Top 10 accidente benefice omenirii

Posted on by racoltapetru6

Un băieţel de 11 ani, inventatorul acadelei de îngheţată

La doar 11 ani, americanul Frank Epperson, a creat fără să ştie acadeaua de îngheţată. Într-o noapte geroasă a anului 1905, copilul a lăsat pe veranda casei sale un pahar în care era o amestecătură de bicarbonat de sodiu şi apă, plus un băţ. Aceasta a fost descoperirea. De abia după 18 ani, însă, a început să producă îngheţata pe care o vindea în cadrul propriului stand de limonadă. Iniţial, a botezat produsul Eppsicles. Corporaţia şi brandul “Popsicle” a luat fiinţă în 1924, când Epperson îşi patentase deja invenţia, astfel că, un an mai târziu, i-a fost uşor să găsească un cumpărător. În 1928 Epperson ajunsese să încaseze drepturi de autor în valoare de 60 de milioane de dolari, iar în 1983, anul morţii sale, Unilever a plătit 155 de milioane de dolari pentru a cumpăra brandul Popsicle de la Empire of Carolina Inc.

Povestea super glue

Lipiciul minune îşi leagă numele de chimistul american Harry Coover şi de echipa sa de la Eastman Kodak. Aceştia încercau să realizeze cătări (piesă metalică de formă primatică, montată pe partea de sus a ţevii unei guri de foc şi care , împreună cu înălţătorul, formează dispozitivul de ochire al armei) din plastic transparent pentru mitraliere, folosind un material care s-a dovedit a fi extrem de adeziv: cianoacrilatul.

Proiectul a fost abandonat rapid, pentru că totul devenise foarte lipicios. Ideea efectului pe care-l avea compusul chimic asupra altor obiecte a rămas însă, materializându-se într-un produs comercial: super-lipiciul. Ulterior, echipa lui Coover a realizat alte 320 de produse noi, făcând astfel vânzări de 2,5 miliarde de dolari. În 1980, invenţia a fost vândută către compania National Strach, dar Coover a continuat să găsească noi utilizări lipiciului minune, transformându-l chiar într-un soi de medicament. Spre exemplu, răniţii Războiului din Vietnam erau trataţi cu aerosoli cu cinocrilaţi, iar la ora actuală compuşii se folosesc în spitalele din întreaga lume în intervenţiile chirurgicale, pentru a stopa sângerările.

De la malarie, la primul colorant sintetic

Chimistul britanic Henry Perkin avea doar 18 ani când s-a apucat să caute compuşi pentru medicament, care să trateze malaria. Nu a avut noroc să îi salveze pe bolnavi, dar a făcut în schimb o descoperire de care regina Victoria a Marii Britanii a fost foarte încântată: primul colorant sintetic. A patentat imediat descoperirea şi un an mai târziu, în 1857, a creat prima fabrică de coloranţi artificiali, Greenford Green, pe care a amplasat-o în apropiere de Londra. Produsul şi-a găsit adepţi foarte repede, popularitatea sa culminând în anul 1862, când regina Victoria a purtat la Expoziţia Regală un şal de mătase colorat în mov. Până la finele anilor 60, oamenii îşi pierduseră interesul pentru noua vopsea, dar Perkin făcuse deja avere. În urma vânzării fabricii de lângă Londra, chimistul a primit atâţia bani cât să trăiască toată viaţa retras în casa-laborator unde a continuat să facă tot felul de cercetări.

Cum s-a inventat teflonul

În 1938, cercetătorul american Roz Plunkett lucra pentru Dupont şi făcea experimente cu gaze şi freon refrigerant. Neatenţia l-a făcut să lase în laboratorul său, peste noapte, o mostră descoperită, astfel că, de dimineaţă, a găsit în schimb o ceară albicioasă. Mostra îngheţase. Din fericire, cercetătorul nu a aruncat totul la gunoi. În schimb, a început testările în speranţa că va găsi ceva interesant şi util la descoperirea sa neaşteptată. Până în 1945, americanul îşi transformase deja invenţia în marcă comercială, sub numele de “teflon”, iar managementul Dupont îi găsise deja o serie de întrebuinţări convingându-i pe americani să cumpere. Teflonul şi-a găit loc în casele oamenilor, fie ca ustensilă în bucătărie, fie ca izolaţie pentru diverse cabluri, aducând companiei Dupont miliarde de dolari. Plunkett, în schimb, a fost numit director de operaţiuni pentru produsele din freon şi a rămas alături de companie, până la pensionare.

Povestea plasticului

Chimistul belgian Leo Baekeland căuta în 1907 soluţia pentru realizarea unui material care să protejeze lemnul şi să izoleze cablurile electrice, unul mai bun şi mai ieftin decât ce exista la ora respectivă pe piaţă. Încercările lui au fost zadarnice, dar ghinionul s-a transformat într-o descoperire ce urma să îi aducă în conturi, milioane de dolari. Cercetările sale au dus la descoperirea polimerului Bakelite sau altfel spus, plasticul. Ce făcuse de fapt Baekeland? Tocmai când credea că e pe punctul de a găsi calea  către o mai bună protecţie a lemnului, chimistul a încălzit vechiul material într-o oală cu presiune, rezultând plasticul. Trei ani mai târziu, belgianul a pus bazele General Bakelite, o companie care producea plastic. Recenta descoperire a fost marketată ca fiind “materialul a mii de utilizatori” şi a generat imediat după lansarea pe piaţă o serie de imitaţii. De altfel. academicienii de la acea vreme susţineau că primul care a descoperit plasticul a fost Adolf von Baeyer, care “s-a jucat” cu formaldehidă şi fenol,creând un material cu proprietăţi similare cu ale plasticului, dar pe care l-a aruncat la gunoi. În ciuda acestui lucru, Baekeland a devenit şi mai bogat prin vânzarea companiei sale către Union Carbide, în 1939. Situaţia sa materială era oricum foarte bună pentru că de numele său se leagă şi “Velox”, o tehnică de prelucrare a hârtiei pentru fotografiat, de pe urma căreia încasase 1 milion de dolari.

