat al homocisteinei.

* Parkinson – Homocisteina distruge ireversibil anumiţi receptori din creier, ceea ce favorizează apariţia maladiei Parkinson.

* Tromboza – Homocisteina lezează pereţii vaselor de sânge, favorizează depunerile de colesterol “rău” (LDL) şi sporeşte riscul de opturare a vaselor. La o cincime din pacientele cu tromboză, homocisteina depăşeşte limita normală. Dacă într-o venă de la picior se desprinde un cheag de sânge, se poate ajunge la temuta embolie pulmonară.

* Tulburări de somn – Excesul de homocisteină perturbă la nivelul creierului secreţia de neurotransmiţători, în special pe cea a serotoniei. Persoana devine agitată şi irascibilă, adoarme greu şi are întreruperi de somn în cursul nopţii.

Un trio de forţă pentru dvs.

Ştiinţa modernă cunoaşte 20 de vitamine, toate fiind extrem de importante. Mai ales fără B6, B12, şi acid folic, nu funcţionează aproape nimic în organismul uman. Şi iată unde le puteţi găsi.

1. Vitamina B6

Aduce o contribuţie esenţială la formarea hemoglobinei (care transportă oxigenul în sânge), la procurarea rapidă a energiei necesare organismului şi la transmiterea influxurilor nervoase.

Se găseşte în: nuci, raci, sardine, heringi, carne de vită şi de viţel, banane, avocado, hrişcă.

Doza zilnică recomandată: Femeile au nevoie de 1,2 mg, gravidele şi mamele care alăptează – de 1,9 mg. Necesarul zilnic al femeilor poate fi acoperit, de exemplu, cu două banane.

2. Vitamina B12

Este indispensabilă pentru formarea globulelor roşii, pentru construirea structurii celulare şi transportul oxigenului în sânge. Reglează înmagazinarea în muşchi a energiei obţinute din alimentele ingerate.

Se găseşte în: heringi, midii, sardine, stridii, crabi, carne de pui şi de vită, brânză, ouă de găină, lapte, lebărvuşt cu un procent redus de grăsime.

Doza zilnică recomandată: Adulţii necesită 3 micrograme, gravidele 3,5, iar mamele în perioada de alăptare 4 micrograme. Pentru aceasta sunt suficiente circa 100 g de somon sau 100 g de brânză Camembert. Şi 300 ml lapte acoperă necesarul zilnic.

Simptome de carenţă: Pot apărea arsuri pe limbă, o coloraţie gălbuie a mucoaselor, senzaţia de stomac plin, eructaţii acide sau probleme gastrice. Dar se manifestă şi simptome cu caracter mai curând general, cum sunt oboseala extremă, dificultăţile de concentrare sau o diminuare evidentă a rezistenţei la efort fizic.

3. Acidul folic

Această vitamină, cunoscută altădată şi sub denumirea de B9 sau vitamina M, joacă un rol important în diviziunea celulară şi în sinteza acizilor nucleici (purtători ai informaţiei genetice). De asemenea, ea ajută la scăderea nivelului prea ridicat al homocisteinei în sânge, reducând astfel riscul de apariţie a bolilor vasculare.

Se găseşte în: roşii, varză, spanac, sparanghel, fenicul, fetica, andive şi salata verde. E prezent în cantitate însemnată şi în germenii de cereale, mazăre, linte, boabe de soia şi căpşuni.

Doza zilnică recomandată: Pentru adulţi este suficient un aport de 40o micrograme, pentru gravide şi mame care alăptează – 600 micrograme. Aceasta corespunde cu patru roşii de mărime mijlocie sau 180 g varză creaţă, ori 100 g carne de pui.

Simptome de carenţă: Anemie însoţită de dureri de cap, oboseală şi ameţeli, dar şi diaree. Sistemul imunitar formează mai puţini anticorpi. Mult mai grave sunt însă urmările constatate la femeile gravide: un deficit de acid folic provoacă adesea malformaţii la nou-născuţi.

Principalii furnizori de vitamine B

* Carnea de pui e săracă în grăsimi, bogată în proteine şi conţine circa 123 micrograme acid folic şi 0,53 vitamina B6 la 100 g.

