Metamorfoza (epilog)

Era o dimineaţă liniştită de toamnă, şi pe plaja de la Vama Veche nu se vedea ţipenie de om. Doar valurile, îndemnate de un vânt mai vioi, se înfoiau şi se repezeau cu repertoriul lor caracteristic spre malul care le tempera elanul. Un autoturism Mercedes îşi făcu apariţia în acest peisaj matinal, înaintând spre mare. S-a apropiat până la întâlnirea cu undele înspumate şi motorul a încetat să mai toarcă. Din maşină a coborât Doina, într-o rochie albă, vaporoasă, sfidând răcoarea anotimpului. Era desculţă şi pipăia cu tălpile nisipul umed, în timp ce înainta de-a lungul plajei, cu privirea pierdută spre orizontul cuprins între cer şi mare. Ochii îi erau protejaţi de ochelarii negri ce-i permiteau sa sfideze soarele care se ridica semeţ deasupra apei.

După un timp, fata s-a oprit privind nemişcată spre depărtări, cu braţele încrucişate la piept. Nimic nu trăda frământarea interioară şi aşteptările din sufletul ei. A stat aşa multă vreme, până când un alt sunet, străin de cele generate de natură, i-a atras atenţia. Era maşina lui Ghiţă, care a coborât şi s-a apropiat de ea. Mulţumit că a găsit-o, îi zise:

– M-am gândit că nu ai plecat încă. O să-ţi fie dor de locul ăsta.

Doina a aprobat din cap, tăcută. Bărbatul o privea, admirând părul ce-i flutura în bătaia vântului. Îşi dădu jos vesta şi o puse pe umerii expuşi ai fetei. Apoi întrebă sfios:

– Crezi că mai trăieşte? Mai speri să-l întâlneşti?

După câteva minute de tăcere, veni şi răspunsul ei:

– Nu ştiu ce să cred…Sunt dezorientată şi mi-e frică. Mă simt vinovată în mare măsură. L-am împins de multe ori la acţiuni stupide, iar ultima dintre ele i-a fost fatală. N-o să mi-o iert.

Ghiţă îi aşeză mai bine haina şi îşi petrecu braţul ocrotitor pe după umerii ei. Zise liniştitor:

– Haida-de! Nu mai fi aşa aspră cu tine. Doar a fost şi alegerea lui şi, având în vedere circumstanţele, v-aţi descurcat foarte bine. Aţi dat în vileag o reţea de traficanţi de prostituate salvându-le de la o viaţă de chin, poate chiar de la moarte. Plus că aţi prins un comisar corupt şi ai scris un articol senzaţional.

Fata dădea negativ din cap:

– Dar cu ce preţ, Ghiţă?! Cu ce preţ!? Cu preţul fericirii noastre, cu preţul vieţii iubitului meu. Şi ce am realizat? Stănescu e cercetat în stare de libertate şi sunt aproape sigură că nu va fi condamnat la închisoare, fiindcă aşa e justiţia la noi! Mâine, poimâine va găsi o altă oportunitate de a-şi continua activitatea infracţională, iar eu voi fi în vizorul lui. Mă voi uita mereu în spate, căci răzbunarea e doar o chestiune de timp. Iar acum sunt singură.

– Să nu spui asta!, replică imediat bărbatul. Eu voi fi mereu alături de tine, chiar dacă ne despart 800 de km. Dă-mi doar un semn, când vei avea nevoie, şi voi fi gata de acţiune. În plus, să ştii că am încredere în tine: am văzut că te descurci în orice situaţie şi mi-a plăcut să lucrăm împreună!

Doinei îi scăpă un zâmbet discret când răspunse, privindu-l în ochi:

– Mersi, Ghiţa! Eşti un om bun şi m-ai ajutat enorm! Sper să ne mai întâlnim.

Bărbatul o îmbrăţişă prieteneşte, după care şi-au luat rămas bun:

– Să mă suni cât mai des, fată dragă! Şi să vii la primăvară în concediu. Eşti binevenită în garsoniera mea, căci eu o să dorm în altă parte.

– Ok! O să păstrăm legătura. Mersi încă o dată pentru tot! Haide, du-te acum, că eu mai stau câteva minute şi pornesc spre Baia Mare! Vreau să-mi iau rămas bun de la mare.

Zicându-i acestea, Doina îi înapoie haina şi depuse un sărut pe obrazul prietenului ei. După ce Dacia a dispărut din peisaj, a întors din nou privirea spre valurile înspumate. Totul era neschimbat şi nici nu ştia dacă ceva ar putea să perturbe monotonia mării. A pornit alene spre maşina care se vedea în depărtare. Avea tot timpul din lume şi amâna pe cât putea despărţirea de acest peisaj, căruia îi va duce dorul în fiecare zi, în fiece clipă. Locul în care a pierdut o parte din suflet, unde a avut parte de sentimente puternice, de neimaginat, care i-au schimbat caracterul şi perspectiva asupra lumii ce o înconjura.

Curios! Uşa autoturismului era întredeschisă, deși ştia că a împins-o de tot. Uimirea ei a fost foarte mare când a văzut pe scaunul ei o cochilie, iar pe ea, o perlă superbă! A ridicat-o zâmbind şi s-a întors din nou către mare. Nu se vedea nimic deosebit, dar acum ştia că acolo, undeva, sub valurile neastâmpărate, e cineva care o priveşte cu dragoste, cineva care o iubeşte în tăcere. Paul al ei trăieşte şi, aşa cum a promis, nu o va uita niciodată!