Petrolistul care a inventat vaselina

Robert Chesebrough lucra în 1859 în Pennsylvania, în industria petrolului. Intenţiona să facă bani de pe urma aurului negru, dar norocul i-a surâs în alt mod. Muncitorii săi i-au arătat o substanţă botezată de aceştia “bagheta de ceară” şi pe care o foloseau  pentru a-şi trata rănile şi arsurile. Interesat de efectele tămăduitoare ale substanţei, chimistul a luat o baghetă acasă şi a început să o studieze. Nu a durat mult până a reuşit să extragă din ceară un fel de jeleu, adică vaselina. Antreprenor din fire, Chesebrough a început să-şi vândă noul produs, astfel că, la finele anilor 80, ajunsese să comercializeze un borcan de vaselină pe minut. Au urmat extinderi pe pieţele  din Marea Britanie, Spania şi Franţa, afacerea ajungând la momentul preluării de către gigantul Unilever, în 1987, la peste 75 de milioane de dolari.

Ideea divină a post-it-ului

Cine şi-ar fi imaginat că post-it-ul, utila hârtiuţă din birourile tuturor, ar fi o mare invenţie a unui om de ştiinţă. Dar iată că a fost. Într-o duminică a anului 1973, pe când interpreta o melodie la biserică, americanului  Arthur Fry  i-a venit măreaţa idee. Totul a pornit de la faptul că semnul de carte pe care îl folosea se încăpăţâna să cadă, astfel că inventatorul pierdea mereu pagina la care se afla. “Dacă l-aş putea lipi de hârtie, ar fi cel mai bun semn de carte”, s-a gândit atunci omul de ştiinţă care participase de curând la un seminar ţinut de Spencer Silver, un alt inventator aflat la pensie. Silver descoperise un tip de adeziv necunoscut până atunci, dar nu ştia cum să-l vândă pe piaţă. Nu a durat mult până ce Fry a pus cap la cap cele două gânduri ale sale, rezultatul fiind post-it-ul. Din cauza reticenţei managementului companiei, au mai trecut însă 7 ani până ce ideea omului de ştiinţă s-a materializat într-o lansare de produs. Acum, la nivel global, se vând 6 miliarde de post-it-uri pe zi.

De la o pastă de curăţat, la plastilină

Play Doh nu a fost dintotdeauna un brand de plastilină. În urmă cu 22 de ani, era o pastă de curăţat tapetul. Radicala transformare este ideea americanului Joe McVicker, un angajat al companiei Kutol, care producea substanţa de consistenţa unui aluat. Cumnata acestuia luase o mostră a produsului la grădiniţa unde lucra, iar copiii care văzuseră pasta înnebuniseră de bucurie. McVicker a sesizat imediat oportunitatea de business, a adăugat coloranţi şi aromă de migdale la pasta de curăţat şi s-a apucat să vândă produsul. Curând a înfiinţat şi o companie, Rainbow Crafts, care funcţiona ca subsidiară a Kutol şi care, în scurt timp de la lansare, a ajuns să vândă mult mai bine faţă de societatea mamă. Spre exemplu, în vreme ce o cutie de pastă de curăţat tapet se comercializa cu 34 de cenţi, plastilina Play Doh era 1,50 de dolari cutia. Astfel, în doar patru ani, Play Doh a propulsat afacerile Kutol de la 100.000 de dolari în 1954, la 3 milioane de dolari în 1958. În 1960, McVicker şi-a patentat invenţia şi s-a despărţit de Kutol, iar în 1964 a vândut afacerea lui General Mils pentru 3 milioane de dolari.

Cuptorul cu microunde, o invenţie a războiului

Inginerul american Percy Spencer “se juca” cu un echipament folosit la detectarea planurilor inamice în cel de-al doilea război mondial, atunci când microundele transmise de radar au topit o bomboană din buzunarul său. Observând “minunea”, Spencer a încercat microundele şi la prepararea floricelelor de porumb sau a ouălor. Şi a mers. La sfârşitul anilor 40, inginerul şi-a patentat invenţia, iar produsul a ieşit pe piaţă bucurându-se de un real succes, deşi era destul de scump.

Cum s-a inventat ariciul

O simplă plimbare în mediul rural l-a transformat pe George de Mestrel dintr-un simplu inginer, într-un inventator. Pe măsură ce călătorea, suedezul a constatat cât de greu este să îţi scoţi din haine ciulinii. Curios din fire, Mestrel a pus un scaiete la microscop, aflând astfel motivul pentru care planta se agaţă atât de uşor: este o adunătură de mii de cârlige minuscule. De aici şi ideea de a realiza o nouă închidere pentru haine: ariciul. Zece ani mai târziu a apărut în Velco o marcă înregistrată ce defineşte procedeul de prindere rapidă a unei suprafweţe de nylon cu o suprafaţă scămoşată, sau altfel spus, ariciul. Sistemul a devenit popular în anii 70, când astronauţii NASA au început să îl folosească pentru costumele spaţiale. Ulterior, Mestrel vindea în jur de 60 de milioane de metri de Velco pe an. Vânzarea companiei sale i-a adus bani cât să trăiască bine 30 de ani.

Nu numai pentru ingineri

Posted on by racoltapetru6

La examenul final de la Facultatea de Chimie a Universităţii Maynouth (Irlanda), studenţilor li s-a pus o întrebare suplimentară, la care un student a dat un răspuns atât de neaşteptat, încât profesorul l-a popularizat pe internet, notându-l cu calificativ maxim. Întrebarea a fost următoarea: “Oare Iadul este exoterm (adică degajă căldură) sau este endoterm (adică absoarbe căldură)?”

Cum era de aşteptat, cei mai mulţi şi-au fundamentat răspunsul pe Legea lui Boyle, conform căreia gazele se răcesc la dilataţie şi se încălzesc la compresie. Singurul răspuns notat cu “excepţional” a fost cel de mai jos:

Mai întâi trebuie să examinăm dacă masa Iadului se schimbă sau nu în timp. Pentru aceasta trebuie să ştim numărul sufletelor care se mută în Iad şi a celor care pleacă de acolo. Consider cert faptul că cine ajunge în Iad nu mai poate pleca de acolo niciodată. Pentru a stabili numărul celor care ajung în Iad, trebuie avut în vedere că există mai multe religii, fiecare susţinând că cei care nu sunt adepţii ei ajung în Iad. Rezultă de aici că toţi oamenii ajung în Iad, iar creşterea continuă a populaţiei lumii ne duce la concluzia că numărul sufletelor care ajung acolo creşte exponenţial.

