După ultima vânătoare aprigă de la Balc, mistreţii care au mai rămas, speriaţi şi derutaţi, s-au adunat la sfat. Au ales un nou preşedinte în locul celui ucis cu sânge rece şi un birou cât se poate de permanent. După formalităţile de rigoare, tânărul conducător a luat cuvântul cu o voce gravă şi afectată:

– Dragii mei guiţători, trăim vremuri grele şi an de an suntem decimaţi cu sadism de oamenii fără milă, dar cu o satisfacţie ce li se citeşte pe chipul lor ce iradiază îndestularea. Au arme înfiorătoare în faţa cărora noi suntem neputincioşi, iar câinii lor sunt mari şi nemiloşi. Totuşi, trebuie să facem ceva pentru că dacă stăm cu labele încrucişate, la anul nu vom mai exista şi puii noştri vor păţi la fel. Aştept sugestii…

În luminiş s-a făcut mare agitaţie şi fiecare voia să se facă auzit. În cele din urmă a prins contur o expresie ce părea că şi-a găsit cei mai mulţi adepţi:

– Să-i blestemăm!… Blestem asupra criminalilor!!!

Preşedintele a ridicat laba şi a cerut să se facă linişte. Apoi a luat din nou cuvântul:

– Din cele auzite se pare că majoritatea este pentru implorarea temutului şi străvechiului “Blestem Porcesc”, care şi-a dovedit de atâtea ori puterea. Să nu uităm însă că, pentru a fi eficace, nu e bine să-l facem unui grup, ci unei persoane anume, pe care o avem în vedere. Dacă ne gândim bine, cred că avem în minte figura unui om ce nu a lipsit de la nici o baie de sânge, un om mândru de victimele sale, un vânător cu multe arme şi puţine scrupule. L-am văzut aproape toţi şi ne-am îngrozit când treceam prin preajma lui. Am aflat cu acele ocazii că e mare şef printre oameni şi a candidat la funcţia de preşedinte chiar. Dacă n-ar mai veni la viitoarele masacre, poate că mulţi dintre noi vor scăpa cu viaţă. De aceea propun ca Blestemul Porcesc să-l vizeze pe el şi pentru asta vă rog să aveţi în minte imaginea lui atunci când îl voi invoca. Vă rog să vă concentraţi acum!

Toată adunarea a închis ochii şi a plecat capetele. Se auzea doar vocea răspicată a preşedintelui:

– FIE CA ACEST BLESTEM PORCESC SĂ TE LOVEASCĂ AŞA CUM NE-AI LOVIT ŞI TU PE NOI! DACĂ AI TRAS CU GLONŢ, DE GLONŢ SĂ AI ŞI TU PARTE! DAR SĂ NU TE STINGI DEODATĂ, CI SĂ SIMŢI GUSTUL AMAR AL PLUMBULUI, MÂNA SĂ-ŢI TREMURE CÂND VEI APĂSA PE TRĂGACI ŞI GLONŢUL SĂ NU FIE IZBĂVITOR! SĂ-ŢI ADUCI AMINTE CĂ MULTE VIEŢI AI CURMAT, FĂRĂ ROST, DOAR DIN PLĂCERE! INVOCĂM ACEST BLESTEM ŞI FIE CA EL SĂ SE ÎMPLINEASCĂ ANUL ACESTA, AŞA CUM S-A ÎMPLINIT DE ATÂTEA ORI!

Liniştea a persistat câteva momente de parcă toată porcimea era în transă. În cele din urmă, proaspătul ales a dat semnalul de încheiere a şedinţei şi destrămare a grupului. Erau obosiţi de efortul cerut pentru concentrare şi nişte rădăcini suculente erau binevenite.