A ridicat mâna şi a fluturat-o fericită deasupra capului, strigând:

– Mă voi întoarce, iubitule! Mă voi întoarce!

Apoi s-a urcat la volan şi a pornit în trombă, scurmând cu putere nisipul. Emoţiile erau copleşitoare şi spera ca șofatul s-o ajute. La urma urmei, avea viteza în sânge.

SFÂRŞIT

EPIGRAME (fără comentarii)

Profeţii hazardate

Potopuri prezic profeţii,

Dar eu zic c-avem resurse

S-adunăm în cursul vieţii,

Sute de apocalipse.

Munca la negru

E rasist acest guvern

Şi dovada o aştern:

Amenda ce-ai s-o plăteşti,

La negru dacă munceşti.

Soţul agresiv

Departe de el tandreţea,

Raţiunea şi blândeţea,

Slab dotat la cerebel,

Numai forţa e de el.

Furtuna solară

O furtună de la soare

Nu-i motiv de-ngrijorare,

E bătrân şi nu se ştie

Că-i bolnav de aritmie.

Gânduri păcătoase

E lungă ziua de postit,

Şi săptămânile sunt multe,

Dar vor lua ele sfârşit,

Şi-o să mâncăm iarăşi pe rupte!

De-ar fi aşa!

Să găsesc un goz pe stradă,

Să exclam ca un năuc:

-Doamne, ce degringoladă!

Şi să-i fac cont pe facebook.

Asumarea responsabilităţii

Zicem că a greşi e omeneşte,

Şi chiar greşim cu toţii, desigur,

Dar nu am învăţat a recunoaşte,

Ci arătăm mereu spre cei din jur.

Publicitate

Precum la pomul lăudat,

Vrăjeala-i şi-n publicitate:

Vezi cum produsul cumpărat,

Face rabat la calitate.

Poţiunea magică

Mita e la noi în ţară,

Poţiune populară,

La întrecere cu alţii,

Sunt “trataţi” şi magistraţii.

Diagnostic

Explorând mintea umană,

Psihologul a decis:

-E nebun de bună seamă…

Ori un geniu, mai precis.

Decadenţă

Cei ce mai citesc o carte,

Sunt o tristă raritate,

Ori, din cea ce văd şi scriu,

Citesc mai mult cei ce scriu.

Tunuri financiare

Oştile, la confruntare,

Primeau tunuri în dotare,

Astăzi, chiar de nu-i război,

Tot se dau “tunuri” la noi.

Pas greşit

El, de ea s-a-ndrăgostit,

Găsind paradisul,

Apoi s-au căsătorit

Şi s-a-ncheiat visul.

Discriminare

UE vrea bun tratament

În temniţi sau l-animale,

Iar noi, cei mulţi, evident,

Suferim prin reci spitale.

Cum să ajungi milionar

Milionar de vrei să fii,

E bine trucul să îl ştii:

Când ai un miliard în bancă,

Să te însori c-o piţipoancă.

Despre mintea umană

Mintea umană funcţionează cel mai eficient în jurul vârstei de 50 de ani, nu în tinereţe. Corpul şi creierul nu îmbătrânesc în acelaşi ritm. Dimpotrivă, puterea minţii creşte odată cu vârsta, arată studiile.

Chiar este creierul condamnat la degradare?, se întreabă Barbara Strauch, jurnalist la “The New York Times” şi autoare a cărţii “Viaţa secretă a creierului adulţilor: Descoperiţi talente surprinzătoare ale minţii de la vârsta mijlocie”.

A descoperit că este înconjurată de oameni de vârstă similară care, deşi nu-şi puteau aminti numele restaurantului la care au mâncat sau al cărţii pe care tocmai o terminaseră de citit, puteau să coordoneze afaceri pe continente diferite, scrie Strauch în cartea ei, citată de “The Daily Mail”.

Cercetătorii- sociologi, psihologi şi neurologi- au descoperit însă că, în cazul unei persoane ajunse la vârsta a doua, creierul nu se comportă ca restul corpului. Este adevărat că memoria e afectată, la fel şi alte funcţii ale creierului legate de motricitate. Pe de altă parte, creşte abilitatea de a lua decizii corecte despre lumea din jur.

Cercetătorii au folosit rezonanţa magnetică pentru a analiza efectele îmbătrânirii şi au constatat că celulele creierului nu se împuţinează subit. Dimpotrivă, creierul se adaptează şi le permite persoanelor trecute de 50 de ani să-l folosească mult mai eficient. Astfel, dacă tinerii folosesc pe rând cele două emisfere ale creierului, persoanele în vârstă reuşesc să le utilizeze simultan.

De asemenea, se îmbunătăţesc capacităţile cognitive, după cum demonstrează un studiu care a urmărit evoluţia vieţii a 6.000 de americani timp de 40 de ani.

Testele de vocabular, memorie, aritmetică, orientare sapaţială, viteză de reacţie şi logică au demonstrat că oamenii cu vârste între 40 şi 60 de ani au obţinut rezultate mai bune decât cei de 20 de ani.

Bărbaţii au avut cele mai bune rezultate în jurul vârstei de 50 de ani, pe când la femei, abilităţile s-au îmbunătăţit şi după vârsta de 60 de ani. Chiar şi abilităţile sociale şi capacitatea de a judeca corect oamenii şi situaţiile cresc odată cu vârsta. Partea creierului responsabilă cu emoţiile umane se micşorează mai lent decât celelalte zone.