În consecinţă, trebuie să examinăm volumul Iadului. Conform Legii lui Boyle, pentru ca temperatura şi presiunea din Iad să rămână constante, volumul Iadului trebuie să crească proporţional cu numărul celor ajunşi la acea destinaţie. Există două posibilităţi:

1. Dacă Iadul se dilată într-un ritm mai redus decât cel în care sosesc sufletele, temperatura şi presiunea cresc până la un nivel care provoacă explozia Iadului.

2. Dacă Iadul se dilată într-un ritm mai mare decât cel în care sosesc sufletele, temperatura şi presiunea scad până la un nivel în care Iadul îngheaţă complet.

Care este soluţia corectă?

Luând în consideraţie prognoza colegei mele de an, Sandra, conform căreia, citez,  “mai degrabă îngheaţă Iadul decât să mă culc cu tine”, nu poate fi valabilă decât a doua posibilitate, de vreme ce, nu mai departe decât aseară, Sandra s-a culcat totuşi cu mine. În consecinţă, convingerea mea este că Iadul este endoterm şi, mai mult decât atât, deja a şi îngheţat, deci nu mai poate primi alte suflete, deoarece focul a dispărut întru totul de acolo. Rezultă şi faptul că nu mai putem ajunge decât în Rai, ceea ce, pe de o parte, dovedeşte existenţa lui Dumnezeu şi, pe de altă parte, explică şi de ce aseară Sandra striga încontinuu: “Dumnezeule!, Dumnezeule!” (Oooh my God!).

La cumpărături…

Posted on by racoltapetru6

Soţia mea insistă întotdeauna să o însoţesc la shopping. Din păcate, ei îi place să cotrobăie articol cu articol, pe când eu mă plictisesc repede. Atunci îi spun că mă duc un minut la raionul de electronice (total inutil în opinia ei) şi, eventual, ne întâlnim la casă sau în parcare. Însă ieri am primit acasă următoarea scrisoare de la Carrefour:

“Dragă doamnă Muşat,

În ultimele şase luni soţul dvs. a produs perturbări grave în activitatea magazinului nostru. Nu mai putem tolera comportamentul să şi ne vedem nevoiţi să interzicem accesul amândurora în magazinele noastre.

Nemulţumirile noastre împotriva soţului dvs., dl. Muşat, sunt enumerate mai jos şi sunt susţinute de înregistrările de pe camerele noastre video:

1) 15 februarie

A luat de pe raft 24 de cutii de prezervative şi le-a pus aleatoriu în coşurile de cumpărături ale altor clienţi, profitând de neatenţia acestora.

2) 23 februarie

A pus să sune toate cesurile deşteptătoare din raionul “Articole pentru casă” la intervale de cinci minute.

3) 6 martie

A făcut pe podea o dâră de sos de tomate până în faţa uşii de la toaleta femeilor.

4) 11 martie

I-a spus unei casiere, pe un ton oficial: “Cod galben în raionul de legume. Du-te imediat acolo”. Asta a determinat-o pe angajata noastră să-şi părăsească postul desemnat şi, prin urmare, să primească o mustrare scrisă din partea supervizorului său, ceea ce a dus la o grevă organizată de sindicat ce a costat managementul companiei timp şi bani.

5) 25 martie

A blocat o oră biroul de rate, solicitând deschiderea unui contract pentru o pungă de M&M.

6) 2 aprilie

A mutat semnul “Atenţie! Podea udă!” într-o zonă mochetată.

7) 12 aprilie

A mutat un cort în raionul “Camping” şi a invitat copiii celorlalţi cumpărători să-şi aducă perne şi pături de la raionul “Aşternuturi” ca să petreacă weekendul împreună, ofertă la care au răspuns pozitiv 22 de copii.

8) 26 aprilie

Când un angajat l-a întrebat dacă poate să îl ajute a început să plângă şi să ţipe “Oare de ce nu pot oamenii să mă lase pur şi simplu în pace?” determinând mai mulţi cumpărători să sune imediat la 112 şi sosirea a trei ambulanţe.

9) 2 iunie

A privit direct în obiectivul unei camere de luat vederi şi a folosit-o drept oglindă în timp ce-şi scobea nasul.

10) 2 iunie

În timp ce cerceta o puşcă de vânătoare în raionul “Arme” l-a întrebat pe vânzător unde poate găsi antidepresive.

11) 24 iunie

S-a deplasat prin magazin furişându-se pe după rafturi, în timp ce fredona suficient de tare încât să fie auzit tema din “Mission Impossible”.

12) 30 iunie

S-a ascuns printre hainele de pe un stander şi, când alţi cumpărători apăreau să vadă marfa, le striga “BAU!”

13) 6 august

A desfăcut toate cutiile de carioca şi creioane colorate din raionul de papetărie, probând toate culorile albastre şi rupându-le vârfurile, sub pretextul că nici una nu are nuanţa perioadei albastre traversată de d-lui.

14) 19 august

Când s-a făcut un anunţ la staţia de amplificare a magazinului, s-a chircit pe podea în poziţia fetală urlând “O,nu! Aud din nou acele voci!”

Şi, pe 20 august,ultimul comportament inacceptabil, care ne-a determinat să vă interzicem accesul în Carrefour prin această scrisoare: a intrat într-o cabină de probă şi, după un timp, a strigat foarte tare “Hei! Nu este hârtie igienică în cabina asta!”, provocând leşinul angajatei noastre de pe raion.

Cu stimă,

X

Managerul Carrefour

Morala,Doamnelor?

Nu ne mai trageţi după dvs. la cumpărături… :)) Iată ce se poate întâmpla.

Best regards!

Top 5 mistere

Posted on by racoltapetru6

1. Valea Oamenilor Fără Cap

Această vale cu nume macabru este, de fapt, Parcul Naţional Nahanni. Un loc plin de mistere, valea este presărată cu gheizere şi cascade uriaşe, printre altele. Numele sinistru de Valea Oamenilor Fără Cap i-a fost oferit după anul 1908, când au avut loc primele evenimente ciudate, e vorba de fraţii MacLeod, ce au pornit într-o expediţie în această zonă, din care nu s-au mai întors niciodată. La un an distanţă, trupurile lor decapitate au fost găsite în valea Nahanni. Ulterior, numeroase alte cazuri de acest tip au mai fost înregistrate.

2. Harta Creatorului

În 1995, Aleksandr Chuvyrov, profesor de ştiinţe fizice şi matematice la universitatea Bashkir din Rusia, pornea un studiu privind migraţia chinezilor spre Siberia şi munţii Urali. Cercetările ulterioare s-au dovedit a fi spectaculoase, asta pentru că profesorul a aflat despre nişte plăci de piatră descoperite prin secolul XVII, undeva prin sudul munţilor Urali, într-un sat numit Chandar.