Lăsând la o parte această fabulă ce ar putea fi inspirată din realitate, trebuie să recunoaştem că e o tragedie pentru societatea noastră gestul fostului premier Adrian Năstase de a se sinucide. Vreau să cred că nici chiar adversarii săi politici nu se bucură, precum a spus-o actualul premier, fără a nominaliza. Nu cred că cineva a afişat o mină satisfăcută, ci doar domnului Ponta îi place să creadă şi să spună că sunt persoane mulţumite de această dramă. 

S-au umplut televiziunile de psihologi care despică firul în patru şi caută explicaţii pentru această tentativă de suicid. Unii chiar găsesc justificat acest gest şi sunt plini de compasiune. Ei bine, eu nu am nici un interes să-l menajez şi nu găsesc nici o scuză a actului de laşitate. Nu ştiu dacă a vrut neapărat să moară sau a bănuit că va fi împiedicat la timp. Oricum e condamnabil: ori nu a fost în stare să-şi ducă la bun sfârşit nici măcar propria sinucidere sau a vrut să stârnească compasiunea.

E uşor să-ţi închei socotelile cu viaţa atunci când dai de greu, durează doar câteva secunde până apeşi pe trăgaci. Mai greu este să înfrunţi realitatea şi să găseşti soluţii în situaţii dificile, atunci când eşti obişnuit să trăieşti doar în sfere înalte, unde cea mai mare grijă este să alegi arma potrivită pentru un anumit vânat. Şi când te gândeşti că acest om a candidat la preşedenţia României! 

Mândria nu e o scuză pentru sinucidere; de fapt nu există scuză pentru aşa ceva. Avocaţii lui acuză justiţia pentru o condamnare nemeritată şi aproape că laudă decizia morbidă a domnului Năstase. Păi, atunci, hai să ne sinucidem cu toţii, cei care am fost neîndreptăţiţi de statul român! Ar fi o avalanşă de sinucideri.

Cred că cel mai mare regret al fostului premier nu e faptul că a fost condamnat, ci ideea că alţii au scăpat cu faţa curată şi dacă sunt mai corupţi. Ştim cu toţii că politicienii sunt pătaţi, a recunoscut-o chiar domnul Victor Ponta, care-şi propunea “să fure mai puţin”, atunci când va ajunge la putere. Prin urmare, n-ar fi fost Adrian Năstase singurul demnitar cinstit. Problema că el a fost mai puţin dibace şi a lăsat ceva dovezi. Ăsta e adevăratul motiv!

Vecinul meu, Vasile, are o familie numeroasă şi nu găseşte de lucru decât ca zilier. E greu să fi cap de familie, cu şase copii şi o femeie casnică, cărora trebuie să le asiguri mâncarea de zi cu zi. Într-o zi a mers prin preajma unei unităţi avicole, unde a găsit nişte găini moarte, aruncate lângă gard. Fiind disperat şi chinuit de foame, a luat câteva şi le-a băgat în plasă. Auzise el că şi alţi amărâţi au mâncat mortăciuni şi nu au păţit nimic dacă au fiert bine carnea.

Ghinionul lui a fost că l-a văzut paznicul, care l-a luat de umăr şi l-a dus la patron. Acesta l-a acuzat de furt, dându-l pe mâna poliţiei. Cică, găinile erau pe proprietatea lui şi din ele făcea furaje pentru piscicultură. Zilele trecute, Vasile a primit decizia judecătorească prin care era înştiinţat că trebuie să execute trei luni de închisoare. Cine va avea grijă de copiii lui în acel răstimp?

Vasile a văzut ştirea în care era prezentată tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase şi valul de empatie pe care l-a generat. Şi el are mândrie şi până acum nu a avut de-a face cu legea. Acum însă, se gândeşte şi el să-şi ia viaţa! Degeaba mă căznesc să-i explic cum că asta nu e o soluţie, când vede la televizor că oameni culţi, cu pregătire, găsesc justificată o asemenea opţiune. Ce uşor se pot lua exemplele rele, căile facile de a rezolva problemele complicate! Mai greu e să le înfrunţi şi doar cine o face merită toată admiraţia!