Un studiu realizat de Universitatea Harvard demonstrează că oamenii trecuţi de 50 de ani iau şi cele mai bune decizii financiare. Nu în ultimul rând, studiile contrazic teoria conform îmbătrânirea aduce după ea dezamăgire şi depresii. Se pare că, pe măsură ce îmbătrânim, reacţionăm altfel la necazuri, creierul reuşeşte să se programeze să accentueze aspectele pozitive şi să le elimine pe cele negative.

Vreţi să aveţi o minte clară şi la bătrâneţe?

Există metode de a vă menţine creierul tânăr. Din păcate, mintea mai bună nu se poate obţine odată cu vârsta, ci din contra, pierdem din ea, cu fiecare an ce trece. Cercetătorii au aflat însă că există diverse metode prin care putem opri declinul minţii. Iată câteva dintre acestea:

Dansaţi. “Puţine activităţi stimulează creierul aşa de bine ca dansul!”, spune doctorul Daniel Amen, autorul cărţii “O minte minunată la orice vârstă”. “Dansul necesită totul, de la coordonare şi organizare, la planificare şi judecată”, a mai scris acesta.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru artele marţiale. Ambele cer poziţionarea diferitelor părţi ale corpului simultan şi sincron.

Mergeţi la fitness. Sportul creează celule noi într-o zonă a creierului vitală memoriei. Cercetătorii de la Universitatea Columbia au măsurat volumul sângelui din creierul adulţilor care merg la sală de patru ori pe săptămână, timp de patru luni şi au descoperit că toată această activitate duce la producerea mai multor neuroni.

Mâncaţi ouă. Micul dejun ideal este un ou, potrivit medicului Larry McLeary, autorul programului “Încredere în creier”. Oul conţine vitamina B, care obligă celulele nervoase să ardă glucoza, cea mai importantă sursă de energie a creierului. Oul conţine şi antioxidanţi, care protejează neuronii de stricăciuni şi acizi graşi omega-3, care menţin impulsurile nervoase la ritmuri optime.

Mâncaţi, de asemenea, multe fructe şi legume şi evitaţi mâncărurile grase, care diminuează abilitatea celulelor nervoase de a comunica între ele.

Fiţi activi. Nu deveniţi leneşi, pentru că dăunează grav sănătăţii. Implicaţi-vă tot timpul în diverse activităţi, pentru a vă menţine mintea alertă.

Hidrataţi-vă mintea. Un studiu al Universităţii South Florida din 2006 a arătat că oamenii care beau trei sau mai multe pahare de suc proaspăt pe săptămână, aveau cu 76% mai puţine şanse să se îmbolnăvească de Alzheimer. Cantitatea mare de polyphenoli, antioxidanţi găsiţi în fructe, protejează creierul de boală. Opt pahare de apă pe zi sunt şi ele extrem de benefice pentru minte, întrucât creierul este 80% apă şi dacă nu este hidratat, neuronii nu pot să funcţioneze corect.

Râdeţi. Luaţi-vă o pauză de la problemele cotidiene şi râdeţi. Citiţi bancuri, uitaţi-vă la filmuleţe amuzante. Chiar şi anticiparea râsului scade stresul cu 39%, până la 70%! Râsul este extrem de bun şi pentru inimă.

Dormiţi suficient. Somnul este important pentru o stare mentală bună. Memoria se organizează în creier, în timpul somnului. Un studiu al Facultăţii de Medicină de la Harvard arată că mintea adună bucăţi separate de informaţie şi le ţese împreună cu somnul. Doctorii ne sfătuiesc să dormim şapte ore!

Nu vă mai uitaţi la TV. O oră de privit la televizor creşte riscul de a căpăta Alzheimer cu 1,3%. Aşa că doctorii recomandă să vă relaxaţi la TV maxim două ore pe zi. În schimb, ei propun să citiţi cât mai multe cărţi.

Folosiţi mirodenii. Atunci când gătiţi, folosiţi cât mai multe mirodenii la mâncare. Rozmarinul, de exemplu, conţine acid carnozic, care reduce riscul de atac cerebral cu 40%. Folosiţi cu încredere condimentele, mai ales scorţişoara, şofranul, busuiocul, oregano, cimbru şi salvia.

Studiaţi o limbă străină. Nu ezitaţi să învăţaţi o limbă străină, pentru a evita demenţa la bătrâneţe. Un studiu al Universităţii York din Toronta arată că oamenii în vârstă care vorbesc mai multe limbi străine au o minte mai clară decât ceilalţi.

Spălaţi-vă bine pe dinţi. O gingie inflamată, sângerândă, poate sugera o problemă a sănătăţii. În plus, toate bacteriile care se strâng în gură ajung în sânge şi apoi la organele vitale, inclusiv creier. De aici, şi o stare mentală extrem de proastă.

Beţi ceai verde şi veţi câştiga cu 20% mai multă sănătate mentală, potrivit unui studiu prezentat în The American Journal of Clinical Nutrition.

O poveste despre capitalism


Mi-am adus aminte de o poveste de “succes” nord-americană! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reuşească să vândă şi frigidere eschimoşilor! Nimic mai adevărat şi mai capitalist!

Plecând de la această “performanţă”, într-o corporaţie capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulţi dintre noi visăm să lucrăm- sună high rezonanţa de multinaţională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoşilor (în acest caz populaţiei native din Alaska).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum să vindem frigidere eschimoşilor? “Foarte simplu, răspunde cineva! Îi convingem că îşi pun familiile în pericoldacă nu ţin mâncarea în frigider! Inventăm un institut care a făcut un studiu şi rezolvăm problema!” Genial!

Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! “Mda”, spuse managerul. “Asta este o problemă”. “Le vindem generatoare”, spuse cineva de la masă. “Discutăm cu o firmă care face aşa ceva” Da! Excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă, şi mai spinoasă: “Dragii mei, sunteţi copii? Generatoarele merg pe combustibil! De unde naiba benzinării?”

“Mda, cred că problema devine nerealistă”, spuse managerul. “Aşa cum am abordat problema generatoarelor, aşa vom aborda şi problema benzinăriilor”, spuse un alt participant la întâlnire. Vorbim cu o firmă de specialitate!”. “Da, putem face asta”, spuse managerul. Un finanţist prezent la şedinţă îi întreabă pe ceilalţi: “Dragii mei, v-am ascultat pe toţi. Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoşii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum naiba vindeţi voi frigidere, generatoare, benzină?”

Se lasă liniştea. Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanţist de meserie (cum altfel), persoană pe care puţini de la masă o vedeau în firmă şi aproape niciunul nu o cunoştea. Le spune tuturor pe un ton blând: “Ori nu aveţi habar de societatea în care trăiţi, ori sunteţi superficiali, ori poate stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă. BANII! Dar avem mai mulţi decât imaginaţia noastră poate cuprinde! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde, prin credit! Aşa că mai adăugaţi şi servicii de creditare a produselor voastre, faceţi contracte de credit avantajoase (cui?). Semnaţi cu băncile înţelegeri pentru dezvoltare, spuneţi că deschidem noi pieţe şi… la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?”

S-a lăsat din nou liniştea… apoi managerul, pe un ton prietenos, le spune celor prezenţi: “Dacă nu aveţi ceva de adăugat, la treabă!

După trei luni regiunea target avea peste 100 de benzinării (din cinci iniţial), hypermarket-uri vreo zece (din unu), sucursale bancare 150 (din două iniţial), familii de eschimoşi cu frigidere, aproape toţi! Ajunsese frigiderul un statut social. Nu ai frigider, nu ai valoare! Îţi vor muri copiii intoxicaţi cu bacteria inventată de institutul virtual din şedinţa de brainstorming!

După şase luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuţinat (de la zece la trei), sucursalele bancare şi mai puţine: de la 150 la 30. Familii de eschimoşi cu frigidere: toţi, dar puţini mai reuşeau să le mai folosească pentru că nu aveau bani de combustibil pentru generator.

După un an regiunea target avea cinci benzinării, un hypermarket, două sucursale bancare, toţi eschimoşii aveau frigidere şi generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toţi primeau notificări că dacă nu îşi plătesc datoriile vor fi alungaţi de pe pământurile lor.

După un an şi jumătate regiunea nu mai avea decât o benzinărie, niciun hypermarket, o sucursală bancară, şi toţi proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor. Le-au fost executate terenurile şi prin asta şi mijloacele de subzistenţă.

Vă sună cunoscut? Cred că da! Se numeşte capitalism! Bineînţeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele trei luni şi am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie, iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevărul sau era o iluzie?

Să tragem linie: o corporaţie de electrocasnice şi-a primit banii pe frigidere (comisioanele de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule şi-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziţionarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vândut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au câştigat cel mai mult având şi terenurile eschimoşilor executate prin neplata creditelor şi banii pe creditele neplătite de eschimoşi pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Şi eschimoşii? Fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (proprii), fără viitor!

CONCLUZIA:

Nu vă cumpăraţi produse pe care nu vi le permiteţi (finanţiştii spun că dacă nu puteţi acoperi din surse proprii 25-40% din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteţi, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Nu vă cumpăraţi produse inutile (şi eu am în casă nenumăratecuţite electrice, feliatoare, mixere, maşini de făcut tăiţei, etc.) 

NU FIŢI ESCHIMOŞI!

Învăţaţi din această criză, informaţi-vă asupra produselor pe care le doriţi, gândiţi-vă dacă într-adevăr aveţi nevoie de ele!

Adaptaţ-vă cumpărăturile după propriile necesităţi, nu după ce vedeţi la alţii sau după şedinţa de ameţeală a vreunui responsabil de vânzări!

Fiţi eficienţi cu propria viaţă şi cu propriile venituri! Trăiţi sănătos şi curat!

SEMNAT: UN ESCHIMOŞ, ÎN MICĂ MĂSURĂ.

SUCCES TUTUROR!

Un calcul simplu

Să facem un calcul: (de dragul democraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura- să presupunem!- multă vreme de acum încolo, hai să zicem că până în 2015, leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de cinci ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi, la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un calcul.

Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei/750,- 39,28 de luni. Adică peste trei ani. Păi este numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte trei ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta înseamnă că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgeţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

ŞI ACUM UIMIRILE ŞI MIRĂRILE MELE:

1. Unde se duc banii ăştia?

2. Ce se întâmplă cu ei?

3. Cum e posibil ca după numai cinci ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?

5. De ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?

6. Cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care cinci ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de… politichie?

Nu aruncaţi zaţul de cafea!

15 modalităţi prin care poţi refolosi zaţul de cafea

1. Foloseşte-l ca fertilizator pentru toate plantele iubitoare de acid (cum sunt roşiile sau morcovii).

2. Împiedică accesul pisicilor în grădină. Pentru aceasta, împrăştie cafea veche în jurul ghivecelor şi plantelor.

3. Amestecă zaţul cu avocado strivit pentru o mască de faţă revigorantă.

4. Freacă-ţi mâinile cu zaţ consumat după ce ai tăiat ceapă sau usturoi pentru a scăpa de miros.

5. Transformă zaţul vechi în compost.

Sfat: Nu eşti un băutor de cafea? Nu-ţi face griji! Poţi profita şi tu de valoarea cafelei. Multe cafenele îţi vor da pe gratis cafeaua folosită sau pentru o sumă insignifiantă, care să acopere costul împachetării lor pentru tine.