Ajuns acolo, Aleksandr a căutat în van plăcile. Când speranţa, care ce-i drept moare ultima, chiar era pe moarte, un bătrân a venit la profesor, conducându-l până în spatele curţii sale, unde se aflau câteva plăci impresionante. Ele aveau sculptate hărţi şi mesaje într-un limbaj necunoscut. Pe lespedea de piatră sunt trecute cu o precizie incredibilă cele trei râuri principale- Belya, Ufimka şi Sutolka, cât şi canionul Ufa. După ce a fost studiată cu atenţie, cercetătorii au stabilit că aceasta înfăţişează un sistem uriaş de irigaţie, cu canale având o lăţime de 500 m, cu 12 baraje, fiecare având o lăţime de 400 m, o lungime de 10 km şi o adâncime de 3 km.

Hărţile arătau regiunea Ural modificată, cu baraje uriaşe şi sisteme de irigaţii pe toate cele trei râuri principale. Cireaşa de pe tort a fost reprezentată de analiza materialului: trei straturi de roci diferite, dintre care ultimul un porţelan special cu rol de protecţie. Profesorul Chuvyrov a mărturisit uimit că acele plăci nu puteau fi făcute manual, ci cu anumite maşinării.

Testele efectuate au indicat faptul că piatra are o vechime de circa 120 de milioane de ani şi că este imposibil ca lespedea să fii fost sculptată manual, dată fiind precizia liniilor. Cum a fost realizată această lespede, de cine şi care este scopul ei, rămâne un mister.

3. Anii pierduţi ai lui Iisus

Un mister greu de desluşit este acela al perioadei cuprinse între 12 şi 30 de ani din viaţa lui Iisus Hristos. Biserica susţine că faptele din acea perioadă nu sunt relevante pentru Biblie, prin urmare, au fost omise. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, numeroase teorii au încercat să afle ce s-a petrecut în toţi acei ani cu Iisus Hristos. Una dintre cele mai răspândite susţine că Iisus s-ar fi alăturat unei caravane care se îndrepta către Orientul Îndepărtat şi că, printre altele, ar fi trăit şi învăţat alături de călugării budişti timp de şase ani.

Există unele mărturii care spun că a luat calea orientului, mergând spre Irak şi Pakistan, apoi până în Tibet, unde a petrecut şase ani. Au fost ani de învăţături, Iisus întorcându-se plin de pilde în Ierusalem. În 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns în Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel puţin o mie de ani. În ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre călugări. Întrebându-l pe Lama ce înseamnă Issa, acesta a răspuns: “Iisus”.

Notovich a scris şi o carte intitulată “Viaţa secretă a lui Iisus”. Mai mult, există Bhavishya Maha Purana, o scriere indiană veche, în care Prinţul Caşmirului relatează despre întâlnirea sa cu un om cu plete, îmbrăcat în alb şi foarte înţelept, care spunea că este născut dintr-o virgină, nu este iubit de poporul său şi este fiul lui Dumnezeu…

4. Catacombele din Malta

Un alt mister mai puţin cunoscut este legat de Malta. Mai precis, în 1902, aici a fost descoperit un complex de galerii subterane datând din perioada preistorică, mai precis de acum circa 3000 de ani. De atunci, locul a intrat în patrimoniul mondial UNESCO. Cercetările aprofundate intreprinse au descoperit scheletele a mai bine de 30.000 de oameni- partea cu adevărat surprinzătoare, însă, este legată de dimensiunea craniilor acestora, mai mari decât ale oamenilor obişnuiţi. Ulterior, poveşi conform cărora acestea ar fi rămăşiţele unei specii umane care trăia în subteran, au început să se răspândească.

5. Avionul vechi de mii de ani

India a fermecat o lume-ntreagă. De la noi, cele mai bune exemple sunt Eminescu şi Eliade, care s-au contopit cu cultura indiană, căutând nişte răspunsuri. Scrierile vechi sanscrite sau hindu conţin informaţii preţioase din toate domeniile, de la astronomie şi până la matematică. Anumite texte, vechi de mii de ani, vorbesc despre Vimala, o maşinărie capabilă să zboare. Există planuri detaliate, studii despre energia nucleară, despre electricitate, despre vortexuri cu ioni şi invizibilitate.

Poate ar trebui să ne uităm în trecut ca să mergem spre viitor? Mai mult ca sigur. Textele descriu un avion nuclear, lucru imposibil pentru acele vremuri. Cu toate acestea, există informaţii despre Mohenjo-Daro, un oraş care a fost ras de pe faţa pământului acum 3000 de ani. Studiile moderne au arătat că acolo există un nivel înalt de radioactivitate, iar oasele găsite sunt încărcate cu nivele mult mai mari faţă de cele de la Hiroshima sau Nagasaki. Să fii avut popoarele vechi de-a face cu energia nucleară?

Actualitatea în comentarii şi epigrame

Posted on by racoltapetru6

8 Martie

CHIAR DACĂ FLORILE DE GHEAŢĂ SE ÎNCĂPĂŢÂNEAZĂ SĂ SE ETALEZE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ PE GEAMURI, CREDINŢA NOASTRĂ E MAI PUTERNICĂ ŞI SUFLETUL MAI CALD, PE ZI CE TRECE. CU ATÂT MAI MULT CU CÂT 8 MARTIE E O SĂRBĂTOARE APARTE, ZIUA FEMEII, A CELOR CARE NE FAC VIAŢA FRUMOASĂ. CU ACEASTĂ MINUNATĂ OCAZIE O SĂ MĂ ÎNARMEZ CU DOUĂ BUCHETE DE FLORI, REALE ŞI VIRTUALE, IAR DIN PRIMELE AM SĂ OFER CÂTE UNA FIECĂREI FEMEI PE CARE O CUNOSC ŞI O ÎNTÂLNESC. DIN CEL DE-AL DOILEA BUCHET VĂ TRIMIT PE ACEASTĂ CALE CÂTE UN SIMBOL AL APRECIERII ŞI PRIETENIEI MELE, ÎNSOŢIT DE CÂTEVA VERSURI PE CARE VI LE DEDIC DIN INIMĂ.