* Seminţele de susan sunt benefice pentru sănătate, căci 100 g cuprind 0,79 miligrame vitamina B6.

* Racii ne întăresc sistemul imunitar datorită celor 25 micrograme de vitamina B12 la 100 g carne.

* Varza creaţă este unul din cei mai valoroşi furnizori de acid folic, cu 187 micrograme la 100 g. În acelaşi timp, ea conţine o cantitate mai mare de proteină vegetală de bună calitate decât orice alt soi de varză.

* Pieptul de curcan ne oferă 0,46 miligrame vitamina B6 la 100 g. În plus, are avantajul de a fi o carne săracă în grăsimi.

* Ouăle furnizează cam 2,4 micrograme vitamina B12 la 100 g. astfel fiind mai sănătoase decât îşi închipuie multă lume. Conţin într-adevăr colesterol, însă numai o parte din el trece în sânge. Aşadar, putem mânca liniştiţi un ou pe zi.

* Salata de andive, o delicatesă în timpul iernii, combate cu succes homocisteina, cu 109 micrograme acid folic la 100 g. Cam 250 g acoperă în întregime necesarul unei zile.

* Macrourile – În carnea grasă a acestor peşti de mare găsim 0,63 miligrame vitamina B6 la 100 g. Dar şi 0,3 până la 1,6 g acizi graşi Omega 3, care ajută la scăderea tensiunii arteriale.

* Carnea de viţel e foarte slabă şi ne pune la dispoziţie 0,4 miligrame vitamina B6 la 100 g. Atenţie: evitaţi carnea albicioasă ori de un roz palid, pentru că de obicei este de calitate inferioară.

* Brânza moale reprezintă o sursă excelentă de vitamina B12 – 3 micrograme la 100g. Pe lângă aceasta, în ea se află şi o mare cantitate de calciu, care protejează oasele împotriva osteoporozei.

* Seminţele de floarea soarelui – mici, dar pline de forţă: 100 g cuprind 0,4 miligrame vitamina B6. Şi nu numai atât. Ele conţin, în proporţie de 90% acizi graşi nesaturaţi, cât se poate de sănătoşi.

* Carnea de vită – Cu 2 până la 3 micrograme vitamina B12 la 100 g, un biftec mic reuşeşte să acopere necesarul zilei.

* Bananele ne dau 0,35 miligrame vitamina B6 la 100 g şi, printre altele, reglează şi nivelul glicemiei.

* Spanacul ne menţine în formă maximă, cu 145 micrograme acid folic la 100 g, oferindu-ne de asemenea multă vitamină C şi betacaroten.

* Heringii furnizează, pe lângă preţioşii acizi graşi Omega 3, 14 micrograme vitamina B12 la 100 g.

* Avocado este fructul cu cel mai bogat conţinut de grăsimi, însă n-avem motive să ne temem de el, ci dimpotrivă. În afară de o cantitate apreciabilă de vitamina B1, el ne aduce şi 0,5 miligrame vitamina B6 la 100 g. Iar acizii săi graşi mono şi polinesaturaţi ajută la scăderea colesterolului.

* Varza de Bruxelles ar trebui fiartă în foarte puţină apă cu sare, pentru a nu-i distruge valorosul conţinut de acid folic, de 182 micrograme la 100 g.

* Conopida e departe de a fi apreciată la justa ei valoare. Alături de 125 micrograme acid folic la 100 g, ea mai conţine multă vitamină C şi o serie de minerale. Dacă prezintă pete maronii, înseamnă că a fost depozitată în condiţii improprii şi a pierdut o parte din vitamine.

* Ficatul este, fără nici un dubiu, cea mai bună sursă de vitamină B12, cu 70-80 micrograme la 100 g. Însă el ne mai oferă încă o vitamină din aceeaşi familie – şi anume B5, care deţine un rol important în metabolismul lipidelor.

* Germenii de grău furnizează cantitatea record de 304 micrograme de acid folic la 100g. La aceasta se adaugă şi un anumit procent de vitamină B6, care acţionează sinergic cu acidul folic. Şi alţi germeni, cum ar fi boabele de soia încolţite, sunt surse minunate de acid folic.

 

*