6. Fă-ţi un scrub anti-celulitic.

7. Ţine zaţul vechi în frigider sau congelator în locul bicarbonatului de sodiu, pentru a elimina mirosurile neplăcute.

8. Împrăştie zaţ pe lângă intrările din casă pentru a alunga melcii sau furnicile.

9. Înmoaie zaţul în apă fierbinte, strecoară-l şi vei obţine vopsea pentru textile 100% naturală.

10. Curăţă grăsimea din oale sau de pe cadă.

Sfat: Unii oameni usucă zaţul folosit, îl amestecă în proporţie de 50/50 cu boabe proaspete şi apoi îşi fac cafea încă o dată.

11. Introdu un săculeţ cu zaţ uscat într-o pereche de pantofi rău mirositoare pentru a scăpa de miros.

12. Dacă ai părul de culoare închisă, te poţi spăla pe cap cu zaţ pentru a scăpa de mătreaţă. Pentru blonde sau roşcate, acest procedeu nu este recomandat, deoarece boabele pot colora rădăcina firelor de păr.

13. Zaţul poate fi folosit şi drept hrană pentru râmele din compostoare. Trebuie să fiţi atenţi, deoarece cafeaua este acidă. Excesul nu este benefic nici pentru aceste creaturi.

14. Foloseşte zaţul de cafea pentru a-ţi exfolia pielea.

15. Pentru a oferi foilor de hârtie un aspect învechit, pentru proiecte de meşteşugărie, lasă zaţul în apă peste noapte şi apoi afundă foile în acea apă. Înainte de a le folosi la confecţionat, lasă-le să se usuce.

Metamorfoza (XVIII)

Doina era tot pe podea și cu capul lui Paul în poală, iar când i-a văzut pe cei doi bărbaţi intrând a ridicat privirea spre comisarul băimărean, exclamând de câteva ori:

– Nu e mort! Nu e mort…Mai are puls. Îi simt pulsul!

Pe de altă part,e Stănescu se zbătea în zadar, răcnind:

– Eliberează-mă imediat, cretinule! Te implici într-o acţiune a poliţiei locale, netotule! Ţi-ai depăşit atribuţiunile şi vei suporta consecinţele, animalule!

Şi tot aşa mai departe până când l-a mai domolit un dos de palmă lată de-a lui Bud. Afară se mai auzeau împuşcături din ce în ce mai rare şi comenzi scurte care răzbăteau printre tunetele tot mai îndepărtate. Scăpat de văicărelile celui încătuşat, comisarul se aplecă deasupra corpului diform şi îi căută pulsul. Simţea o bătaie slabă, ceea ce-l mira, deorece glonţul îl lovise în zona inimii şi sângerarea a fost abundentă: pe jos era plin de sânge închegat. Fata i-a luat mâna şi a condus-o în jos, către piciorul drept. Acolo, în apropierea călcâiului, ceva bătea cu putere şi menţinea viaţa. Era o inimă nouă, de alt tip, ce s-a format din scoica ce-şi găsise ca gazdă trupul lui Paul şi îi preluase funcţiile vitale, salvându-i astfel viaţa.

Doina zâmbea către vlăjganul de comisar, care nu înţelegea ce se petrece. Ochii rănitului s-au deschis şi de pe buzele lui s-a auzit doar un cuvânt şoptit:

– Apăăăă!…

Bud se precipită să caute un pahar, dar fata îl prinse de mână, spunându-i:

– Nu orice fel de apă. Are nevoie de apă de mare, şi în cantitate mare.

Chiar atunci se buluciră înăuntru un grup numeros de persoane. Era un ofiţer de la poliţia de coastă şi câţiva subordonaţi, unii răniţi, urmaţi de marinarii de pe SEA STAR, legaţi şi spăşiţi. La urmă a intrat Ghiţă, care s-a grăbit să o ajute pe Doina şi pe comisar. Au scos trupul lui Paul din cabina care devenise prea aglomerată şi gălăgioasă şi l-au dus pe punte. Acolo, Doina îl îmbrăţişă şi-l sărută prelung. Plângea cu lacrimi fierbinţi, sărate ca ale mării, iar picăturile se prelingeau pe obrazul iubitului ei, ajungându-i la buzele care le preluau ca pe un elixir al vieţii. Cu puterea generată de acele picături, tânărul o strânse şi el la piept rostindu-i:

– Te-am iubit mereu Doiniţă…şi te voi iubi mai mult decât aş putea să-ţi arăt…Tu eşti perla sufletului meu şi aş fi vrut să te ţin mereu aproape…să te admir. Dar acum suntem condamnaţi la despărţire…căci aparţinem fiecare altei lumi…Nu te voi uita niciodată, căci mintea nu mi-e tulbure şi va păstra limpede imaginea ta de zeiţă. Acum trebuie să mă laşi să plec în lumea mea…te rog, draga mea…simt că mă  sfârşesc…

Fata se dezlipea cu greu de pieptul lui Paul şi faţa ei ar fi vrut să rămână încă lipită de a lui, dar nu era posibil, iar cei doi bărbaţi care asistau la acestă dramatică scenă au înţeles că trebuie să intervină. A fost nevoie de insistenţă şi hotărâre pentru asta şi apoi pentru a-l ajuta pe rănit să se arunce în apele agitate ale mării. Strigătul de durere a Doinei a sfâşiat îndelung, dar în zadar, întunericul nopţii. Dintre valuri nu se putea distinge nimic. Au lăsat-o câteva minute să se liniştească, după care au dus-o mai mult pe sus în cabină, unde i-a fost administrat un calmant din trusa cu medicamente a ambarcaţiunii.