LA MULŢI ANI, CU SĂNĂTATE, FERICIRE ŞI MULTĂ IUBIRE!!!

Admiraţie                                                                                             Hoţie

Azi e ziua frumuseţii,                                                    Mi-a dat Dumnezeu un dor

Gingăşiei şi tandreţii,                                                     De ziua femeilor

Să le mângâiem c’o floare                                             Şi fur de la fiecare

Pe doamne şi domnişoare!                                           Un zâmbet, o sărutare.

– Pentru că multe dintre voi sunteţi mame, îmi permit să vă ofer şi un sfat, mai mult sau mai puţin sarcastic:

Nu lăsaţi copiii sub 18 ani să se uite la ştirile politice, în special la cele care reflectă activitatea parlamentară! Mai mult decât filmele de violenţă sau cele pornografice, ele pot dăuna grav educaţiei celor uşor influienţabili. E suficient să vadă ce caractere imorale au aleşii neamului nostru şi ar putea să-şi dorească să fie ca ei, iar atunci vai de generaţia ce ne va lua locul. Cum să nu le copieze viciile ce generază ilegalităţi, când văd că acestea nu sunt sancţionate?

Parlamentarii pot să nu meargă la slujbă şi să fie totuşi plătiţi, dacă merg pot să doarmă sau să vizioneze filme în timpul şedinţelor. Dacă nu dorm, se ceartă ca la uşa cortului, iar când votează, o face unul pentru zece. Pentru astfel de abateri, un om obişnuit, cel care plăteşte taxe pentru ca ei să aibă un venit frumos, ar rămâne fără serviciu’ sau ar ajunge la închisoare. Dar aleşii noştri au imunitate şi ne arată că beneficiază din plin de ea. Adaug la beneficiul lor şi o epigramă:

Imunitate parlamentară

Evită frecvent dreptatea,

Invocând imunitatea

Şi se vede foarte bine

Că-s imuni şi la ruşine.

Metamorfoza (XVII)

Posted on by racoltapetru6

De data aceasta, din trupul doborât se scurgea un sânge maroniu şi vâscos. În primul moment, Doina a rămas înmărmurită, neştiind ce s-a întâmplat, apoi, cercetând cu privirea scena dramei, a sesizat despre ce e vorba. Nu a dat importanţă noilor veniţi, ci s-a prăbuşit peste Paul, căutându-i rana şi încercând să-i oprească hemoragia. Plângea şi îl implora să nu moară, iar ,din când în când, îi cerceta pulsul. Comisarul îşi băgă pistolul în teacă şi mormăi:

– Ce scenă dezgustătoare!, apoi cu un glas poruncitor continuă:

– Nu vă holbaţi atâta! Aduceţi fetele la bord şi curăţaţi cabina asta.Tu ce mama dracu’ ai păţit?

Se adresa lui Jose care sângera şi el din belşug. Şedea pe podea, cu ambele mâini în jurul rănii de la piept şi cu privirea disperată. Stănescu nu se lăsă înduioşat şi continua să strige la el:

– V-aţi pus pe băute şi pe pocker, în loc să fiţi cu ochii în patru! Data trecută aţi eşuat şi mi-aţi făcut o mie de probleme, iar acum tot eu trebuie să vă scot din încurcătură. Ar trebui să fiu plătit dublu. Pedro, ia-l de aici până nu-şi dă duhu’.

Pedro era un ciocolatiu mic de statură şi cu un rânjet permanent pe chip. Se părea că avea oarece ascultare, fiindcă, la chemarea lui, au sărit cei doi fraţi Mendez, ajutându-l pe Jose să se ridice şi să iasă. Ceilalţi le-au ajutat pe cele şase tinere din barcă să urce pe vas şi apoi le-au condus la cabine. Comisarul Stănescu şi-a tras un scaun lângă Doina, care murmura mereu şi-l mângâia pe Paul, şi şi-a aprins un trabuc. După câteva fumuri, s-a adresat tinerei:

– Vezi unde s-a ajuns? Capăt de linie, draga mea. V-aţi băgat unde nu vă fierbea oala şi aţi pierdut tot. Dacă stăteaţi în banca voastră, rămâneaţi fericiţi şi, ce este mai important, în viaţă! Îţi dai seama că nu pot să te las să pleci de aici.

Zicând astea, îşi scoase din nou pistolul şi-l puse pe masă, la îndemână. Continuă:

– Am de ales între a te omorî şi a le spune băieţilor să te arunce în largul mării sau să dau dovadă de indulgenţă, să-ţi cruţ viaţa şi să te vând ca prostituată. Sunt sigur că valorezi bani frumoşi. Hmmm…cred că totuşi ar fi riscant să te las să ciripeşti, chiar şi peste ocean, deci cea mai sigură ar fi prima variantă. Ce zici, frumoaso?

Zicând acestea luă pistolul în mână şi îi scoase piedica. Atunci intră piticul zâmbăreţ cu ceilalţi marinari:

– Ce facem cu ei, domnu’ comisar?, întrebă Pedro, într-o română stâlcită.

– Le aruncaţi cadavrele în larg. Eu mi-am făcut treaba şi trebuie să mă întorc pe mal. E o noapte a dracu’ de nenorocită. Aveţi grijă cum navigaţi, să n-o mai daţi în bară şi de data asta.

Cu aceste recomandări, ţinti către Doina, dar în acel moment se auzi o voce, la megafon:

– Aici poliţia de coastă! Vă rugăm să ieşiţi pe punte şi să ne permiteţi accesul la bord!

Stănescu îşi ridică privirea spre ceilalţi şi ţipă la ei:

– Ce e asta? Ia vedeţi ce se întâmplă…

Marinarii au dat buzna afară şi, după un minut, Pedro reveni cu precizări:

– E o vedetă a poliţiei! Ce facem?

– Mama lor de nenorociţi!, se enervă comisarul. Porneşte motoarele şi bagă viteză! Dacă trag în noi, trageţi şi voi.

Piticul ieşi şi dădu nişte ordine, iar poliţistul se adresă fetei:

– Să nu crezi că m-am răzgândit. Dacă vom fi ameninţaţi, tu vei muri prima.

Apoi se grăbi şi el în furtună, având grijă să închidă uşa.

Vocile marinarilor se auzeau cu greu printre tunetele dese şi vântul ce bătea cu putere. La un moment dat a putut desluşi silueta lui Pedro lângă el, care ţipă:

– Nu putem porni din loc! Cred că s-au blocat elicele!