Vasul a fost scotocit peste tot, iar cele şase fete găsite la bord, precum şi cei bănuiţi de contrabandă cu carne vie au fost urcaţi pe vedeta poliţiei şi duşi pe uscat. La fel şi ceilalţi, cu excepţia a doi agenţi, ce vor asigura paza până dimineaţă. Furtuna se potolise şi nici vântul nu mai bătea. Era către dimineaţă şi cu toţii erau obosiţi după o noapte atât de zbuciumată, aşa că fiecare s-a îndreptat către un loc în care să se odihnească câteva ore. Doina în garsoniera lui Ghiţă, iar Bud era invitatul lui Mafaldea, cu care s-au întâlnit pe mal.

După-amiază erau aşteptaţi cu toţii la sediul poliţiei municipale, pentru declaraţii. Deşi dormise câteva ore, ajutată de efectele analgezicului primit pe vas, Doina era tot agitată şi îi dădea mari bătăi de cap jurnalistului constănţean.  Printre altele, a trebuit să-i povestească amănunţit cum a reuşit să mobilizeze poliţia pentru a intercepta vasul contrabandiştilor.

După despărţirea de la restaurant, au plecat glonţ spre gară, unde-i aştepta Bud, cu ochii pe ceas. Când a aflat că prizoniera lui a evadat, a explodat ca o grenadă şi era să-l ia la bătaie pe Butnaru. Cu greu a reuşit Ghiţă să-l mai tempereze şi să-l convingă că totul se va rezolva cu ajutorul comisarului şef. Aici a intervenit talentul jurnalistului care, într-o discuţie îndelungă cu Mafaldea, şi-a folosit toate argumentele disponibile şi a invocat chiar şi faptul că-i e dator de când l-a salvat de la înec. Ştia că pe vas se întâmplă ceva ilegal şi mai ştia locul unde s-a dus Doina. A mai exagerat el unele lucruri, dar numai în acest fel l-a convins să apeleze la poliţia de coastă. Restul a fost simplu: aşa cum bănuia, au găsit maşina pe plaja de la Vama Veche şi au pornit în căutarea lui SEA STAR, care nu putea fi departe. Noroc că cineva a blocat elicele cu plase de pescuit, iar acesta nu putea fi decât Paul, înainte de a urca pe vas.

Lecţii de la copii

Şapte lecţii pe care le putem învăţa de la copii

“Atunci când încetăm să mai fim copii, suntem deja morţi” (C. Brâncuş)

Când a început lumea? Astăzi, de dimineaţă!

Lecţia 1- A trăi bucuria momentului prezent


Copii au capacitatea de a percepe fiecare zi ca pe un nou început. Ei uită repede trecutul. Dacă doi copii se ceartă azi, mâine ei redevin cei mai buni prieteni. Iertând spontan, ei ştiu să fie fericiţi şi să trăiască din plin în momentul prezent. Capacitatea de a trăi în prezent este de asemeni principala calitate a sfinţilor şi a înţelepţilor. La copii, surprinzător pentru unii, aceasta se manifestă spontan. De altfel, în cazul lor, capacitatea de a încadra evenimentele în timp începe să se dezvolte abia odată cu vârsta preşcolară. Copiii ne învaţă în primul rând să ne bucurăm de lucruri simple. Făcând aceasta, putem intui sacrul ce se ascunde în profan. Copiii sunt mereu entuziaşti şi nu amână nici măcar pentru o clipă să fie fericiţi, nu aşteaptă evenimentele importante pentru a se bucura din plin. Ei savurează fiecare clipă şi astfel fiecare clipă devine un moment de încântare. Sunt optimişti şi gustă viaţa din plin. Pentru un copil, totul se desfăşoară în timp real, în faţa ochilor lui, el este actorul principal al evenimentelor şi se abandonează cu totul prezentului. Adulţii au tendinţa de a se raporta predominant fie la trecut, fie la viitor. Astfel, ajung să se blocheze, să rămână “consumaţi” de aceste condiţionări temporare, uitând cu totul de momentul prezent. Cei care nu reuşesc să se desprindă de trecut devin prizionierii unor trăiri care în timp capătă un vector descendent. Pe de altă parte, cei care trăiesc predominant în viitor, construind sau mai bine zis proiectând amăgiri legate de anumite planuri şi proiecte sau îngrijorându-se pentru lucruri care se pot petrece, acumulează frustrări şi devin stresaţi pentru că “viitorul fericit” nu devine realitate. De altfel, numeroase studii demonstrează faptul că, cu cât o persoană aleargă mai mult după fericire, cu atât este mai puţin fericită, alocându-şi din ce în ce mai puţin timp pentru bucuriile personale.

De ce copacii sunt verzi? Ca să ne reamintească că totul este posibil!

Lecţia 2- A fi plin de curiozitate

Având o stare de deschidere şi curiozitate permanentă, copii experimentează totul cu mare interes. Ei nu cunosc rutina, sunt naturali, neobosiţi, gata s-o ia oricând de la capăt. Această curiozitate ne arată că aproape orice lucru poate fi foarte important şi plin de miez pentru un copil. Această atitudine şi percepţie le conferă nebănuite resurse fizice, mentale şi sufleteşti. Începând cu vârsta de trei ani, copiii încep să pună o mulţime de întrebări. Curiozitatea liber exprimată, fără reţinere sau restricţie, ar trebui să rămână o trăsătură a spiritului nostru, indiferent de vârstă. Platon spunea: “Nu ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un copil, minunându-se clipă de clipă de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi, apoi, mă descopăr cu încântare şi mulţumire ca fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest ţărm”.