– Amândouă!? Cum mama dracului!?, urla comisarul agitând pistolul prin ploaie.

– Nu ştiu! Când am oprit motoarele totul era în regulă.

Megafonul continua să se audă:

– Aici poliţia de coastă. Vă rugăm să vă predaţi, altfel deschidem focul.

– Acum ce facem, domnu’ comisar?, ţipă piticul.

– Trageţi cu tot ce aveţi! Nu mă las eu prins!, răcni Stănescu cu ochii la ambarcaţiunea poliţiei.

Când au început să se audă focurile de armă, luminile de pe vedetă s-au stins şi se putea deduce că le dădea târcoale, precum un rechin prăzii sale. Trăgeau la întâmplare şi erau atenţi la orice indiciu vizual sau sonor, dar pe o asemenea vreme nu aveau speranţa să vadă sau să audă ceva util. În aceste condiţii, comisarul porni singur îndărăt spre cabină, pentru a o avea măcar pe fată în vizor, dar când să ajungă la uşă, văzu o siluetă mare ce se apropia în aceeaşi direcţie. Nu recunoştea cine ar putea fi şi îndreptă arma înspre ea, însă nu apucă să tragă fiindcă acea umbră se aruncă fulgerător spre el şi-l doborî. A încercat să se opună imobilizării, dar avea de-a face cu o forţă net superioară lui, a trebuit să cedeze şi să accepte cătuşele. Când au intrat înăuntru, a văzut că era vorba de comisarul Bud.

Trandafirul

Posted on by racoltapetru6

TRATAMENTE CU TRANDAFIRI

Cred că nu vom afla niciodată numele grădinarului care acum 4000 de ani a reuşit să obţină din măceşul modest, prima floare de trandafir. De atunci, regele florilor a fost proslăvit în poezii, legende şi mituri, a devenit emblema Orientului.

În mitologia creştină, trandafirul este simbol de caritate, de puritate sufletească şi iubire faţă de Dumnezeu. Dar, dincolo de toate aceste însuşiri graţioase, trandafirul este o sursă supremă de sănătate. Din antichitate şi până în prezent, trandafirul a fost preţuit nu numai pentru frumuseţea şi parfumul său deosebit, dar şi pentru calităţile lui vindecătoare.

Medicii antici aveau dreptate când scriau că trandafirul este un medicament natural universal. În medicina chineză şi tibetană, petalele de trandafir se foloseau pentru curăţarea ficatului de toxine, ridicarea tonusului organismului. Ceaiul aromat se recomanda pentru îmbunătăţirea vederii, auzului şi activităţii muşchiului cardiac la persoanele vârstnice.

Femeilor care nu pot să devină mămici, medicina orientală le propune siropul din flori de culoare albă şi roz, iar în caz de sterilitate masculină, siropul de flori roşii şi bordo. Persoanele afectate de depresie erau sfătuite să-şi stopească zilnic locuinţa cu infuzie de trandafir.

În Grecia antică şi mai târziu în Europa, medicii foloseau apa de trandafir în cazuri de afecţiuni psihice, boli de inimă şi de rinichi. Bolile de plămâni se tratau cu fumul petalelor uscate, iar bolnavilor de tuberculoză li se prescria inhalarea miresmelor de trandafiri proaspeţi.

REMEDII CU TRANDAFIRI

Petalele de trandafir

Se culeg dimineaţa, când aerul este curat şi umed, de preferat după o ploaie sau rouă abundentă. Se aleg florile complet desfăcute, dar nu veştejite. Ca să nu se piardă nimic din calităţile lor utile, florile nu se spală. Petalele se folosesc pentru prepararea leacurilor, în stare proaspătă sau uscată.

Stomatita

Se taie mărunt trei linguri de petale, se infuzează în două pahare de apă clocotită până la răcire şi se clăteşte gura de câteva ori în timpul zilei.

Conjunctivita

O lingură de petale uscate se infuzează în 200 ml de apă clocotită 30 de minute, apoi se strecoară şi se lasă la răcit. De câteva ori pe zi, se şterg ochii cu infuzie, iar înainte de culcare, tampoane de vată îmbibate cu infuzie se lasă pe pleoape 30 de minute.

Amigdalita

Se amestecă părţi egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu miere de albine. Amestecul se ţine în gură 20-30 de minute, apoi se scuipă. Se repetă de două ori pe zi, timp de 3-4 zile.

Paradontoza, stomatita

Pulberea din flori uscate amestecată cu miere de albine este un remediu pentru orice proces inflamator în cavitatea bucală. Cu amestecul aromat se frecţionează gingiile bolnave.

Răceala, bronşita, faringita, nevroze, avitaminoza

Se bea ceai din petale uscate de trandafir (o linguriţă la un pahar de apă fierbinte).

Spondiloza

Se macerează 7-10 petale de trandafir în 125 ml de ţuică timp de cinci zile. Locurile bolnave se frecţionează cu soluţie înainte de culcare, apoi se leagă cu un fular de lână sau blană de iepure.

Boli de piele

Pentru diminuarea iritaţiei în cazuri de eczemă, psoriazis, coşuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplică un strat de petale proaspete, care apoi se fixează cu plasture sau tifon. Plăgile infectate şi arsurile se vindecă mai repede dacă se aplică zilnic câte un strat de petale proaspete.

Constipaţie

Se recomandă mestecarea meticuloasă şi înghiţirea a 8-10 petale proaspete de trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă.

Accesele de migrenă, verij, greaţă, slăbiciune

S-a demonstrat ştiinţific că inhalarea aromei de flori de trandafir vindecă aceste afecţiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie să folosească de asemenea cât mai des inhalarea aromei de trandafir. Într-un lighenaş cu apă fierbinte, se pun câteva flori de trandafir şi se lasă în camera unde se află persoana afectată. Metoda dă rezultate şi în cazuri de răceală, gripă, guturai.

Astm bronşic

Amestecaţi zece linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o lingură de frunze de patlagină tăiate mărunt şi un litru de vin roşu (natural). Amestecul se aduce până aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. După răcire, se adaugă două linguri de miere de albine. Se consumă câte o lingură, de cinci ori pe zi, timp de trei zile, apoi urmează o pauză de trei zile. Cura durează până la consumarea produsului. După o pauză de o lună, poate fi repetată.

ULEIUL DE TRANDAFIRI

Insomnie, depresie

Se inhalează, de mai multe ori pe parcursul zilei, aroma uleiului de trandafiri.

Angina pectorală

Bolnavilor li se recomandă purtarea unui medalion cu tampon de vată îmbibat cu o picătură de ulei de trandafir.

În caz de otită: 2-3 picături de ulei se picură în ureche, de trei ori pe zi.

Blefarită

Se ung pleoapele inflamate de 2-3 ori pe zi cu ulei de trandafir, timp de o lună. În acelaşi timp, se bea şi ceai din petale de trandafir.

Celulita

12 picături de ulei de trandafir se amestecă cu 100 ml ulei de măsline. Se frecţionează locurile cu probleme, după un duş cald.

Arsuri, ulcer, escară

Se aplică ulei de trandafir sub formă de comprese.

APA DE TRANDAFIR

Strămoşii ne-au lăsat secretele folosirii unui remediu uşor de preparat, care se numeşte apa de trandafir. O mână de petale proaspete sau uscate se pun într-un vas emailat sau de sticlă. Peste flori se toarnă apă fiartă şi răcită şi se lasă să infuzeze 5-6 ore.

Varianta rapidă: peste o lingură de petale se toarnă un pahar de apă fierbinte, se acoperă şi se lasă până la răcire.

Recomandări

Reumatism: se fac băi calde la picioare.

Dureri lombare: se aplică în zona lombară comprese fierbinţi cu apă de trandafir.

Răceală: înainte de culcare, bolnavii se încalţă cu şosetele înmuiate în apa caldă de trandafir şi stoarse puţin.

Vertij, ameţeală puternică: se leagă fruntea cu un prosop înmuiat în apa de trandafir rece.

Pentru ridicarea tonusului vital, corpul se înfăşoară strâns cu un cearşaf înmuiat în apa rece de trandafir. Deasupra se înveleşte cu un cearşaf uscat, apoi cu plapuma

Transpiraţie abundentă: corpul se şterge de două ori pe zi (seara şi dimineaţa) cu apă de trandafir. Concomitent, se fac de 3-4 ori pe săptămână băi cu frunze de nuc.

Encefalopatie traumatică, distonie vegetativă vasculară, nevroze: zilnic, timp de două săptămâni, se face o abluţiune a spatelui, de la zona cervicală, peste omoplaţi, cu apă de trandafir călduţă. Procedura se foloseşte şi de către oamenii sănătoşi pentru întărirea imunităţii şi ridicarea capacităţii de rezistenţă a sistemului nervos.

Alte metode: corpul se frecţionează uşor cu buretele îmbibat cu apă de trandafir. Ca efectul să fie mai puternic, spatele se bate cu un buchet de crenguţe de mesteacăn trecut prin apă, până la apariţia senzaţiei de căldură plăcută.

Procedura ajută şi bolnavii cu probleme ale aparatului locomotor, mai ales cu dureri de coloană, dureri lombare, depuneri de săruri.

Baia cu infuzie de trandafir este un remediu excelent pentru afecţiunile sistemului nervos, deoarece are efect de tonifiere, înlătură oboseala, anxietatea, ajută inima, curăţă pielea. Jumătate de pahar de petale se infuzează într-un litru de apă clocotită.Se acoperă vasul timp de 20 de minute, apoi tot conţinutul se toarnă în cadă. Dacă se adaugă şi 4-5 linguri de suc de sfeclă, efectul terapeutic va creşte considerabil. Pentru băi, puteţi folosi florile veştejite, din vază.

O licoare minunată,din Egipt

Posted on by racoltapetru6

Licoarea care te ţine în putere

În vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care şi-a luat apoi numele de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborată o reţetă miraculoasă, după care s-a preparat o băutură numită Antica. Oamenii de rând îi spuneau humus, adică pământ, sol. De fapt, licoarea apăruse mai demult, în vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea era menită să îi menţină mereu în putere pe sclavii ce construiau marile piramide. Băutura aceasta curăţă bine vasele de sânge şi asigură o viaţă îndelungată.

Licoarea a fost preparată de preoţii egipteni, care cunoşteau tainele organismului, plantele -sălbatice şi cultivate- şi toate virtuţile acestora. Preoţii foloseau şi ei, la rândul lor, această băutură pe care o preparaseră, dar în doze mai mici, deoarece ei munceau mai puţin decât sclavii de la piramide şi, totodată, nu stăteau tot timpul în soarele arzător al deşertului.

Băutură cu usturoi şi lămâie

Licoarea egipteană, care avea şi rolul de a menţine şi regla echilibrul vitaminelor din organism, a primit numele de Antica, de la cele două componente: An -usturoi- şi Tica -lămâie. Cele două componente asigură toată gama de efecte miraculoase ale acestei băuturi.

Vitamina A sporeşte densitatea şi elasticitatea pielii, protejează limfa şi împiedică transpiraţia în exces. Usturoiul, care este bogat în vitamina A, mai conţine siliciu, iar acesta are un rol important în reînnoirea măduvei osoase şi hematopoeza (fabricarea de globule roşii tinere). Tot în usturoi se găseşte un element foarte rar, dar extrem de necesar- germaniul. Acesta favorizează formarea ţesutului muscular.

Prepararea miraculosului remediu

Se folosesc patru lămâi măricele, bine coapte, cu coaja subţire, şi trei căpăţâni de usturoi. Lămâile se spală şi se şterg, apoi se stoarce zeama într-un vas de sticlă, foarte curat (borcan). coaja şi pulpa rămase se dau prin maşina de tocat şi se pun într-un alt vas (borcan). Căpăţânile de usturoi se curăţă, iar căţeii se zdrobesc (ca pentru mujdei). Zeama lămâilor, cojile şi pulpa (date prin maşină) şi mujdeiul de usturoi se pun într-o oală emailată; după ce s-au amestecat bine se toarnă în oala de doi litri apa fiartă şi răcită. Oala se leagă cu o bucată de tifon pus în două şi se pune în frigider pentru 72 de ore. Nu trebuie să ne temem că frigiderul va prinde miros de usturoi- lămâia îl face să dispară.

După cele trei zile (72 de ore), conţinutul din vasul emailat se strecoară prin patru straturi de tifon, se pune în două sticle de câte un litru şi se închid etanş. Licoarea se va păstra la frigider.