Ce sunt baloanele de săpun? Sunt pistruii îngeraşilor!

Lecţia 3- A trăi în inimă

Copiii sunt foarte sinceri şi dezinvolţi şi descoperă lumea prin sfera lor emoţională şi afectivă. Se ştie că, în general, copiilor le este caracteristic faptul că, deşi au învăţat să vorbească, nu verbalizează tot ce trăiesc, fiind lipsiţi de mentalul discursiv care apreciază, alege şi judecă. Seninătatea, inocenţa şi puritatea lor caracteristică ar putea fi antidotul stresului, insomniilor şi al multora dintre bolile adulţilor. Reacţia şi logica celor mici nu încetează să surprindă. Iată câteva exemple:

1. La ce folosesc sprâncenele? Sprâncenele folosesc ca să ţină fruntea sus, să nu ne vină peste ochi.

2. Ce sunt buruienile? Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.

3. De ce ceaşca are o ureche, iar cratiţa le are pe amândouă? Ceaşca are doar o ureche, deoarece aşa vrea ea să fie mai elegantă şi nu clăpăugă ca o cratiţă.

4. Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabina femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit, după care a întrebat senin: “Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”

5. O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine uimită acasă: “Îmi pierd vremea cu şcoala!”, îi spune mamei. “Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”

Copiii au acces la cunoaşterea bazată pe trăire afectivă, care mai apoi este înglobată integral în memoria afectivă a fiinţei lor. Fiind deschişi şi liberi, ei se îmbogăţesc foarte repede cu multe şi variate impresii. Trăind predominant în inimă şi datorită purităţii lor, copiii sunt mult mai receptivi la planurile subtile, spre deosebire de majoritatea adulţilor care sunt închişi şi opaci la realitatea zânelor, elfilor sau a îngerilor. Dat fiind acest dar nativ cu cre mulţi copii sunt înzestraţi, părinţii suficient de înţelepţi ar putea să-i înveţe pe aceştia să viseze conştient, să-i încurajeze şi chiar să-i inspire în explorarea tărâmurilor astrale paradisiace.

Ce este bătaia inimii? Bătaia inimii este ecoul dorului de Dumnezeu!

Lecţia 4-  A iubi necondiţionat

În iubire copiii sunt foarte devotaţi, ei iubesc necondiţionat şi complet, fără teamă sau egoism. Ei iubesc aproape orice şi pe oricine, fără a fi influienţaţi de împrejurări. Adulţii îşi proiectează adeseori propriile aşteptări asupra persoanei iubite. Ulterior ei devin frustraţi pentru că persoana iubită nu le răspunde aşteptărilor lor, se simt răniţi şi dezamăgiţi. Apoi trag concluzii pripite, puerile şi total deplasate despre iubire. Copiii iubesc detaşat, necondiţionat, se dăruiesc şi se abandonează cu o uşurinţă dezarmantă. Sunt spontan atenţi şi pe deplin concentraţi asupra a ceea ce este aici şi acum. Când un copil admiră un fluture, el este complet absorbit de culorile lor minunate. Pe chipul lui citim uimire şi încântare. Un copil se identifică spontan cu obiectul sau cu fiinţa pe care o admiră şi întotdeauna acel obiect sau acea fiinţă va fi prioritatea momentului respectiv. Copilul devine, astfel, un exemplu remarcabil pentru că el trăieşte într-un singur Univers atotcuprinzător, unde nu există interior sau exterior, el este un punct Unic şi în acelaşi timp inseparabil de Tot.

Ce este o stea? Când vezi o stea înseamnă că Dumnezeu îţi face cu ochiul!

Lecţia 5- A iubi jocul şi a te juca iubind

Un mare înţelept spunea: “Ca să redevină copii, oamenii trebuie să înveţe din nou să se joace.” Copiii sunt foarte rar plictisiţi sau dezinteresaţi, ei trăiesc din plin şi experimentează total surprizele jocului. Niciun eşec nu-i descurajează. Copiii ştiu să se bucure de jocul propriu zis şi nu doar de rezultatul lui; prin joc, ei se încarcă cu energie şi optimism. O serie de studii au arătat că un adult se simte mai bine dispus după 15 minute de mişcare şi joc, decât după ce a urmărit la televizor emisiunea preferată timp de o jumătate de oră, având ceva de ronţăit alături. Şi iar, copiii ne dau multe idei în această direcţie, care mai de care mai interesante şi mai năstruşnice. Ei sar, ţopăie, dansează, se aruncă în zăpadă, se bucură permanent de jocul nesfârşit şi fără hotare! Copiii dau deseori dovadă de imaginaţie creatoare şi chiar de intuiţie atunci când se joacă. Învăţând să se joace din nou, adulţii îşi pot redinamiza aceste calităţi în fiinţa lor, calităţi care în timp au fost mai greu accesate sau uitate. Aşadar, una din consecinţele stării lucide este bucuria neîntreruptă de a trăi, care ne umple de energie divină elevată.

Ce este un curcubeu? Un curcubeu este zâmbetul lui Dumnezeu!

Lecţia 6- A fi fericit fără motiv

O altă calitate a copilăriei este fericirea debordantă, ce îşi află sursa în lipsa oricărei limitări exterioare sau interioare. Copiii îşi exprimă dorinţele şi caută să le împlinească imediat; de aceea, ei trăiesc deseori bucuria perfectă şi fericirea împlinitoare. Procedând astfel, pentru ei nu există refulare, complexe, frustrare, proiecţii inutile, inhibiţii, teamă, nu au tendinţe egoiste sau agresive, ataşamente sau posesivitate. Prin urmare, ei nu cunosc nici noţiunea de păcat sau sentimentul de vinovăţie, ideea de greşeală, competiţie sau recompensă. Ei sunt liberi, nu-i judecă pe ceilalţi şi nu au mecanismele de apărare specifice personalităţii de adult.

Ce vezi când te uiţi la cer? Îl văd pe Dumnezeu!

Lecţia 7- A fi mulţumit şi recunoscător

Pe lângă toate calităţile enumerate mai sus, copiii ne oferă, de asemenea, un bun exemplu de umilinţă, mulţumire şi recunoştinţă spontană în multe situaţii de viaţă. Odată cu trecerea timpului, însă, adulţii, respectiv părinţii şi profesorii, le imprimă gradat modele comportamentale înguste şi limitate, din ignoranţă sau dintr-o iubire prost înţeleasă.

Ce înseamnă să fii copil?

A fi copil înseamnă să crezi în iubire, în frumuseţe, să ai credinţă. Înseamnă să fii atât de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să fii plin de imaginaţie, să fii capabil să transformi lucruri şi fiinţe, să faci tot ce vrei din nimic, căci orice copil are o zână bună în sufleţelul său.

O lecţie de viaţă

Un băiat împreună cu tatăl său au plecat într-o drumeţie pe munte. Dintr-o dată copilul a alunecat, a căzut şi s-a lovit. A început să ţipe “Aaauuuuuu!”. Spre surprinderea lui auzi vocea sa răsunând în munte “Aaauuuuuu!”.


Curios a strigat: “Cine eşti tu?”. Dar şi de data aceasta răspunsul i-a venit imediat: “Cine eşti tu?”. Supărat, a strigat: “Laşule!”. “Laşule!” a fost ceea ce a auzit apoi din nou. S-a uitat spre tatăl său şi l-a întrebat ce se întâmplă. Tatăl i-a zâmbit şi i-a spus:

“Fii atent puţin”. Apoi a strigat “Te admir!”. Vocea i-a răspuns înapoi: “Te admir!”. Apoi a strigat din nou: “Eşti un campion!”> Vocea i-a răspuns: “Eşti un campion!”. Fiul asculta uimit dar tot nu înţelegea.

“Fiule, oamenii îl numesc ecou, dar este însăşi viaţa. Îţi dă înapoi tot ceea ce faci sau spui. Viaţa noastră e pur şi simplu o reflecţie a acţiunilor noastre.”


Semne de primăvară (inedit)

Pe o limbă de pământ,

Mirosind a ploi şi vânt,

La ieşirea din oraş,

Am zărit un toporaş.

Dinţii soarelui lipsesc,

Razele-i se înghiontesc,

Totu-n jur s-a primenit

Şi renaşte iar, tacit.

Ziua e mai darnică,

Natura mai paşnică,

Oamenii mai zâmbitori

Şi interesaţi de flori.

Temerară şi voinică,

Trece-n zbor o rândunică,

Turuind fără opreală:

Ce, nu ştiţi!? E primăvară!

Vino, primăvară! Hai!

Dacă vrei să ne mai ai,

Te aştept de mult şi bine,

Ca să încolţeşti în mine!

Aniversare cu bucluc

Azi mi-am concediat asistenta. De ce am făcut-o?…Era ziua mea. Împlineam 37 de ani şi, să zicem, nu mă simţeam chiar aşa bine.

…În acea dimineaţă, când m-am trezit, am mers la bucătărie să beau o cafea, aşteptându-mă ca soţia mea să-mi spună: “La mulţi ani, iubitule!”…Dar nu mi-a zis nici măcar bună dimineaţa…(ce nesimţită). Mi-am zis: “Na, asta-i femeia pe care o merit…” Mă gândeam: “Copiii sigur îşi vor aminti”, dar când au coborât la micul dejun, nici unul nu a zis nimic. Aşa că am ieşi din casă destul de supărat, dar m-am simţit un pic mai bine când am intrat în birou şi asistenta mi-a zis: “Bună ziua, şefu’. La mulţi ani!” În sfârşit! Cineva şi-a adus aminte…

Am lucrat până pe la ora două, când asistenta a intrat la mine în birou spunându-mi: “Ştii, şefu’, e o zi superbă, şi cum e ziua ta, am putea merge să mâncăm împreună…doar tu şi eu…” Am acceptat şi am mers într-un loc destul de intim. Ne-am simţit foarte bine, am râs, ne-am amuzat copios şi când să ne-ntoarcem, propuse: “Cum ne-am simţit atât de bine azi, mai bine nu mai mergem la birou. Hai mai bine la mine în apartament…să bem ceva”. “Bine!”, am zis…şi am mers la ea acasă.

În timp ce serveam Martini, îmi spuse: “Dacă nu te deranjează, o să merg până în cameră la mine să mă îmbrac mai comod…” “Bine, cum doreşti”, i-am spus. După aproximativ cinci minute, ieşi din cameră cu un tort imens, cu 37 de lumânări, urmată de soţia, fiii, prietenii mei şi toţi colegii de la birou, cântându-mi: “Mulţi ani trăiască…mulţi ani trăiască…” Şi acolo eram eu, gol goluţ, fără nimic pe mine, întins pe canapeaua din sufragerie, aşteptând-o pe netoata asta! Ei… şi am concediat-o. Aşa ceva nu se face!!!…