Administrarea acestui leac se va face timp de cinci zile, de câte patru ori pe z, câte 50 ml, cu 30 de minute înainte de masă. Apoi se face pauză timp de zece zile, după care procedura se repetă. Cura durează cinci luni, după care se face pauză timp de două luni. Prin folosirea acestei licori se previne orice tip de răceală, organismul are la dispoziţie un excelent tonic (îndeosebi primăvara). Se recomandă să fie folosit chiar şi de către persoane perfect sănătoase.

Acest preparat poate fi considerat un remediu universal, deoarece este capabil să vindece aproape toate afecţiunile tractului gastro-intestinal şi disfuncţiile hepato-biliare (mai puţin calculoza biliară şi afecţiunile de vezică biliară). Preparatul curăţă rinichii, dezinfectează căile urinare, vindecă stenocardia, restabileşte inima după infarctul de miocard, grăbeşte resorbţia cicatricelor postoperatorii.

Dacă se fricţionează cu acest decoct rădăcina părului şi se pun chiar comprese, dispar senzaţiile de mâncărime şi mătreaţă. În cazul mirosului neplăcut al gurii, se clăteşte gura cu decoct şi se înghit 1-2 guri. Preparatul curăţă intestinul subţire, înlătură avitaminozele şi constipaţiile. De asemenea, este un remediu în scorbut şi în tuberculoze.

Bilete între soţi

Posted on by racoltapetru6

Bilet de la soţ

IUBITA MEA:

În anul care a trecut am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reuşit de 36 de ori, ceea ce înseamnă, în medie, o dată la zece zile.

Iată lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes:

– 54 de ori pentru că lenjeria era la spălat

-17 ori pentru că era o oră prea târzie

-49 de ori pentru că erai prea obosită

-20 de ori pentru că era prea cald

-15 ori pentru că vroiai să dormi

-22 de ori pentru că te durea capul

-17 ori pentru că-ţi era teamă că trezim copilul

-16 0ri pentru că erai prea nervoasă

-12 ori pentru că era ziua critică din lună

-19 ori pentru că trebuia să te trezeşti devreme

-9 ori pentru că susţineai că nu ai chef

-6 ori pentru că te uitai la emisiunea de noapte

-5 ori pentru că nu vroiai să-ţi ciufuleşti noua cuafură

-3 ori pentru că ne aud vecinii

Din cele 36 de reuşite rezultatul nu a fost satisfăcător,după cum urmează:

-6 ori pentru că stăteai pur şi simplu întinsă

-8 ori pentru că îmi aminteai că sunt găuri în stratul de ozon

-4 0ri pentru că mi-ai cerut să mă grăbesc, ca să termin odată

-7 ori pentru că a trebuit să te trezesc să-ţi spun că am terminat

-o dată pentru că mi-era teamă că te-am rănit, din cauză că te-am simţit mişcându-te…

Răspunsul soţiei

IUBITUL MEU:

Am senzaţia că încurci puţin lucrurile. Iată motivele pentru care nu ai fost în stare mai mult decât ai reuşit:

-36 de ori pentru că n-ai venit de loc acasă

-5 ori pentru că ai venit beat şi te-ai dat la pisică

-21 de ori pentru că nu ţi s-a sculat

-33 de ori pentru că te-ai terminat prea repede

-19 ori pentru că s-a culcat înainte de a începe

-38 de ori pentru că ai lucrat prea târziu

-10 ori pentru că aveai un cârcel în talpă

-29 de ori pentru că trebuia să te trezeşti devreme ca să joci golf

-2 ori pentru că te-ai bătut şi ai primit un şut în testicule

-4 ori pentru că ţi s-a înţepenit fermoarul de la pantaloni

-3 ori pentru că ai răcit şi îţi curgea nasul

-2 ori pentru că ţi-a intrat o ţepuşă în deget

-20 de ori pentru că ai uitat la ce te-ai gândit toată ziua

-6 ori pentru că te-ai terminat în pijama, în timp ce citeai cărţi porcoase

-98 de ori pentru că n-ai avut timp, deoarece trebuia să te uiţi la meci, iar când am fost împreună şi stăteam întinsă nemişcată, era din cauză că m-ai confundat cu cearşaful.

Alimentele de post…

Posted on by racoltapetru6

…sunt excelente pentru sănătate. Mănâncă morcovi ca să nu ai probleme cu digestia!

Perioada postului îţi face bine: pentru că nu mai mănânci carne, ouă şi lactate, organismul tău mai scapă de toxine. Iar principalele alimente pe care le consumi acum au două mari calităţi: sunt hrănitoare şi te ajută să previi multe probleme de sănătate. Substanţele de bază din morcov sunt vitamina A, fierul şi betacarotenul (un puternic antioxidant). Ele ajută digestia şi combat cancerul. În plus: ameliorează vederea (în special pe timp de noapte), scade nivelul colesterolului, fortifică imunitatea (capacitatea de apărare a organismului), contribuie la reducerea greutăţii corporale, compresele cu suc de morcovi vindecă arsurile pielii.

Mărul conţine substanţe foarte importante:

…fibre alimentare şi antioxidanţi, care ţin sub control control colesterolul, prevenind infarctul miocardic şi accidentele vasculare cerebrale. În plus: previne constipaţia, diareea şi cancerul de colon; fortifică articulaţiile şi reduce riscul de osteoporoză;  ţine glicemia sub control, preîntâmpinând apariţia diabetului; asigură sănătatea plămânilor şi te apără de astm bronşic.

Cerealele. Sunt sau nu sănătoase pentru copii?

Cerealele pentru copii conţin o cantitate îngrijorătoare de zahăr. Aceasta este concluzia la care a ajuns un grup de specialişti britanici care au analizat peste 50 de mărci de cereale pentru copii. Dintre acestea, 32 aveau un conţinut de zahăr peste limita normală, putând fi considerate la fel de nocive ca dulciurile de tipul ciocolatei, bomboanelor sau biscuiţilor.

La rândul lor, medicii nutriţionşti avertizează că un consum ridicat de zahăr de la vârste fragede poate creşte serios riscul apariţiei unor boli severe a diabetului. În plus, acestea pot cauza şi probleme stomatologice grave şi obezitate. Prin urmare, părinţii trebuie să verifice mai cu atenţie etichetele produselor destinate copiilor înainte de a le cumpăra. Cei care au realizat studiul cred că este necesar ca firmele producătoare de cereale să reducă doza de zahăr folosită şi să afişeze pe etichetă informaţiile nutriţionale corecte.